Connect with us

Exclusiv

Vrabie a umflat cu 3,5 milioane de euro cheltuielile neeligibile ale unui proiect european

Adrian Cârlescu

Publicat

la

În urmă cu două zile, Primăria Medgidia a anunțat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice că a anulat, încă din 29 mai 2020, o procedură de achiziție pentru construirea unui ansamblu de 6 blocuri de locuințe sociale, cu regim de înălțime P+2, parte a unui proiect finanțat din fonduri europene (vezi AICI documentul). În această licitație, municipalitatea din Medgidia pusese la bătaie peste 20 de milioane de lei plus TVA. Deși era vorba de o sumă frumoasă, care echivala cu peste 4 milioane de euro, nicio firmă nu a depus o oferă de participare până la termenul limită, din 29 mai 2020. Din acest motiv, licitația a fost anulată.

În mod normal, anunțul de anulare trebuia publicat încă de anul trecut. Însă administrația locală din Medgidia nu s-a sinchisit de un astfel de exercițiu de transparență, potențial dăunător în anul electoral trecut.

Abia după ce a fost reales și s-a văzut cu sacii în căruță, Vrabie a redeschis subiectul despre proiectul european. În luna ianuarie 2021, edilul din Medgidia le-a spus consilierilor locali că nicio firmă nu a vrut să depună ofertă de participare, deoarece valoarea estimativă a achiziției ar fi fost subevaluată. Soluția propusă de Vrabie a fost scumpirea proiectului. Consilierii din majoritatea coagulată în jurul primarului au fost de acord ca bugetul local să susțină cheltuieli neeligibile de-a dreptul colosale, de peste 17 milioane de lei (ceea ce reprezintă peste 3,5 milioane de euro).

Istoria unui proiect social

Ideea construirii unui ansamblu de locuințe sociale la Medgidia este mai veche. Primele documentații pentru această inițiativă au fost întocmite pe vremea administrației Iordache, în mandatul 2012 – 2016, sub coordonarea fostului viceprimar Luminița Vlădescu. Administrația a încercat atunci să obțină fonduri guvernamentale, prin Ministerul Dezvoltării, după modelul prin care s-a finanțat cartierul social Henri Coandă din Constanța.

”Am contribuit personal la promovarea proiectului, am făcut dosare, drumuri la București, prin ministere. La vremea respectivă, proiectul a fost analizat pentru implementare cu asigurarea cofinanțării din bugetul local, însă administrația municipiului Medgidia nu și-a permis suma respectivă. Așa s-a ajuns la concluzia că acest proiect va putea fi realizat cu fonduri de la Uniunea Europeană. Am luat avizele de două ori, în două etape.” – spune Luminița Vlădescu.

În 2018, compartimentul de Fonduri Europene al Primăriei Medgidia, condus atunci de actualul consilier local USR – Bogdan Moșescu, a armonizat proiectul social în vederea depunerii unei cereri de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020 al Uniunii Europene. Proiectul a fost definitivat cu următoarele componente:

Obiectivul 1:

  • 6 blocuri P+2, cu amprenta la sol de 2.820 de metri pătrați și o suprafață construită desfășurată de 8.460 mp
  • lucrări tehnico-edilitare aferente (rețele de electricitate, apă, canalizare și gaze)
  • Amenajări exterioare (spații verzi, parcări, alei pietonale și drumuri de acces)

Obiectivul 2:

  • Modernizarea străzii Cocorilor pe o distanță de 395 de metri liniari.

Primul deviz: 5,7 milioane de euro

În mai 2019, Consiliul Local Medgidia a aprobat devizul proiectului la valoarea de 5.609.430 de euro pentru blocuri și 145.770 de euro pentru modernizarea Cocorilor. În total: 5.755.200 de euro sau 26.804.811,03 lei. Toate prețurile includeau TVA. Toate costurile au fost evidențiate în deviz. (vezi AICI documentul)

Contractul de finanțare

Valentin Vrabie s-a lăudat pe Facebook la momentul semnării contractului de finanțare pentru blocurile sociale, fără a-și face un scrupul din a menționa că proiectul fusese început de Luminița Vlădescu și finalizat de Bogdan Moșescu.

Pe baza acestei documentații, municipalitatea a ajuns să semneze contractul de finanțare 4.798/27.09.2019. În acest document, valoarea eligibilă a proiectului era stabilită la 23.272.315,49 de lei (aproximativ 5 milioane de euro). Costurile neeligibile (suportate de Primărie) erau limitate la 3,5 milioane de lei.

În contract se mai arăta că orice majorare ulterioară a valorii totale a proiectului va fi suportată în întregime de Primăria Medgidia (vezi AICI documentul).

Vrabie crește din pix valoarea proiectului

După ce, în 2020, a bălmăjit-o cu o licitație la care nu s-a prezentat nimeni, Vrabie s-a decis să urmeze calea menționată în contract, anume să majoreze valoarea proiectului pe cheltuiala exclusivă a Primăriei Medgidia. Pe 15 ianuarie 2021, primarul liberal s-a prezentat în plenul Consiliului Local Medgidia, pentru a susține majorarea devizului proiectului, de la 26 de milioane de lei la peste 40 de milioane de lei. Costurile neeligibile ale proiectului au ajuns în acest fel la 17.090.835,71 de lei. (vezi AICI un extras din documentație).

Pe baza căror justificări s-a ajuns la această creștere de peste 3,5 milioane de euro nu prea se știe.

Un răspuns ca la crâșmă: ”Nu trebuie să știți lucrul ăsta”

În ședința de Consiliu, primarul a fost rugat să explice majorarea, însă acesta a precizat sec: ”devizul a fost actualizat, nu contează cu cât”. Serios? Chiar nu contează? Consilierul Moșescu – cel care l-a chestionat pe primar în această privință, a insistat să afle pe ce se duc banii îndesați în noul deviz. ”Nu trebuie să știm și noi?” – a întrebat Moșescu. Vrabie a răspuns ca la cârciumă: ”Nu trebuie să știți lucrul ăsta”. La urmă, inițiativa de scumpire a proiectului pe spinarea bugetului local a fost votată de consilierii din majoritatea care îl susține pe Vrabie. Aceștia nu au avut nevoie de nicio justificare ca să ridice din degete, acceptând o formă de depersonalizare greu de digerat pentru cineva care se respectă câtuși de puțin.

