Connect with us

Exclusiv

De la Prefectul-Rudă, la Prefectul-Tardiv. O istorie a complicității, în cazul Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Isprava recentă a Prefectului Ioan Albu, care a ”uitat” să depună un apel în termen, încercând astfel să facă pierdut un proces cu o miză uriașă, nu este singura manevră a instituției de a pune capac peste retrocedarea prin fraudă la lege a carierei de piatră de la Sibioara. Fapta lui Albu ar putea conduce la un proces de daune, de 20 de milioane de euro. Cel puțin așa arată compania minieră Somaco Construct SRL, în mai multe notificări pe care le-a transmis de-a lungul timpului către Prefectură și Primăria Lumina. Compania deține o licență minieră exclusivă încă din anul 2001. În 2005, părțile sociale ale SC Somaco Construct SRL au fost cumpărate de o societate a omului de afaceri Grigore Comănescu, în baza unui credit bancar de 4 milioane de euro. Deși a plătit această sumă și se bucura de toate drepturile legale ce decurgeau din licența minieră, omul de afaceri s-a pomenit că frontul central al carierei a fost retrocedat ilegal, în anul 2008, unor persoane reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti. Legea interzicea retrocedarea carierelor, iar moștenitorii reprezentați de Hașotti nu au făcut dovada proprietății cu acte ulterioare anului 1945. Cu toate acestea, pas cu pas, clienții lui Hașotti au fost sprijiniți să beneficieze până la capăt de ilegalitate, apelul tardiv al lui Albu fiind doar ultimul episod din această evoluție.

Eugen Bola, ruda lui Hașotti, a revocat o hotărâre cu de la sine putere

Alți trei prefecți înaintea lui Ioan Albu s-au căznit să adopte acte abuzive și mincinoase în acest litigiu care durează deja de zece ani de zile. Primul dintre ei a fost Eugen Bola. Acesta a ajuns prefect al județului Constanța la sfârșitul anului 2012, din partea Guvernului USL. Portofoliul de ministru al culturii în Guvernul USL era deținut de constănțeanul Puiu Hașotti, fratele avocatului care a obținut retrocedarea ilegală a carierei de la Sibioara, în favoarea clienților săi. Peste ani, Eugen Bola avea să recunoască într-o declarație de presă că este o rudă mai îndepărtată a fraților Hașotti. În 2013, prefectul-rudă a transmis mai mute adrese oficiale primarului din Lumina, prin care îl soma să întreprindă demersurile necesare în vederea punerii clienților lui Ionel Hașotti în posesia amplasamentului minier din satul Sibioara. Primarul însă era oprit de o hotărâre adoptată de Comisia Județeană, sub numărul 266/2011. Intrată în circuitul civil și producând efecte juridice și economice, această hotărâre nu putea fi desființată decât de instanța de judecată. Cu toate acestea, Eugen Bola a revocat-o cu de la sine putere, prin Hotărârea nr. 49/2013.

Volcinski se angajează să respecte legea

Tot în anul 2013, Somaco Construct SRL a atacat hotărârea lui Bola la Judecătoria Constanța. Compania minieră a arătat că situația litigioasă a fost creată premeditat de clienții avocatului Ionel Hașotti, care în procesul de retrocedare soluționat în anul 2008 au omis să arate instanței de judecată că terenul ocupat în parte de carieră nu putea fi retrocedat, fiind oprit de la aceste proceduri prin efectul art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000. Tot în mod premeditat aceștia au omis să introducă în cauza respectivă societatea Somaco Construct SRL. În acțiunea sa, compania minieră a mai subliniat că cele două comisii de fond funciar trebuie să continue să respecte articolul 10 din Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 cu privire la punerea în posesie a terenurilor ce intră sub incidența art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, articol ce interzice expres retrocedarea carierelor în activitate.

Început pe vremea lui Bola, acest proces a continuat în mandatul de prefect al lui Radu Volcinski. Înțelegând pe deplin eficiența argumentelor invocate de Somaco, Volcinski a trimis instanței de judecată un punct de vedere pe 7 aprilie 2014, în care a precizat că instituția a adoptat Hotărârea nr. 49/2013 întrucât, atenție: ”s-a urmărit reluarea procedurii legale de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură ce presupune formularea unei propuneri din partea autorității legale pe un amplasament în vederea respectării prevederilor legale în materie, respectiv art. 4 din Legea 1/2000…”. În aceste condiții, instanța de judecată a apreciat că Somaco Construct SRL nu mai justifică un prejudiciu, păstrând astfel în vigoare hotărârea lui Bola.

O revizuire promovată TARDIV

Ulterior, prefectul a uitat de acest angajament, dovadă că l-a făcut doar pentru a câștiga procesul. În 2014, Comisia Județeană de la nivelul Prefecturii a deschis un nou dosar de judecată în contradictoriu cu clienții lui Ionel Hașotti, cerând revizuirea hotărârii de retrocedare a terenului din anul 2008. Principalul argument a fost acela că Somaco Construct SRL i-a adus la cunoștință existența licenței miniere 2454/2001, care atrăgea incidența articolului 4 din Legea 1/2000, acela care interzice expres retrocedarea carierelor. Și această acțiune a fost introdusă de fațadă, cu depășirea termenului prevăzut de lege. Constatând această culpă procesuală, Tribunalul Constanța a respins cererea de revizuire ca tardiv introdusă, prin Decizia Civilă nr. 614/22.07.2014 (pronunțată în dosarul nr. 2992/118/2014).

Nicolaescu a protejat pășunea, dar a retrocedat cariera și drumurile de exploatare

Complicitatea a fost continuată în anul 2016 de prefectul Adrian Nicolaescu. Acesta a emis un titlu de proprietate pentru clienții avocatului Ionel Hașotti și le-a predat amplasamentul minier exceptat prin lege de la retrocedare. În prealabil, o comisie numită de acesta a reconfigurat suprafața terenului, în sensul că a scos din schița inițială mai multe porțiuni de pășune, compensându-le cu suprafețe agricole. Prefectura a motivat că nu poate retroceda pășunea, deoarece acest fapt este interzis de lege. Însă instituția a predat amplasamentul minier, care la rândul lui era exceptat prin lege de la retrocedare. Colac peste pupăză, Nicolaescu i-a predat lui Hașotti și drumurile de exploatare minieră, la rândul lor oprite de la restituire. La sfârșitul anului 2016, același Nicolaescu a atacat la instanță titlul de proprietate pe care chiar el l-a emis. În acțiunea introductivă, a cerut constatarea nulității absolute a titlului, motivat de încălcarea art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, precum și de faptul că nu s-a dovedit dreptul de proprietate cu acte ulterioare anului 1945, așa cum cerea imperativ legea. După ce s-a spălat pe mâini cu acest proces, Nicolaescu a manifestat un dezinteres total față de soarta litigiului, omițând pur să simplu să trimită juriștii la proces.

Falsuri ordinare, luate în calcul de instanță

În ciuda acțiunii pasive a lui Nicolaescu, procesul a continuat în forță, cu implicarea companiei miniere Somaco Construct SRL și a primarului din Lumina, care au formulat cereri de intervenție accesorie în dosar, susținând astfel acțiunea prefectului. Mai mult, la această cauză a fost alipit și un dosar distinct inițiat de Somaco Construct SRL, în calitate de reclamant, care la rândul ei atacase titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti, pe considerente de încălcare a articolului 4 din Legea 1/2000, față de care își justifica interesul. Într-un final, judecătorul speței a respins acțiunile prefectului și firmei Somaco, precum și cererile de intervenție accesorie.

Magistratul a constatat că într-adevăr terenul (de 20 de hectare) retrocedat clienților lui Ionel Hașotti se suprapune peste o suprafață de 6 hectare a licenței miniere a firmei Somaco Construct SRL. Însă, a opinat – atenție! – că ”împrejurările de fapt evidențiate în prezenta cauză cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament afectat de existența exploatării miniere, cât și dispozițiile legale anterior enunțate (art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000 – n.r.) au fost avute în vedere de instanțele de judecată care s-au pronunțat în dosarul 4664/212/2006…”. Or, în realitate, articolul 4 din Legea 1/2000 nu a fost deloc invocat în hotărârile, de fond și de recurs, pronunțate în respectivul dosar de retrocedare. Judecătorii acelei spețe știau Legea 1/2000 pe sărite, ca dovadă că au citat alte articole din lege, dar nu și articolul care interzicea expres retrocedarea carierelor. Una dintre judecătoarele speței, Corina Eugenia Jianu, a fost între timp dată afară din magistratură și trimisă în judecată, ca inculpată, pentru că a vândut, pe șpagă, hotărâri de retrocedare dispuse prin fraudă la lege. La ani distanță, monstruozitatea comisă în 2008 este opusă cererii legitime de anulare a titlului de proprietate, pe considerentul că ar exercita un efect pozitiv. Însă doar în Coreea de Nord și în justiția constănțeană o ilegalitate vădită mai poate produce efecte pozitive.

În privința motivului de nulitate potrivit căruia nu s-a făcut dovada proprietății cu acte ulterioare anului 1945, așa cum cerea imperativ legea, judecătorul fondului a găsit în dosarele mai vechi un act din 1947. Însă, așa cum am arătat în articolele anterioare, acesta este un fals ordinar, întrucât este scris cu î din i în interiorul cuvintelor, cu ani buni înainte de introducerea acestei reguli. Documentul a fost adus de acasă de clienta lui Hașotti, care a pretins că l-a avut în păstrare timp de 59 de ani. Însă înscrisul nu are elemente minimale de autenticitate (ștampilă, număr de înregistrare, semnături) și conține informații contrazise de acte autentice emanate de la Arhive. Punând în balanță actele autentice cu hârtia cu aparență de fals, judecătorul fondului a ales-o pe aceasta din urmă. Să vedem cum se va justifica la Inspecția Judiciară!

Tatăl prefectului a fost asociat cu Puiu Hașotti

În mod cert, pronunțarea dată de judecătorul Gabriel Neacșu este atât de șubredă, încât nimeni nu s-ar fi riscat să o confirme în calea de atac. Or, acest fapt era cunoscut și de actualul prefect Ioan Albu. Citind apelul pe care l-au redactat juriștii Prefecturii, acesta a înțeles cu siguranță gravitatea situației și eficiența argumentelor, având și studii de drept la bază. Chiar și un absolvent de Spiru Haret, ca domnia sa, înțelege că o motivare bazată pe fals nu poate rămâne în picioare. Doar apelul declarat tardiv mai putea menține în ființă aprecierile de această natură. Or, Ioan Albu a declarat apel tardiv, a refuzat să ofere orice informație pe această temă opiniei publice, iar la momentul de față caută un țap ispășitor, în persoana femeii de la registratură.

În trecut, familia lui Ioan Albu a colaborat deschis cu familia Hașotti. Tatăl actualului prefect a fost secretar de stat, propus de PNL Constanța, în perioada în care destinele organizației erau dictate de Puiu Hașotti. Mai mult, Gheorghe Albu, tatăl, a fost asociat cu Puiu Hașotti și cu alte persoane în SC CTV Media Group SRL. În anul 2014, când Eugen Bola a demisionat de la conducerea Prefecturii, Gheorghe Albu a fost propunerea PNL pentru a-i urma în funcție. Conu Albu a refuzat propunerea. În sfârșit, după ce Puiu Hașotti și-a dat demisia din PNL ca să nu fie dat afară, familia Albu a sucit-o spre actualul partid de guvernământ. Relațiile actuale dintre cele două familii nu sunt cunoscute opiniei publice. Însă, nu putem să nu constatăm că isprava lui Ioan Albu servește pe deplin interesele familiei Hașotti.

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă!

Trebuie să mai spunem că toți prefecții menționați în acest istoric al complicității, cu Albu în coadă, au refuzat să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la falsurile în discuție. O răspundere aparte are fostul prefect Adrian Nicolaescu, care a cerut și a primit de la Arhivele Naționale dovezi autentice că statul a naționalizat doar 8 hectare de teren de la bunicul bătrânelor reprezentate de Hașotti, în vreme ce acestea au primit 20 de hectare, iar alte rude încă pe atât. Reamintim că, într-un caz similar, respectiv retrocedarea terenului de pe malul lacului Siutghiol, din zona Carrefour, actele și expertiza mincinoasă au fost anulate de organul penal, cu punerea părților în situația anterioară. Și acolo hotărârea de retrocedare fusese pronunțată de aceeași judecătoare, acum inculpată, Corina Jianu. Însă în acel caz, s-a depus plângere penală, în vreme ce la cazul Sibioara, toți prefecții au fugit de această răspundere.

 

Comments

comments

Exclusiv

Vergil Chițac, un candidat procesoman pentru Constanța. Metodele murdare din dosarul Lăpușneanu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată și condusă de senatorul Vergil Chițac, înceracă în disperare de cauză să tergiverseze un proces aproape pierdut. Miza este salvarea imaginii lui Vergil Chițac de luptător împotriva ”rechinilor imobiliari”.

Vergil Chițac și-a construit cu migală imaginea de personaj civic implicat în lupta cu rechinii imobiliari. Și n-a fost ușor. În 2016, era contraamiral și rector al Academiei Navale. Cu alte cuvinte, era un om dintr-un sistem. Pas cu pas, a urcat într-o ierarhie didactică și deopotrivă militară, la început luând poziția de drepți, iar la final pe aceea de a dicta pe loc repaos.  

O transformare radicală programată de consultanții Mogulului

Într-un interval foarte scurt, Chițac s-a transformat dintr-un militar scorțos într-un personaj politic și deopotrivă civic. Dar transformarea radicală nu s-a produs ca o revelație fulgerătoare pe drumul Damascului. În mod evident, la mijloc a fost o strategie de construire a unei imagini publice. După cum este de largă notorietate, aceasta a fost coordonată de niște consultanți din solda mogulului Gabriel Comănescu. Personajul civic Vergil Chițac, rezultat din această operațiune de rebranduire, a vorbit încă de la bun început despre lupta cu rechinii imobiliari, despre salvarea spațiilor verzi și despre alte preocupări care țin, în zilele noastre, loc de carismă și de experiență în treburile publice.

Contest, deci exist

După cum se știe, fostul militar convertit la civism a pierdut alegerile din 2016. Însă în 2020, Chițac revine în postura de principal contracandidat al lui Decebal Făgădău la Primăria Constanța. Și revine exact pe aceeași imagine de luptător împotriva rechinilor imobiliari. Cu ce se legitimează el? Cu procesele prin care asociația pe care o conduce a suspendat și anulat: diferite hotărâri de Consiliu Local, un regulament de parcare, un proiect pe fonduri europene pentru înființarea unui parc de miniaturi, o inițiativă a Primăriei de a închiria terenurile din zona de protecție a lacului Siutghiol. Însă cel mai presus se legitimează cu procesele stârnite împotriva dezvoltatorilor imobiliari.

Trânta cu PUZ-ul Lăpușneanu

Asociația lui Vergil Chițac a atacat tot PUZ-ul Lăpușneanu, însă în centrul litigiului s-a aflat blocul Comprest Util

Cel mai important proces are ca obiect anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Ne referim aici la reglementările urbanistice în baza cărora s-au construit clădiri moderne la fața bulevardului, pentru a masca blocurile cu arhitectură comunistă. Cel mai emblematic imobil de acest fel este blocul construit de compania Comprest Util pe un teren cumpărat de la Primărie, încă din anul 2004, cu două milioane de euro. Constanța Altfel a pretins că acest teren cumpărat pentru construcție, cu cel mai mare preț plătit până atunci de un privat, ar trebui să fie spațiu verde.

Cununa de lauri

În 2018, asociația a obținut suspendarea provizorie a PUZ-ului până la judecarea procesului de anulare. Visul de aur al lui Chițac a fost acela ca, la capătul luptei, în preajma alegerilor locale, să câștige acest litigiu important. Ar fi fost ca o cunună de lauri așezată pe capul unui învingător. Și, totodată, ar fi fost legitimarea maximă că militarul civilizat cu ajutorul mogulului portuar nu s-a pornit la trântă cu mediul de afaceri pe baza unor noduri în papură, ca un procesoman,  ci pe reale probleme.

Planul era bun pentru scopurile sale politice. Dar nu a mers. După cum am arătat deja în mai multe articole publicate pe Ordinea.Ro, asociația lui Chițac a copiat mimetic modele de acțiune testate înainte de Asociația Salvați Bucureștiul sau de Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului. Alți epigoni din toate colțurile țării au procedat la fel. Iar așa, țara s-a umplut de procese, în care activiști onești, dar și țăcăniți notorii, au cerut de-a valma dărâmări de blocuri, înghețări de proiecte, anulări de regimuri urbanistice adoptate cu ani grei înainte. O minoritate guralivă și fără nicio expertiză a ajuns în războaie juridice cu autorități publice sau cu investitori, pe baza pretenției că ar apăra un interes public general.

Un delir stopat de Înalta Curte de Casație și Justiție

La începutul anului 2020, acest delir a fost stopat de completul de RIL de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii supremi au stabilit că asociațiile de tipul Constanța Altfel s-au comportat de parcă ar fi fost învestite cu autoritate de stat, deși n-au fost învestite de nimeni și nu aveau niciun drept legal. Practic, aceste ONG-uri au uzurpat un atribut rezervat doar statului de a iniția acțiuni în contencios obiectiv, în apărarea interesului public general. În realitate, asociațiile sunt persoane de drept privat. Și din acest motiv, trebuie să se comporte ca toți privații, că nu sunt mai cu moț. Iar privații pot contesta acte administrative doar dacă suferă un prejudiciu personal sau dacă li se afectează un drept subiectiv. Din acest punct, s-au stopat șmecheriile ăstora de a pretinde că apără sănătatea poporului muncitor ca să-i hăituiască prin instanțe pe adversarii lor politici sau pe oamenii cu bani.

În fundul gol, fără calitate procesuală activă

Decizia a venit ca o palmă grea pe obrazul asociației lui Chițac. Procesul împotriva PUZ-ului Lăpușneanu era bazat pe atributul uzurpat de la stat, de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Dintr-o dată, asociația senatorului Chițac s-a pomenit în fundul gol, fără nicio justificare a calității procesuale active. Procesul se ducea inevitabil spre un sfârșit rușinos, apt să afecteze credibilitatea candidatului Chițac, luptătorul civil cu rechinii imobiliari.

O cacialma care frizează penalul

Soluția găsită de Constanța Altfel a fost aceea de a tergiversa procesul, ca să amâne dezastrul. Însă ONG-ul lui Chițac nu a apelat la o soluție clasică, avocățească, ci la un serial de mizerii procesuale. Așa cum am mai relatat în Ordinea.Ro, într-o primă fază, la instanța învestită să judece acest dosar s-a prezentat o avocată, pe numele ei Dumitra (Dida) Daon. Aceasta a pretins că reprezintă convențional două asociații de locatari învecinate cu blocul Comprest Util. Fiind vorba de vecini, măcar se crea aparența că ne aflăm în prezența unor persoane care ar putea invoca afectarea unor drepturi subiective sau chiar un prejudiciu concret, pe calea unor cereri de intervenție principală. Numai că, ce să vezi, în spatele celor două intervenții nu se aflau acte care să probeze că locatarii au fost cei care au decis intrarea în proces. Observând acest neajuns, juriștii Comprest Util au cerut dovezi că s-au organizat adunări generale în cadrul celor două asociații de locatari. Avocata Daon a solicitat un nou termen de judecată. Iar la împlinirea acestuia s-a prezentat senină în fața instanței, declarând că nu au mai fost găsite actele. E mai mult decât evident că nu a existat un acord al locatarilor de a intra în proces, totul fiind o cacialma care frizează sfera penală.

Sorin Daon și membrii săi… de la mansardă

Mogulul și fostul său angajat

Era încă un prilej ca procesul să ajungă la o dezlegare. Numai că avocata neangajată în fapt de locatari a scos din tolba ei o nouă cerere de intervenție principală, formulată chiar în numele soțului ei, Sorin Daon. Vorbim aici de o cerere modificată sumar, în care acest Sorin Daon arată că locuiește la etajul 10 al unui bloc învecinat cu blocul Comprest Util. În rest, argumentația a rămas la fel, Daon reclamând că i se afectează drepturile membrilor săi. Desigur, vorbim de un copy-paste ordinar, făcut la repezeală, că altfel ar fi greu de înțeles ce membri mai are Sorin Daon la el la mansardă. În acest fel, din două asociații de locatari a rămas în proces un singur privat afectat chipurile în apartamentul său de la etajul 10 de blocul cu 8 etaje din vecinătate.

Șicanarea fără temei real este mai mult decât evidentă. Iar o explicație a acestei conduite ar fi că Sorin Daon a fost angajatul mogulului Gabriel Comănescu, tipul despre care s-a spus că păpușează din umbră candidatura lui Chițac. Informația apare chiar pe contul de LinkedIn al lui Sorin Daon, acesta precizând că a lucrat la compania Grup Servicii Petroliere aparținând mogulului portuar interesat să-l pună pe Vergil la cârma Primăriei.

Soții Daon sunt membri în Constanța Altfel

Și relațiile nu se opresc aici. Astfel, am intrat în posesia unui document oficial, prin care însuși Vergil Chițac, semnând cu propria mână, confirmă că Sorin Daon și soția sa Dumitra sunt membri în Asociația Constanța Altfel.

Documentul este o dovadă că mizeriile descrise mai sus au fost comise nu doar în folosul procesual al Asociației Constanța Altfel, ci chiar de oameni înrolați în această structură condusă de Vergil Chițac. Așadar, nu vorbim de simple coincidențe, ci de o premeditare în toată regula.

Ultima zvâcnire

Trebuie să mai spunem că cererea de intervenție principală asumată de Sorin Daon și membrii săi (sic!) nu întrunește condițiile stabilite de lege, nefiind îndreptată decât formal împotriva ambelor părți litigante. Daon nu are în realitate niciun diferend cu asociația din care face parte. Ori neavând nu poate justifica o cerere principală de intervenție în proces. Pe de altă parte, fostul angajat al mogulului nu are un diferend real nici cu societatea Comprest Util, necontestând în atâția ani de zile proiectul acesteia de pe Lăpușneanu. Vorbim de o durată de aproximativ 10 ani, de când terenul a fost împrejmuit și dotat cu panou de obiectiv. În tot acest timp, au fost dezbateri și au fost adoptate PUZ-uri succesive la inițiativa autorității locale sau a altor firme. PUZ-ul actual, adoptat în 2015, înlocuiește un PUZ din 2006. Proiectul Comprest Util era prevăzut de la bun început. Și nici nu se putea altfel, pentru că această companie a plătit, amintim, două milioane de euro Primăriei, ca să construiască. Ani buni, nici Sorin Daon și nimeni altcineva nu a delirat că societatea trebuie să cultive iarbă pe terenul plătit cu bani grei. Daon nu a spun un cuvânt și nu a contestat nimic. Diferendul este jucat abia acum, ca din senin, în mod evident cu scop politic, pentru a amâna măcar un pic momentul în care senatorul se va face de rușine în mod oficial cu acțiunea sa abuzivă.

ONG-ul lui Vergil Chițac a atacat și autorizațiile de construire ale Comprest Util, cerând în plus și suspendarea lor. Până acum, Chițac și ai lui au pierdut aceste procese pe care le-am urmărit în mod special. Ultima zvâcnire se consumă în momentul de față, cu aspectele relatate mai sus.

În opinia noastră, această formă de manipulare grosieră a actului de justiție nu ar trebui să rămână nesancționată, oricât de puternic ar fi mogulul din spatele candidatului Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum încearcă primarul din Agigea să-și schimbe imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Șifonat rău după trimiterea în judecată pentru fapte de corupție, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, refuză să tragă copita din politică. Maricel face eforturi disperate pentru a schimba ceva din imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării ca să-și îmbogățească rubedeniile. Cum e limpede că nu mai poate câștiga un nou mandat de primar cu această problemă, inculpatul de la Agigea face eforturi de cosmetizare a propriei imagini.

Ca urmare, Maricel aleargă pe la televiziuni și site-uri de știri. Se laudă cu mărețele realizări. Dă de pământ cu adversarii. Îi acuză, într-o română stricată, că n-ar avea cunoștințe elementare de gramatică. Și sugerează cu orice ocazie că el e un tip experimentat și deștept. Vă dați seama că totul pute a ipocrizie. Tocmai primarul super-agramat din Agigea să dea lecții de gramatică adversarilor săi?

Și strategia nu se oprește aici. Primarul din Agigea și-a făcut cont de Facebook, pentru a mima transparența. Această încercare târzie și disperată a fost gândită cu scopul de a păcăli publicul că primarul din Agigea se află în dialog cu cetățenii. În realitate, chiar publicația noastră a prezentat mai multe situații, în care diverși cetățeni spun că au fost alungați din Primărie, la ordinul lui Maricel. Ei bine, primarul care de regulă nu se cobora la nivelul de a discuta cu localnicii pozează acum într-un tip abordabil și transparent.

Și tot pe contul lui de Facebook, inculpatul de la Agigea se promovează în diferite filmulețe, ba pupând mâinile unor venerabile doamne (ca să arate că ar avea respect), ba împărțind măști anti-COVID (ca să arate cât de mult îi pasă de sănătatea populației), ba prezentând echipamentele din magazia unui pescar (ca să arate cât de mult îi pasă de mediul de afaceri), ba purtând un costum popular, cu tricolorul alături (ca să arate că este un iubitor de neam și țară). 

Pe acest fond, zilele trecute primarul din Agigea a apărut într-un nou filmuleț, alături de președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu. Primarul și președintele sunt colegi de partid. Cei doi sunt deopotrivă interesați să obțină voturile agigenilor. De principiu, cei care îl votează pe Maricel la Primărie îl votează și pe Horia Țuțuianu la președinția Consiliului Județean. Dacă primarul PSD-ist din Agigea nu reușește să recâștige încrederea electoratului, acest fapt ar avea consecințe negative și asupra candidatului PSD la Consiliul Județean, Horia Țuțuianu. Probabil că din acest motiv, Consiliul Județean Constanța cofinanțează un proiect de asfaltare a unei străzi din Agigea. Vorbim aici de strada Alexandru Vlahuță, care are o lungime de 890 de metri.  Atât s-a putut: 890 de metri de asfalt. Investiția – minoră prin dimensiune – a fost prezentată în filmuleț ca o măreață realizare. Totodată, Horia Țuțuianu l-a periat bine de tot pe colegul său de partid, contribuind la operațiunea de cosmetizare a imaginii lui Maricel.

„Continuăm să depunem toate eforturile pentru ca județul Constanța să beneficieze de o infrastructură rutieră la cele mai înalte standarde! Astăzi, am efectuat o vizită de lucru în localitatea Agigea, unde, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, o nouă stradă este construită de la zero. Lucrările decurg conform graficului, iar în momentul de față se lucrează intens la executarea terasamentului. Valoarea proiectului se ridică la suma de 560.000 lei, iar lungimea noii străzi, cu numele Alexandru Vlahuță, va fi de 890 de metri. În localitățile județului nostru se lucrează intens și atât eu, cât și colegii mei din cadrul Consiliului Județean Constanța continuăm să facem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea permanentă a județului și a infrastructurii acestuia. Îl felicit pe domnul primar Cîrjaliu Cristian-Maricel care s-a preocupat în permanență de îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din Agigea.“, a scris Țuțuianu pe Facebook, în prezentarea filmulețului.

Ca să mai pupe un mandat, primarul din Agigea are nevoie disperată să fie perceput drept gospodar, făcător de drumuri asfaltate, patriot, respectuos cu bătrânii, transparent și grijuliu. După cum spuneam, totul este o tentativă, ipocrită și neconvingătoare, de cosmetizare a imaginii. Amintim că procurorii DNA îl acuză pe Maricel de la Agigea că a furat terenuri de pe malul mării, prin simplă inventariere, cu scopul de a le vinde mai departe, la un preț subevaluat, către finul fratelui său. Banii au fost plătiți în mod real de fratele primarului, Bogdan Cîrjaliu. Finul acestuia din urmă figurează în continuare ca asociat al firmei, deși nu obține niciun beneficiu personal, așa cum reiese din declarațiile de avere ale soției sale, care lucrează la Primăria Agigea. De câțiva ani, în firmă figurează ca asociat și ginerele lui Cristian Maricel Cîrjaliu. Acesta a cumpărat cu 100 de lei un procent de 10% din afacerea care rulează peste un milion și jumătate de euro pe an. Totul e putred. Însă Maricel este judecat în libertate și se bucură de prezumția de nevinovăție. 

Foto deschidere: captură Facebook. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a bătut joc Zanfir Iorguș de Paul Foleanu și Nicu Moroianu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ceea ce era previzibil pentru oricine cunoaște puțină politică locală s-a întâmplat. Nicu Moroianu, candidatul alianței închegate de PSD, ALDE, PNȚCD și ”instituția” Zanfir Iorguș în vederea câștigării mandatului de primar al Municipiului Mangalia, tocmai a anunțat că ascultă vocea poporului și se retrage din competiție. Noul candidat al opoziției va fi eternul candidat Zanfir Iorguș, un om care nu a ratat nicio competiție electorală locală din 1996 încoace. După toate indiciile, la Mangalia se repetă scenariul din 2016, așa cum vom explica mai jos.

Primarul traseist Zanfir Iorguș

Până atunci, trebuie să trecem în revistă câteva elemente de parcurs ale ”instituției” Zanfir Iorguș. Acesta a fost primar al Mangaliei în perioada 1996 – 2008, din partea PNȚCD, PSD și PDL. Ahtiat după putere, Iorguș a sărit din barcă în barcă, reușind astfel să ducă la bun sfârșit trei mandate de primar, cu multe scandaluri de corupție. Problemele de această natură au fost multe, însă în cele ce urmează ne vom referi doar la cazul cel mai emblematic.

În anul 2000, pe finalul guvernării țărăniste, Primăria Mangalia, condusă de țărănistul Iorguș, a primit un cadou nesperat. Ne referim aici la modalitatea, total ilegală, prin care pădurea Comorova a fost trecută întâi în administrarea Municipiului Mangalia, cu titlul de parc municipal, iar mai apoi în proprietate deplină, cu titlul de teren cu vegetație forestieră. În realitate, acolo era o pădure plantată la 1890 de statul român. Nici vorbă de parc municipal sau de lăstăriș. Vorbim de 519 hectare de pământ, în mare parte ocupate de pădure. Însă în această suprafață se aflau și terenuri despădurite incluse în circuitul agricol.

În conivență cu actualii pușcăriași Săvulescu și Giurgiucanu

La doi ani distanță, comisia locală de fond funciar din Primăria Mangalia a început să retrocedeze zonele despădurite din terenul primit de la stat. Hălci importante din acest trup de moșie au ajuns la Viorel Pană și Maria Măriuță, prin efectul Dispoziției 277/17.12.2002 a primarului Zanfir Iorguș. Beneficiarii erau de fațadă. În spatele lor se aflau de fapt Dragoș Săvulescu, nepotul Mariei Măriuță, și Georgică Giurgiucanu, cumnatul lui Viorel Pană. Săvulescu a fost acționar la clubul de fotbal Dinamo București, iar Giurgiucanu este nepotul lui Emanuel Valeriu, un tip cu apucături securistice care a condus propaganda de la TVR pe vremea lui Ion Iliescu.

Atât Săvulescu, cât și Giurgiucanu sunt actualmente pușcăriași de drept comun, fiind condamnați în celebrul dosar al retrocedărilor de la Constanța, alături de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și o puzderie de funcționari, notari publici și beneficiari ai fraudei colosale care a ușurat Constanța de un milion de metri pătrați de teren. Procurorii DNA au dovedit că Săvulescu și Giurgiucanu și-au însușit fraudulos drepturile de moștenire ale familiei Movilă, obținând un mandat de la ultima descendentă a boierilor interbelici, în timp ce aceasta se afla pe patul de moarte. Retrocedarea pe care au făcut-o la Mangalia, în complicitate cu Zanfir Iorguș, se referă tot la averea familiei Movilă.

Traseul prin care Iorguș a devenit proprietar la Comorova

Alte hectare despădurite din vechea pădure Comorova au fost retrocedate de Zanfir Iorguș către persoana fizică Virginia Gheorghiu. Pe același patent infracțional care s-a aplicat și la Constanța, de Radu Mazăre și ai lui, Virginia Gheorghiu a vândut o parte din terenul retrocedat de la primăria lui Iorguș, chiar către familia lui Iorguș. În acest fel, fostul primar, cu părinții săi din Barcea de Galați și cu un unchi de la București au devenit proprietari de terenuri agricole în zona pădurii Comorova.

După toate aceste manopere administrative și imobiliare, primarul Iorguș a inițiat un PUZ criminal, prin care pădurea, dar și terenurile din marginea ei, care erau deja pe persoană fizică, au fost introduse în intravilan, pentru dezvoltarea turistică. Din 2005, un grup de jurnaliști, o asociație ecologistă și doi consilieri locali au început să se împotrivească proiectului de defrișare a pădurii. Scandalul a fost atât de mare, încât Iorguș, supranumit în epocă ”Soarele Mangaliei”, a dat înapoi. La alegerile din 2008, situația de la Comorova i-a cauzat apusul.

Rocada naș-fin

Scaunul de primar a fost câștigat atunci de Claudiu Tusac, un tip căruia Iorguș i-a botezat un copil. Cu alte cuvinte, cumătrul lui Iorguș a devenit primar și a condus orașul. Și nu l-a condus oricum, ci cu mână de fier. În aceeași toamnă, fostul primar a fost ales deputat.

Profitând de excesele lui Tusac, Iorguș s-a erijat în liderul opoziției din oraș. Pe acest val, în anul 2012, a candidat din nou la Primăriei. Într-o primă fază, a și câștigat alegerile locale, însă la repetiție le-a pierdut în favoarea actualului primar, Cristian Radu.

Rocada cu Foleanu

După alți patru ani, Iorguș a revenit în spațiul public și tot ca lider al opoziției, dirijând lupta politică împotriva primarului PNL. Ne referim aici la o opoziție formată din PSD și ALDE. Într-o primă fază a jocului, Iorguș a declarat că îl susține pe avocatul Paul Foleanu să candideze la Primărie din partea PSD. Însă, în ultima clipă, Foleanu a dispărut din peisaj, pe fondul unor probleme în partid. În acel context, Zanfir Iorguș s-a înscris candidat independent, netezind drumul spre o nouă victorie lui Cristian Radu.

Rocada Iorguș-Foleanu l-a băgat pe acesta din urmă într-un con de umbră. Urmându-l pe mentorul său, cunoscutul avocat a virat de la dreapta la stânga, apoi a evoluat neconvingător în sceneta candidaturii anunțate din partea marelui partid socialist. Vorbim de o situație nemeritată, în contextul în care Foleanu era o voce importantă în Mangalia, dar mai ales o voce de dreapta. De dragul unui plan al lui Iorguș, Foleanu și-a vândut identitatea ideologică, eșuând lamentabil ca pion secundar în partidul care a livrat țării cele mai sonore cazuri de impostură intelectuală, de corupție și nepotism.

Ultima rocadă

După cum spuneam, istoria se repetă în 2020. De data aceasta vorbim de o rocadă Zanfir Iorguș – Nicu Moroianu. Și Moroianu este de fel un personaj de dreapta. Fost țărănist, dedicat moderației, ideilor creștin-democrate, antreprenoriatului curajos și luptei pentru domnia legii, Moroianu s-a lăsat târât în siajul tenebros al lui Zanfir Iorguș. La îndemnul acestuia, cel mai cunoscut om de turism al Mangaliei a făcut pasul spre PSD, la fel ca Paul Foleanu, în urmă cu 4 ani. Și tot ca Foleanu a eșuat în această rocadă strâmbă, injustă, necuvenită.

Și, până la urmă, din fața cui s-a dat la o parte Nicu Moroianu? Din fața unui tip cu un trecut atât de urât? Din fața unui tip fără busolă ideologică? Din fața unui tip fără o urmă de fibră morală? Din fața unui tip care a scăpat cu greu dintr-un dosar penal, abia în calea de atac?

După cum spuneam, Paul Foleanu, în 2016, și Nicu Moroianu, în 2020, nu meritau să ajungă bătaia de joc a lui Zanfir Iorguș.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: