Exclusiv
Câţi bani varsă Primăria Constanţa într-un cont anonim din Luxemburg
Primăria Constanţa trebuie să achite încă patru milioane de euro firmei FIN.CO.GE.R.O. SpA Catania, Italia. Decizia a fost luată în justiţie, fiind anunţată public, pe 1 septembrie 2016, de primarul Decebal Făgădău. În 2012, compania italiană a mai câştigat un proces de răsunet împotriva Primăriei Constanţa. Atunci, judecătorii au decis că italienii sunt în drept să încaseze 14.255.558 de euro din bugetul local. În 2013, justiţia a decis să eşaloneze plata acestei sume pe o durată de 15 ani. Însă pretenţiile de natură financiară nu se opresc aici, ca dovadă multitudinea de litigii existente pe rolul instanţelor de judecată. Dar cel mai interesant fapt este acela că banii nu ajung la firma italiană, ci într-un cont anonim din Luxemburg.
Cum au concesionat italienii două taluzuri neconsolidate
Compania italiană (pe care o vom menţiona în continuare „Fincogero”, pentru a uşura expunerea) a venit în Constanţa în anul 1999, cu nişte proiecte spectaculoase de reconfigurare a unor zone urbane. În 2000, italienii au semnat două contracte de concesiune cu Primăria Constanţa, în urma unor licitaţii internaţionale, primele de acest tip organizate la malul mării. În baza acestora, Fincogero dobândea în concesiune terenuri importante, în zonele Faleză Nord şi Faleză-Eminescu. În ambele locaţii, taluzurile concesionate nu erau consolidate. Prin contracte, Primăria se obliga să realizeze urbanizarea primară sau viabilizarea terenurilor, rezervându-şi inclusiv dreptul de a încredinţa aceste lucrări fără o anvergură precis determinată către concesionar. Contractele încheiate pe vremea democratului Gheorghe Mihăieşi i s-au părut împovărătoare lui Radu Mazăre, primarul ales din 2000. În consecinţă, acesta nu a predat terenurile către italieni şi nici nu s-a apucat de „viabilizare”, tergiversând ani de zile rezolvarea problemei.
Infrastructură „pe cheltuiala pârâtului”
În anul 2004, avocata Felicia Ovanesian a câştigat pentru italieni o sentinţă comercială (rămasă irevocabilă pe 23 mai 2006). Conform acesteia, Primăria era obligată să predea terenurile către italieni şi să realizeze căi de acces, lucrări de sistematizare şi utilităţi publice. În caz de neexecutare, instanţa autoriza societatea italiană „să efectueze respectivele lucrări pe cheltuiala pârâtului.”.
2009: Primăria încredinţează lucrările fără licitaţie, dar mai ales fără valoare
În 2009, Consiliul Local Constanţa a adoptat o hotărâre (HCLM 258/23.04.2009) de încredinţare a lucrărilor din Faleză Nord către Fincogero. Fără licitaţie, fără o valoare a lucrărilor stabilită din capul locului! Între timp, proiectul de „viabilizare” a taluzului, din anul 2000, a fost naturalizat de firma Kalinia Proiect SRL, apropiată administraţiei Mazăre şi implicată în „desenarea” unei şosele de coastă între staţiunea Mamaia şi Portul Turistic Tomis. În aprilie 2010, italienii au deschis şantierul din Faleză Nord, în baza autorizaţiilor primite de la Primărie, demarând lucrări spectaculoase, unice în felul lor, de consolidare a taluzului, de realizare a unui „drum tehnologic” şi a unui heliport.
2010: o diferenţă de 8 milioane de euro
„Deci, la Faleză Nord se lucrează la infrastructură, fără niciun fel de valoare. De ce? Pentru că se pune în pericol ce s-a construit acolo, dacă stau fără infrastructură. E un risc pe care ni l-am asumat.”, declara avocatul Fincogero, Ionel Haşotti, într-o şedinţă de Consiliu Local din 5 octombrie 2010. Celebrul avocat, fratele şi mai celebrului, încă senator, Puiu Haşotti, fusese invitat la şedinţă ca să prezinte punctul de vedere al companiei Fincogero, pe care o reprezenta convenţional, relativ la o diferenţă de 8 milioane de euro ivită între evaluarea proprie a italienilor şi cea furnizată de un evaluator angajat de Primăriei, în speţă firma Blizzard, faţă de lucrările executate parţial.
Haşotti: „nu vă mai referiţi tot timpul la DNA-ul ăsta, că nu conduce el România, da!?!”
Şedinţa în discuţie (vezi aici pasajele relevante din stenogramă) a fost una din cele mai trăznite din istoria administraţiei publice din România. Pe zeci de pagini ale procesului-verbal consemnat la faţa locului se înşiră dialoguri de-a dreptul ciudate. Fostul primar Mazăre, pe care presa îl prezenta drept un personaj exotic, trăda preocupări mult mai intelectuale, neştiute mulţimii. Ca atare, acesta făcea maieutică socratică pentru a smulge răspunsurile aşteptate de la un consilier din partidul său, care simţea nevoia de întrebări ajutătoare pentru a-şi aminti discuţii anterioare. Consilierul liberal Victor Manea, subordonat politic lui Puiu Haşotti, purta discuţii în contradictoriu cu fratele şefului său, invocând că DNA-ul ar putea ancheta situaţia.
„Domnu’ consilier Manea, din respect faţă de lege şi de cetăţenii acestei ţări, nu vă mai referiţi tot timpul la DNA-ul ăsta, că nu conduce el România, da!?!” – i s-a adresta într-un târziu Ionel Haşotti.
În cele din urmă, părţile au convenit să apeleze la justiţie, pentru o expertiză judiciară care să regleze diferenţa de 8 (opt) milioane de euro.
26 ianuarie 2011: O executare silită de 14 milioane de euro
În ciuda celor convenite, după realizarea unei părţi a lucrărilor de infrastructură din Faleză Nord, Fincogero s-a dus direct la executorul judecătoresc, cerând executarea silită a Primăriei. Executorul a comandat o expertiză tehnică extrajudiciară pentru stabilirea valorii, iar apoi a obţinut încuviinţarea instanţei de judecată pentru începerea procedurii împotriva Primăriei. În sfârşit, pe 26 ianuarie 2011, executorul a trimis instituţiei publice o somaţie de plată de 61.236.178,454 lei (valoarea expertizată… tehnic). La această sumă imensă se adăugau cheltuieli de executare silită, imense şi ele, de 764.338,76 lei. Acesta cerea virarea celor două sume în termen de… o zi.
Avocatul Primăriei s-a prins că se impunea o expertiză contabilă, abia la al 14-lea termen de judecată
Primăria a depus contestaţie la executare la Judecătoria Constanţa, iar spinosul dosar a nimerit la judecătoarea Emilia Secure, care venise prin transfer de la Craiova şi avea să se întoarcă în oraşul natal, tot prin transfer, la ceva vreme după acest proces. După două expertize tehnice judiciare, prin care au fost determinate valoarea de piaţă a construcţiilor de infrastructură şi calitatea acestora, la al 14-lea termen de judecată, avocatul Primăriei a solicitat o expertiză contabilă, luminându-se subit că expresia „pe cheltuiala pârâtului”, menţionată în decizia comercială obţinută de Fincogero în 2004, ar însemna, de fapt, decontarea sumelor avansate efectiv de firma italiană. Însă era prea târziu. Căci, la al 14-lea termen de judecată, Primăria era decăzută din dreptul de a mai propune noi probe. Prin urmare, pe 17 noiembrie 2011, instanţa a obligat Primăria să achite firmei italiene 14.255.558 de euro pentru lucrările parţiale din Faleză Nord.
Recursul, la un complet din care făcea parte şi controversata ex-judecătoare Jianu
Primăria a declarat recurs la Tribunalul Constanţa, cerând casarea soluţiei de fond şi retrimterea dosarului la Judecătorie, în vederea administrării expertizei contabile. Completul de la Tribunal, din care făcea parte şi judecătoarea Corina-Eugenia Jianu (actualmente suspendată din funcţie şi trimisă în judecată, alături de fostul primar Matei din Năvodari, sub acuzaţia că a luat mită pentru a pronunţa hotărâri ilegale) a respins critica referitoare la expertiza contabilă. „Dacă contestatoarea (Primăria Constanţa – n.r.) avea date potrivit cărora creditoarea (Fincogero – n.r.) a efectuat lucrările în litigiu la preţuri sub nivelul celor avute în vedere de expertiza tehnică, trebuia să solicite de la început o expertiză contabilă…”.
Profit de 10 milioane de euro?
În mod curios, Primăria susţinuse, în recurs, că:
„era necesar să se administreze o asemenea probă (a expertizei contabile – n.r.), care ar fi clarificat cuantumul cheltuielilor avansate de intimată (Fincogero – n.r.) în contul Municipalităţii, solicitare care a venit şi pe fondul descoperirii de către ANAF că intimata datorează TVA în cuantum de 2.824.628 EURO, de unde rezultă o diferenţă considerabilă între TVA colectat şi TVA plătit, diferenţă care se concretizează într-un profit de aproximativ 10.000.000 EURO.”.
Desigur, susţinerea avocatului Primăriei trebuie privită ca o simplă… susţinere. Aceasta ar putea fi eronată sau pur şi simplu mincinoasă. La fel de bine ar fi putut fi reală. Dar n-avem de unde să ştim, de vreme ce nu s-a realizat o expertiză contabilă.
Consiliul nu a revocat încredinţarea lucrărilor. Italienii au adâncit prăpastia datoriilor
În 2013, justiţia a decis, totuşi, să uşureze situaţia Primăriei Constanţa, în sensul eşalonării plăţii debitului de peste 14 milioane de euro, pe o durată de 15 ani. Deşi Mazăre a declanşat un scandal public de proporţii, denunţând că oraşul era pe punctul de a fi nenorocit de decizia justiţiei, nu a făcut niciun demers concret pentru denunţarea sau revocarea hotărârii locale de încredinţare a lucrărilor de infrastructură către Fincogero. Iar firma italiană a continuat să execute noi faze ale proiectului naturalizat de Kalinia, adâncind prăpastia datoriilor.
2013: Datoria ajunge la peste 22 de milioane de euro
Pe 22 noiembrie 2013, Fincogero a vândut creanţele sale asupra Primăriei către firma House 3000 Real Estate Investment SRL Constanţa. La momentul tranzacţiei, creanţele erau compuse din:
- 14.255.558,81 Euro – lucrările executate în Faleză Nord, până la 30.11.2010, care făceau obiectul procesului la care ne-am referit mai sus;
- 723.451,84 de euro – lucrări executate în Faleză Nord, în perioada 01.12.2010 – 31.12.2012;
- 426,80 de euro – lucrări executate în Faleză Eminescu până la 31.12.2012
- 598.625,40 Euro – lucrări în Faleză Nord, executate în perioada 01.01.2013 – 31.10.2013.
În total: 22.188.062 de euro. Această sumă, în mare parte litigioasă, urma să intre, potrivit tranzacţiei, în conturile SC House 3000 Real Estate Investment SRL Constanţa.
Catargiu – Strutinsky – UGIR
La acel moment, societatea menţionată era deţinută Alexandru Stoica, un personaj cvasinecunoscut. În schimb, atributul administrării firmei aparţinea constănţeanului Cezar Catargiu, pe atunci preşedinte al UGIR Constanţa, o structură patronală coordonată anterior de Sorin Strutinsky, asociatul în afaceri private al fostului primar Radu Mazăre. Pe 19 decembrie 2013, Primăria lui Mazăre a virat cesionarului creanţei prima tranşă anuală, de 4.133.000 lei, din debitul de peste 14 milioane de euro.
2014: Un plan de executare a terenurilor oraşului… fără contestaţie
La sfârşitul lunii ianuarie 2014, Radu Mazăre a convocat o şedinţă ordinară a Consiliului Local, programată pentru 2 februarie 2014. Pe ordinea de zi, dată atunci publicităţii, la numărul 43 figura proiectul de aprobare a unei tranzacţii extrajudiciare între Municipiul Constanţa şi firmele Fincogero şi House 3000. În cuprinsul respectivului document, se convenea ca Fincogero să renunţe la concesiunea din Faleză Eminescu şi la o parte din terenul aferent concesiunii din Faleză Nord. În schimb, Primăria se angaja să recunoască o parte din sumele litigioase pretinse de Fincogero şi cesionate ca atare către House 3000. Mai mult, în situaţia în care în bugetul local nu s-ar fi găsit banii necesari achitării debitelor, Primăria îşi exprima acordul ca Fincogero/House 3000 să execute silit terenurile oraşului, luându-şi obligaţia să nu depună contestaţii la executare.
Dacă nu era presa, prăpădeau proprietăţile oraşului
Subiectul a fost dezbătut de cotidianul Ziua de Constanţa. În faţa scandalului de presă, Radu Mazăre şi-a retras în cele din urmă proiectul de pe ordinea de zi a şedinţei. Aşa, planul a eşuat. Prin urmare, litigiile au continuat la instanţele de judecată. Pe 1 septembrie 2016, aşa cum arătam în deschiderea articolului, Decebal Făgădău anunţa că Primăria a pierdut un nou proces cu Fincogero, având obligaţia să plătească italienilor încă 4 milioane de euro. Făgădău n-a menţionat suma exactă şi nici n-a suflat o vorbă de faptul că banii urmează să fie încasaţi, de fapt, de firma House 3000 Real Estate Investment SRL.
2016: Banii Constanţei se duc în Luxemburg
Între timp, beneficiarul sumelor, SC House 3000 Real Estate Investment SRL, şi-a schimbat proprietarul. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, firma este deţinută în momentul de faţă de o societate anonimă din Luxemburg, pe numele ei Green Real Estate SA.