Pixul vrăjit al consultanților

Din comparația pe care am reușit să o facem între devizul vechi și cel nou, în care a îndesat Vrabie niște milioane de euro în plus, putem să ne facem o impresie. În primul rând, trebuie să remarcăm că investiția de bază a fost majorată de la 20 de milioane de lei, la 31 de milioane de lei. Nivelarea terenului s-a scumpit cu peste 200.000 de lei. Rețelele de utilități s-au scumpit cu 1,3 milioane de lei. Până și proiectul tehnic s-a scumpit cu peste 235 de mii de lei. În sfârșit, capitolul de alte cheltuieli, în care sunt incluse organizarea de șantier, dirigenția, publicitate sau cheltuielile neprevăzute, a fost scumpit și el cu 1,3 milioane de lei. În final, blocurile s-au scumpit de la 26 de milioane de lei la 39,7 milioane de lei. În schimb, modernizarea străzii Cocorilor s-a ieftinit cu vreo 18.000 de lei, coborând de la 678.927 de lei, la 660.511 lei.

Prețul la metru pătrat, aproape dublu față de piața privată

Dacă ne raportăm doar la investiția pentru blocurile sociale, cu utilități, parcări și amenajări exterioare, trebuie să remarcăm că prețul locuințelor ajunge la 957,75 de euro pe metrul pătrat. În acest timp, ANL vinde locuințele standard pe care le construiește la un preț de înlocuire de 611,42 de euro pe metrul pătrat (vezi AICI). Alți investitori privați reușesc să construiască la un preț mediu de 500 de euro pe metrul pătrat (vezi AICI), ținând costurile sub control ca să nu-și fure singuri căciula. La Medgidia, însă, blocurile sociale vor costa aproape dublu.

Atenție, aceste blocuri seamănă cu cele din cartierul social al Constanței, Henri Coandă, fiind concepute pe structură metalică (fără finisajele extrem de costisitoare ale clădirilor din zidărie). În mod normal, construcțiile de acest tip ar trebui să fie mult mai ieftine. La vremea lor, locuințele sociale din Constanța au costat 286 de euro pe metrul pătrat. Între timp, materialele și manopera s-au mai scumpit. De asemenea, condițiile din teren pot să difere, la fel și capacitatea rețelelor de utilități. Dar chiar și așa costurile din devizul lui Vrabie stârnesc suspiciunea că au fost umflate din pix.

Mai multe detalii AICI.

Însă cel mai grav este faptul că municipiul Medgidia nu are puterea financiară să susțină din veniturile actuale cheltuielile neeligibile de peste 17 milioane de lei. Din acest motiv, cel mai probabil administrația locală va fi obligată pe viitor să taie alte cheltuieli, să majoreze taxele și impozitele locale sau să contacteze un împrumut bancar.

 

Drept la replică al Primăriei Medgidia

”Proiectul ”Construire locuințe sociale Dezrobirii” a fost inițiat în anul 2015 de către primarul din acea perioadă Marian Iordache, prin:

– încheierea contractului nr. 47/31.03.2015 privind ”Servicii de întocmire studiu de fezabilitate în vederea construirii pe strada Dezrobirii a 6 imobile”;

– aprobarea HCL nr 38/23.04.2015 privind probarea indicatorilor tehnico-economici ai documentațiilor SF pentru construire locuințe și lucrări tehnico-edilitare în Mun. Medgidia, str. Dezrobirii, nr. 15, proiectele 10108 și 10109/2015;

–  aprobarea HCL nr. 91/28.10.2015 privind actualizarea indicatorilor tehnico-economici și a documentațiilor SF pentru construire locuințe și lucrări tehnico-edilitare în mun. Medgidia, str. Dezrobirii, nr. 15.

Prin contractul nr. 237/ 29.09.2015 încheiat cu SC House Consult SRL București au fost prestate și predate documentele aferente ”Serviciilor de proiectare DTAC, PT+DDE+CS în vederea construirii a 6 blocuri de locuințe sociale, str. Dezrobirii nr. 15” și au fost obținute avizele aferente Certificatului de Urbanism nr. 255/06.10.2015 în scopul obținerii Autorizației de Construire.

Atât în anul 2016 prin primar – Marian Iordache, cât și în anul 2017 prin primar – Valentin Vrabie au fost semnate contracte de finanțare pentru construire de locuințe sociale dar ambele au fost reziliate cu acordul părților, întrucât lucrările de infrastructură tehnico-edilitară nu puteau fi suportate din bugetul local.

După ce proiectul a fost reactualizat de aceiași societate care a întocmit SF și PT în anul 2015 respectiv SC House Consult SRL București, acesta a fost depus spre finanțare cu fonduri europene, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013. În acest sens a fost aprobată  HCL nr. 81/27.08.2018 privind indicatorii tehnico-economici pentru realizarea investiției ”Construire blocuri locuințe sociale Dezrobirii 6 imobile cu regim de înălțime P+2E și lucrări tehnico edilitare aferente acestora”.

Pe niciunul din documentele menționate anterior nu se regăsesc semnături spre întocmire sau asumare ale actualilor consilieri locali Vlădescu Luminița sau Moșescu Bogdan deși în acest articol autorul său induce ideea potrivit căreia cei doi ar fi avut vreo contribuție în acest proiect.

Documentația de atribuire a contractului de lucrări ”Construire blocuri locuințe sociale Dezrobirii – 6 imobile cu regim de înălțime P+2E” a fost publicată în SEAP în anul 2020 în  lunile: ianuarie (anunț de participare procedura simplificată nr. SCN1061116 / 07.01.2020 cu data limita de depunere a ofertelor 11.02.2020),  martie (SCN1064509/ 06.03.2020 cu termen de depunere ofertă 06.04.2020),  aprilie (SCN1067206/ 27.04.2020 cu data limită de depunere a ofertelor 29.05.2020). Însă de fiecare dată procedurile au fost anulate datorită faptului că operatorii economici(societăți de construcții) deși s-au înscris la procedura de atribuire a contractului de execuție lucrări, aceștia nu au depus oferte tehnico-financiare.

Pentru a afla motivele pentru care operatorii economici (societăți de construcții) nu au depus oferte tehnico-financiare, UAT Medgidia a transmis acestora câte o solicitare în acest sens iar răspunsurile primite au făcut referire la ”subevaluarea sumei estimate pentru contractul de lucrări”.

În acest context, UAT Medgidia a testat piața privind prețurile serviciilor de actualizare a documentației tehnice, respectiv listele de cantități considerate a fi subevaluate. La data de 16.11.2020 a fost recepționată documentația actualizată și ulterior adoptată HCL nr. 1/ 21.01.2021 privind actualizarea devizului general și a indicatorilor tehnico economici aferenți obiectivului de investiție “Construire ansamblu de locuințe sociale și modernizare Strada Cocorilor în Municipiul Medgidia, Județul Constanța”– etapa PTh și asigurarea surselor de finanțare.

În prezent se lucrează la pregătirea documentației de atribuire, urmând ca procedura de achiziție să fie relansată în cel mai scurt timp. Atât timp cât Autoritatea Contractantă a inițiat în SICAP procedurile de achiziție pentru execuția de lucrări conform devizelor iar neprezentarea operatorilor economici a condus la actualizarea documentației tehnico economice și la reluarea procedurii cu valori actualizate și ținând cont de legislația în vigoare, nu se poate vorbi despre o licitație ”bălmăjită”.

Mai mult decât atât, majorarea valorii proiectului a avut la bază reevaluarea, de către o firmă de proiectare specializată, a listelor de cantități din punct de vedere financiar. Construcțiile fiind pe structură metalică, prețurile profilelor metalice s-au majorat cu aproximativ 60%, vopsirea efectuând-se cu o vopsea termospumabilă rezistentă la foc, fapt ce a mărit considerabil valoarea lucrărilor.

Prețul pe metru pătrat la aceste locuințe nu este dublu raportat la prețurile din piața privată și este evaluat conform proiectului tehnic, a prețurilor actuale și a structurii de alcătuire, respectiv 600 euro/mp. În cadrul proiectului sunt prevăzute a fi executate și rețele edilitare de apă, canalizare menajeră și pluvială, rețea de gaze, o stradă, trotuare aferente străzii, alei între blocuri, parcări și spații verzi delimitate cu borduri, rețele de electricitate pentru întreg cartierul de blocuri, rețele de iluminat. Acestea nu pot fi încadrate în prețul pe metrul pătrat aferent locuințelor.

Calculul făcut în articolul dumneavoastră este eronat, întrucât valoarea tuturor lucrărilor de execuție a fost împărțită doar la suprafața locuibilă a blocurilor, neluîndu-se în calcul lucrările tehnico-edilitare și infrastructura aferentă.

Aceste construcții nu pot fi foarte ieftine deoarece structura propusă este una mixtă, cu finisaje de gresie și parchet, cu obiecte sanitare, cu corpuri de iluminat inclusiv prize și întrerupătoare, sunt echipate cu instalații termice( centrale, corpuri de încălzire, ventilatoare etc), toți pereții sunt izolați cu vată minerală pentru eficientizare energetică, pereții interiori care fac parte din anvelopa clădiirii au structură mixtă (panouri sandwich și rigips la interior), deci gradul de finisare este foarte bun.

În cazul acestui proiect, Primăria Municipiului Medgidia a avut de ales între a renunța la un proiect în valoare de aproximativ 5 milioane de euro sau a mări partea de contribuție proprie până la valoarea de 3,5 milioane de euro, pentru a rezolva o problemă stringentă pentru comunitatea locală: lipsa locuințelor sociale.

În ceea ce privește suportabilitatea din bugetul local a cheltuielilor necesare implementării acestui proiect, subliniem faptul că managementul administrației actuale nu se bazează pe împrumuturi bancare ci pe atragere de fonduri din surse externe.

Prețul final al execuției lucrărilor va fi stabilit după desfășurarea licitației publicată în SICAP, la care pot participa toți operatorii economici interesați.”.

(Notă: dreptul la replică transmis redacției mai conține o somație de publicare, un paragraf cu opinii despre caracterul așa-zis denigrator al articolului nostru și o amenințare cu un proces civil. Neavând utilitate pentru cititori și neexistând o obligație de popularizare a opiniilor, aceste pasaje nu au fost preluate. Dreptul la replică a fost adăugat pe 08.04.2021, ora 19,58). 

Comments

comments

Exclusiv

Să moară capra aeroportului de la Tuzla! De ce bulgarii au aeroporturi internaționale private, iar românii nu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În urmă cu aproape 9 ani, compania care deține aeroportul privat din Tuzla a demarat procedurile pentru obținerea statutului de aeroport internațional. Condițiile de acreditare, extrem de exigente, au fost trecute cu bine. Ca urmare, aeroportul a fost acreditat formal pentru zboruri internaționale. Spunem formal, deoarece statutul efectiv de aeroport internațional devine operațional doar în momentul în care în incinta acestuia se înființează puncte de trecere a frontierei de stat și de control vamal. Până atunci, termenul ”internațional” este ca un trofeu bun de ținut în vitrină. Practic, și la Tuzla frontispiciul obiectivului a fost ”decorat” cu sintagma ”aeroport internațional”. Și așa a rămas, decorativ, până în momentul de față, pentru că o hotărâre a Guvernului pentru înființarea punctului de trecere a frontierei de stat a întârziat să apară. Inițiative au fost destule, însă au fost pe rând blocate, din motive obscure, contrafactuale sau de-a dreptul aiuristice. O ultimă inițiativă datează din 16 martie 2021 și aparține actualului ministru al transporturilor, Cătălin Drulă. Însă și acum se aud în spațiul public aceleași voci cerând Guvernului să pună talpă.

O campanie de denigrare și interesele unui mogul

Primul proiect de hotărâre de Guvern pentru înființarea unui punct de trecere a frontierei de stat pe aeroportul din Tuzla datează din anul 2013. La acel moment, temeiurile legale și oportunitatea proiectului au fost explicate pe larg într-un raport întocmit de Ministerul Transporturilor. Cu toate că lucrurile erau clare și simple, un atac furibund și interesat al presei le-a complicat decisiv. Regional Air Services SRL, compania care deține aeroportul din Tuzla, a denunțat atunci, printr-un comunicat de presă, că o firmă de relații publice contactase mai multe publicații pentru a se implica într-o campanie contracost împotriva aeroportului.

Aeroportul Tuzla văzut de sus, 2016.

În mod cert, studiind presa vremii, am remarcat chiar noi existența unor articole în care Dorin Ivașcu, unul din asociații aeroportului,  era zugrăvit în fel și chip. Am găsit, desigur, și articole care explicau că tirurile îndreptate împotriva Regional Air Services ar fi pornit de la supărarea unui mogul local al petrolului că această companie a reușit să câștige o licitație internațională pentru a asigura transportul cu elicoptere către perimetrele petroliere offshore din Marea Neagră.

Un arsenal de sofisme

Din aceeași campanie, au făcut parte și poziționări aberante și contrafactuale, conform cărora aeroportul din Tuzla nu ar trebui să beneficieze de punct de trecere a frontierei de stat, întrucât ar face concurență aeroportului de stat de la Mihail Kogălniceanu. În realitate, aeroportul de stat este canalizat pe traficul aerian mare, în vreme ce Tuzla s-a specializat în zboruri cu aeronave mici și medii, care nici măcar nu se pot alimenta cu combustibili la Kogălniceanu, în lipsa unor facilități specifice. În plus, aeronavele mici ocolesc aeroporturile mari, din cauza taxelor mari. La Tuzla,  vorbim de servicii de nișă, născute dintr-o nevoie neacoperită de nimeni altcineva în colțul nostru de țară. Ori din această perspectivă, e limpede pentru oricine că dezvoltarea acestui aeroport pentru aviația mică nu afectează în niciun fel monopolul de stat canalizat pe aviația mare.

Eveniment la aeroportul Tuzla, 2019

În sfârșit, s-a mai spus că nu există nicio justificare ca statul român să cheltuie bani pentru înființarea unui punct de trecere a frontierei pe un aeroport privat.

Povestea monopolului de stat

În esență, ultimele două argumente exprimă o filozofie care pune în centrul ei monopolul de stat. Totul de dragul unei teorii, pentru că practic monopolul de stat nu ar fi afectat cu absolut nimic dacă un privat prestează activități neinteresante pentru aeroporturile de stat. După cum vom explica mai jos, până și bulgarii au depășit această paradigmă prăfuită, susținând inițiativa privată în zona aviației civile.  La noi, însă, aeroporturile private nu sunt scutite de impozitul pe teren ca aeroporturile din monopolul de stat și nici măcar nu sunt considerate eligibile pentru accesarea de fonduri europene. Despre fonduri guvernamentale, așa cum tot primesc cu ghiotura aeroporturile de stat, nici vorbă. Iar întârzierea de aproape un deceniu pentru înființarea unui punct de trecere a frontierei la Tuzla este expresia supremă a disprețului pentru inițiativa privată în acest domeniu.

O interpretare particulară și greșită a legii

Argumentele și campaniile descrise mai sus au dus la blocarea proiectului hotărârii de Guvern din anul 2013. Proiectul a mai fost reluat de câteva ori de-a lungul anilor, însă aceleași argumente au jucat același rol de piedică. Ultimul eșec notabil s-a consumat sub Guvernul condus de Ludovic Orban. Așa cum a relatat presa națională, proiectul a fost blocat anul trecut pe considerentul că legea română n-ar permite amplasarea punctelor de trecere a frontierei pe terenuri private, iar înființarea unuia pe terenul privat al aeroportului din Tuzla ar crea un precedent periculos.

În realitate, este vorba de o interpretare particulară și vădit greșită a OUG 105/2001, care stabilește că autoritățile cu atribuții de control la trecerea frontierei de stat trebuie să aibă acces gratuit la imobilele în care funcționează punctele de trecere a frontierei și la terenurile aferente acestora care constituie domeniu public al statului ori domeniu privat și se administrează de către autorități ori de alte persoane juridice. În primul rând, e limpede că scopul legii este acela de a stabili accesul gratuit la aceste clădiri și terenuri, iar nu de a institui interdicția de amplasare a punctelor de trecere a frontierei pe terenuri private. Drept dovadă, legea spune că aceste puncte pot sta pe terenuri din domeniul privat, fără a preciza expres că ar fi vorba doar de domeniul privat al statului. ”Bunurile din domeniul privat pot aparține atât statului sau unităților administrativ-teritoriale, cât și altor subiecte de drept, persoane fizice sau juridice” – spun specialiștii în drept.

Pe de altă parte, potrivit Legii 213/1998, statul își exercită dreptul de proprietate privată ca orice alt privat, dobândind bunuri private și putând să le vândă oricând,  potrivit regulilor din dreptul comun. Evident că în calitate de deținător de bunuri private, statul nu poate avea drepturi în plus față de alți privați. Și tocmai de aceea interpretarea despre care am vorbit mai sus este în mod vădit greșită.

Nod în papură

Impresia noastră este aceea că se caută nod în papură și cam atât. Ca dovadă, în România mai există și alte aeroporturi administrate privat care au servicii de graniță-vamă, cel mai cunoscut fiind terminalul Țiriac de pe Otopeni.

Chestiunea cu precedentul periculos ni se pare o simplă manifestare a limbii de lemn. Nu este vorba de niciun pericol, ci de o poziție profund dogmatică a unor care nu vor să accepte inițiativa privată în zona aviației.

Comparația, izvor de nefericire

După cum spuneam mai sus această paradigmă a fost depășită de vecinii noștri bulgari, cărora nu le-au murit caprele, dar nici n-au rămas la ele. Bulgarii au investit masiv în turism. Iar din acest motiv au ajutat și inițiativa privată în aviație, ca să faciliteze accesul turiștilor străini la turismul bulgăresc.

Potrivit documentării noastre, pe litoralul bulgăresc există 8 aeroporturi care oferă servicii de vamă-graniță, multe din ele fiind administrate privat. Iată un tablou al acestora:

  • Varna și Burgas – două aeroporturi, ambele internaționale, date în concesiune firmei BM Star Ad (un joint venture între aeroportul Frankfurt, care are o participație de 60 % si o firmă bulgară) pentru o perioada de 35 de ani, contra unei investiții totale de 403 milioane de Euro;
  • Ravnts – un aeroport mare aflat lângă Burgas și care are două piste de beton de 2500 metri fiecare;
  • Balcic – fost aeroport militar cu o pistă de beton de 2500 m, transformat în aeroport civil, deschis traficului internațional din 2012 și dat în subordinea aeroportului Sofia; la rândul său este sub management privat pentru o perioadă de 35 ani în baza unui contract de concesiune cu firma SOf Connect AD, ai cărei acționari sunt aeroportul Munchen și firma MNeridian – Franța (concesioară totodată a aeroporturilor La Guardia – SUA, Amman și Madagascar).
  • Primorsko – cu o pistă de 900 m din asfalt. Proprietarul său, firma Intersky, mai deține un aerodrom lângă Sofia
  • Sunny Beach – și el certificat de Autoritatea Aeronautică bulgară și trecut în proprietatea Aeroclubului Sunny Beach
  • Și, tot lângă statiunea Sunny Beach, există și Heliportul Marina Dinevi
  • Dobrici – poziționat la 60 km de litoralul bulgar, este un fost aeroport militar, utilizat acum de aeronave civile mici

 

Aeroporturile de pe litoralul bulgăresc au avut 4,9 milioane de pasageri în anul 2019 (sursa: AICI). 

La noi, cele trei aeroporturi de pe litoral, Kogălniceanu, Tulcea și Tuzla, au avut împreună doar 139.913 pasageri în același an de referință. Adică de 35 de ori mai puțini. Cu restul Europei nici nu are rost să ne comparăm. De când statul român blochează inițiativa privată de la Tuzla, numărul aeroporturilor administrate privat din UE pur și simplu s-a dublat. Evident, vorbim de aeroporturi care au servicii de graniță-vamă.  La fel de evident, noi rămânem tot mai în urmă, mici și prăfuiți. Dar măcar suntem buni la jelanii despre precedentele periculoase și la apologia monopolului de stat.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Retrocedarea frauduloasă a terenurilor de lângă Carrefour. Dosarul se întoarce la DNA pentru completarea urmăririi penale

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

DNA Constanța trebuie să completeze urmărirea penală într-un dosar care se referă la tunul administrativ și imobiliar prin care 19 hectare din intravilanul municipiului Constanța au fost retrocedate fraudulos unei persoane din Mihail Kogălniceanu pe baza documentațiilor întocmite de primăria acestei comune. O decizie definitivă în acest sens a fost pronunțată de Tribunalul Constanța pe 29 martie 2021. În dosarul penal sunt menționate beneficiara retrocedării, Zoea Rădulescu, mai multe persoane din Primăria Mihail Kogălniceanu, Instituția Prefectului și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Ancheta vizează aspecte care țin de procedura punerii în posesie a Zoei Rădulescu asupra terenului situat pe malul lacului Siutghiol, în apropierea centrului comercial Tom-Carrefour. Însă povestea întreagă este una mult mai complexă și face parte dintr-un veritabil război judiciar, cu multe soluții controversate.

Primul episod: pohta ce-a pohtit

Zoea Rădulescu a moștenit de la autorii ei două terenuri agricole extravilane în cuprafață cumulată de 19 hectare, în comuna sa natală, Mihail Kogălniceanu. Suprafețele originare se aflau pe drumul Cogealacului. Cu toate acestea, femeia a tras toate sforile posibile ca să-și mute moștenirea în intravilanul municipiului Constanța, pe malul lacului Siutghiol, peste drum de actualul centru comercial Tom – Carrefour.  Diferența de preț e colosală. Astfel, în 2011, terenul a fost evaluat oficial la 20.750.000 de euro. Între timp, prețurile din piața imobiliară au crescut de câteva ori.

Terenurile din Constanța, cumpărate de Gheorghe Alexa

Până spre finalul guvernării țărăniste – în cadrul căreia Zoea Rădulescu a deținut o funcție în aparatul de stat – terenurile agricole dintre Constanța, Ovidiu, Lumina, Năvodari și Mihail Kogălniceanu au fost oprite de la retrocedare. Aceste suprafețe erau lucrate de un fost IAS, transformat după revoluție în SC Ceres SA Mihail Kogălniceanu. Țărăniștii au decis atunci să desființeze fostele IAS-uri. Ca urmare, unitățile de tipul Ceres au fost obligate să predea terenurile deținute către comisiile locale de fond funciar din fiecare localitate în parte, în vederea retrocedării către persoanele îndreptățite.

Terenul agricol de pe malul lacului Siutghiol, care era inclus în intravilanul municipiului Constanța încă din anul 1997, a ajuns, cum era legal și logic, la Comisia Locală Constanța. Mai departe, Comisia l-a retrocedat unor constănțeni, iar aceștia din urmă l-au vândut omului de afaceri Gheorghe Alexa.

Zoea Rădulescu primește terenurile la Mihail Kogălniceanu

În stânga, Zoea Rădulescu, alături de fostul președinte Emil Constantinescu. În dreapta, omul de afaceri Gheorghe Alexa.

Concomitent, Zoea Rădulescu a primit procese-verbale de punere în posesie pentru suprafețele care i se cuveneau de la Comisia Locală din comuna ei natală. Însă femeia a contestat actele primite la Kogălniceanu, susținând că i s-ar fi cuvenit terenul de pe malul lacului, din intravilanul Constanței. Pretențiile sale izvorau dintr-un fel de adresă mâzgălită de un director de la Ceres, care îi atesta, fără să aibă astfel de atribuții, că ar avea dreptul să primească terenul din Constanța. Ea s-a mai prevalat de corespondența cu Primăria din comuna sa, care nu avea competența legală să decidă pentru terenurile municipiului Constanța. De asemenea, a mai vânturat o schiță cadastrală din 1999, în care era desenat cu pixul tocmai terenul din Constanța. În sfârșit, o altă mare coincidență lucra în favoarea Zoei Rădulescu: terenul primit de ea în Kogălniceanu avea același număr de solă ca și cel din Constanța, de pe malul lacului Siutghiol.

Jianu rescrie geografia patriei

Mai departe, Rădulescu a declanșat două procese la rând, reușind ca de fiecare dată plângerile ei să ajungă la fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu. Spunem fosta, deoarece aceasta din urmă a fost între timp pusă sub acuzare de DNA Constanța pentru luare de mită, iar la finele anului trecut a și fost condamnată pe fond la 7 ani de închisoare. Fosta judecătoare a anulat titlurile emise de Comisia Locală Constanța. Practic a eliberat terenul de pe malul lacului de proprietari, iar mai apoi a obligat Comisia Județeană (Prefectura) să emită noi titluri de proprietate în favoarea Zoei Rădulescu. Un rol important în aceste procese l-a jucat o expertiză extrajudiciară, comandată și plătită de Zoea Rădulescu. Expertul angajat de ea a mințit în favoarea ei. Iar judecătoarea Jianu a concluzionat că terenul de pe malul lacului Siutghiol a fost situat inițial în comuna Mihail Kogălniceanu, fiind integrat în municipiul Constanța abia după anul 2000.

În realitate, cele două localități se află la 25 de kilometri distanță și niciodată nu s-au învecinat între ele. Terenul de pe malul lacului a fost din totdeauna în granița municipiului Constanța, iar din anul 1997 făcea parte din intravilanul localității.

Episodul 2: expertul mincinos, trimis în judecată

Expertul mincinos a fost anchetat de Parchetul Curții de Apel Constanța. El a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu, în anul 2016. Condamnat pe fond de Tribunalul Constanța, mincinosul a fost achitat de un complet al Curții de Apel Constanța. Instanța de apel a apreciat că nu este dincolo de orice dubiu că expertul Florin Dumitrescu ar fi cunoscut caracterul fals al unor documente emise de Primăria Mihail Kogălniceanu, pe care le-a avut la dispoziție la momentul întocmirii expertizei.

Episodul 3: Punerea în posesie

Zoea Rădulescu a încercat în repetate rânduri să obțină un titlu de proprietate de la Comisia Județeană de Fond Funciar (condusă de prefect), pe baza hotărârii date de Jianu. Însă niciun prefect nu poate semna astfel de documente, înainte de a se efectua procedura punerii în posesie de către o comisie locală. În această situație, problema a fost preluată de Comisia locală din Mihail Kogălniceanu. O funcționară din Primăria acestei comune a atestat că schița cadastrală în pix de care s-a folosit Rădulescu în procesele sale ar fi conformă cu originalul. Însă există suspiciunea că originalul nu prea există. O altă specialistă în cadastru de la aceeași primărie a adaptat această schiță cu situația cadastrală actuală. Și în acest caz există suspiciunea că funcționara a inclus 52.000 de metri pătrați dintr-o solă diferită. Vorbim de un teren din domeniul privat al Municipiului Constanța, care nu era inclus în niciun fel în hotărârile pronunțate de fosta judecătoare Jianu.

Episodul 4: un nou dosar penal

Suspiciunile pomenite mai sus au făcut obiectul unui nou dosar penal al Parchetului Curții de Apel Constanța. Procurorul de caz a început urmărirea penală și a pus sechestru pe terenul de pe malul lacului la începutul anului 2020. Însă situația nu a durat prea mult. Astfel, la scurt timp, dosarul a fost solicitat la DNA Constanța, care avea în lucru aceeași speță. După câteva luni, mai exact în octombrie 2020, procurorul de caz, Constantin Conortos, a dat o soluție de clasare. Ordonanța de clasare a fost contestată de Gheorghe Alexa. Așa cum am arătat la începutul articolului de față, pe 29 martie 2021 Tribunalul Constanța a anulat definitiv ordonanța și a întors dosarul la DNA pentru completarea urmăririi penale.

Episodul 5: un fost prefect, trimis în judecată

Fostul prefect Adrian Nicolaescu, trimis în judecată pentru că a refuzat să emită titluri de proprietate pentru Zoea Rădulescu din Mihail Kogălniceanu, asupra terenurilor din municipiul Constanța.

Înainte de clasarea acestui dosar, parchetul anticorupție a soluționat o plângere penală depusă de Zoea Rădulescu împotriva fostului prefect Adrian Nicolaescu. Acesta din urmă a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu, constând în refuzul de a pune în executare hotărârile judecătorești pronunțate de controversata Corina Eugenia Jianu. 

Episodul 6: Schița cadastrală din 1999, propusă spre desființare

În sfârșit, Parchetul Curții de Apel Constanța a continuat demersurile după ce expertul Florin Dumitrescu a fost achitat pe baza constatării că nu ar fi cunoscut caracterul fals al documentelor înregistrate la Primăria Kogălniceanu sau emise de aceasta în anul 1999. Evident că această constatare nu putea rămâne fără urmări practice. Iar din acest motiv, unitatea de parchet a anchetat-o separat pe Zoea Rădulescu și pe avocata acesteia, în legătură cu modul în care au apărut aceste documente. Accentul a căzut în principal pe schița cadastrală din 1999, care întrunește elemente de fals intelectual. Parchetul a dispus clasarea cauzei sub aspectul răspunderii penale, care este prescrisă, însă a sesizat judecătorul de cameră preliminară cu desființarea acestor înscrisuri. Deși au contestat ordonanța, Zoea și avocata ei au pierdut definitiv la Curtea de Apel Constanța, pe 16 februarie 2021, în dosarul 535/36/2020.

Schița cadastrală depusă în 1999 la Primăria din Mihail Kogălniceanu. Documentul desenat cu pixul nu are nicio legătură cu situația cadastrală reală, nu precizează de cine a fost întocmit, iar ștampila OCAOTA nu este însoțită de o semnătură. Însă, chiar și așa, ”actul” precizează că terenul se afla pe teritoriul administrativ al municipiului Constanța, neputând fi retrocedat de comuna Mihail Kogălniceanu.

Acum, există șanse reale să fie îndreptată această situație generată de o fostă judecătoare condamnată pe fond la 7 ani de închisoare pentru luare de mită. De asemenea, este de așteptat ca în dosarul de la DNA să aibă loc o completare a urmăririi penale prin care să se lămurească temeinic dacă mai pot rămâne în ființă actele întocmite de Comisia comunală din Mihail Kogălniceanu pentru terenurile din intravilanul Constanței. Ca observatori atenți ai acestei spețe, trebuie să spunem că acest caz este unul halucinant din toate punctele de vedere. Și tocmai de aceea autoritățile judiciare trebuie să facă lumină.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Exclusiv. Cîrjaliu sifonează fondurile europene de pescuit spre gașca de la Golful Pescarilor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Deși este judecat în stare de libertate în dosarul ”Golful Pescarilor”, primarul inculpat de la Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, nu se potolește deloc. Asociația Grup Local Dobrogea Sud, pe care o conduce în calitate de președinte, a acordat o finanțare nerambursabilă de 180.000 de euro către o firmă obscură controlată de un tovarăș al lui Dan Popa, unul din patronii restaurantului Golful Pescarilor. Popa este asociat la Golf chiar cu ginerele lui Cîrjaliu. Iar legăturile sale cu primarul nu se opresc aici.

Cum a ajuns Cîrjaliu jupân pe fondurile europene pentru pescuit

Asociația condusă de Cîrjaliu a fost înființată în anul 2011 la inițiativa fostului președinte al Consiliului Județean Constanța, actualul pușcăriaș Nicușor Constantinescu. La acel moment, județul bătea pasul pe loc în privința atragerii fondurilor europene din Programul Operațional pentru Pescuit. Practic, ne lipseau asociațiile de tip FLAG menite să stabilească strategii de dezvoltare și să selecteze proiectele comunităților de pescari în vederea finanțării. La inițiativa lui Nicușor, s-au înființat, în 2011, două asociații de tip FLAG: una pentru nordul județului, iar cealaltă pentru partea de sud. Fiind prieten cu ”baronul roșu”, Maricel Cîrjaliu a fost numit președinte al FLAG-ului de sud. Și de atunci nici nu a mai fost schimbat din funcție, în ciuda incompetenței vădite și a practicilor de tip clientelar.

Poarta Albastră – o sifonărie nerușinată de fonduri europene

Până în anul 2016, FLAG-ul condus de Maricel a derulat o strategie locală sub titlul comunist ”Dobrogea de Sud – Mereu deschisă poartă albastră”. Implementarea s-a dovedit un eșec monumental. Niciun ban european nu a ajuns la pescari. Nu s-a cumpărat nici măcar un cârlig de pescuit. Fondurile imense alocate de Uniune au fost tocate pe două festivaluri pescărești. Au mâncat, au băut, au dansat. Și asta a fost totul.

Banii europeni au fost sparți pe această mizerie. Secvență de la Fish Eye Fest – Vama Veche, festival așa-zis pescăresc organizat în anul 2015 cu finanțare de la FLAG-ul condus de Maricel Cîrjaliu.

Primarul s-a mai îngrijit să-și plătească mafia personală din banii europeni de pescuit. Printre cei care au beneficiat de salarii de la FLAG-ul condus de Maricel s-a numărat și Belghiz Bolat, ”țucălar” al primarului, uns să conducă destinele întreprinderii publice locale Agigeaserv Util SRL. Mai multe detalii despre acest subiect puteți citi AICI.

Noua strategie: bani pentru interpuși, amici și ”țucălari”

Aceeași incompetență și același spirit clientelar se manifestă la asociația condusă de Maricel și în prezent. Din 2017, FLAG-ul implementează o nouă strategie de dezvoltare locală pentru comunitatea de pescari, pentru accesarea fondurilor din noul Program Operațional de Pescuit și Afaceri Maritime.  Nici acum banii nu ajung la pescari, ci la interpuși, amici și ”țucălari”. Și nici nu este de mirare că se întâmplă așa, date fiind interesele primarului Maricel.

O haltă spre Poarta Albă

În acest sens, trebuie să spunem că primarul PSD-ist de la Agigea și-a făcut un plan nebun de a deveni jupânul absolut al sectorului de pescuit și restaurante pescărești din localitatea sa. Ne referim aici la manțocăriile juridice prin care Maricel a înlesnit construirea restaurantului Golful Pescarilor pe malul mării, pe un teren furat de la pescari, și la prigoana pe care a pornit-o, cu metode de-a dreptul medievale, împotriva restaurantului concurent Pescăria lui Matei.

Structura acționariatului de la Golful Pescarilor: 40% – Dumitru Stanciu (finul fratelui primarului din Agigea); 25% – Dan Popa, 25% Mihai Lupoiu și 10% Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu (ginerele primarului). Stanciu nu câștigă nimic de la Golf; partea sa se duce în alte buzunare.

Pentru aceste fapte, primarul din Agigea a fost trimis în judecată (mai multe detalii AICI).

Raiul pescăresc de pe lacul Agigea

Din același plan lacom al primarului Cîrjaliu face parte și inițiativa de a transforma zona de rezervație naturală din jurul lacului Agigea într-o afacere de tip piscicol și imobiliar. Primarul a lotizat terenurile de pe malul lacului, iar un  apropiat al său a aranjat concesionarea lor pe șpagă. Derbedeul care aduna mita a fost prins în flagrant-delict și a făcut pușcărie. Însă a luat întreaga vină asupra sa. Iar din acest motiv, Maricel a rămas liber ca pasărea cerului, continuând să strice cuibarele păsăretului protejat de pe lacul Agigea.

Intruziunea imobiliară în zona protejata s-a făcut, în parte, pe banii bugetului local gestionat de Maricel Cîrjaliu și pe banii personali ai tovarășului său Dan Popa, de la Golful Pescarilor. Cei doi au contribuit decisiv la construcția unei biserici în vecinătatea lacului protejat. Cîrjaliu și Popa sunt menționați în calitate de ctitori în pisania lăcașului de cult. Mai multe detalii AICI.

Pensiunea lui Belghiz Bolat

După biserică, pe malul lacului s-au cuibărit vilele. Iar mai nou se cuibărește și o pensiune cu specific pescăresc, finanțată prin noua strategie de dezvoltare locală întocmită de Asociația Grup Local Dobrogea Sud, FLAG-ul condus de Maricel. Strategia actuală a debutat în 2017 și ar trebui să se finalizeze în 2023. Primele proiecte aprobate spre finanțare au apărut în 2019.

FLAG-ul pompează aproape 190 de mii de euro pentru această pensiune care nu este construită chiar de orișicine. Beneficiara finanțării nerambursabile este firma Aybo Pescuit și Turism SRL deținută de soția lui Belghiz Bolat, ”țucălarul” care a mai fost plătit de FLAG prin vechea strategie a ”porții albastre”. La mijloc este un vădit conflict de interese. Mai multe detalii AICI.

Ultima plasă: 180.000 de euro pentru o firmă special înființată

Și viermuiala de interese nu se oprește aici. Anul trecut asociația lui Maricel a finalizat procedurile prin care a selectat un proiect al firmei Pentin Tourism Services SRL. Aceasta va primi fonduri nerambursabile în valoare de 864.581,95 de lei. Suma echivalează cu peste 180.000 de euro. Ce va face Pentin de acești bani nu știm, deoarece FLAG-ul lui Maricel nu și-a făcut un minim scrupul din a publica pe site-ul său oficial titulatura proiectului selectat. Cel mai probabil, nu proiectul a contat, ci calitatea acestei firme sau mai exact a asociaților ei. Potrivit RISCO, Pentin Tourism Services SRL este o firmă înființată în luna august 2019, cu doar 8 luni înainte de a fi selectată de FLAG-ul lui Maricel pentru obținerea finanțării nerambursabile. Sediul social al firmei se află în localitatea Tuzla, iar obiectul ei principal de activitate îl constituie ”facilitățile de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată”. Așadar, nici vorbă de pescuit. 

Firma este deținută în cote egale, de câte 50%, de persoanele fizice Ștefan Iulian Pencea și Ana Maria Petcu.

Pencea este asociat unic în alte două societăți comerciale, respectiv Gut Gebaut SRL (care activează în domeniul construcțiilor, cu un singur angajat, zero cifră de afaceri și pierderi contabile în ultimul an raportat, 2019) și Hai Hui Kids SRL (care activează în domeniul altor activități recreaționale și distractive, fără angajați, tot cu cifră de afaceri zero și pierderi contabile în 2019).

În plus, Pencea mai deține 33% din firma Mas Builder SRL, cu o evoluție în afaceri la fel de dezastruoasă în ultimul an raportat (2019). Cu toate acestea, Mas Builder este o firmă mai cunoscută. Presa locală constănțeană a relatat că aceasta deține un teren care provine la bază din retrocedările frauduloase ale fostului primar al Constanței, actual pușcăriaș, Radu Mazăre (vezi AICI).

Asociata lui Pencea, Ana Maria Petcu, nu are deloc istoric de afaceri. Ea nu a mai fost asociată până acum în nicio altă firmă. În prezent, lucrează la o multinațională din domeniul țigărilor. În perioada 2013-2015, Petcu a fost coordonator de marketing la mall-ul ridicat pe terenul retrocedat, tot de Mazăre, în parcul constănțean Tăbăcărie.

O mare tovărășie care explică totul

Neavând nicio legătură cu pescuitul și comunitatea pescărească, societatea celor doi nici măcar nu ar fi putut să se califice la o procedură serioasă. De aceea presupunem că firma a fost selectată în baza unor relații personale ale celor doi asociați cu Dan Popa și cu soția acestuia, Diana Popa. Dovezile sunt gârlă, pentru că cei împricinați s-au turnat singuri pe Facebook în anii trecuți, când nu puteau anticipa oportunitatea contractului de finanțare din anul 2020.

Mai jos vom proceda la prezentarea celor mai importante dovezi ale tovărășiei, care coboară adânc în timp.

8 noiembrie 2011. Un tip care se ocupă acum cu muzica de petrecere la restaurantul Golful Pescarilor publica pe contul său de Facebook, la data menționată, o fotografie de la nunta lui Dan Popa cu soția sa Diana. În fotografie apar și sunt etichetați ca atare Ștefan Pencea, împreună cu soția sa, Carmen Pencea. În aceeași zi din toamna anului 2011, la fotografia adăugată de actualul cântăcios din Golf comenta chiar Ana Maria Petcu. ”Nu știu la care să mă uit prima dată” – scria aceasta, ca dovadă că era în relații apropiate cu persoanele din fotografie încă din acea perioadă.

24 august 2014. Stefan Pencea postează pe Facebook o vizită făcută împreună cu Ana Maria Petcu și alte 17 persoane la restaurantul Golful Pescarilor.

În același an 2014, Diana Popa dă like unei fotografii de profil postate de Ana Maria Petcu.

De-a lungul timpului, Ștefan Pencea apare etichetat în vizite la Golful Pescarilor sau în fotografii cu bucate.

20 octombrei 2017. Ana Maria Petcu postează o fotografie cu restaurantul Golful Pescarilor văzut de pe taluz, după ce a fost la acest local împreună cu alte 10 persoane.

15 martie 2018. Ștefan Pencea postează pe Facebook o fotografie realizată la Amalfi Coast în Italia, în care apare alături de soția sa, de Dan Popa, de soția acestuia Diana Popa și de alte două persoane, care nu sunt etichetate. În mod vădit, este vorba de un concediu comun, ceea ce atestă gradul intim al tovărășiei. 

13 aprilie 2019. Diana Popa, soția patronului de la Golf, distribuie o fotografie postată de Carmen Pencea, în care mai erau etichetați soțul acesteia, Ștefan Pencea, dar și o persoană specializată în decorațiuni interioare. Se înțelege din context că aceștia tocmai lucrau la amenajarea unui loc de joacă ce avea să funcționeze sub denumirea ”Ludens – joacă cu sens”.

 

Locul de joacă Ludens, o altă legătură între Ștefan Pencea și familia lui Dan Popa de la Golful Pescarilor

În perioada 2019-2020, Diana Popa apare în mai multe fotografii și filmări la ”Ludens”, susținând activități educative și distractive în limba spaniolă pentru copii de aici. Trebuie să știți că soția patronului de La Golf susține astfel de prestații sub titulatura ”Bailegria – Dansăm și învățăm spaniola”. Ea apare evidențiată și în echipa Asociației Birth&Building Center, pe scurt bbcenter, în calitate de coordonator al programului Bailegria (vezi AICI ).

Nu în ultimul rând, Diana Popa este președinte al asociației nonguvernamentale ”Împreună aducem bucurie”. La activitățile acesteia apar etichetate sporadic Ana Maria Petcu și Carmen Pencea, soția lui Ștefan Pencea.

Ne oprim aici cu dovezile. În mod cert, acestea atestă fără dubiu existența unor relații intime și de colaborare între beneficiarii finanțării nerambursabile de 180.000 de euro și familia lui Dan Popa de la Golful Pescarilor. Tovărășia acestora este veche. Și asta explică totul.

Rolul lui Dan Popa la FLAG

Grozăvia situației poate fi înțeleasă mai bine și din prisma faptului că o altă firmă a lui Dan Popa, pe numele ei La Mer Noire SRL, este membră cu drept de vot în asociația care a decis să-i îmbogățească tocmai pe tovarășii săi. La Mer Noire a fost cooptată în FLAG la inițiativa lui Cîrjaliu, deși această firmă a lui Dan Popa se ocupă în principal de administrarea unui hotel din Eforie. Cooptarea a avut loc la scurt timp după ce Cîrjaliu a exclus din asociație firma cu adevărat piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, cea cere se ocupă de pescuitul maritim din localitate. Vorbim exact de aceeași firmă care a fost jefuită din pix de primarul Cîrjaliu, pentru a face loc pe malul mării restaurantului Golful Pescarilor. Primarul este inculpat pentru aceste acte de corupție, fiind judecat în stare de libertate. Libertatea îi priește din plin, pentru aranjamente clientelare, precum cele descrise mai sus.

Corect și legal era ca fondurile europene pentru pescuit să ajungă la comunitatea de pescari. Însă, după cum se vede, ajung la țucălarii lui Maricel și la tovarășii interpușilor săi de la Golful Pescarilor. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: