Connect with us

Exclusiv

Cum a ajuns Giurgiucanu unul din cei mai importanţi oameni din România. Tenebrele din retrocedarea Movilă

Publicat

la

Georgică Giurgiucanu, cunoscutul personaj din dosarul retrocedărilor de la Constanţa, s-a născut la Bacău, în anul 1971. Pe tatăl său îl chema… tot Georgică, motiv pentru care, în familie, viitorul milionar de la retrocedări a fost mereu apelat Sorin. Cumva ca să nu fie confundat cu tatăl! În vremea comunismului s-a stabilit cu familia la Eforie Sud, acolo unde mama sa, Elena, a ajuns şefă la cooperaţia de consum. După revoluţie, la începutul anilor 90, Georgică, alias Sorin, îşi începea cariera de electrician în Italia. Acolo a învăţat italiana şi a putut observa, în mod direct, cum evoluează o economie de piaţă. Întors în ţară, în anul 1995, acesta fondează firma GG&Son Trading SRL, cu sediul în casa părintească din Eforie Sud, strada Progresului nr. 8. Ani buni, GG&Son a desfăşurat acte de comerţ cu papuci de plajă, colace şi alte produse sezoniere, la Eforie şi Mangalia.

La Mangalia, Georgică cel mic a cunoscut-o pe femeia care avea să-i devină prima soţie. Şi care avea să-i deschidă o serie de oportunităţi incredibile. Mama acesteia administra barul de zi al Hotelului Neptun, din staţiunea cu acelaşi nume. Era locul unde se întâlnea tineretul de fiţe al patriei. În acest context, Giurgiucanu a ajuns, cu timpul, în anturajul lui Dragoş Dobrescu, Cristi Borcea şi Dragoş Săvulescu. Cu Dobrescu  avea să ajungă, în mod oficial, asociat într-o firmă, Slava Extract SRL Bucureşti, în anul 2005. Cu ceilalţi doi avea să pună mâna pe un important activ turistic din sudul litoralului şi să deruleze afacerea vieţii lui: retrocedările.

Un joit-venture în oaza de verdeaţă de la Calul Bălan

Anul 2001 a fost crucial în evoluţia lui Georgică Giurgiucanu. În luna august, firma sa, GG&Son, care deţinea în proprietate un imobil în Constanţa, pe bulevardul Tomis nr. 60, a închiriat o cameră din acesta către Thorfactor Industry SRL, societate în stare de înfiinţare, pusă pe picioare de Giurgiucanu şi de Bogdan Florin Teodorescu – finul politicianului constănţean Constantin (Titi) Chirilă. De formalităţi s-a ocupat, ca mandatar, Octavian Caraivan, zis Nucu (foto), prieten statornic şi partener de afaceri al lui Giurgiucanu.

Apoi, tot în 2001, în luna noiembrie, acelaşi Caraivan a depus la ORC Constanţa actele pentru înfiinţarea firmei Holiday Club Neptun SA. Vorbim aici de o mega-afacere derulată cu sprijinul lui Dan Matei Agathon, ministrul de atunci al Turismului. Cu acceptul acestuia, societatea de stat Neptun-Olimp SA a intrat într-un joint-venture în vederea exploatării satului de vacanţă Rustic, aflat în oaza de verdeaţă de la Calu Bălan din Neptun. În schimbul aportului său, în speţă activul turistic mai sus menţionat, Neptun Olimp SA îşi asigura 45% din acţiunile SC Holiday Club Neptun SA. Un alt pachet de 50% din acţiuni ajungea la GG&Son Trading SRL.  Restul de cinci procente se împărţea între Cristi Borcea (1%), Maria Măriuţă (1%), Rodica Gheonea (1%) şi Georgică Giurgiucanu, pe persoană fizică (2%). În spatele Mariei Măriuţă şi al Rodicăi Gheonea se ascundea Dragoş Săvulescu, nepotul celei dintâi şi viitorul soţ al celei din urmă.

Duios trecea Ivvona pe strada lui Giurgiucanu

Chiar şi începuturile marelui tun de la retrocedări se găsesc în acelaşi an 2001, când, printr-o serie de împrejurări, Giurgiucanu a cunoscut-o pe Ivvone Aline Buzescu-Movilă, ultima descendentă a unei familii care dăduse domnitori pe tronul Moldovei, în perioada medievală, şi care, prin bunicul ei, Ioan Movilă, întemeiase staţiunea Movilă-Techirghiol, cunoscută acum sub numele Eforie Sud. Alţi unchi ai Ivvonei, Jules şi Sever, fuseseră industriaşi şi mari latifundiari în Dobrogea, având numeroase proprietăţi imobiliare la Constanţa. Clădirea Primăriei Eforie, situată în Eforie Sud, pe strada Progresului nr. 1, aparţinuse familiei Movilă. După 1991, Ivvona a revendicat diverse proprietăţi la Eforie. La un moment dat, mai exact în 1995, Consiliul Local al acestui oraş îi decernase titlul de cetăţean de onoare. Însă clădirile şi terenurile nu i s-au retrocedat. Descendenta Movileştilor a continuat să bată drumurile Eforiei, iar în 1999 a mandatat-o pe o anume Ioana Greavu să identifice la Arhivele Naţionale dovezile numeroaselor proprietăţi de familie, aşa cum îi relata bătrâna, într-o scrisoare, bunei sale prietene Aurelia Lăpuşan – jurnalist şi profesor universitar la Constanţa (vezi aici). După doi ani, Ivvona Movilă avea să încheie un act notarial cu Georgică Giurgiucanu, care locuia, atunci, pe aceeaşi stradă unde se afla şi Primăria Eforiei. Primăria la numărul 1, Giurgiucanu la numărul 8.

Mandatul lui Georgică

Mandatul notarial 4991 din 17 octombrie 2001 îl autoriza pe Giurgiucanu să ceară proprietăţile confiscate de regimul comunist de la Thoma Elena, Caton Movilă, Marta Ciurea şi Felicia Cerchez, mama, fratele şi surorile Ivonnei Movilă. Moştenirea unchilor Jules şi Sever nu era inclusă în mandat, având în vedere că Ivvone nu deţinea un certificat de moştenitoare a acestora. Mai mult, Jules îşi lăsase întreaga avere, prin testament, Academiei Române, iar Sever avea descendenţi, diferiţi, în viaţă. În ciuda acestor aspecte, Giurgiucanu a revendicat, de la Primăria Constanţa, şi proprietăţile deţinute de unchii Ivvonei Movilă. În total, au fost nouă notificări de retrocedare, depuse de mandatarul Giurgiucanu la Primăria Constanţa, şapte din ele pe 11 decembre 2001 şi alte două pe 4 decembrie 2002.

Georgică Giurgiucanu, stânga.

Hop şi Săvulescu. Un nou mandat cu o clauză aiuritoare

Pe 22 mai 2002, moştenitoarea Movileştilor a revocat mandatul iniţial acordat lui Georgică Giurgiucanu. În aceeaşi zi, însă, l-a mandatat pe acelaşi Giurgiucanu şi pe numitul Emil Dragoş Săvulescu să redobândească, în numele ei, întreaga avere. De data aceasta, în mandat erau incluse şi terenurile unchilor Jules şi Sever Movilă, faţă de care mandanta nu avea un drept certificat de succesiune. În noul act, se menţinea clauza referitoare la remuneraţia mandatarilor cu 50% din ceea ce se va obţine. O altă clauză, ambiguă şi aparent contradictorie cu prima, stipula că „în cazul imobilelor revendicate pentru care se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în sensul art. 1 din Legea 1/2000, mandatarii vor avea, dar numai împreună, dreptul deplin de dispoziţie asupra acestor despăgubiri”.

Ivvone este atinsă de demenţă. Mandatarii vând moştenirea către rubedeniile lor

În toamna lui 2002, Ivonne a fost atinsă de demenţă, fiind internată la un spital din Bucureşti. În timp ce moştenitoarea familiei Movilă se afla pe patul de moarte, mandatarii ei au interpretat clauza ambiguă din actul notarial, în sensul că aceasta le-ar permite înstrăinarea „moştenirii” către alte persoane. În acest sens, pe 30 septembrie 2002, Giurgiucanu şi Săvulescu, acţionând împreună, au încheiat un contract de cesiune a drepturilor succesorale cu octogenara Maria Măriuţă şi cu numitul Viorel Pană. Măriuţă era bunica lui Săvulescu, iar Pană, cumnatul lui Giurgiucanu. Aşa înţelegem că cesiunea era, de fapt, o modalitate de însuşire a averii muribundei, de către mandatari, prin rubedeniile lor. Şi-au dat nişte bani între ei, la vrăjeală, ca să pună mâna pe drepturile muribundei! Pe 4 octombrie 2002, nepoata boierilor Movilă s-a stins din viaţa. În urma ei a rămas un testament autentificat încă din 21 iulie 2001, prin care bătrâna lăsa averea sa Academiei Române şi unor apropiaţi. Nici vorbă de Giurgiucanu şi Săvulescu!

Un prim tun la Mangalia, în Pădurea Comorova

Pe 17 decembrie 2002, cumnatul lui Giurgiucanu şi bunica lui Săvulescu aveau să primească o primă satisfacţie imobiliară, dar nu la Constanţa sau la Eforie, ci tocmai la Mangalia. Prin Dispoziţia nr. 277 din 17 decembrie 2002, primarul de atunci al Mangaliei a restituit către Viorel Pană şi Maria Măriuţă mai multe hălci din Pădurea Comorova, vizavi de stadionul Neptun, şi un teren aproape de malul mării, la Olimp. Primul lot de 49.000 de metri pătraţi a fost dezmembrat de beneficiarii retrocedării în 15 loturi mai mici, cumpărate de Giurgiucanu pentru a le vinde mai departe către Sorin Ionuţ Barbu (apropiat al lui Radu Mazăre şi asociat cu prietenul acestuia, Elan Schwartenberg), Petroserv SA, Florin Cârstocea, Cornelius Pavel, Ghiuri Orlando sau Heinrich Doron. Alte două loturi, de 15.000 mp, au fost vândute de Pană şi Măriuţă, la două zile după retrocedare, direct către familia lui Bartolomeu Finiş, unul din greii Turismului din acea epocă. O parte din terenul de 15.000 mp de la Olimp a ajuns, a doua zi după retrocedare, la afaceristul Dragoş Balaş Salcoci, care l-a vândut după câteva luni către Bia Mary SRL, firma lui Sebat Beghim. Retrocedările de la Mangalia nu au făcut niciodată obiectul unei anchete penale.

Jumi-juma, cu fostul coleg de facultate al lui Mazăre

La Constanţa, procesul de restituire a mers ceva mai greu. Pe 11 octombrie 2002, Pană şi Măriuţa au înştiinţat Primăria Constanţa că sunt titularii drepturilor succesorale care au aparţinut autorilor Ivvonei Buzescu-Movilă, solicitând ca deciziile de restituire şi titlurile de proprietate să fie eliberate pe numele lor. În plus, aşa cum arătau „titularii”, litigiul privea o suprafaţă de 12.500.000 de metri pătraţi de teren. Mai departe, prin contractul de cesiune 705/10.03.2003, Giurgiucanu a recuperat de la cumnatul Pană partea din moştenirea Movileştilor, pe care i-o vânduse, formal, în timp ce ultima descendentă a marii familii Movilă îşi dădea sufletul pe patul de spital. Ulterior, Georgică a notificat dreptul lui de „titular”, Primăriei. Însă nici aşa nu se întrevedea încă o soluţie finală. În aceste condiţii, Giurgiucanu şi bunica lui Săvulescu s-au prezentat, pe 14 ianuarie 2004, la un birou notarial, unde au încheiat alte trei contracte de cesiune a drepturilor succesorale. Prin aceste acte, moştenirea Movileştilor a fost împărţită în cinci felii: 50% pentru SC Habitat şi Ambient SA Bucureşti, 22,05% pentru Georgică Giurgiucanu, 14,70% pentru Săvulescu – prin bunica lui, 12,25% pentru Cristian Borcea şi 1% pentru Mihai Camboianu.

SC Habitat şi Ambient SA era o firmă înfiinţată, cu doar câteva zile înainte, de Gheorghe Valentin Ionescu, un fost coleg de facultate al primarului Mazăre, implicat şi în dosarul de retrocedare Gardef- Parcul Tăbăcărie, prin SC Holland Development Group SA. În ziua în care fonda Habitat-ul, Ionescu cerea autorizarea Registrului Comerţului şi pentru SC Sisteme Internaţionale de Afaceri SA, o altă firmă care va juca un rol important în retrocedările de la Constanţa.

Borcea şi Săvulescu deţineau, atunci, funcţii oficiale la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti.

O adeverinţă notarială îl face pe Giurgiucanu jupân pe averea Movileştilor

În primăvara lui 2004, noile contracte de cesiune au fost depuse la Primăria Constanţa. Dovada că Ivonne Aline Buzescu-Movilă era succesoarea legală a boierului Jules Movilă nu s-a făcut prin certificat de moştenitor, care nici nu exista, ci printr-o adeverinţă emisă de notarul Cristina Budei din Constanţa. Budei luase declaraţii de notorietate de la doi bătrâni, care au spus că l-ar fi cunoscut pe Jules Movilă şi că ar fi ştiut că acesta şi-ar fi transmis drepturile succesorale către nepoata sa. Nici o vorbă, însă, despre faptul că nepoata decedase între timp. Căci decesul survenit tebuia să conducă, din punct de vedere legal, la declararea „vacanţei succesorale”. În această situaţie trebuia deschisă o dezbatere succesorală de către rudele şi moştenitorii testamentari. Iar din acest punct de vedere, Giurgiucanu nu avea calitatea cerută de lege pentru a deschide procedura. Adeverinţa notarei Budei a rezolvat toate problemele.

24 de hectare de intravilan

În martie 2004, comisia de fond funciar de la Primăria Constanţa, condusă de Nicuşor Constantinescu, a luat în lucru una din notificările de retrocedare care viza un teren de 98,66 hectare, pe care l-a deţinut Jules Movilă pe mereaua fostei comune Anadalchioi. Ca într-un joc de copii, Comisia a propus retrocedarea către gaşca lui Georgică a 17 terenuri în compensare. Propunerea s-a metrializat prin Dispoziţia 679/11.03.2004 semnată de primarul Mazăre. După spargerea gheţii, au urmat alte două acte constitutive de drepturi: Dispoziţia 796 din 19 martie 2004, pentru 35 de terenuri, şi Dispoziţia 1344 din 31 mai 2004, pentru  44 de terenuri. În total, „moştenitorii” boierului Jules Movilă au primit 96 de terenuri, cu o suprafaţă cumulată de 243.458,76 de metri pătraţi, dar nu pe fosta păşune Anadalchioi, ci în intravilan, în cele mai bune zone din Constanţa şi Mamaia.

12,6 hectare au fost atribuite fostului coleg de facultate al primarului Constanţei.

6 hectare de faleză

60.142,27 mp erau parte constitutivă din faleza Mării Negre, din zona Portului Tomis şi adiacentă acestuia. Interesul acaparării acestor terenuri era strâns legat de persoana lui Gheorghe Valentin Ionescu. Astfel, pe 17.12.2004, acesta a ajuns să semneze, în numele SC Sisteme de Afaceri SA, un contract de închiriere cu Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA, prin care a închiriat Portul Turistic Tomis, pentru un termen iniţial de şapte ani. Mai mult, pentru a garanta îndeplinirea obligaţiilor investiţionale în Portul Tomis, SC Sisteme a constituit o garanţie imobiliară asupra a trei terenuri. Acestea proveneau din retrocedările către Cocăneanu, Leşe şi Nejloveanu şi ajunseseră în portofoliul firmei lui Ionescu, în urma unor tranzacţii succesive.

Un alt teren, de 17.878,14 mp, atribuit în „Dosarul Movilă” firmei Habitat şi Ambient, avea să fie „transferat” către Pomacost SA, firma controlată de vărul lui Mazăre. Habitat a vândut terenul în ianuarie 2005, însă acesta se afla deja în folosinţa Pomacost, în baza unui contract de concesiune semnat cu Primăria, la 1 octombrie 2002. Acolo erau celebrele sere ale Pomacost. În urma retrocedării, mai vechea concesiune avea să fie dobândită în proprietate de Pomacost SA, la un preţ de 89.390 de euro.

Fals intelectual şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni

În anul 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie a finalizat ancheta în Dosarul Retrocedărilor de la Constanţa. 37 de persoane, în frunte cu fostul primar Radu Mazăre, au fost trimise în judecată. În acest lot au fost incluşi Georgică Giurgiucanu, Cristi Borcea, Viorel Pană şi Maria Măriuţă, dar şi notarii Cristina Budei din Constanţa şi Aurel-Jean Andrei din Bucureşti. Ei sunt acuzaţi de participaţie directă sau complicitate la fals intelectual, abuz în serviciu, asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni şi alte fapte. După mai bine de nouă ani şi 106 termene, dosarul retrocedărilor a ajuns la final, săptămâna trecută. Judecătorul de caz de la Curtea de Apel Bucureşti a stabilit termenul pentru pronunţarea soluţiei la 22 aprilie a.c.. (Va urma!)

Comments

comments

Exclusiv

Primăria Constanța, obligată să achite penalități de 1,3 milioane de euro către niște clienți ai avocatului Ionel Hașotti

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Constanța a fost obligată, pe fond, de Tribunalul Constanța, să achite dobânzi penalizatoare în cuantum de 6,5 milioane de lei către House 3000 Real Estate Investment SRL, o firmă reprezentată convențional de celebrul avocat Ionel Hașotti. Această firmă, care este deținută de o societate anonimă cu sediul în Luxemburg, a cesionat încă din 2013 creanța deținută de italienii de la FINCOGERO asupra municipalității constănțene, fiind în drept să încaseze aproape câte un milion de euro pe an de la Primărie, până în 2027. Primăria tot uită să-și achite aceste ”rate”, iar firma cu beneficiari anonimi profită de situație pentru a cere, prin avocatul ei, dobânzi penalizatoare ce înmulțesc milioanele. Penalitățile actuale, de 5,5 milioane de lei sau 1,3 milioane de euro, s-au strâns ca urmare a faptului că atât administrația trecută, cât și administrația actuală au uitat să achite ”ratele”, din februarie 2019 până în aprilie 2021. De la Crăciunul din 2020, treburile juridice ale Primăriei Constanța sunt coordonate de Felicia Ovanesian, care a fost în trecut chiar avocata FINCOGERO. Sub coordonarea ei, Primăria a mai uitat și de alte obligații, ca de exemplu să depună un recurs în termenul legal într-un proces cu familia avocatului Hașotti.

Rana numită FINCOGERO

Situația actuală are rădăcinile în anul 2000, atunci când Primăria Constanța, condusă de Gheorghe Mihăieși, a concesionat un taluz din Faleză Nord, către compania italiană FINCOGERO. Italienii primeau dreptul să construiască vile de lux pe malul mării. Însă Primăria se obliga să consolideze terenul, pe cheltuiala ei.

La scurt timp după parafarea acestui contract bizar, la cârma Primăriei a venit Radu Mazăre. Acesta a refuzat inițial să respecte contractul. Însă, situația a fost rezolvată de avocata italienilor, Felicia Ovanesian. Ea a semnat o tranzacție extrajudiciară cu Mazăre (vezi AICI). Și tot ea a câștigat o hotărâre judecătorească prin care Fincogero era autorizată să consolideze terenul ”pe cheltuiala” municipalității.  

Italienii au început consolidarea în 2009, cu ziduri de sprijin, diguri submerse, căi de acces și… un heliport. De supravegherea lucrărilor s-a ocupat Georgică Giurgiucanu, marele tunar de la retrocedări, aflat acum în spatele gratiilor alături de fostul primar Radu Mazăre. Ca o coincidență, Giurgiucanu a fost și el, în alt context, client al avocatei Felicia Ovanesian. Spunem în alt context, deoarece Ovanesian s-a retras din relația cu Fincogero, după victoriile relatate mai sus. În locul ei, italienii l-au angajat ca avocat pe și mai iscusitul Ionel Hașotti – mare maestru în retrocedări și în procese controversate.

Cum s-a ajuns la datoria de 14 milioane de euro

În 2011, după executarea primei etape de lucrări, italienii au trimis Primăriei o somație de plată pentru o sumă fabuloasă, de peste 61 de milioane de lei, stabilită nu pe baza cheltuielilor, ci prin expertiză imobiliară extrajudiciară.

A urmat un proces tensionat, pe care ”maestrul” Hașotti l-a câștigat cu brio. În proces s-a dispus efectuarea unei noi expertize, și tot imobiliare. Iar la al 14-lea termen, când nu se mai putea schimba nimic, avocatul angajat de Primărie s-a prins să ceară o expertiză contabilă.

Primăria a motivat prin avocatul ei că ANAF ar fi descoperit în acea perioadă că Fincogero înregistrase un profit de 10 milioane de euro. Cu alte cuvinte, italienii ar fi cheltuit doar 4 milioane de euro în contul Primăriei, iar nu 14, cum reieșea din expertizele imobiliare.

Toate aceste susțineri și dovezi n-au mai contat, pe motiv că Primăria trebuia să le evoce de la bun început, ceea ce avocatul ei a uitat spre profitul părții adverse. Singurul câștig al municipalității a fost eșalonarea datoriei uriașe în rate pe 15 ani, potrivit unei hotărâri din 2013.

Tot în 2013, clienții lui Hașotti au vândut întreaga creanță către House 3000 Real Estate Investment SRL. Aceasta are ca asociat unic o societate anonimă din Luxemburg, pe numele ei Green Real Estate SA.

House 3000 este administrată la vedere de Cezar Catargiu, un personaj despre care presa locală constănțeană a arătat că a fost implicat în conducerea UGIR Constanța, în perioada în care această structură se afla sub influența lui Sorin Strutinsky, fost asociat în afaceri private cu Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu.

Primăria tot uită. Anonimii își fac fulul din penalități

De-a lungul anilor, Primăria Constanța a întârziat cu plata ”ratelor” către luxemburghezi. House 3000, reprezentată tot de avocatul Ionel Hașotti, s-a dus în mod repetat la instanță, obținând plata de daune penalizatoare pentru întârzieri.

Ultimele întârzieri au survenit la ratele 8 și 9 din debitul principal de peste 14 milioane de euro. Pe 21 iunie a.c., Tribunalul Constanța a admis acțiunea depusă de House 3000 prin SCA Hașotti și Asociații, obligând municipalitatea să achite daune penalizatoare de 5,5 milioane de lei și cheltuieli de judecată de peste 73.000 de lei. Onorariul avocatului Hașotti urmează să se soluționeze pe cale separată.

În mare parte, întârzierile au fost înregistrate în mandatul fostului primar Decebal Făgădău. Însă și administrația actuală a fost pasivă în a-și îndeplini obligațiile de plată până în luna aprilie 2021.

Până la acest moment, Primăria nu a găsit oportun să transmită, din proprie inițiativă, nicio informație despre această gaură de 1,3 milioane de euro din penalități.

Altă amnezie în folosul lui Hașotti

În opinia noastră situația trebuie lămurită, public și urgent, de către autoritatea locală, deoarece, așa cum am arătat, coordonatorul domeniului juridic, city-managerul Felicia Ovanesian, a avut în trecut raporturi profesionale cu Fincogero. Colac peste pupăză, avocatul actual al italienilor, Ionel Hașotti, a mai avut un beneficiu de pe urma memoriei proaste a juridicului din Primărie. Când uiți o dată, ar putea fi o întâmplare, dar când uiți de mai multe ori spre beneficiul aceleiași persoane, deja se naște suspiciunea că ar fi ceva necurat la mijloc.

Ne referim aici la dosarul de judecată 4224/118/2021, în care Georgeta Hașotti, reprezentată de casa de avocatură a cumnatului ei, Ionel Hașotti, a contestat un act administrativ emis de Primăria Constanța pe 30 decembrie 2020. Cumnata avocatului datora niște bani Primăriei, ca regularizare la o autorizație de construire din anul 2015.

Cu Ionel la bară, cumnata a câștigat procesul, pe fond, la Tribunalul Constanța, pe 6 octombrie 2021. Primăria avea dreptul la un recurs în 15 zile de la comunicare. Însă pe portalul instanței apar două recursuri, nu unul, înregistrate de Primărie, pe 16 și 17 decembrie 2021. Instanța a analizat un singur recurs, după cum este legal, și l-a respins, ATENȚIE, ca tardiv introdus.

Manevre nesimțite

Recursul tardiv este una din cele mai nesimțite manevre juridice din câte există. Într-un alt caz, mediatizat pe larg, Ionel Hașotti a mai scăpat temporar dintr-o problemă, într-un mod similar. Ne referim la o acțiune a Prefecturii, prin care s-a cerut anularea titlului de proprietate obținut de Hașotti pentru niște clienți de-ai lui asupra carierei de granit de la Sibioara. În acel proces, fostul prefect Ioan Albu a declarat apel tardiv. Uitarea lui Albu i-a folosit din plin lui Hașotti, în sensul că argumente extrem de plauzibile, care puteau răsturna soluția de fond favorabilă clienților avocatului, nu au mai fost cercetate deloc de instanța superioară. Abia anul acesta, titlul de proprietate obținut prin frauda legii a fost desființat de o instanță penală, după ce procurorii au descoperit că actele de opțiune succesorală erau false (mai multe detalii AICI).

Revenind la penalitățile de 1,3 milioane de euro obținute de Hașotti pentru clienții săi anonimi de la House 3000, trebuie să mai spunem că această hotărâre judecătorească nu este definitivă, putând fi atacată de Primărie cu apel, să sperăm că nu tardiv, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Jupânul PSD-ist Ion Dumitrache a pus mâna pe salubrizarea porturilor Constanța, Mangalia și Midia

Publicat

la data de

Scris de

Compania Națională Administrarea Porturilor Maritime Constanța a atribuit un contract sectorial de salubrizare de peste un milion de euro către o firmă din ”siajul” lui Ion Dumitrache, liderului PSD Constanța (organizația municipală). Firma este deținută oficial de o contabilă din Medgidia, însă toate dârele duc spre jupânul PSD-ist, așa cum vom explica mai jos.

Serviciul de salubrizare a căilor rutiere și pietonale a platformelor de circulație, a spațiilor verzi amenajate și neamenajate, precum și a terenurilor pe care sunt amplasate liniile de cale ferată aparținând CN AMPC SA Constanța din porturile Constanța (sector Nord, Sud, Midia) și Mangalia” a fost scos la licitație printr-un anunț publicat în SICAP pe 28 noiembrie 2021, la o valoare estimată de 5.665.020 de lei.

În linii mari, compania portuară dorea să obțină de acești bani: măturarea manuală a străzilor, trotuarelor și parcărilor, răzuirea rigolelor, întreținerea curățeniei, stropirea mecanică a spațiilor verzi, colectarea și transportul deșeurilor (anunțul de participare poate fi consumtat AICI)

După o serie de clarificări, la licitație s-au înscris doi ofertanți: Iridex Group Salubrizare SRL (o firmă care câștigase toate licitațiile anterioare începând cu anul 2008) și consorțiul format din Salport Midia SRL Constanța + Financiar Urban SRL Pitești.

În aprilie 2022, CN APMC a decis să atribuie contractul către consorțiul condus de Salport Midia SRL. Iridex a formulat o contestație la CNSC, prin care a cerut anularea procedurii, evocând printre altele incidența articolului 228 din Legea 99/2016 privind achizițiile sectoriale. Acest articol califică drept neconforme ofertele care nu respectă documentele achiziției, care prezintă semne de înțelegeri anticoncurențiale sau CORUPȚIE, sau care sunt anormal de scăzute. Situația reclamată de IRIDEX nu a fost analizată pe fond, petiția fiind respinsă pe motive procedurale, ca lipsită de interes. Prin urmare, nu știm dacă a fost vorba de corupție, neconformități sau de un preț care nu poate acoperi prestațiile în realitate, caz în care fie nu se prestează corespunzător, fie se ajustează valoarea prin act adițional ulterior.

Pe 10 iunie 2022, după respingerea contestației, CN APMC a semnat un contract cu Salport Midia SRL, la valoarea de 5.435.482,39 de lei plus TVA. Achiziția a fost anunțată în SICAP pe 17 iunie (vezi AICI).

În ”siajul” lui Dumitrache

Potrivit Risco.Ro, Salport Midia SRL este o firmă înființată în anul 2019 prin divizare din Salport SA. La momentul înființării, firma l-a avut drept asociat unic pe Cătălin Turcu, fost angajat al lui Ion Dumitrache la Șantierul Naval Midia SA (vezi sursa informației AICI).

Pe 19 februarie 2021, acest Turcu a cesionat părțile sociale către Comagra SRL, o firmă aflată, la rândul ei, în siajul lui Dumitrache.

Potrivit datelor oficiale, Comagra SRL este deținută de Elena Mușat, de 53 de ani, din Medgidia. Aceasta a fost timp de 20 de ani contabila șantierului naval Midia deținut de Dumitrache. Informația a fost prezentată public în anul 2020 de publicațiile România Liberă și Evenimentul Zilei, în contextul scandalului scufundării navei Hind Queen în rada Portului Midia, cu peste 14.000 de oi vii la bord. Sursele citate indicau atunci ipoteza că ambarcațiunea cu animale vii s-ar fi scufundat după ce coca navei ar fi fost perforată de o structură metalică improvizată pentru prelungirea terminalului operat de Comagra.

Statul român a cheltuit sume impresionante pentru ranfluarea navei și scoaterea cadavrelor de animale din apa mării. Ancheta oficială nu a stabilit nicio implicare a firmei Comagra sau a contabilei lui Dumitrache.

În sfârșit, legăturile Salport Midia SRL cu Dumitrache sunt întărite de faptul că această firmă are, de la înființare, sediul social în Constanța, pe strada Vârful cu Dor nr. 6. Or la aceeași adresă funcționează și ETT Company SRL, o firmă înregistrată, 100%, pe numele liderului PSD Ion Dumitrache. ETT Company SRL reprezintă interfața prin care Dumitrache controlează Șantierul Naval Midia, deținând oficial 78% din  acțiunile acestuia.

4 angajați, afaceri de 65.000 de euro

Firma din umbra lui Dumitrache care a împușcat contractul de salubrizare de peste un milion de euro are în spate rezultate financiare extrem de modeste. Potrivit Risco.Ro, în anul 2021, Salport Midia SRL a avut doar 4 salariați și a derulat afaceri de numai 324.280 de lei, ceea ce înseamnă, rotunjit, cam 65.000 de euro. Profitul net raportat a fost de 15.399 de lei, ceea ce înseamnă puțin peste 3.000 de euro. În 2019 și 2020, societatea a avut ZERO angajați, ZERO cifră de afaceri, ZERO profit. Ca urmare, nu îndeplinea cerințele minimale de participare la licitație în mod autonom. Printre condiții se aflau licența de salubrizare, derularea unor contracte de 2,5 milioane de lei în perioada anterioară, deținerea mașinilor necesare prestării serviciului de salubrizare.

Toate condițiile au fost asigurate de partenerul de consorțiu, Financiar Urban SRL Pitești. În acest caz vorbim de o firmă importantă controlată de Gheorghe Văsâi. Acesta din urmă a devenit cunoscut la nivel național în calitatea sa de client al DNA. În 2020, Văsâi a fost condamnat pe fond la 6 ani de închisoare, într-un dosar în care și fostul primar PSD-ist de la Pitești, Tudor Pendiuc, a primit 8 ani de închisoare. Faptele penale se referă la modalitatea în care Primăria lui Pendiuc a achiziționat 80 de autobuze, pe care le-a dat în exploatarea lui Văsâi. Să fie bine pentru gurile lor! Dosarul celor doi potlogari se judecă în apel, cu șanse de achitare, din cauza prescripției.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Un IFN din Constanța a încălcat demnitatea și viața privată a unei angajate. Ce daune trebuie să achite compania, potrivit sentinței de fond

Publicat

la data de

Scris de

Cea mai cunoscută instituție financiară nebancară din Constanța, Easy Credit 4 All IFN SA, a manifestat un comportament abuziv față de o angajată, încălcându-i drepturile la viață privată, demnitate, sănătate și securitate în muncă. Aceste aspecte au fost constatate de Tribunalul Iași, printr-o sentință pronunțată pe 17 iunie a.c., pe fondul unui litigiu de muncă inițiat încă din anul 2019 (dosar 7191/99/2019).

Reclamanta se numește Roxana Mihaela Cernescu. Aceasta a fost angajată la punctul de lucru deschis de Easy Credit 4 All IFN SA în municipiul Iași, în baza unui contract individual de muncă încheiat în februarie 2017. La sfârșitul anului 2019, salariata acumulase un număr important de ore suplimentare muncite și neplătite. În ciuda acestei implicări, angajatorul a sancționat-o disciplinar și i-a suspendat contractul individual de muncă în condiții contrare legii, conform celor constate de instanța de judecată. Pe fondul stresului de la locul de muncă, angajata s-a îmbolnăvit.

Comportamentul abuziv al angajatorului a fost probat cu martori, interogatoriu, înregistrări ale camerelor de supraveghere montate de societate în birourile agenției, SMS-uri, e-mailuri și alte dovezi în format electronic, stocate pe un CD. Doi dintre martorii propuși de reclamantă au fost respinși de instanță, pe motiv că aceștia, la rândul lor, au fost implicați în litigii de muncă sau în reclamații de hărțuire și discriminare formulate împotriva Easy Credit, astfel încât depozițiile lor puteau fi subiective.

Înregistrările camerelor de supraveghere montate în birourile societății au fost obținute de reclamantă în baza unei ordonanțe președințiale a Tribunalului Iași (dosar 6796/99/2019). Cererea reclamantei viza în mod special înregistrările din 10 octombrie 2019, conținând, cel mai probabil, incidente menite să probeze încălcarea demnității.

În general vorbind, încălcarea demnității se referă la agresiuni verbale, amenințări, șicanări sau comportamente degradante (umilirea în fața colectivului de lucru, retragerea atribuțiilor uzuale și trasarea unor sarcini irelevante precum tocarea manuală a hârtiilor, blocarea accesului la telefon și la softurile de lucru, luarea scaunului de la birou, mutarea biroului, blocarea ușii etc). 

La capătul procesului de fond, Tribunalul Iași a constatat comportamentul abuziv al societății din Constanța. Instanța a anulat deciziile emise de Easy Credit 4 All IFN SA, în anul 2019, privind sancționarea disciplinară a Roxanei Cernescu și suspendarea contractului ei de muncă. Societatea a fost obligată să o reîncadreze pe reclamantă în muncă și să ia toate măsurile pentru a înlătura încălcarea drepturilor la viață privată, demnitate, sănătate și securitate în muncă. Easy Credit trebuie să achite salariile reclamantei din 2019 până la reîncadrare, cu indexări și majorări, precum și cu dobândă legală penalizatoare. De asemenea, trebuie să achite orele suplimentare (câte o jumătate de oră pe zi, din februarie 2017 până în  mai 2019, și câte o oră pe zi, în intervalul mai – octombrie 2019). Suma de plată s-ar putea ridica la aproximativ 50.000 de euro. 

În plus, compania constănțeană a fost obligată să achite daune morale de 40.000 de lei pentru încălcarea demnității și a celorlalte drepturi ale angajatei, precum și 2.000 de lei cu titlul de daune materiale. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată în apel.

 

”Mai rău ca în lagăr, aceeași atitudine pe care o are Putin față de ceea ce se întâmplă în Ucraina”

Câteva impresii despre atmosfera de lucru de la Easy Credit 4 All IFN SA au fost relatate de foști angajați ai companiei pe site-ul www.undelucram.ro. Iată câteva dintre ele: 

”Atitudinea managementului este tip românească, angajatul este sclav și cam atât. Volum de muncă foarte mare, colegii vin și pleacă din această cauză. Șefa de la juridic se comportă urât cu angajații.”

”SUNT PUSI OAMENI IN FUNCTII CHEIE LA VARSTE FRAGEDE FARA EXPERIENTA. (drept urmare nu știu sa gestioneze sa aplaneze sa rezolve situațiile din agenții).”

”Mai rău ca în lagăr, aceeași atitudine pe care o are Putin față de ceea ce se întâmplă în Ucraina, și nu exagerez cu absolut nimic când spun asta. Atitudinea asa zisilor șefi lasă total de dorit, nu aduc nicio plus valoare societății, te umilesc, te jignesc, te amenință cu concedierea, îți reproșează și pentru faptul ca îți primești salariul pentru care ai muncit, și încă cât… stat peste program cât se poate. Totul este la limita legii, asta cred ca a fost și motivul pentru care au avut activitatea suspendata anul trecut. Bnr-ul v-a închis, protecția muncii pe când vă închid? Pacat ca nu au curaj angajații sa va facă reclamații ca altfel erați închiși de mult.”

”Sfaturi pentru conducere: Sa se gândească ca asa cum tratează ei angajații asa vor fi și ei tratați, deși am auzit ca sunt deja tratați la fel sau chiar mai rău de directorul general. Acceptați sa fiți umiliți și faceți același lucru la rândul vostru pentru ca știți ca nu va veți mai angaja nici în 1000 de vieți pe salariile alea, asta este motivul pentru care acceptați și faceți tot ce vi se spune. Niște oameni fără caracter, fără cunoștințe juridice, economice, de leadership. Nu vreau sa ma cobor la nivelul lor și de aceea nu folosesc limbajul pe care îl merita.”. 

Crăciun și asociații

Easy Credit 4 All IFN SA este o firmă specializată în acordarea de credite cu garanții imobiliare. Compania a fost înființată în anul 2009 și are în prezent un capital social subscris de 79 de milioane de lei. Sediul social se află în Constanța, pe bulevardul Alexandru Lăpușneanu nr. 82, în zona Trocadero. Activitatea se desfășoară prin agenții/puncte de lucru în cele mai importante localități din țară.  Potrivit informațiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe, societatea constănțeană a avut anul trecut venituri totale de 42 de milioane de lei, obținând un profit net de 7,3 milioane de lei. Aceasta a mai declarat creanțe de peste 85 de milioane de lei deținute asupra clientelei (bani de încasat). În 2020, cifrele raportate de companie au fost și mai spectaculoase: creanțe asupra clientelei de 105 milioane de lei, venituri totale de 43,7 milioane de lei, profit net de peste 12 milioane de lei.

Potrivit Risco.Ro, Easy Credit 4 All IFN SA este deținută de 27 de persoane fizice și alte două persoane juridice. Directorul general și cel mai important acționar al firmei este Nicolae Crăciun (foto deschidere). Acesta deține 25,5% din acțiuni ca persoană fizică și încă 24,5% din acțiuni prin Progres Consulting SA – o firmă pe care o deține împreună cu soția sa. Progres Consulting administrează cimitirul municipal de pe strada Baba Novac din Constanța, în baza unui contract semnat cu Primăria Constanța în perioada administrației Mihăieși. Pentru anul trecut, societatea a raportat o cifră de afaceri de 23,9 milioane de lei. 

Relevant este și faptul că în consiliul de administrație al firmei care se ocupă de cimitir se află, potrivit Risco.ro, și fostul șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, Adrian Rapotan, în vreme ce printre cenzori se numără și Carmen-Mioara Bola, soția lui Eugen Bola, inspector-șef, din vremuri imemoriale, al Inspectoratului Teritorial de Muncă din Constanța.  

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: