Connect with us

Exclusiv

Cazul avocatului condamnat pentru activități profesionale – un precedent neliniștitor. Ce facem cu retrocedările lui Hașotti?

Adrian Cârlescu

Publicat

la

La sfârșitul săptămânii trecute, presa națională a prezentat motivarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție din dosarul Ferma Băneasa, cu privire la condamnarea la 5 ani de închisoare a avocatului Robert Roșu.

Dosarul Ferma Băneasa se referă la faptele prin care prințul Paul Al României și oamenii de afaceri Remus Truică, Benyamin Steinmetz și Tal Silberstein au obținuit retrocedarea unor active imobiliare extrem de valoroase, pretinzând în mod fals că acestea au aparținut regelui Carol al II-lea la momentul naționalizării.

Printre active se găseau Ferma Băneasa, Pădurea Snagov, dar și o vie de la Murfatlar, județul Constanța.

Ca o noutate absolută pentru justiția din România, avocatul infractorilor  a fost la rândul său pus sub acuzare. Biroul de avocatură al lui Robert Roșu a fost percheziționat în cursul urmării penale.

În 2015, procurorii DNA au ridicat de aici documente oficiale care atestau că o parte din terenurile revendicate nu au aparținut Casei Regale. Așadar, avocatul avea cunoștință de acest aspect, motiv pentru care a fost inițial arestat preventiv, iar mai apoi a fost trimis în judecată pentru constituirea unui grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu.

Achitat pe fond, Roșu avea să fie condamnat în apel, la Înalta Curte, în decembrie 2020. El a fost plasat în închisoare înainte ca instanța să motiveze decizia luată.

O undă de șoc pentru avocatură

Condamnarea lui Roșu a stârnit o undă de șoc în întregul sistem de justiție. În decembrie 2020, peste 150 de avocați din România au declanșat o acțiune de protest la instanța supremă. Ei au afișat mesaje precum: ”Motivarea hotărârii la data pronunțării”, ”Garantarea libertății exercitării profesiei” sau ”Interzicerea identificării avocatului cu clientul”.

Uniunea Națională a Barourilor din România și câteva organizații internaționale ale avocaților au transmis la rândul lor declarații publice și mesaje de protest.

Înalta Curte – o motivare de peste 700 de pagini

La sfârșitul săptămânii trecute, Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat motivarea din dosarul Ferma Băneasa. Hotărârea are peste 700 de pagini.

În privința lui Robert Roșu, instanța supremă afirmă că acesta nu a fost condamnat pentru exercitarea profesiei sale de avocat, ci pentru o conduită de tip infracțional. Instanța arată că Roșu știa că Paul Al României a declanșat procedurile de revendicare a bunurilor, deși tatăl său, Mircea Grigore Lambrino, fiu al regelui Carol al II-lea, se afla în viață și ca atare era singurul apt să pretindă moștenirea.

De asemenea, instanța evidențiază elementele care atestă că avocatul cunoștea în mod cert că bunurile revendicate nu au aparținut regelui Carol al II-lea, astfel încât nu puteau legal să fie revendicate de Paul Al României. În acest caz, vorbim de documente ridicate de la biroul avocatului, care erau inscripționate cu mențiunea ”a nu se folosi”.

ÎCCJ a arătat că, din anul 2007, pe teritoriul României are aplicabilitate Codul Deontologic al Avocatului din Uniunea Europeană. Or acest Cod spune că avocatul trebuie să vegheze la respectarea  Statului de Drept. În statutul profesiei de avocat se arată, de asemenea, că avocatul este ținut să acționeze doar în limitele legii, fiind obligat să se abțină de la asistarea și sfătuirea conștientă a unui client în activități infracționale. 

”Rezultă așadar că obligația avocatului de a apăra interesele clientului său nu este una absolută, ci aceasta subzistă numai până la punctul în care aceste interese intră în coliziune cu dispozițiile legale. Altfel spus, mai presus de interesele clientului este legea, astfel încât avocatul nu are o fidelitate oarbă față de clientul său, fiind obligat să se abțină de la asistarea/reprezentarea acestuia, atunci când clientul este angrenat în activități ilicite și, mai grav, infracționale.”. – arată ÎCCJ, potrivit G4Media.Ro.

Două tendințe deopotrivă legitime

Cazul Roșu tulbură profund apele justiției din România. Și se întâmplă așa, în primul rând din cauză că avocații în mod legitim își apără independența lor profesională, secretul profesional și dreptul recunoscut internațional de a nu fi identificați cu clienții lor și, prin extensie, cu afilierile politice sau faptele de care aceștia sunt acuzați. În această privință există o îngrijorare chiar la nivel european, că se exercită presiuni în special împotriva avocaților care intră în cazuri legate de apărarea drepturilor omului sau de corupția guvernamentală.

Pe de altă parte, există un curent la fel de legitim, conform căruia avocații care oferă instrumente juridice și un sprijin dincolo de limita legii unor clienți interesați să fraudeze legea nu trebuie să beneficieze de impunitate. Un echilibru just între cele două tendințe va trebui realizat pe viitor, pentru că nu este normal nici să se exercite presiuni asupra avocaților, dar nici ca avocații care pun umărul decisiv la fraudarea legii, la păgubirea statului sau a unor terți să nu poată fi cercetați niciodată. 

Ionel Hașotti, specialistul retrocedărilor de la Constanța

Mai multă lumină se impune în special în privința retrocedărilor, mai ales că pe această linie există tendințe recurente ale unor avocați de a depăși cadrul legal și obligația deontologică de a veghea la respectarea Statului de Drept. La Constanța, care este un loc măcinat de retrocedări, cu atât mai mult trebuie făcută lumină. Cu titlu de exemplu, ne vom referi la două retrocedări bizare obținute de persoane reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, considerat cel mai mare specialist în retrocedări de la malul mării. 

Avocatul Ionel Hașotti (centru), alături de fratele său, politicanul Puiu Hașotti (dreapta).

Pe 31 mai 2005, Ionel Hașotti a obținut retrocedarea în favoarea unor clienți a unui teren intravilan de 10 hectare, pe care se afla sediul social al RATC, garaje, platforme, rețele de utilități, un patinoar, sediul unei societăți în insolvență și mult spațiu verde. Vorbim de un teren situat în apropierea lacului Tăbăcărie, la intersecția străzilor Soveja și Chiliei, care a fost tranzacționat cu 60 de milioane de euro după retrocedare.

În procesul care a condus la această soluție, Ionel Hașotti și un alt avocat din București au susținut că terenul a aparținut în perioada interbelică familiei Damadian, cea care deținea acolo o moară, fiind ulterior preluat de stat fără titlu.

În realitate, exista un titlu de preluare, anume o decizie a Consiliului de Miniștri publicată în Monitorul Oficial al României. Numai că în acest act de naționalizare se arăta că moara nu mai aparținea familiei Damadian, ci antreprenorului Iani Panait Gheorghiu. Ionel Hașotti a fost denunțat penal de urmașii lui Gheorghiu, însă procurorii au dispus clasarea cauzei.  

Pe de altă parte, hotărârea de retrocedare din anul 2005 a încălcat prevederile Legii 10/2001, potrivit cărora terenurile ocupate de construcții autorizate legal după naționalizare și de amenajări de utilitate publică erau exceptate de la restituire. Sediul social al RATC, garajele, platformele și rețelele de utilități se înscriau perfect în ipoteza legală. Cu toate acestea, avocații familiei Damadian au obținut terenul de sub clădiri.

Pe 17 august 2006, Ionel Hașotti a negociat o tranzacție extrajudiciară cu Municipiul Constanța, în plenul unei ședințe de Consiliu Local. Consilierii au fost de acord ca beneficiarii retrocedării să demoleze clădirile publice pe cheltuiala lor. Însă de teama pușcăriei au cerut să se consemneze expres că toate materialele de construcții recuperate din demolări trebuie să fie predate RATC  ”să nu fim acuzați că am înstrăinat patrimoniul”. (AICI puteți citi procesul-verbal al ședinței CLM din 17 august 2017). 

O carieră retrocedată ca teren agricol

În anul 2008, așadar după aplicarea Codului Deontologic European al Avocaților, Ionel Hașotti a obținut pentru alți clienții retrocedarea carierei de la Sibioara, deși toate carierele în exploatare erau exceptate prin lege de la retrocedare (articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000).

Vorbim de cea mai valoroasă carieră de piatră din Dobrogea, care se afla în exploatarea legală a companiei miniere Somaco Construct SRL. Cu ani buni înainte, societatea fusese cumpărată cu 4 milioane de euro de omul de afaceri Grigore Comănescu.

Însă clienții lui Hașotti nu s-au judecat cu Somaco. Ei au încercat să obțină terenul pe care se afla cariera de la Comisia Locală din comuna Lumina, care se ocupa de restituirea suprafețelor agricole.

Pe fondul procesului, o instanță a reținut calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare a clientelor lui Hașotti. Însă instanța a refuzat să le restituie terenul pe vechiul amplasament, reținând că acesta are caracter special, din cauza exploatării carierei de piatră.

În acest context, Ionel Hașotti a redactat pentru clientele sale o cerere de recurs, în care a susținut că în sola cadastrală în care se afla terenul minier s-au mai făcut anterior retrocedări de terenuri agricole. În consecință, avocatul a sugerat că ar fi legală restituirea terenului către clientele sale. În realitate, sola era foarte mare și îngloba terenul minier, neretrocedabil, dar și alte terenuri agricole, retrocedabile, aflate în vecinătate.

La singurul termen al recursului, același Ionel Hașotti a aberat în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clientele sale. Pe baza acestei alegații, instanța de recurs a retrocedat terenul ca fiind unul agricol, deși în realitate era minier și ca atare era oprit prin lege de la retrocedare.

Toate demersurile juridice ulterioare de reparare a acestei nedreptăți au fost respinse pe motiv de autoritate de lucru judecat.

Schimbarea de optică

Cu siguranță, în practica judiciară există și alte spețe de retrocedare cu probleme similare. Până acum, nu s-a pus problema răspunderii penale a avocaților, întrucât optica a fost aceea că avocații sunt protejați în ceea ce privește acțiunile lor profesionale.

Cazul avocatului Roșu, la care ne-am referit mai sus, este primul de acest fel în România, în care un avocat a fost condamnat pentru că a pus umărul la fraudarea legii prin demersuri avocățești.

Soluția ÎCCJ este un precedent neliniștitor pentru toți avocații implicați în retrocedări dispuse cu încălcarea legii. Desigur, după cum am arătat mai sus, mulți dintre cei care critică decizia ÎCCJ o fac pentru a apăra independența profesiei lor. 

Însă avocații nu pot pune umărul la fraudarea legii ca să-și servească clienții. Aceste cazuri vor trebui să-și găsească și ele o soluționare, dacă vrem să pretindem că trăim într-un stat de drept.

Comments

comments

Exclusiv

Asociația Constanța Altfel a ajuns la disperare. Pierde procesele și recuză abuziv magistrații

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Disperare mare în tabăra Asociației Constanța Altfel, care a ajuns să piardă procese pe bandă rulantă. Ca să mai întindă pelteaua și să-și mai salveze reputația de măciucă împotriva mediului de afaceri, ONG-ul a trecut la recuzarea magistraților, în mod abuziv, după cum vom arăta mai jos.

Asociația Constanța Altfel a fost înființată în anul 2017 de actualii conducători ai Primăriei Constanța, Vergil Chițac și Felicia Ovanesian. Până în octombrie 2020, ONG-ul a inițiat zeci de procese în contencios administrativ, contestând autorizații de construire emise de Primăria Constanța și PUZ-uri aprobate de Consiliul Local. Inițial, asociația s-a legitimat procesual în toate aceste litigii prin scopul său statutar, de protecție a mediului înconjurător. Cererile de chemare în judecată au fost semnate de Vergil Chițac, iar acțiunile au fost susținute în fața instanțelor de avocata Felicia Ovanesian și de asociata sa profesională, Cristina Toxin. Ulterior, ONG-ul și-a completat actele statutare cu activități pe linie de urbanism, pentru a se legitima retroactiv în procesele începute și pentru a începe altele noi. Nici alte reglementări generale nu au scăpat vigilenței Constanța Altfel, cum ar fi de pildă vechiul regulament de parcare, atacat și desființat în instanță.

Că resortul acestor acțiuni a fost unul politic s-a văzut abia după ce Chițac a câștigat Primăria, iar Ovanesian a fost unsă administrator public al orașului. Sub bagheta celor doi, autoritatea locală a introdus un regulament al parcărilor mai abuziv, cu taxe mult mai mari, a transformat și mai multe străzi în sensuri unice decât făcuse fosta administrație și a permis, după cum relatează presa locală, construirea în continuare pe spațiile verzi.

Chițac și-a lăsat nora în conducerea Asociației Constanța Altfel

Cei doi s-au retras oficial din Constanța Altfel. Însă această structură continuă procesele începute împotriva Primăriei și Consiliului Local, pentru anularea PUZ-urilor și autorizațiilor de construire. ONG-ul este reprezentat în procese de Cristina Toxin, fosta asociată profesională a Feliciei Ovanesian și datornică a acestei cu 200.000 de euro, după cum reiese din declarația de avere depusă de city-managerul Constanței.

Printre decidenții actuali de la Constanța Altfel se numără și Roxana Gheorghe, iubita fiului lui Vergil Chițac.

Soția, fiul și ”nora” lui Chițac au participat, ca invitați, la ceremonia de învestire a Consiliului Local din 2020.

Ajuns primar, Vergil Chițac s-a retras din asociație, dar locul eliberat a fost ocupat de nora sa neoficială.

Aceasta din urmă își împarte timpul decizând la asociația care se judecă în contradictoriu cu Primăria și, concomitent, reprezentând Primăria și pe primarul Chițac în numeroase consilii de administrație ale unor școli, după cum a demonstrat presa locală constănțeană (vezi AICI).

În sfârșit, Bogdan Chircorian, un coparticipant procesual în litigiile Constanța Altfel, a fost angajat la RAEDPP, însă continuă să se judece cu autoritatea locală, în procese mai vechi și mai noi.

Cele arătate mai sus trădează o viermuială de interese și un război nelegitim, în care aceeași gașcă reprezintă, prin diferitele ei falange, și reclamantul și pârâtul.

RIL-ul și primele procese pierdute

În ciuda acestor aranjamente, lucrurile nu merg chiar bine pentru Constanța Altfel. După cum spuneam, asociația a început să piardă procese importante. Iar acest trend are cauze obiective. Ne referim aici la o decizie de o importanță colosală pronunțată anul trecut de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii (RIL). Prin acest RIL, s-a stabilit că asociațiile de tipul Constanța Altfel nu mai au dreptul să inițieze acțiuni în contencios obiectiv, pe baza interesului public la aerul curat.  Asociațiile trebuie să probeze încălcarea unui drept subiectiv sau afectarea unui interes legitim privat. Însă Constanța Altfel a atacat mai toate proiectele imobiliare din oraș și cum nu se poate învecina chiar cu toți investitorii pentru a pretinde vreo vătămare, a început, firesc, să piardă. Numeroase acțiuni au fost deja respinse, unele pe fond, altele și-n recurs, pe considerentul că ONG-ul nu are calitate procesuală activă. Ne referim aici, cu titlu de exemplu, la procesele câștigate de Solid House (8096/118/2019), Cambela Prod (21398/212/2019***), Cristian Impex (21838/212/2019), MEMIŞ CELIK ONUR (7429/118/2020) sau investitorii din PUZ-ul Mamaia (dosar 968/118/2019). În toate aceste cazuri, asociația fondată de Chițac a pierdut din pricina RIL-ului, fiind trimisă la plimbare pentru lipsa calității procesuale active.

Războiul cu societatea Comprest Util

Dar primul proces pierdut pe considerentul lipsei de calitate a fost cel stârnit de asociație împotriva companiei Comprest Util, care a construit un bloc pe bulevardul Lăpușneanu, cu parcare subterană, pe un teren cumpărat cu bani grei (două milioane de euro) de la Primărie. Autorizațiile Comprest Util au fost atacate în 2018, când construcția era aproape finalizată. Asociația a stârnit un limbaj al urii împotriva investitorului, iar postacii Constanța Altfel au împânzit internetul cu declarații că blocul ar trebui demolat. În ciuda acestor campanii agresive, anul trecut acțiunea Constanța Altfel a fost respinsă definitiv de Curtea de Apel Galați, care a apreciat că ONG-ul nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a suferit nicio vătămare personală.

În paralele cu acest proces, ONG-ul fondat de Chițac & Ovanesian a atacat, tot din 2018, și PUZ-ul Lăpușneanu. Vorbim de un proces care se desfășoară în continuare, în faza de fond. După soluția de la Galați, s-a găsit un singur locatar din zona Lăpușneanu care să intervină în acest dosar al PUZ-ului pentru a  reclama vătămarea unor interese personale. Unul singur. Vorbim aici de Sorin Daon, un tip care a fost angajatul lui Gabriel Comănescu – mogulul care l-a sprijinit pe Chițac pentru a ajunge primar. Și asta explică totul.

Prin intervenția sa, Daon a atacat PUZ-ul, dar și autorizațiile de construire ale Comprest Util, cerând aplicarea soluției extreme de demolare a blocului din temelii. Însă extremismul acesta nu se baza pe nimic. Prin urmare, instanța a decis să-l elimine din proces pe Daon, pe considerentul lipsei calității procesuale active. O hotărâre în acest sens a fost pronunțată pe 13 aprilie 2021.

Recuzările

Pe 16 aprilie, la primul termen de judecată, înțelegând foarte clar soarta litigiului, avocata Asociației Constanța Altfel, Cristina Toxin, a formulat o primă cerere de recuzare a judecătorului, legat de soluția dispusă cu privire la Daon. Magistratul a formulat și cerere de abținere. Însă atât cererea de abținere, cât și cererea de recuzare au fost respinse ulterior, de completul competent.

Procesul împotriva PUZ-ului s-a reluat pe 14 mai 2021, la același magistrat. Toxin a luat prima cuvântul, anunțând că are două noi cereri de recuzare a magistratului. Prima cerere relua, în mod inadmisibil, motivele legate de eliminarea lui Daon din proces. Iar a doua cerere, la fel de inadmisibilă, se referea la un alt proces, cu totul diferit, al Tribunalului Constanța. Recuzările abuzive pot fi sancționate potrivit Codului de Procedură Civilă. Iar potrivit practicii Inspecției Judiciare din cadrul CSM, conduita de acest tip reprezintă o tentativă de știrbire a prestigiului profesional al magistraților și o formă de subminare a încrederii în actul de justiție. Judecătorul nu a sancționat derapajul avocatei. Însă nici nu a permis întreruperea ședinței pe baza recuzărilor abuzive. Ca dovadă, au avut loc dezbateri cu privire la calitatea procesuală a Asociației Constanța Altfel, iar instanța a rămas în pronunțare asupra acestei excepții ridicate în proces.

Toxin: ”Dacă nu mai puteți, mutați-vă din oraș”

Nu vom prezenta argumentele părților și nici o opinie personală cu privire la cele susținute de acestea. Însă nu putem să nu menționăm că, la finalul dezbaterilor, proprietarul Comprest Util, Grigore Comănescu, a cerut cuvântul instanței pentru a arăta că din cauza tertipurilor Constanța Altfel, procesul a ajuns în al patrulea an calendaristic. ”Nu mai pot” – s-a justificat Grigore Comănescu în fața instanței. ”Dacă nu mai puteți, mutați-vă din oraș” – acesta a fost replica halucinantă a Cristinei Toxin.

Cam asta este mentalitatea, se pare, la Constanța Altfel. Cine nu este mulțumit să se mute. Cine nu îi laudă să fie dat afară din oraș – după cum amenința Felicia Ovanesian presa ostilă în urmă nu cu multă vreme. Acest spirit se pare că s-a păstrat în interiorul ONG-ului, după cum trădează ieșirea Cristinei Toxin. Probabil, în imaginația lor de grup, acești domni și doamne se cred deja stăpâni ai orașului, având pretenția să-i alunge de pe tarlaua lor pe antreprenorii care au mai făcut câte ceva la viața lor și care plătesc sute de angajați și o sumedenie de taxe, directe și indirecte, Primăriei. Cu alte cuvinte, să plece cei care au făcut ceva concret, ca să rămână stăpâni acești oameni de mare ispravă, făuritori de taxe și biruri, inventatori de sensuri unice aiuritoare, mațe fine și nasuri subțiri cărora le put până și coșurile de gunoi care costă sub 3.000 de lei bucata. Că altceva nu prea au mai făcut Chițac și ai lui, în ciuda minciunilor nerușinate debitate în campanie.

În perfectă cunoștință de cauză

Trebuie să mai spunem că, anul trecut, Asociația Constanța Altfel a intervenit în RIL-ul din cauza căruia pierde acum procesele. ONG-ul a formulat un memoriu amicus curiae, în care a încercat să-i convingă pe judecătorii instanței supreme să lase asociațiilor nonguvernamentale rolul de jandarm al acțiunilor populare, ca să se poată război cu investitorii privați pe baza unor considerente ce țin exclusiv de interesul public. Argumentele Constanța Altfel au fost respinse ca incorecte. Cu toate acestea, cunoscând exact situația, ONG-ul continuă procesele în care și-a pierdut calitatea. Opinăm că recuzările abuzive și persistența asociației în astfel de acțiuni ar putea fi o formă de presiune și o instigare voalată adresată magistraților de a încălca decizia obligatorie stabilită în RIL. Iar așa ceva nu ar trebui trecut cu vederea.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Justiția lui pește. 15 hectare din lacul Siutghiol vor fi concesionate ca teren agricol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie definitivă prin care a obligat Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură să concesioneze fără licitație publică un teren de 15 hectare  ”cu destinație agricolă” din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, către o firmă reprezentată de casa de avocatură Hașotti. Prin concluziile depuse la dosar, ANPA a argumentat că nu deține niciun act de constituire a dreptului de a administra lacul Siutghiol. Agenția a arătat că, din acest motiv, nu poate înscrie terenul în discuție în Cartea Funciară și nici în contabilitatea proprie, nu-l poate reevalua și nici nu poate garanta liniștita și utila folosință a bunului ca obligație într-un contract de concesiune. Tot în concluziile depuse, ANPA a arătat că legea îi interzice să procedeze la concesionarea directă a terenurilor, fără licitație publică. În ciuda acestor aspecte extrem de clare și perfect fundamentate, instanța supremă a dat satisfacție casei de avocatură Hașotti și clienților acesteia.

Cum au luat clienții lui Hașotti o bucată de lac în arendă

Raporturile litigioase la care ne referim în articolul de față au la origine un contract de asociere încheiat în iulie 2001, între societatea piscicolă de stat Pestom SA și Agil SRL Constanța. Având lacul Siutghiol în exploatare, societatea de stat a decis să atribuie 100 de hectare din luciul de apă către Agil SRL, în vederea exploatării piscicole. Prin contract, Agil se obliga să verse o cotă de asociere (în fapt o chirie mascată) în valoare de 400 de dolari pe an.

În august 2002, Pestom a emis o adresă către Agil, în care arăta că se poate dispensa de 15 hectare din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, din zona Palazu Mare, pe considerentul că acea suprafață ar fi fost colmatată și stufizată, nefiind necesară societății de stat.

Pe baza acestei adrese, Agil SRL a ajuns să încheie un contract de arendă cu Agenția Domeniilor Statului (ADS), la începutul anului 2003, pentru cele 15 hectare de lac. Actul de arendă a fost semnat din partea ADS de Corneliu Popa, un tip care avea să fie condamnat la 8 ani de închisoare în dosarul ICA, alături de Dan Voiculescu, și la 5 ani de închisoare în dosarul serelor din Codlea și Oradea.

O monstruozitate juridică

ADS avea în administrare, prin legea ei de înființare, terenurile agricole din domeniul privat al statului. Însă lacul Siutghiol, ca toate celelalte lacuri naturale din România, face parte din domeniul public al statului, iar nu din domeniul privat. În al doilea rând, lacul este încadrat de drept în categoria terenurilor aflate permanent sub ape, iar nu în categoria terenurilor cu destinație agricolă. Din această perspectivă, contractul s-a bazat pe schimbarea din pix a destinației terenului și a regimului de proprietate publică.  

Extrase din contractul care a băgat lacul din pix în domeniul privat, ca suprafață agricolă aptă a fi retrocedată.

Ca o consecință a acestei monstruozități juridice, Agenția recunoștea expres în cuprinsul contractului de arendă că terenul (în fapt, cuveta lacului) ar putea face obiectul procedurilor de retrocedare (care sunt interzise total cu privire la domeniul public). De asemenea,  Agenția acorda arendașului dreptul să facă investiții pe teren (adică în cuveta lacului) și să-i schimbe categoria de folosință. O altă clauză stipula că durata arendei se întinde până la semnarea unui contract de concesiune de lungă durată.

Diguri intabulate printr-un acord fără semnătură

Așa cum era de așteptat, arendașul a profitat de situație, făcând și investiții, schimbând și categoria de folosință a terenului.

În anul 2007, Agil a obținut înscrierea dreptului de proprietate, în Cartea Funciară, asupra a trei diguri edificate în lacul Siutghiol. Fiind vorba de construcții care ocupau suprafața arendată de la stat, societatea trebuia să depună un acord de intabulare din partea administratorului legal al terenului de stat.

O parte din documentele de intabulare au fost folosite de casa de avocatură Hașotti în proceduri judiciare și astfel am putut lua cunoștință de ele. Printre aceste documente utilizate de casa Hașotti se află un acord de intabulare, cu antetul Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol (succesoarea ADS în domeniul piscicol). Însă documentul nu are număr de înregistrare și nu este semnat de directorul Corneliu Popa. De asemenea, lipsește ștampila care trebuia aplicată în dreptul semnăturii.

Cele 3 diguri construite în lacul Siutghiol figurează acum în proprietatea clienților lui Hașotti. Între timp, firma și-a schimbat numele, din Agil SRL, în Master Fishing SRL.

În momentul de față, potrivit extrasului informativ de carte funciară, terenul în discuție are categoria arabil – pe 1,6 hectare și ape stătătoare – pe 13,3 hectare.

Complicațiile

Timp de 18 ani, Master Fishing (fostă Agil) nu a reușit să obțină un contract de concesiune.

În perioada 2003-2009, piscicultura a fost ”plimbată” de la ADS la Compania de Administrare a Fondului Piscicol, înapoi la ADS, iar în final la ANPA. În tot acest timp, lacul Siutghiol a fost administrat de Apele Române, în baza unui drept izvorât din Legea Apelor 107/1996 și a inventarelor succesive ale bunurilor din domeniul public de stat – ultimul aprobat prin HG 1705/2006. În 2010, prin Legea 42, lacul a fost luat din administrarea Apelor Române și trecut în administrarea consiliilor locale riverane, din Constanța, Ovidiu și Năvodari.

În acest context, societatea s-a judecat cu toate autoritățile și instituțiile menționate mai sus (cele 3 primării, ADS, ANPA și Apele Române). Procesul a început în anul 2011 și a trecut prin două cicluri procesuale. În 2019, Curtea de Apel Constanța a obligat Municipiul Constanța să încheie în favoarea Master Fishing un contract de concesiune fără licitație pentru cele 15 hectare din lacul Siutghiol. Instanța a reținut că ”terenul are destinație agricolă în sensul legii, astfel cum a fost determinat în raportul de expertiză”.

Legea 42 – neconstituțională. Inventarul – anulat parțial

Hotărârea a fost atacată în recurs de Municipiul Constanța, de ANPA și de Master Fishing (pe motiv că nu a obținut și penalități de 1.000 de lei pe zi). După declararea recursurilor, Primăria Constanța a pierdut dreptul de administrator al lacului Siutghiol, ca urmare a faptului că Legea 42/2010 a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR 708/06.10.2020. În acest context, Master Fishing a cerut ca ANPA să fie cea obligată să-i încheie contractul de concesiune.

Casa Hașotti a invocat în sprijinul cererii o hotărâre de contencios administrativ, rămasă definitivă pe 12 iunie 2020, prin care a fost anulată parțial Hotărârea de Guvern 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. În speță, au fost anulate pozițiile din anexa 12 a HG-ului, în care lacurile din județul Constanța figurau toate în administrarea Apelor Române (AICI puteți citi hotărârea)  

Din dezbateri, din istoricul administrării acestor bunuri și din probatoriul administrat în cauză, această instanță și-a format convingerea că dreptul de a administra lacurile din județul Constanța ar aparține ANPA. Cel puțin în cazul lacului Siutghiol, aflat și el în discuție în acel proces, convingerea instanței încălca flagrant Legea 42/2010, pe atunci în vigoare, care spunea că dreptul de administrare aparține consiliilor locale riverane – deci nu ANPA. Hotărârea, cu toate neajunsurile ei evidente, folosea cererii casei Hașotti ca ANPA să fie cea obligată să încheie contractul de concesiune a bucății de lac.

Extras din concluziile ANPA, în care se afirmă că hotărârea de anulare a inventarului nu conduce la recunoașterea unui drept de administrare al ANPA asupra lacului Siutghiol.

ANPA recunoaște că nu are act de constituire a dreptului de administrare

La termenul de judecată din 3 martie 2021, instanța a pus în vedere părților să depună precizări cu privire la suprafața de 15 hectare de lac și cu indicarea dovezilor care au stat la baza inventarierii dreptului de administrare a lacului. Inventarierea este o procedură scriptică, declarativă de drepturi, care trebuie să se bazeze pe dovezi de constituire a dreptului.

Dovezile cerute de instanță n-au fost depuse la dosar. Însă, prin concluziile scrise trimise instanței, ANPA a arătat că nu deține niciun act prin care i s-ar fi constituit vreun drept de administrare. De asemenea, a arătat că în lipsa acestui act nu poate face înscrieri în Cartea Funciară cu privire la terenul de 15 hectare, nu-l poate prinde în contabilitate, nu-l poate reevalua și nu poate exercita obligații într-un eventual contract de concesiune, cu privire la garantarea liniștitei și utilei folosințe a bunului. Mai simplu spus, Agenția arăta că nu are bunul în posesie și ca atare nu-l poate concesiona.

Extras din concluziile ANPA

ANPA a mai arătat că legea ei de funcționare nu îi permite să atribuie terenuri în concesiune fără licitație, acest lucru fiind interzis și de Codul Administrativ. De asemenea, a făcut trimitere la sesizarea de neconstituționalitate formulată de președintele Klaus Iohannis cu privire la o ordonanță de urgență, prin care se reglementa posibilitatea ca ANPA să procedeze la concesionarea terenurilor piscicole fără licitație publică. Curtea Constituțională a stabilit că așa ceva nu este constituțional. 

Extras din concluziile depuse de ANPA.

Între ciocan și nicovală

În ciuda acestor aspecte extrem de clare, instanța a dat satisfacție societății reprezentate de casa Hașotti, deși ANPA nu are posesia terenului, nu are act de constituire a dreptului de administre a lacului și nu are dreptul de a face concesiuni fără licitație publică. Intuim că hotărârea va fi greu de pus în aplicare. Practic, ANPA va fi între ciocan și nicovală. Dacă șefii acesteia vor pune în aplicare hotărârea judecătorească, riscă să fie acuzați de încălcarea legii cu privire la procedurile de concesiune. Dacă vor opta să respecte legea, riscă să fie acuzați de încălcarea unei hotărâri judecătorești.

Bucata de lac agricol care va face obiectul concesiunii, văzută de la stradă.

Bani grei din piatră seacă

O situație similară a fost generată de avocatul Ionel Hașotti și în litigiul privind cariera de la Sibioara. Vorbim de o carieră care a fost retrocedată de o instanță locală, în anul 2008, ca teren agricol, deși în realitate era carieră, iar legea interzicea în mod expres retrocedarea carierelor. Comisiile de fond funciar – locală și județeană – s-au blocat timp de 8 ani în dilema de a respecta legea sau hotărârea care încălca legea. La urmă, clienții lui Hașotti au primit și terenul ”agricol”, dar și despăgubiri imense de la stat, pentru cei 8 ani de lipsă de folosință a carierei (mai multe detalii AICI). Cel mai probabil, povestea terenului agricol din lac va conduce la foloase similare.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Mangalia. Viceprimarul și doi consilieri locali, reclamați la ANI

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Agenția Națională de Integritate (ANI) va evalua dacă viceprimarul din Mangalia, Dragoș Angelescu, și consilierii locali Dumitru Filip și Linica Stan au încălcat regimul juridic al incompatibilității și conflictului de interese. Instituția care veghează la integritatea aleșilor locali a fost sesizată de consilierul local Ozghiun Menabit de la PER Mangalia. Abaterile de la lege semnalate de Menabit se referă la înființarea Asociației ”Organizația de Management a Destinației Turistice Mangalia”, prima de acest tip de pe litoral și una din primele înființate la nivel național. Această asociație, pe care o vom numi în continuare OMD pentru a simplifica expunerea, a fost înființată printr-o hotărâre votată pe 25 iulie 2019 de Consiliul Local Mangalia. OMD-ul are ca fondatori Municipiul Mangalia, o asociație patronală condusă de Linica Stan și o societate care administrează parcul de aventuri din Pădurea Comorova, din zona stadionului Neptun.

Consilierii locali au aprobat Statutul OMD. Totodată, ei au votat ca din conducerea executivă a OMD să facă parte viceprimarul Dragoș Angelescu – în calitate de membru al Consiliului Director, și consilierul local Dumitru Filip – în calitate de președinte. Angelescu și Filip au votat hotărârea care se referea la persoanele lor.

Extras din HCL Mangalia 167/2019. Întregul document îl puteți citi AICI.

De asemenea, sediul social al OMD a fost stabilit în clădirea Clubului Nautic Mangalia, care face parte din patrimoniul localității. Cererea de atribuire a unui spațiu prin contract de comodat (fără plată) către OMD a fost depusă de Linica Stan. Ulterior, aceasta a luat parte la votarea hotărârii Consiliului Local prin care s-a aprobat cererea pe care a semnat-o.  

În anul 2020, viceprimarul Dragoș Angelescu a omis să menționeze în declarația sa de interese calitatea de membru în Consiliul Director al OMD.

O primărie privată?

Aspectele menționate mai sus reprezintă, în opinia lui Ozghiun Menabit, încălcări ale regimului integrității în exercitarea funcțiilor publice. Menabit susține că cei trei aleși locali implicați în constituirea și funcționarea OMD s-ar afla în conflict de interese, în contextul în care OMD-ul beneficiază de un sediu gratuit din patrimoniul public al localității, dar și de fonduri de la bugetul local, pe baza votului la care au participat și cei 3 consilieri implicați în OMD.

El a atras atenție prin mai multe postări pe Facebook asupra faptului că OMD ar avea caracteristica unei primării private, întrucât primește fonduri publice de la bugetul local, dar și atribuții de avizare a unor activități comerciale desfășurate de terți în stațiunile Mangaliei. Inițial – spune Menabit – majoritatea din Consiliul Local a votat ca municipalitatea să verse în conturile OMD toate veniturile încasate din nou instituita taxă de stațiune. Este vorba de o taxă de 5 lei pe zi impusă fiecărui turist care alege stațiunile Mangaliei ca destinație de cazare. Potrivit datelor obținute de consilierul ecologist de la Institutul Național de Statistică, în anul pandemic 2020 în Mangalia au înnoptat 1,3 milioane de persoane. Or, la acest volum, vorbim deja de taxe în valoare de 1,3 milioane de euro. Relevant este și faptul că prefectul Județului Constanța a semnalat Primăriei Mangalia că această inițiativă de a transfera întreaga taxă de stațiune la OMD este greșită. Ca urmare, norma a fost modificată de Consiliul Local, care a decis că OMD poate primi doar o parte din veniturile încasate din taxa de stațiune, pentru anumite acțiuni și proiecte.

Sesizată în aceste privințe, ANI i-a comunicat consilierului local că a deschis dosare de evaluare a celor trei aleși locali, pentru a verifica dacă a fost respectat regimul juridic al incompatibilității și conflictului de interese.  

Explicațiile viceprimarului Dragoș Angelescu

Contactat telefonic, viceprimarul Mangaliei, Dragoș Angelescu, recunoaște că a omis în anul 2020 să menționeze în declarația sa de interese calitatea de membru în Consiliul Director al OMD. ”În luna iunie 2020, fiind situația cu pandemia, am uitat să menționez. Însă, după ce am realizat această scăpare, am transmis ANI o declarație rectificativă, în care am notat calitatea de membru în Consiliul Director. Domnul Filip și doamna Stan au menționat.” – s-a justificat viceprimarul.

Dragoș Angelescu spune că OMD este un tandem creat între autoritatea locală și patronatele din turism și un instrument prin care cele două părți reprezentate în mod egal se pun la aceeași masă ca să stabilească strategii pentru turismul local.

”S-a creat acest mecanism pentru a avea părerea mediului de afaceri în mod direct. Până în 2012, Primăria nu avea un departament de turism. Facem tot ce putem pentru a dezvolta turismul, ascultând în același timp opiniile mediului de afaceri. În OMD au fost cooptate două patronate, care dețin 50%, iar Municipiul Mangalia are tot 50%. Calitatea de membru în Consiliul Director nu este remunerată.” – declară viceprimarul Mangaliei.

Angelescu a mai precizat că actele – constitutiv și statutar –  ale OMD, componența nominală a organelor de conducere și toate celelalte aspecte legale au fost verificate de Judecătorie, la momentul dobândirii personalității juridice. Or – punctează viceprimarul – instanța nu a găsit nicio neregulă. Pe de altă parte, Angelescu subliniază că OMD-ul de la Mangalia este primul de acest tip de pe litoral. Așadar vorbim de o situație fără un precedent sau un model de urmat. Din acest punct de vedere, neexistând o rețetă gata făcută, situația poate fi perfectibilă, ca dovadă că Prefectura a semnalat o eroare, iar autoritatea locală a corectat-o.

”Nu toți banii din taxa de stațiune vor merge spre proiectele OMD. Vrem să ducem banii în proporție mai mare spre întreținerea stațiunilor. Știți bine că Primăria Mangalia a atras fonduri europene pentru infrastructură în stațiunile pe care le administrăm. După ce vom avea aceste investiții la cheie, ele trebuie întreținute. Pe de altă parte, și OMD va putea accesa pe viitor fonduri europene” – a mai declarat viceprimarul Mangaliei.

Angelescu opinează că aspectele semnalate de consilierul local Ozghiun Menabit nu pot conduce la pierderea funcției de viceprimar. ”Sunt jumătăți de adevăr și chestiuni de interpretare a legii. Așteptăm un punct de vedere de la Agenția Națională de Integritate. OMD este o premieră pe litoral. Dacă sunt erori, le vom corecta. Avem toată deschiderea în acest sens.” – a mai precizat Dragoș Angelescu.  

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: