Connect with us

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Exclusiv

Fraudă totală în retrocedarea de lângă Carrefour. Zoea Rădulescu și-a ales judecătoarea

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Femeia din Mihail Kogălniceanu care a retrocedat terenul de vizavi de centrul comercial Carrefour din Constanța nu și-a ales doar expertul judiciar care i-a mutat din pix suprafața moștenită, din comuna sa, direct pe malul lacului Siutghiol. Ea și-a ales și judecătoarea. Și nu o dată. Ci de două ori, în două procese distincte în care s-a decis soarta terenului care valorează peste 20 de milioane de euro. În acest sens, Zoea Rădulescu a depus multiple cereri de chemare în judecată, cu același obiect, renunțând ulterior la dosarele repartizate unor judecători nedoriți. Individa a repetat schema, după același patent, alegând de fiecare dată ca cererile sale să fie judecate pe fond de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu, actualmente exclusă din profesie și trimisă în judecată sub acuzația că vindea hotărâri de retrocedare pe șpagă. Mai departe, Jianu a anulat din pix aspecte stabilite cu putere de lucru judecat într-o hotărâre irevocabilă pronunțată de o instanță superioară, a rescris geografia patriei și i-a predat terenul alegătoarei sale.  

Martoră în procesul penal

Elementele, total năucitoare, de mai sus sunt consemnate în cuprinsul sentinței pronunțate pe fond în dosarul în care doar expertul judiciar Florin Dumitrescu, din Medgidia, a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu. Beneficiara abuzului a fost o simplă martoră în proces, în vreme ce ex-judecătoarea aleasă de ea, prin detaliile menționate mai sus, n-a avut nicio calitate. Deși condamnat pe fond de un judecător cu o bună reputație profesională, expertul a fost achitat definitiv în recurs, în preajma revelionului. Hotărârea de achitare a completului ales să judece recursul nu a fost încă motivată, fiind așteptată cu nerăbdare mai ales de cei care au urmărit această poveste… aleasă.

Moștenirea unei fruntașe țărăniste

A alege este verbul care a animat mișcările Zoei Rădulescu. La finalul guvernării PNȚCD, partid din care a făcut parte și-n care a ajuns până la funcția de vicepreședinte la nivel național, femeia și-a făcut planul unui mare tun imobiliar. Ea moștenise două terenuri în suprafață cumulată de 19 hectare, de la autorii ei din Mihail Kogălniceanu. Deși a revendicat terenurile încă din anii 90, ani buni nu a primit nimic, întrucât suprafețele erau în patrimoniul fostului IAS devenit după revoluție Ceres SA Mihail Kogălniceanu.

O schiță în creion

În 1999, știind că fostele IAS-uri urmau să predea terenurile agricole către comisiile locale de fond funciar, femeia a obținut o schiță cadastrală, desenată în creion, dar parafată de OCAOTA (strămoșul actualului OCPI). Schița delimita o suprafață  de 19 hectare, în parcelele A 510 și A 498 din municipiul Constanța, în zona aflată pe malul lacului Siutghiol, vizavi de actualul centru comercial Tom-Carefour.

Promisiunea

Mai departe, Zoea Rădulescu a obținut o adresă de la conducerea Ceres SA, în care se consemna că ar putea primi terenul său, nu la Kogălniceanu, unde i s-ar fi cuvenit, ci la Constanța, pe malul lacului Siutghiol, în parcelele A 510 și A 498. Desigur, Ceres SA nu era autoritate în materie de retrocedări, astfel că adeverința în cauză nu avea nicio valoare juridică. Dar era un instrument necesar în planul femeii.   

Împosedată pe hârtie

Pe 17 februarie 2000, Zoea Rădulescu a primit două procese-verbale de punere în posesie de la Comisia Locală de fond funciar din comuna Mihail Kogălniceanu. Documentele se refereau la două terenuri în suprafață cumulată de 18 hectare, deopotrivă atribuite în Parcela A 510. Rețineți: 18 hectare, nu 19 cât revendicase femeia.

Pe de altă parte, atribuirea s-a făcut doar pe hârtie. Ca dovadă, procesele-verbale de punere în posesie nu conțineau nici un element de identificare a amplasamentului, precum proprietarii vecini sau drumurile învecinate. Din acest motiv, Zoea Rădulescu i-a cerut primarului din Mihail Kogălniceanu, Traian Dinu, să îi precizeze unde se situează terenul.

Un fals ordinar al primarului din Kogălniceanu

Traian Dinu, fostul primar din Mihail Kogălniceanu. Sursa foto: Ziua de Constanța

Acesta nu a completat procesele-verbale cu elementele lipsă, ci i-a emis femeii o adresă în care preciza că punerea în posesie se referă la terenurile din schița OCAOTA.

Adeverința primarului era un fals ordinar, ușor de recunoscut la o analiză sumară. Astfel, procesele verbale de punere în posesie se refereau la 18 hectare, iar schița la 19 hectare. Apoi, în procesele-verbale se menționa doar parcela A 510, pe când în schița OCAOTA apărea o parcelă A 510, dar și o parcelă A 498. Singurul element comun, A 510, era și el doar rodul unei coincidențe bizare, care a făcut ca Ceres SA să predea parcele cu aceeași denumire atât către Comisia Locală din Mihail Kogălniceanu, cât și către Comisia din Constanța. Parcela A 510 de la Kogălniceanu avea 128 de hectare, în vreme ce omonima ei de la Constanța avea doar 15,23 de hectare.

Primarul a vrut, dar n-a putut

Dacă ar fi stat în puterea sa să-i retrocedeze consătenei sale terenul din Constanța, primarul Traian Dinu ar fi făcut acte de împosedare din care să reiasă explicit acest lucru. Dar nu putea. Comisia Locală din Kogălniceanu nu putea să retrocedeze decât terenuri din comuna Mihail Kogălniceanu, în vreme ce terenurile din Constanța nu puteau fi retrocedate decât de Comisia Locală din Constanța. Nu exista nicio ipoteză legală în care o comisie putea face împosedări asupra unor terenuri aflate în posesia altei comisii și pe teritoriul administrativ al altei localități. Și e cât se poate de logic, pentru că nimeni nu poate înstrăina un bun pe care nu îl are.

Puterea de lucru judecat

Pe baza hârtiilor controversate, Zoea a ales să se judece. Vorbim aici de un proces care a început la Judecătoria Constanța, dar s-a finalizat tocmai la Curtea de Apel Ploiești, în urma strămutării. Zoea Rădulescu a cerut să i se individualizeze suprafețele primite prin procesele-verbale din 17 februarie 2000, argumentând că actele de împosedare s-ar referi la terenul din Constanța. Instanțele au analizat situația, au stabilit că parcela A 510 din Mihail Kogălniceanu este diferită de omonima sa de pe malul lacului, au lămurit că femeia nu poate primi teren decât în localitatea sa și doar de la comisia sa locală, iar la final au obligat Comisia Locală din Mihail Kogălniceanu să individualizeze amplasamentele. Atenție, vorbim de situații de drept și de fapt stabilite cu putere de lucru judecat de o curte de apel, într-o hotărâre irevocabilă.

Mai târziu, Comisia Locală din Mihail Kogălniceanu a făcut acte individualizate, din care se înțelegea expres că cele 18 hectare primite de Zoea Rădulescu se află în parcela A 510 din Mihail Kogălniceanu. Comisia Județeană a emis și titluri de proprietate în acest sens.

Finul lui Gigi Becali ajunge proprietar. Urmașii boierului Zossima rămân cu buza umflată

Gigi Alexa, finul lui Gigi Becali. 

De asemenea, în răstimpul procesului la care ne-am referit mai sus, terenul de la Constanța a fost retrocedat de Comisia Locală de la Constanța unor persoane fizice din Constanța. Mai departe, acești moștenitori și-au vândut drepturile către omul de afaceri Gigi Alexa. Acesta este finul lui Gigi Becali.

Retrocedarea de la Constanța are la rândul ei aspecte controversate. Astfel, înainte să atribuie terenurile către autorii lui Gigi Alexa, Primăria Constanța fusese notificată de descendenții familiei de boieri care deținuse terenul, loc pe loc, până la reforma agrară din 1946. Urmașii boierului Zossima au revendicat terenul pe baza Legii 10/2001, întrucât acesta avea regimul de intravilan-agricol. Însă fostul primar Radu Mazăre a respins notificarea, pe baza aprecierii că prevalează funcțiunea agricolă și s-ar impune procedura din Legea 18/1991. Socialist fiind, lui Mazăre nu prea-i plăceau moșierii. Moștenitorii s-au dus în instanță, însă acest fapt nu l-a mișcat pe fostul primar, care a retrocedat terenul la Legea 18 către persoane care își vânduseră deja drepturile către Gigi Alexa. Procesele familiei Zossima cu Primăria și cu Gigi Alexa nu s-au terminat nici în ziua de azi. O parte din moștenitorii proprietarului de drept au murit în timpul proceselor, fără ca litigiul să ajungă la final.

Un miracol pentru Zoea

Ne întoarcem în anul 2003. Povestea începută de Zoea părea închisă pentru totdeauna. O hotărâre irevocabilă spunea că Zoea Rădulescu trebuie să primească teren la Mihail Kogălniceanu. De asemenea, terenul râvnit de ea la Constanța ajunsese la niște persoane fizice, care vânduseră mai departe unui investitor bogat și influent, genul de băiat deștept care a cumpărat mai toate drepturile din zona Palazu Mare. Treaba era atât de bine împachetată, că până și moștenitorii proprietarului interbelic rămăseseră pe dinafară.

Aici s-a produs o minune. Și ceea ce era imposibil a devenit pe deplin posibil. Așa cum aflăm din sentința penală la care ne-am referit în partea introductivă a articolului, Zoea Rădulescu a formulat o cerere de revendicare a terenului de la persoanele fizice puse în posesie de Comisia Locală Constanța. Ea a clonat cererea în mai multe exemplare, înregistrând mai multe acțiuni cu același obiect pe rolul Judecătoriei Constanța. În momentul în care unul dintre dosarele-clonă a fost repartizat aleatoriu judecătoarei Corina Eugenia Jianu, a renunțat la dosarele absolut identice repartizate altor judecători. În acest fel, femeia a fraudat sistemul de distribuire aleatorie a cauzelor de judecată, alegându-și singură magistratul.

Ce au făcut aleșii

Alegerea s-a dovedit perfectă. Astfel, procesul a curs împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală, care vânduseră și ca atare nu mai puteau lăsa în deplină proprietate și netulburată posesie suprafețele de pe malul lacului, așa cum ceruse reclamanta. Aspectele stabilite cu putere de lucru judecat de Curtea de Apel Ploiești, și anume că Zoea Rădulescu trebuia să primească teren la Mihail Kogălniceanu, au fost răsturnate cu ajutorul expertului Florin Dumitrescu. Expertul nu a încheiat un contract cu Zoea și nu a putut prezenta dovada modului în care a fost plătit. Acesta a fost angajat fără un mandat special de avocata femeii, care i-a prezentat hârtiile și i-a stabilit misiunea de a identifica terenul pe care Zoea Rădulescu a fost pusă în posesie pe 17 februarie 2000. Expertul nu a făcut măsurători, nu a mers pe teren, nu cerut date de la OCPI, nu a convocat celelalte părți. El a făcut un fel de analiză morfo-sintactică, total cretină și fără nicio legătură cu atribuțiile sale tehnice, prin care a stabilit că terenul primit de Zoea prin procesele-verbale din 2000 sunt cele de pe malul lacului Siutghiol.

Expertul și judecătoarea rescriu geografia patriei

În procesele de fond funciar expertizele extrajudiciare au aceeași forță probantă ca și expertizele judiciare. Cu alte cuvinte, exprimă adevărul științific, în ciuda faptului că expertul este ales de partea litigantă, iar nu numit aleatoriu de instanță. Judecătoarea Jianu nu a simțit nevoia să numească un expert, lăsând-o pe Rădulescu sau pe avocata acesteia să îl aleagă. La finalul procesului, bazându-se pe expertiza alesului, fosta judecătoare, acum inculpată sub acuzația că a vândut niște hotărâri de retrocedare pe șpagă, a stabilit că terenul de pe malul lacului s-a aflat cândva în comuna Mihail Kogălniceanu.

Comuna care a înghițit un oraș

Zice fosta judecătoare în mod halucinant că: ”(….) instanța reține că parcela A 498 se află în vecinătatea parcelei A 510 și că la momentul în care se aflau în administrarea Ceres Mihail Kogălniceanu SA erau situate pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu…”.

Acest miraj al vorbelor goale este năucitor, pentru că niciodată comuna Mihail Kogălniceanu nu s-a întins atât de mult, încât să înghită orașul Ovidiu cu totul și terenurile de la intrarea în Constanța. După ce a reinventat geografia patriei pe baza inepțiilor scrise de expert, Jianu a anulat titlurile de proprietate ale pârâților care nu prea aveau calitate procesuală, pentru că nu mai erau proprietari. În acest fel, terenul a fost curățat juridic. Însă judecătoarea aleasă de Zoea nu a putut să-i dea pe loc terenurile pentru care rescrisese geografia. Exista un impediment, și anume chiar titlurile de proprietate emise de Prefectură pe numele Zoei Rădulescu, pentru terenurile din Mihail Kogălniceanu.

A doua alegere a judecătoarei Jianu

Zoea a trebuit să se reîntoarcă la instanță, într-o acțiune distinctă. Din nou, femeia a depus mai multe cereri clonate de chemare în judecată, fraudând încă o dată sistemul de distribuire aleatorie a cauzelor de judecată. La urmă, a câștigat terenul de peste 20 de milioane de euro, pe baza bazaconiilor de mai sus. Și nu 18 hectare, ci 19, pentru că așa a spus judecătoarea aleasă de ea.

Toți au scăpat basma curată

Alegerile pe care le-a făcut Zoea sunt descrise în sentința penală pronunțată pe fond de Tribunalul Constanța, în dosarul în care expertul Florin Dumitrescu a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu. Faptele femeii nu au fost analizate sub aspect penal. Nici ale fostei judecătoare. Un articol despre calitatea de inculpată în care compare acum Corina Eugenia Jianu puteți citi AICI.

Pe 30 decembrie 2019, expertul Florin Dumitrescu a fost achitat definitiv de Curtea de Apel Constanța. Instanța de recurs a anulat repunerea părților în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, ceea ce înseamnă că terenul pentru care s-a rescris geografia patriei rămâne, bine-mersi, în proprietatea Zoei Rădulescu. Cel puțin deocamdată, pentru că treburile sunt încurcate. Va urma! 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Pericolul din Poarta 6. De ce ar trebui ca Primăria să construiască o nouă pasarelă peste calea ferată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Zeci de elevi din cartierul constănțean Kilometrul 4-5 traversează, zilnic, în condiții total nesigure, o zonă intens circulată de cale ferată, pentru a ajunge mai ușor la liceul Lucian Blaga din cartierul învecinat Poarta 6. La finalul programului școlar, aceștia refac traseul în sens invers, pentru a ajunge acasă. În aceeași situație se găsesc alte zeci și poate chiar sute de persoane adulte. Inclusiv persoane de vârsta a treia. În perioada de vârf, trenurile circulă la o distanță de câteva minute, în ambele sensuri. Traversarea se face în condiții de expediție, peste valuri de pământ, conducte de termoficare și șanțuri abrupte. Peste tot sunt bălării și gunoaie. Colac peste pupăză, pe conductele neizolate de termoficare își fac veacul tineri drogați și oameni ai străzii.

Pe toată zona tampon dintre cele două cartiere există o singură pasarelă pietonală de supra-traversare a căilor ferate. Chiar și așa, localnicii au făcut potecă pe lângă pasarelă, pentru a trece, pe scurt, printre trenuri.

De-a lungul timpului,  în zona de cale ferată dintre cele două cartiere au fost zeci de accidente feroviare. La o simplă căutare pe Google, aflăm că pe 11 noiembrie 2019, un bărbat de 67 de ani a fost lovit de tren în Poarta 6. Acesta a fost transportat la spital și a scăpat cu viață. Pe 4 septembrie 2019, un alt bărbat de 60 de ani și-a pierdut viața, călcat de tren, în același loc. Pe 11 august 2019, chiar în dreptul Liceului Lucian Blaga, doi soți, de 67 de ani, s-au strecurat prin fața unui tren cisternă, care staționa pe o linie. Neavând vizibilitate, cei doi au pătruns pe a doua linie de cale ferată, fiind loviți de un tren de persoane. Femeia a ajuns în comă la spital, în timp ce bărbatul s-a ales cu traumatisme la membrele inferioare. Ne oprim aici din căutat accidentele pe Google. În mod cert, acestea se petrec la distanță de câteva luni. Fenomenul este cunoscut autorităților, însă acestea nu par interesate să găsească soluții pentru a proteja viețile.

În videoreportajul atașat puteți vedea situația de la fața locului. Ghid în această aventură ne-a fost Tudorel Chesoi, fost consilier local municipal, actualmente președinte al filialei locale a Alianței Național Țărăniste. Chesoi a locuit 15 ani în cartierul Poarta 6. El spune că Primăria Constanța ar trebui să construiască o nouă pasarelă în dreptul liceului Lucian Blaga și, totodată, să închidă accesul pietonal în zona de circulație feroviară cu un gard din panouri. Politicianul creștin-democrat îl invită pe socialistul Decebal Făgădău să vină în Poarta 6, să urce pe conductele de termoficare și să sară șanțurile, ca să înțeleagă cum traversează acum elevii această zonă extrem de periculoasă.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a prigonit baronul PSD-ist din Agigea opozanții. Consiliul local funcționează ilegal, cu doi consilieri în minus

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consiliul Local din Agigea funcționează, de două mandate, cu doi consilieri locali în minus față de norma legală. Localitatea are peste 3.000 de locuitori și trebuia să fie reprezentată de 15 consilieri locali, potrivit legii. Cu toate acestea, primarul cu apucături de baron din Agigea, PSD-istul Cristian Maricel Cîrjaliu, a mazilit de fiecare dată câte doi consilieri mai vocali ai opoziției. Și nu doar că i-a mazilit, s-a și căznit să-i învețe minte să nu mai fie împotrivă. Cel mai vocal opozant a ajuns în malaxorul justiției pe baza unei plângeri penale a primarului Maricel, fiind condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Primarul nu s-a mulțumit cu atât. Ca dovadă, i-a inventat taxe și impozite retroactive opozantului, în valoare de 94.000 de lei, și mult nu a lipsit să-i bage proprietățile în executare silită, ca să-l lase pe drumuri. Războiul politic s-a transformat într-un război juridic, în care vorbim de peste 60 de procesele civile și penale.

Portret de baron

Cristian Maricel Cîrjaliu este primar al comunei Agigea din anul 2008. El este un PSD-ist de modă veche, din gașca fostului președinte al Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, actualmente pușcăriaș de drept comun. De-a lungul timpului, Cîrjaliu s-a evidențiat prin mai multe afaceri scandaloase. Ne referim aici la titlul de cetățean de onoare pe care și l-a decernat pe baza unor recomandări semnate de angajații primăriei și de preotul din sat. De asemenea ne referim la afacerea prin care a încercat să obțină titlul de doctor în drept la o fabrică de diplome din Republica Moldova, cu articole plagiate despre corupția din administrația publică. El este ultracelebru pentru diverse manevre la achiziții, dar și pentru că a înscris fraudulos în inventarul comunei Agigea, terenuri de stat, inclusiv de pe malul mării, cu scopul de a le vinde interpușilor săi la prețuri de nimic. Derulând afaceri prin interpuși, primarul PSD-ist s-a folosit de funcția publică pentru a-și hărțui concurența cu amenzi total cretine, fără nicio bază legală.

Un abuz străveziu, cu încălcarea legii

Cîrjaliu nu s-a limitat la faptele de mai sus. De 7 ani și jumătate, acesta a suprimat pur și simplu două posturi de consilier local, arătând un dispreț total față de alegători și față de principiile democrației. În 2012, la constituirea Consiliului Local, PSD-iștii din gașca sa s-au abținut în bloc să voteze validarea lui Constantin Guraliuc, ales consilier pe lista PDL. Așa, pur și simplu. Pentru că puteau. ”Consilierii au dreptul să decidă dacă îi validează mandatul. Iar aleșii locali s-au abținut la ședința în care s-a discutat validarea respectivului în consiliu. Eu, acum, ce săi îi fac?” – avea să declare Cîrjaliu pentru un ziar constănțean. În ședința următoare, un alt consilier de la PDL, pe numele său Mircea Scărlătescu, a fost exclus abuziv din Consiliu. Acesta avea să revină în funcție pe baza unei hotărâri judecătorești. Fiind critic la adresa primarului, PDL-istul a mai fost exclus de două ori, ba chiar s-a ales și cu o condamnare pe baza unui denunț al lui Cîrjaliu. ”Când a revenit la ședințe, la orice proiect ori se abținea, ori vota împotrivă. (…) Păi atunci nu e mai bine să stea acasă?” – comenta Maricel, în toiul hărțuirii, citat de un ziar local.

În 2016, scenariul s-a repetat, consilierii din gașca lui Maricel refuzând să-i valideze pe aleșii liberali Mircea Scărlătescu (reales în funcție) și Vasile Cucu. Chiar dacă rațiunile pentru eliminarea celor doi ar putea fi discutabile, nu rămâne nimic de discutat în privința manierei total discreționare în care primarul a blocat ulterior posturile de consilieri. De două mandate, Consiliul Local Agigea funcționează ilegal, cu 13 consilieri, deși Legea 215/2001 impunea o normă de reprezentare de 15 consilieri. Disfuncția se datorează exclusiv primarului, care avea obligația potrivit art. 12 din Legea 393/2004 să inițieze procedura de vacantare a locurilor. Lui Cîrjaliu puțin i-a păsat de lege. El face legea la Agigea.  

O faptă bună a unui om obișnuit

Cu totul și cu totul halucinant este scenariul de intimidare aplicat de primarul Maricel împotriva lui Mircea Scărlătescu, opozantul exclus de 3 ori din Consiliul Local și nevalidat a patra oară. Povestea are rădăcini mai vechi, dinainte ca Scărlătescu să ajungă consilier local. Acesta locuiește în satul Lazu, acolo unde a ridicat prin muncă o mică afacere, în speță un service auto.

Necazul său a început să se prefigureze pe 15 iunie 2008, în ziua în care se desfășura la Agigea turul doi al alegerilor locale. Atunci, votanții erau chemați să aleagă între PSD-istul Cristian Maricel Cîrjaliu și liberalul Gheorghe Lămureanu.

Era dimineață, în jur de ora 9, când Scărlătescu a plecat spre secția de votare împreună cu soția sa. Pe drum, cei doi au fost abordați de un vecin. Acesta i-a rugat să îl ajute la redactarea unor cereri la calculator, pentru ca niște bătrâni bolnavi să primească urna mobilă. Vecinul avea asupra sa 32 de adeverințe medicale, semnate și parafate de un medic. Scărlătescu a răsfoit documentele medicale. Pe mulți dintre bătrâni îi cunoștea personal. El spune că avea imprimantă la firmă, dar tocmai rămăsese fără tuș. În aceste condiții, bărbatul s-a decis să dea o mână de ajutor, în sensul de a scrie de mănă, împreună cu soția și cu vecinul său, solicitările pentru trimiterea urnei mobile. Ceea ce au și făcut, pe un colț de masă, la sala de sport, în vecinătatea secției de votare, în văzul tuturor. Fiecare cerere se încheia cu numele în clar al bolnavului, scris cu majuscule, urmând ca vecinul care ceruse ajutorul, pe numele său Mustafa Beizat, să meargă la fiecare persoană bolnavă pentru a-și pune semnătura indescifrabilă pe cerere.

2008: Liberalii din Agigea, anchetați la plângerea lui Cîrjaliu

Din motive bizare, cererile scrise de soții Scărlătescu n-au mai ajuns la semnat. Acestea au fost depuse de Beizat Mustafa, la secția de votare, fără semnături, în jurul orei 14. A doua zi, Cristian Maricel Cîrjaliu, care tocmai câștigase primul său mandat de primar, a formulat o plângere penală împotriva lui Gheorghe Lămureanu, candidatul PNL, acuzându-l de tentativă de fraudă electorală. În 2008, Lămureanu și toți fruntașii liberali din Agigea au fost citați la Poliție, la declarații, pe bandă rulantă. La un moment dat, au fost chemați ca martori și soții Scărlătescu. Aceștia au relatat întâmplările mai sus. Și, de atunci, n-au mai auzit de dosarul penal, vreo 3 ani la rând.

2012: Făptuitorii au devenit martori, iar martorii inculpați

În 2012, Mircea Scărlătescu s-a decis să candideze din partea PDL pentru un loc de consilier local. El a adoptat un discurs critic la adresa lui Cîrjaliu. Acesta este contextul în care, pe 4 aprilie 2012, Scărlătescu și soția sa au fost trimiși în judecată, în dosarul penal deschis în anul 2008, pe baza plângerii lui Cîrjaliu împotriva lui Lămureanu. Ca la un joc de șah, când se face rocada, martorii audiați în 2008 deveniseră inculpați, iar pârâții de atunci – martori. Soții Scărlătescu au fost acuzați de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Uzul de fals sărise din schemă. La fel și persoanele implicate în 2008.

Exclus de 3 ori din Consiliul Local

În iunie 2012, Scărlătescu a fost ales consilier local. În mandatul său, avea să fie exclus de 3 ori din Consiliul Local, prin HCL 200/19.07.2012, HCL 293/30.09.2013 și HCL 1/29.01.2015. Contestând de fiecare dată aceste excluderi și fiind foarte critic la adresa primarului, s-a pomenit direct cu bocancul pe gât.

Achitat pe fond

În dosarul penal, instanța de fond, de la Judecătoria Constanța, a dispus achitarea lui Scărlătescu prin sentința penală 559 pe 26 aprilie 2013. Judecătoarea fondului a evocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia ”este de esența unui înscris sub semnătură privată să fie semnat”. Cu alte cuvinte, o hârtie nesemnată nu reprezintă un înscris sub semnătură privată, nu poate produce consecințe juridice și ca atare nu reprezintă un fals în înțelesul legii penale.

Condamnat în Recurs

Ei bine, această situație izvorâtă din toată practica judiciară, avea să fie răsturnată pe 25 septembrie 2013 de un complet al Curții de Apel Constanța, condus de fosta judecătoare Viorica Lungu, o persoană cu studii doctorale, la Chișinău, ca și Maricel Cîrjaliu. Completul condus de Lungu a considerat că numele scris în clar în josul cererii echivalează cu semnătura, ”avându-se în vedere că era obișnuit ca, mai ales în mediul rural, persoanele să se semneze scriindu-și numele întreg”. De unde știa instanța de această obișnuință a persoanelor din mediul rural nu s-a obosit nimeni să lămurească. Însă, chiar și așa, în cazul falsului în înscrisurile sub semnătură privată esențial este ca acestea să fie apte să genereze consecințe juridice. Pe cine putea să păcălească un nume scris în clar, cu majuscule, că ar fi semnătură? Cu siguranță nu pe membrii unui birou electoral, care nu erau chiar ultimii țărani și nici ultimii proști să creadă o asemenea mizerie.

În clipul atașat puteți vedea declarațiile lui Mircea Scărlătescu referitoare la cazul prezentat:

O hărțuire extrem de agresivă

Recapitulând, trebuie să spunem că Mircea Scărlătescu a fost ales consilier local în iunie 2012. O lună mai târziu Cîrjaliu a invocat faptul că acesta nu a depus declarația de interese și l-a exclus din Consiliul Local. Alesul a contestat excluderea la Tribunal, iar instanța i-a dat câștig de cauză pe 17 ianuarie 2013. La scurt timp de la revenirea lui Scărlătescu în Consiliu, Cîrjaliu a căutat motive să-l șicaneze. Alesul închiriase 700 de metri pătrați de la Primărie, în urma unei licitații publice din anul 2004, aprobată prin hotărâre de Consiliu Local. În mai 2013, la inițiativa lui Cîrjaliu, PSD-iștii din Consiliu au votat în bloc pentru revocarea HCL-ului din 2004. În acest fel, a fost anulat actul care stătea la baza licitației, ceea ce este o golănie absolută și o ilegalitate. Primăria s-a grăbit să îi ia terenul.

Tot în această perioadă, Primăria a emis diferite decizii de impunere, unele din ele calculate retroactiv. Opozantul primarului spune că a fost scos dator cu 94.000 de lei.

Hotărâri judecătorești ignorate de Maricel

Pe 30 septembrie 2013, Scărlătescu a fost exclus din nou din Consiliu, pe motivul condamnării penale. El a obținut Decizia Civilă 1154/CA/14.10.2014, în dosarul 9881/118/2013 al Curții de Apel Constanța, în care se spunea, negru pe alb, că pedeapsa sa fiind cu suspendare, ”își poate exercita drepturile electorale, poate fi ales în funcții elective publice sau poate ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.”.  Din acest motiv, instanța a anulat excluderea sa din Consiliul Local. Cîrjaliu n-a vrut să țină cont de decizia magistraților și a inițiat un nou proiect de excludere perfect similar cu cel care tocmai fusese anulat de instanță.

De asemenea, Primăria Agigea a refuzat să țină cont de o altă hotărâre judecătorească obținută de Mircea Scărlătescu într-un proces în care acesta atacase hotărârea golănească de anulare a licitației din 2004. A câștigat procesul, dar treaba asta nu i-a folosit la nimic, deoarece primarul a refuzat să îi dea terenul înapoi.

Și-a vândut o casă, pentru a avea bani de procese

Scărlătescu spune că a fost nevoit să vândă o casă pe care o avea în Eforie, pentru a face față cheltuielilor judiciare. În cele din urmă, a reușit să obțină o recalculare a datoriilor impuse abuziv de Cîrjaliu. În acest fel, a scăpat de datoria inventată, de 94.000 de lei, rămânând bun de plată cu numai 6.000 de lei. El spune că intenția primarului PSD-ist a fost aceea de a-l băga în executare silită și de a-i scoate bunurile la vânzare.

Ultima excludere

În 2016, Scărlătescu a candidat din nou pentru un mandat de consilier local. Deși a fost ales, el a fost alungat de la ședința de constituire a consiliului local, pe motiv că este un penal. La pachet cu el, a mai fost invalidat un consilier local de la PNL.

De 7 ani jumate, Consiliul Local Agigea funcționează ilegal, cu doi consilieri în minus. Potrivit articolului 12 din Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali, primarul în funcție era obligat ca la încetarea mandatului unui consilier local să propună vacantarea locului în ședința ordinară ulterioară. Maricel nu s-a sinchisit de lege. N-a vacantat nimic, anulând astfel rezultatele obținute de opozanții săi. 

Dosare de baron

Cu totul, între Mircea Scărlătescu și Primăria Agigea, Consiliul Local Agigea si primarul Cîrjaliu au existat până acum 60 de procese civile și penale, incluzând aici căile de atac, denunțurile către Parchet sau plângerile împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.

O parte din dosarele penale ale lui Cîrjaliu au fost reunite într-un megadosar penal (5361/P/2016) care a fost clasat anul trecut, pe baza unui referat întocmit de un subcomisar de Poliție. Culmea, anterior, ancheta fusese condusă de un comisar, care propusese începerea urmăririi penale. Comisarul a fost schimbat din funcție și așa dosarul a ajuns la un polițist cu grad mic, dispus să ceară clasarea.

Ordonanța de clasare a fost confirmată de fostul prim-procuror al Parchetului Judecătoriei Constanța, Viorel Teliceanu. Ulterior, plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost respinsă definitiv de judecătoarea Parascheva Dorin.

În megadosarul închis spre veșnica pomenire fuseseră conexate plângerile lui Scărlătescu, plângerile lui Ion Crețu, un bătrân care spune că Maricel i-a pus pistolul la tâmplă, plângerile Uniunii Județene a Cooperativelor de Consum (UJCC), care a reclamat că Primăria i-a ”naționalizat” terenul de sub un restaurant cu scopul de a-l vinde unui apropiat al primarului. De asemenea, se aflau mai multe manevre de la achiziții. O singură faptă a rămas în lucru, fiind declinată spre DNA și conexată dosarului 102/2015. Este vorba în acest caz de o afacere în care Primăria Agigea a vândut către fiica lui Maricel Cîrjaliu un teren de pe strada Mălinului nr. 18, prin negociere directă, la un preț de patru ori mai mic decât valoarea reală. Așa, ca în familie!

Cu toate aceste probleme, Cîrjaliu a scăpat până acum de trimiterea în judecată. El nu este penal. Penali și de neprimit în Consiliul Local sunt opozanții săi. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: