Connect with us

Exclusiv

„Filiera Liberia”. Un PUZ de la Făgădău pentru o reţea creată de Mazăre

Doru Iordache

Publicat

la

Fără doar şi poate una dintre aberaţiile urbanistice ale tandemului Radu Mazăre – Decebal Făgădău este blocul construit pe fosta staţie – cap de linie 40, de de pe bulevardul Mamaia-zona Pescărie, situată la intrarea în staţiunea Mamaia. Terenul pe care este construit blocul aparţine societăţii Nitalexil SRL şi are următoarea adresă: bulevardul Mamaia, nr. 306A-306B.

PUZ-ul lui Făgădău

Pe 13 februarie 2015, pe când era viceprimar, Decebal Făgădău a propus Consiliului Local Constanţa aprobarea unui Plan Urbanistic Zonal la solicitarea Nitalexil. Suprafaţa reglementată este de 14,8 hectare şi cuprinde mai multe proiecte imobiliare. Printre acestea, bineînţeles, şi blocul Nitalexil din staţia de autobuz! Odată cu aprobarea acestui PUZ (vezi aici), Decebal Făgădău a legitimat construcţia blocului din staţie şi a altor două proiecte ce aparţin unor persoane apropiate de Radu Mazăre. Este vorba, în primul rând, despre restaurantul Pontica – o cherhana care funcţioneaza pe terenul avocatului de casa al lui Radu Mazăre, Marius Mocanu, şi care este construit în apropierea plajei de la intrarea în staţiunea Mamaia. Un alt proiect imobiliar este cel al fostului poliţist Mihai Toporan, care în 2004 a cumpărat de la Primărie un teren de 512,43 mp, cu destinaţia spaţiu verde, chiar în apropierea blocurilor Spectrum, a plajei şi a vechilor blocuri de la intrare în staţiunea Mamaia. Preţul a fost pe măsura spaţiului verde: 5.700 de euro plus TVA. În 2015, Primăria Constanţa, prin Decebal Făgădău, a încheiat un nou contract cu Toropan, schimbând destinaţia terenului, din spaţiu verde, în teren construibil. În prezent, s-au demarat lucrări pentru ridicarea unui bloc de zece etaje, cu spaţii comerciale la parter.

Revolta locuitorilor din faleză nord l-a forţat pe prefect să atace în contencios PUZ-ul

decebal-fagadau-55

Aceste trei proiecte l-au determinat probabil pe Decebal Făgădău să promoveze PUZ-ul depus de Nitalexil. În plus, în luna mai, pentru blocul din fosta staţie, dezvoltatorul care construieşte în colaborare cu Nitalexil, SC Marcochim, a depus un memoriu pentru emiterea Acordului de Mediu la Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa. Constructorul a solicitat supraetajarea cu trei etaje a clădirii începute de câţiva ani şi schimbarea funcţiunii anterior aprobate, din birouri, în apartamente. Este o practică des întâlnită la majoritatea dezvoltatorilor ce nu vor să atragă atenţia de la început cu regimul de înălţime. Probabil că treaba ar fi mers ca unsă, dacă nu s-ar fi revoltat locatarii din cartierul Faleză nord, vecinii blocului construit de fostul poliţist Mihai Toporan. Locatarii au făcut o reclamaţie la Inspectoratul de Stat în Construcţii, care a făcut verificările de rigoare. În urma controlului ISC, s-a constat că documentaţia urbanistică a fost aprobată cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa avizelor de la AN Apele Române şi Ministerului Turismului. În plus, s-a mai constatat că nu s-au respectat măsurile de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre. Inspectorii au sesizat Prefectura, iar prefectul, în urmă cu apoximativ două săptămâni, a atacat în contencios PUZ-ul propus de Decebal Făgădău şi votat de consilierii locali în mandatul trecut.

Totul a început cu o retrocedare, în stilul lui Mazăre

Traseul terenului din staţia de autobuz pe care se află blocul neterminat al Nitalexil care se construieşte în colaborare cu Marcochim este unul sinuos. Totul pleacă de la o retrocedare după binecunoscuta reţetă Mazăre. Ca în multe din cazuri, notificatorii nu au primit nicun teren ci doar nişte bani în urma vânzării drepturilor litigioase. Leca Elena Steluţa împreună cu Nistor Lucica au solicitat pe 01.06.2001 de la Primăria Constanţa un teren de 6000 de metri pătraţi în Constanţa, lotul 3, careul 131, la intersecţia bulevardului Alexandru Lăpuşneanu cu Bulevardul Tomis. Notificatoarele nu au primit nicun răspuns şi după şase ani de aşteptări, la începutul anului 2007, au vândut drepturile litigioase către Manea Valentin. După această vânzare, Radu Mazăre a fost foarte prompt în a soluţiona notificarea. La aproape două luni, pe 28.03.2007, el a emis Decizia de primar numărul 1924, prin care i-a restituit lui Manea Valentin cinci loturi de teren care însumează 989 mp, după cum urmează:

220 mp pe Bdul Mamaia, staţia de la Pescărie,

307 mp pe bdul Mamaia la Delfinariu,

100 m în zona bar Melody în staţiunea Mamaia,

100 mp la intersecţia Mircea cel Bătrân cu strada Decebal,

261 mp în vecinătatea blocului L1 A, fără ca în document să se specifice alte detalii despre amplasamente.

În total, recostituirea parţială a dreptului de proprietate a lui Manea Valentin a avut valoarea de 527.000 de Euro. Traseul terenurilor până la adevăratul destinatar – societatea Nitalexil – este mascat de nişte intermediari care, prin vânzări-cumpărări succesive, au pregătit tranzacţia finală.

De la Opincă la Vlădică

Manea Valentin a vândut o parte din terenurile primite de la Primărie soţilor Marian şi Marioara Opincă, iar aceştia mai departe către Nitalexil. Primul exemplu este un teren de 181 mp, pe care soţii Opincă l-au cumpărat de la Manea Valentin în baza contractului nr. 4188, din 20 iulie 2007, iar după şapte luni, pe 15 februarie 2008, prin contractul nr. 833, l-au vândut către Nitalexil. Preţul pe care Nitalexil l-a oferit familiei Opincă a fost de 135.750 de euro. Tot pe 20 iulie 2007, soţii Opincă au mai cumpărat de la Manea Valentin alte două terenuri, unul de 100 mp şi altul de119 mp, pe care ulterior le-au vândut către Nitalexil cu 164.250 de euro. Ca să se poată întregi suprafaţa de care avea nevoie Nitalexil SRL, soţii Opincă au avut privilegiul să cumpere de la Primăria Constanţa, 85 mp în Mamaia, zona bar Melody, în baza contractului 425 din 29 ianuarie 2008. Apoi, după doar două luni, pe 4 martie 2008, soţii Opincă au vândut cu 45.517 euro, în şase rate, coincideţă, chiar societăţii Nitalexil. Povestea se repetă şi, în aceeaşi zi, pe 4 martie 2008, prin contractul nr. 1149, Nitalexil a cumpărat de la Marian şi Marioara Opincă o altă suprafaţă de 149 mp, teren pe care cei doi soţi îl aveau tot de la Primăria lui Mazăre. Preţul a fost de 103.510 euro, în 17 rate. Bilanţul este următorul: tranzacţiile însumează 634 mp, teren care a ajuns din domeniul public, via Manea Valentin şi soţii Opincă, la Nitalexil.

Dezvoltatorii imobiliari…. Opincă

În anul 2007, soţii Opincă deţineau fosta staţie de autobuz de la Pescărie şi obţinuseră toate aprobările pentru un proiect de construire a unui imobil de cinci etaje cu destinaţia birouri. Între timp, terenul cu tot cu proiect a fost vândut de soţii Opincă, altă coincidenţă, tot societății Nitalexil. Este curios cum soţii Opincă şi-au concentrat investiţiile imobiliare în jurul terenurilor cumpărate de la Manea Valentin şi culmea au putut cumpăra cu uşurinţă alte terenuri de la Primăria lui Mazăre pentru a-şi putea mări proprietăţile, ca mai apoi să vândă tocmai societăţii Nitalexil!!!! Este foarte posibil ca atât Manea Valentin, cât şi soţii Opincă să fie doar nişte interpuşi ai grupului de interese din spatele Nitalexil, care duce la Radu Mazăre.

Decebal Făgădău pro Nitalexil

„Locotenentul” lui Radu Mazăre, actualul primar Decebal Făgădău, a propus la rândul său două proiecte de Hotărâri de Consiliu Local care favorizează firma Nitalexil. În şedinţa Consiliului Local din 30 ianuarie 2012, Decebal Făgădău a propus, iar consilierii au aprobat, un schimb de terenuri în favoarea Nitalexil SRL. În schimbul a 917 mp situaţi pe bulevardul Mamaia nr. 306, Nitalexil a primit în echivalent 2.722 mp în staţiunea Mamaia, careu 4, lot 4 – zona cluburilor de la capătul staţiunii.

mamaia-nord

Decizia lui Făgădău are în spate şi o hotărâre judecătorească. Nitalexil a chemat în judecată Primăria pentru că terenul pe care-l deţinea pe bdul Mamaia nr. 306 se suprapunea cu o proprietate a Institutului Pasteur. Primăria Constanţa şi instanţa au acceptat evaluările experţilor care au stabilit că valoarea în echivalent a celor două terenuri este de 884.650 de Euro apropiată cu cea a terenului în litigiu. Aşa a ajuns Nitalexil să deţină 2.722 de mp în loc de 917. În prezent pe terenul Nitalexil de la capătul staţiunii Mamaia sunt construite blocuri pe care societatea le-a vândut ca apartamente. Nitalexil mai deţine 7 terenuri în zone foarte avantajoase din Constanţa şi staţiunea Mamaia-zona Rex.

Nitalexil în asociere cu RAEDPP

Unul dintre acestea se află în zona Teatrului de vară din Mamaia, zona hotel Perla. Pe 21.02.2002, RAEDPP – regie din subordinea Primăriei – s-a asociat cu Nitalexil. Regia a venit cu un teren de 400 mp lângă Teatrul de vară din Mamaia, iar Nitalexil cu investiţia. Societatea a construit o clădire cu spaţii comerciale pe fostul spaţiu verde cu fantâni arteziene, fără ca cineva să se sesizeze în vreun fel.

Theo Skandalidis, prietenul lui Radu Mazăre, artizanul înfiinţării Nitalexil

Nitalexil SRL a fost înfiinţată pe 07.03.2001. Primii asociaţi au fost Skandalidis Theodoros (70%) şi Costea Mihale (30%). În anii 90, grecul a mai deţinut societatea Oscar Maritime SRL şi a avut în contract de Bare-boat mai multe cargouri de la fostele companii de stat Romline SA şi Navrom SA. Skandalidis Theodoros a fost condamnat în Grecia în lipsă şi de câţiva ani a părăsit România. El a făcut parte din anturajul apropiat al lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu. Pe 19 decembrie 2001, fondatorii Nitalexil şi-au pregătit exit-ul din firmă, cesionându-şi deopotrivă părţile sociale către un oarecare Radu Marin. Pe 8 februarie 2002, administrator al Nitalexil a devenit Hortolomei Sorina Gina, persoana interpusă în multe afaceri ale fostului primar Radu Mazăre, coinculpată alături de acesta într-un foarte cunoscut dosar penal.

Un club select de afaceri

schema_2SC Nitalexil SRL are sediul pe bulevardul Aurel Vlaicu nr. 264, în complexul Sportiv Badea Cârţan, unde mai au sediul şi alte societăţi implicate în dosarul Retrocedărilor unde sunt cercetaţi Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu. În aceeaşi clădire are sediul şi Holland Developement Group, Millenium Global Development SA firme implicate în retrocedările terenurilor de sub City Park Mall, administrate tot de Gina Hortolomei Moscu. La aceeaşi adresă a mai avut sediul social şi Pomacost, societate care are contract şi în prezent cu Primăria Constanţa pentru îngrijirea spaţiilor verzi şi care a aparţinut vărului lui Radu Mazăre, Popa Basarab, decedat în vara lui 2015.

Filiera liberiană

După ani buni în care Nitalexil a fost deţinută, 100%, de cvasi-anonimul Radu Marin, pe 27 iulie 2007, 70% din societate a intrat în proprietatea Seaside Estate Company SRL. Societatea din urmă a fost înfiinţată pe 07 iunie 2006. La început, avea în componenţă două societăţi cu acţionariat ascuns, înregistrate în Liberia: Rectangle Transport LTD şi Gypsy Investments LTD. La înfiinţare, împuternicit al Seaside Estate Company a fost Mănăstireanu Adrian, fost director al Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii – Delfinariul din Constanţa. Decizia de preluare a 70% din Nitalexil a fost luată de reprezentantul celor două societăţi anonime din Liberia, care nu era liberian, ci grec sadea, pe numele său Ioannis Skantzikas. De atunci şi până în prezent, acţionariatul Nitalexil are aceeaşi componenţă: 70% Seaside Estate Company şi 30% Radu Marin. După această preluare, şi Nitalexil a preluat 34% din acţiunile Seaside Estate Company. Este un tip de acţionariat încrucişat care zăpăceşte cititorul. În afară de Nitalexil, la Seaside au mai rămas în acţionariat şi cele două firme înregistrate în Liberia cu acţionariat anonim: Rectagle Transport (33%) şi Gypsy Investments (33%).

Încrengătura persoanelor care conduc la senatorul Alexandru Mazăre

fratii-mazareDupă cum am arătat anterior, Seaside Estate Company şi Nitalexil sunt societăţi cu acţionariat încrucişat. Cele două mai deţin la rândul lor câte 50 % din acţiunile SC Principal S.N., societate cu sediul tot în Complexul Sportiv Badea Cârţan. Administratorul societăţii Principal SN este Alexandru Florian Ilie, fostul şef de cabinet al senatorului Alexandru Mazăre, fratele lui Radu Mazăre. Pe 12.05.2009 Principal SN a închiriat de la Aqua Land SA, proprietarul parcului acvatic din Mamaia un bar. Pentru Aqua Land SA a semnat administratorul Hortolomei Sorina Gina, femeia care, probabil, nici ea nu mai ştia câte societăţi administra. După cum se poate observa, administratorii societăţilor mai sus menţionate, Alexandru Florian Ilie, Gina Hortolomei Moscu, Adrian Mânăstireanu dar şi grecul Theodoros Skandalidis sunt oameni care au strânse legături cu lui Radu Mazăre.

Seaside Estate Company SRL, Nitalexil şi firmele anonime din Liberia

Povestea Seaside gravitează tot în jurul afacerilor imobiliare cu Primăria Constanţa. La dosarul societăţii Seaside Estate Company există două Procese verbale ale Consiliului de Administraţie ale Rectangle Transport şi Gypsy Investments Liberia, întocmite, în 2006, de Ioannis Skantzikas în tripla sa calitate de preşedinte, trezorier şi secretar. Probabil singurul membru al CA-ului celor două societăţi, pentru că alţi membri nu sunt trecuţi în procesele verbale. Documentele sunt încheiate la data de 7 iunie 2006, la Pireu-Grecia, dar nu se specifică nici un sediu. Skantzikas hotărăşte să înfiinţeze Seaside Estate Company în numele celor două societăţi care vin cu aport de câte 5000 de euro. În aceleaşi procese verbale Skantzikas îl desemnează pe Adrian-Mihai Mînăstireanu administrator al societăţii şi îl împuterniceşte şi pe Ilias-Christo Skandalidis ca, împreună sau separat de administrator, să întreprindă toate demersurile necesare pentru ducerea la bun sfârşit a întregului proces de înfiinţare a companiei. Mînăstireanu a ajuns directorul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii în iunie 2009, în locul lui Decebal Făgădău, propulasat atunci ca viceprimar. Celălalt împuternicit, Ilias-Christo Skandalidis, este chiar fratele lui Theodoros Skandalidis, fondatorul Nitalexil. Actele constitutive ale Seaside sunt semnate de fratele lui Skandalidis, în numele celuilalt grec, Skantzikas, care nu a călcat pe pământ românesc la facerea afacerii. Peste câţiva ani, însă, mai exact în 2014, acest Skantzikas avea să apară în declaraţia de avere a lui Radu Mazăre. Fostul primar declara solemn că l-a împrumutat pe grec cu 600.000 de euro. Pe de altă parte, datornicul lui Mazăre i-a numit ca administratori la Seaside pe tovarăşa de fapte a creditorului său, Sorina Moscu Hortolomei, dar şi pe un oarecare Coman Marius Cristian.

De la Pireu la Tel Aviv

Skantzikas avea să-şi piardă urma aşa cum reiese din actele depuse la Registrul Comerţului, după momentul în care fraţii Skandalidis au spălat putina, în contextul scandalului judiciar din Grecia, la care ne-am referit mai sus. Locul grecilor a fost luat de Daniel Gold, un personaj misterios care a condus două AGA la Tel Aviv – Israel, prima pe 7 iunie 2013, pentru Gypsy Investments, iar cea de-a doua pe 11 iulie 2013, pentru Rectangle Transport. Totuşi din documentele existente la ONRC nu există niciun act de numire întocmit de Skantzikas sau de altă persoană prin care Daniel Gold este împuternicit să reprezinte cele două societăţi anonime din Liberia.

Pe 07.06.2013, sub semnătura acestui Daniel Gold, administrator al societăţii a fost numit Coman Marius Cristian. Apoi pe 11.07.2013 Daniel Gold a decis ca în numele său să semneze toate actele Coman şi Hortolomei, împreună sau separat. Cei doi deveneau astfel mandatarii reprezentantului legal al ofshore-urilor liberiene fără să se ştie de cine şi când a fost numit acesta.

Mai toate deciziile luate de Ioannis Skantzikas şi de Daniel Gold au venit sub formă de procese verbale ale AGA, în limba engleză, şedinţe ce au fost ţinute la Pireu sau la Tel Aviv.

Bloc de şase etaje pentru Nitalexil

În şedinţa AGA a Seaside Estate Company din 20.09.2012 s-a hotărât să se construiască un bloc P+6 în staţiunea Mamaia Careul C2. În acelaşi document se specifică faptul că Certificatul de Urbanism şi Autorizaţia de Construire se vor obţine pe numele SC Nitalexil SRL pentru că această societate va ţine evidenţa contabilă şi va susţine financiar proiectul. La acea oră Gina Hortolomei Moscu era împuternicită şi la Nitalexil şi la Seaside Estate Company. În concluzie, putem afirma că „Filiera Liberiană” creată de Radu Mazăre cu ajutorul lui Theodoros Skandalidis, Ioannis Skantzicas şi enigmaticul Daniel Gold este în continuare protejată de Decebal Făgădău, care nu ştim ce interese are să o facă. Nu am reuşit să stabilim unde au fost deschise conturile celor două offshore-uri, Rectangle Transport şi Gypsy Investment şi în ce ţară sunt depuse sumele reprezentând profiturile celor două societăţi liberiene. În plus, nu cunoaştem cine sunt beneficiarii acestor sume, dar după persoanele care conduc Nitalexil şi Seaside Estate Company se poate trage concluzia că au o strânsă legătură cu Radu Mazăre şi chiar cu Decebal Făgădău.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Miza teoretică a războiului juridic pentru lacul Siutghiol. Casa Hașotti, în coliziune cu statul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Curtea de Apel Constanța a motivat decizia civilă prin care compania piscicolă Master Fishing SRL, reprezentată convențional de Casa de Avocatură Hașotti, a fost scoasă din litigiul în care statul român revendică terenurile furate din lacul și de pe malul lacului Siutghiol de Primăria Năvodari, pe vremea fostului primar Nicolae Matei. Poziția procesuală exprimată de statul român și în mod special reținută de instanță dezvăluie mobilul celor care vor să obțină cu orice preț scoaterea lacului din administrarea ABADL și transmiterea acestuia în administrarea Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură. Statul susține că, în ipoteza în care lacul este de drept în administrarea Apelor Române, terenurile din zona sa de protecție, precum și suprafețele câștigate prin îndiguire de-a lungul timpului, fac parte din domeniul public. În cealaltă ipoteză, în care lacul ar putea ajunge în administrarea ANPA, îndiguirile pot fi calificate formal drept investiții, apte să intre în patrimoniul unor privați. Ca urmare, domeniul public al statului și-ar pierde caracterul de bun inalienabil. Ei bine, compania reprezentată de Casa Hașotti a construit 3 diguri în lacul Siutghiol, pe care și le-a intabulat mai apoi ca bunuri proprietate privată. Iar acest amănunt trădează interesele prejudiciabile pentru stat exhibate de această companie prin intermediul Casei Hașotti – susține statul român.

Cum a pornit procesul în care statul revendică terenurile furate de la Siutghiol

Procesul la care ne referim a fost declanșat de Apele Române – prin ABADL, încă din anul 2018. Cei de la Ape au cerut instanței să constate că Orașul Năvodari a inventariat fraudulos în domeniul său privat mai multe suprafețe de teren care aparțin de drept domeniului public de stat. În acest sens, instituția a revendicat în numele statului o suprafață de peste 6 hectare reprezentând zona de protecție legală a lacului pe aria acestei localități, precum și suprafețe – ce urmau a fi determinate prin expertiză – câștigate din lac prin îndiguiri, la rândul lor însușite fraudulos prin inventariere scriptică de Primăria Năvodari. Încă de la bun început, a fost introdus în cauză chiar statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta susținând cu totul întregul demers. De asemenea, societatea Somaco Construct SRL Constanța, aparținând antreprenorului Grigore Comănescu, a intervenit în proces în favoarea statului. Această companie căzuse pradă unei tentative de spoliere gravă din partea fostului primar Nicolae Matei, care îi inventase o taxă fiscală de două milioane de euro. Practic, Matei a pretins că societatea menționată ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității de pe malul lacului Siutghiol. În realitate, Somaco nu a depozitat nimic (ci a consolidat malul), iar Orașul Năvodari s-a declarat proprietar asupra îndiguirii, pe care a intabulat-o în mod fraudulos ca pe un teren distinct.

Legea 42 – neconstituțională

Tunurile imobiliare date statului de fostul primar penal din Năvodari s-au petrecut la umbra Legii 42/2010. Vorbim de o lege prin care lacul Siutghiol, cu dedicație, a fost scos din administrarea Apelor Române și dat în administrarea consiliilor locale riverane. Scăpând prin lege de tutela instituției de stat, Primăria Năvodari și-a putut face de cap. Înțelegând exact mecanismul fraudei sub această acoperire, statul a ridicat chiar în acest proces despre care vorbim o excepție de neconstituționalitate a Legii 42. Iar judecătorii Curții Constituționale, în unanimitate, au decis că legea este neconstituțională, pentru că lacurile naturale nu pot fi administrate de administrațiile publice locale, care nu sunt subordonate statului, ci doar de o instituție subordonată, așa cum este Administrația Națională Apele Române.

Un cuib de interese

Decizia Curții a generat o reacție pozitivă pentru marele public, însă a rănit în același timp în niște grupuri de interese. Ne referim, în primul rând, la primăriile riverane, dar și la o serie de companii piscicole cu mari interese, posibil imobiliare, în zona lacurilor. În acest curent s-a înscris și compania Master Fishing SRL, reprezentată de Casa Hașotti, care și-a făcut curaj să depună o cerere de intervenție chiar în procesul dintre statul român și Orașul Năvodari. Casa Hașotti a declarat formal că intervine în favoarea statului, însă în realitate a formulat argumente total potrivnice statului, susținând că lacul nu trebuie să fie administrat de ABADL, ci de ANPA. Interesul arătat de această companie reprezentată de familia Hașotti a fost acela că se judecă în alte procese ca ANPA să-i încheie un contract de concesiune asupra unei suprafețe de 15 hectare din lacul Siutghiol. Master Fishing are această suprafață în arendă, din anul 2003, printr-un contract încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, în care bucata de lac este declarată scriptic drept teren cu destinație agricolă din bazinul acvatic al lacului Siutghiol.

Casa Hașotti a vrut să facă bine statului, cu forța

Cererea de intervenție susținută de Casa Hașotti a fost respinsă pe fond de Tribunalul Constanța, pe baza argumentației că firma piscicolă nu justifică un interes de a interveni în proces, terenul în arendă fiind situat în cartierul constănțean Palazu Mare, iar nu la Năvodari. De asemenea, apelul declarat de Master Fishing împotriva acestei Încheieri a fost respins definitiv de Curtea de Apel Constanța. Completul prezidat de judecătoarea Laura Smarandi a stabilit că procesul în care Master Fishing se luptă pentru arenda de la Palazu nu are nimic în comun cu litigiul dintre statul român și Primăria Năvodari. Așadar, nu s-ar justifica intervenția în scopul preîntâmpinării unui eventual prejudiciu din perspectiva clarificării chestiunii dreptului de administrare asupra cuvetei lacului. În al doilea rând, instanța a reținut că Master Fishing nu a sprijinit apărările statului, ci dimpotrivă l-a combătut în ideea cam stalinistă că-i face un bine împotriva voinței sale. Presupunem că judecătoarele au și râs copios de această gogomănie.

Miza teoretică a litigiului

În fine, Casa Hașotti e pa. A plecat din litigiu, așa cum venise. Însă, ne-a rămas gândul la prejudiciul pe care marea firmă de avocatură a vrut să-l preîntâmpine, anume ca lacul să nu fie administrat de Apele Române. Dar ce prejudiciu s-ar ivi dacă lacul ar fi la Ape? Răspunsul este în susținerea statului român, reținută în mod special, dintre zeci de argumente, în motivarea Curții de Apel Constanța. Reamintim, în ipoteza că lacul este administrat de drept de Apele Române, malurile, terenurile din zona de protecție și îndiguirile sunt ale statului. Desigur, clienții lui Hașotti au diguri private în lac și asta explică întreaga intervenție. Cum au ajuns aceștia să se intabuleze pe trupul statului român, vă spunem într-un episod viitor, cu lux de amănunte. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Primăria Agigea a îngustat albia râului, ca să facă un drum cu marcaj rutier trasat direct pe criblură

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Albia râului care traversează localitatea Agigea a fost îngustată de Primăria din localitate, pentru a lăți un drum construit pentru traficul greu de TIR-uri. Înainte de campania electorală din anul 2020, mai exact pe 2 august, primarul PSD-ist Cristian Maricel Cîrjaliu și fostul președinte, tot PSD-ist, al Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu, se filmau pentru a promite că drumul va fi asfaltat în două luni de zile. De atunci, au trecut șase luni. Drumul a rămas la stadiul de piatră. Și prea curând nu se va schimba această situație, de vreme ce autoritatea locală a trasat deja marcaje rutiere, pe câteva zeci de metri, direct pe criblură. O treabă de toți banii… care pe semne că s-au terminat.

Consilierul local Gabriel Ciobanu a filmat momentul – ascuns până acum de Maricel – când constructorii au îngustat dereaua cu pâmânt și s-au înțepat în apă cu guri de canalizare. Râul Agigea este afluentul lacului Agigea, care are statut de zona naturală protejată pentru păsări. Însă Primăria nu iubește natura. Ca dovadă, malul lacului s-a umplut de vile, după ce terenurile din zonă au fost concesionate pe șpagă. Un colaborator al primarului a fost condamnat și a făcut închisoare pentru colectarea șpăgilor.

Despre interesele imobiliare de la lacul Agigea, mai multe puteți citi aici:

Cum a fost distrusă, pas cu pas, rezervația naturală Lacul Agigea

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

EXCLUSIV. Hectare întregi din lacul Siutghiol, transformate din pix în terenuri agricole

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Casa de avocatură Hașotti a pierdut, în mod definitiv, dreptul de a interveni în numele companiei piscicole Master Fishing SRL în procesul în care statul român revendică terenurile furate de Primăria Năvodari din cuveta și din zona legală de protecție a lacului Siutghiol, pe vremea fostului primar Nicolae Matei. Decizia a fost luată săptămâna trecută de Curtea de Apel Constanța și este definitivă. Compania piscicolă reprezentată de Casa Hașotti depusese o cerere de intervenție accesorie declarată formal în favoarea statului. Însă, în realitate, avocatul pledant Tudor Hașotti a lovit în stat și a susținut poziția celor care au furat aproximativ 29 de hectare de teren din domeniul public al statului, prin schimbarea categoriei de folosință a acestor suprafețe și prin inventarierea lor frauduloasă în domeniul privat al Orașului Năvodari. Prin intervenția sa (respinsă de instanță), Casa Hașotti a mințit cu nonșalanță că lacul natural ar fi o amenajare piscicolă. De asemenea, a cerut instanței să constate că dreptul de administrare a lacului Siutghiol ar aparține Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură (ANPA), iar nu Apelor Române, cum scrie în Legea Apelor și cum a stabilit recent chiar Curtea Constituțională a României

Această tentativă de fraudare (din vorbe) a Legii Apelor și chiar a Constituției are în spate un imens interes financiar și imobiliar. Potrivit unor documente cu circuit restrâns, pe care le prezentăm în premieră absolută, clienții Casei Hașotti au obținut în folosință 15 hectare din bazinul acvatic al lacului Siutghiol (150.000 np), pe baza unui contract de arendă pentru terenuri cu destinație agricolă. În actul de arendă, se prevedea, în mod halucinant, posibilitatea ca bucata de lac, în mod abuziv calificată drept teren cu destinație agricolă, să poată fi retrocedată. De asemenea, se prevedea posibilitatea arendașului de a schimba categoria de folosință a terenului, ceea ce acesta a și făcut, obținând statutul scriptic de teren arabil pentru 1,6 hectare din lac.

POVESTEA DEVALIZĂRII PISCICULTURII NAȚIONALE

Înainte de a intra în detaliile afacerii pe care o apără Casa Hașotti, trebuie să facem o scurtă istorie, cu fapte agricole și pescărești.

În anul 2001, Guvernul Năstase punea bazele legislative pentru marele tun dat pisciculturii românești. Primul pas a fost făcut prin înființarea Agenției Domeniilor Statului. Prin Legea 268/2001, ADS a primit drept de administrare asupra terenurilor agricole din domeniul privat al statului. Totodată, a devenit acționar, în numele statului, în fostele întreprinderi piscicole de stat. În mod particular, acestea din urmă își desfășurau activitatea atât pe amenajări piscicole (terenuri agricole transformate în iazuri și heleșteie), cât și pe lacuri naturale. Din punct de vedere legal, ADS avea dreptul să administreze doar terenuri agricole. Însă din punct de vedere al calității de acționar în fostele întreprinderi piscicole de stat, interfera cu lacurile naturale. Din această interferență, s-a născut oportunitatea ”măritării” unor lacuri sau bucăți de lacuri din domeniul public și inalienabil al statului, sub titulatura falsă de ”terenuri agricole”.

O serie de afaceriști din anturajul fostului premier Adrian Năstase au devenit baroni ai bălților, pe baza ingineriilor legislative promovate de acesta. În timp, piscicultura a fost mutată de la ADS la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, apoi s-a întors la ADS, ajungând într-un final la Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură. Prin toate aceste tranziții, s-a creat de fapt un hățiș de legi, hotărâri de Guvern, ordine de ministru și protocoale de predare-primire, cu scopul ca marele tun dat patrimoniului public și natural să fie greu de reperat și aproape imposibil de reparat.

400 DE DOLARI PE AN PENTRU EXPLOATAREA A 100 DE HECTARE DE LUCIU DE APĂ

Pe valul acestor acte de mafiotism de stat inițiate de Guvernul Năstase, începe și aventura pescărească a firmei apărate de Casa Hașotti. În 2001, această firmă purta numele oficial Agil SRL. Acționând sub acest nume, firma (care acum se numește Master Fishing SRL) a încheiat contractul de colaborare nr. 1581/10.07.2001 cu SC Pestom SA – o societate piscicolă de stat inclusă în portofoliul ADS.

În acest fel, Agil dobândea dreptul să exploateze 100 de hectare de lac, în zona cartierului constănțean Palazu Mare. Potrivit contractului, această suprafață era formată din 88,81 de hectare de luciu de apă și 11,19 hectare cu stuf. În contract se mai arăta că o suprafață de 4.000 de metri pătrați din lac fusese asanată cu umplutură din excavație. Pentru întreaga suprafață de 100 de hectare, Agil datora doar 400 de dolari plus TVA pe an, plătibili în două rate.

Clauzele erau oarecum la vrăjeală, singura intenție străvezie a părților fiind aceea ca Agil SRL să fie în cărți pentru a obține mai departe un drept real asupra bucății de lac, în afara unor proceduri competitive.

PESTOM RENUNȚĂ DE 15 HECTARE DE LAC

Ca dovadă, după un an și câteva zile, Pestom SA a transmis către Agil SRL adresa nr. 2885/16.08.2002, prin care arăta că se poate dispensa de 15 hectare din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, situate în zona Palazu Mare, justificând că suprafața în cauză ar fi colmatată și stufizată. Lucrurile nu stăteau deloc așa, însă minciuna era cu circuit închis, neexistând un pericol real ca semnatarii acestei mizerii ordinare să răspundă penal pentru fals intelectual.

În mod cert, pe baza acestei hârtii, societatea a cerut ADS-ului să-i încheie un contract de arendă. O procedură formală (concurs restrâns de oferte/ atribuire directă) a fost organizată de ADS pe 23 ianuarie 2003. Ulterior, părțile au încheiat contractul de arendă nr. 301/18.02.2003.

UN CONTRACT DE ARENDĂ CU CLAUZE VĂDIT IMOBILIARE

”Obiectul contractului de arendă îl constituie transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 15 hectare – având categoria de folosință luciu de apă – din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, situat în zona Palazu Mare, județul Constanța, proprietate de stat, aflat în administrarea arendatorului” – se arăta în contract.

Așadar, bucata de lac natural a fost transformată din pix în teren cu destinație agricolă. Mai departe, prin articolul 2.4 al contractului, lacul era transferat tot din pix în domeniul privat al statului – deși lacurile naturale fac parte, prin Constituție, din domeniul public de stat.

Un rând mai jos, contractul prevedea că terenul cu aceste caracteristici scriptice ar putea face obiectul unor proceduri de retrocedare. ADS se obliga să scadă din arendă eventualele suprafețe retrocedate unor terți. Printr-un alt articol al contractului, arendașul primea dreptul să schimbe categoria de folosință a terenului, cu acordul ADS.

Iată deci cum o halcă din lacul natural inclus prin Constituție în domeniul public și inalienabil de stat a dobândit pe hârtie caracteristici agricole și portițe de a fi retrocedat sau transformat în altceva, eventual într-un cartier de blocuri, cu un potențial de profit de cel puțin 100 de milioane de euro.

Pentru folosința terenului, firma apărată de Casa Hașotti se obliga să achite 255 de kilograme de grâu pe hectar, pe an. Durata contractului era stabilită până la concesionarea pe termen lung a ”terenului agricol”.

La momentul de față, potrivit extrasului informativ de carte funciară și a extrasului de plan cadastral obținute de Ordinea.Ro, o felie de 1,6 hectare din cele 15 hectare de lac are deja categoria scriptică de teren arabil. Cum s-a ajuns aici vă spunem cu lux de amănunte într-un articol viitor.

RĂZBOIUL CONTINUĂ PE ALTE FRONTURI JURIDICE

Până atunci, trebuie să mai spunem că actul de arendă este valabil și în momentul de față. Agil SRL a încercat să obțină concesiunea pe termen lung a terenului arendat, însă autoritățile nu s-au  mai lăsat prinse în acest joc extrem de periculos. După ce a pierdut o serie de procese, Agil SRL și-a schimbat numele în Master Fishing SRL, reluând sarabanda demersurilor în justiție. Deși a fost scoasă săptămâna trecută din procesul care se referă la terenurile furate din lac de Primăria Năvodari, firma reprezentată convențional de Societatea Civilă de Avocați Hașotti și Asociații își continuă demersurile în alte proceduri judiciare, pledând ca lacul să fie pescăresc și, în consecință, agricol. Așadar, pericolul nu a trecut, mai ales că șeful Casei Hașotti, avocatul Ionel Hașotti, este un veritabil maestru păpușar, obținând la viața lui soluții extrem de controversate.

Tocmai de aceea, pentru autorul articolului de față, care a urmărit personal și a participat în sală la aceste procese care se referă la lacul Siutghiol, pretenția Casei Hașotti de a interveni formal în favoarea statului a fost o mare surpriză. Spunem aceasta, deoarece statul a ieșit mereu jumulit din confruntarea cu persoane fizice și juridice reprezentate convențional de Casa Hașotti. 

FAPTELE MAESTRULUI PĂPUȘAR: TEREN DIN RETROCEDAREA GARDEF-TĂBĂCĂRIE

Amintim aici că Ionel Hașotti a fost implicat, ca avocat, în retrocedările pentru care Radu Mazăre și acoliții lui sunt, acum, la pușcărie. Hașotti i-a reprezentat convențional pe urmașii boierului Ștoian Gardef, revendicând 10 de hectare de teren pe malul lacului Tăbăcărie (AICI puteți citi o investigație ORDINEA.RO referitoare la acest subiect). Clienții săi au primit în compensare o sumedenie de terenuri pe spațiile verzi de pe marile bulevarde. De asemenea, au vândut o parte a moștenirii, care a fost retrocedată fizic în Parcul Tăbăcărie, fiind vorba exact de terenul pe care se află acum City Park Mall of Constantza. Avocatul s-a ales și el cu un teren din retrocedarea Gardef. Aici puteți citi un articol despre această tranzacție.

TUNUL DE 60 DE MILIOANE DE EURO DE LA RATC

Același Hașotti a fost unul din avocații familiei Damadian, cea care a obținut retrocedarea terenului de 10 hectare pe care se afla sediul social al RATC de pe strada Chiliei, garajele și atelierele regiei, rețele de utilități, un parc imens, un patinoar și o clădire de birouri a societății Fortuna SA.  În perioada interbelică, pe acest teren din apropierea lacului Tăbăcărie a funcționat Moara Damadian. Avocații familiei (unul fiind, așa cum am spus, chiar Ionel Hașotti) au susținut că bunul ar fi fost preluat de stat fără titlu, la momentul instaurării regimului comunist. În realitate, Moara a fost preluată cu titlu (Decizia Consiliului de Miniștri 1307/15 septembrie 1948, publicată în Monitorul Oficial al României din 2 octombrie 1948), dar nu de la Damadieni, ci de la ultimul proprietar recunoscut, Iani  Panait Gheorghiu. De altfel, în toate actele de la Arhivele Naționale cercetate de noi, începând cu anul 1945 activul s-a numit oficial Moara Panait Gheorghiu.

Extras din Decizia 1307 din 15 septembrie 1948 a Consiliului de Miniștri, publicată în Monitorul Oficial al României din 2 octombrie 1948, care atestă că Moara Panait Gheorghiu, fostă Damadian, a fost naționalizată cu titlu. În colțul din dreapta, un extgras din multitudinea de documente de la Arhivele Naționale, care atestă că moara Damadian a funcționat după 1945 sub numele ultimului proprietar, Iani Gheorghiu Panait. 

Deși Damadienii nu mai aveau niciun drept recunoscut, pe baza minciunii că bunul ar fi fost naționalizat fără titlu, clienții lui Hașotti și ai unui avocat bucureștean au obținut retrocedarea. Mai apoi, Ionel Hașotti personal a negociat o tranzacție extrajudiciară în pleanul Consiliului Local Municipal, pe baza căreia Primăria și-a demolat singură construcțiile a căror existență excepta prin lege terenul de la retrocedare. Terenul obținut și eliberat prin acest șir de fapte penale a fost vândut ulterior unor investitori spanioli cu 60 de milioane de euro. Ionel Hașotti a fost cercetat penal în acest caz, însă procurorii constănțeni i-au dat NUP.

RETROCEDAREA ILEGALĂ A CELEI MAI BUNE CARIERE DE GRANIT DIN DOBROGEA

Un alt caz scandalos în care Hașotti a primit clasare este cel al retrocedării carierei de la Sibioara. Activul minier (cel mai valoros din Dobrogea) era exceptat prin lege de la retrocedare, însă Ionel Hașotti a mințit instanța că ”nu există dovadă că există o carieră de piatră” pe terenul de 20 de hectare revendicat de clientele sale. În aceeași speță, avocatul a obținut și revocarea unei hotărâri irevocabile (mai multe detalii AICI).

La un moment dat Arhivele Naționale au furnizat documente oficiale care atestau că autorul clientelor lui Hașotti nu a avut în patrimoniu terenul retrocedat, la momentul instaurării regimului comunist. În acest context, Prefectul Județului Constanța a atacat titlul de proprietate obținut de clientele lui Hașotti. Acțiunea a fost respinsă pe fond, pe baza unor sofisme rușinoase. Ulterior, fostul prefect Ioan Albu a depus apel tardiv, zădărnicind astfel restabilirea legalității pe cale civilă (mai multe detalii AICI).

DEMOLAREA FABRICII ENERGIA

Trebuie să mai evocăm că același Ionel Hașotti a fost implicat și în executarea silită a terenului de 10 hectare pe care se afla fabrica Energia. Colosul industrial a fost demolat, iar terenul face acum obiectul unor proiecte imobiliare. Societatea Energia deținea și alte terenuri libere de construcții, care acopereau debitul supus executării silite, însă treburile au fost aranjate de așa natură încât activul industrial să fie ras de pe fața pământului. Și în această speță, plângerile penale au fost clasate de procurori. (Mai multe detalii AICI

TUNUL FINCOGERO

Un alt caz de răsunet ”rezolvat” de Hașotti este executarea silită a Primăriei Constanța pentru suma de peste 14 milioane de euro, de către compania italiană FIN.CO.GE.R.O. Italienii au concesionat un teren pe taluzul mării, în Faleză Nord, încă din anul 2000. Prin contract, Primăria Constanța avea obligația să consolideze terenul, însă în anii următori municipalitatea a uitat să-și facă treaba. În anul 2006, avocata Felicia Ovanesian a obținut în numele italienilor o hotărâre irevocabilă, prin care Primăria era obligată să facă lucrările, iar în caz de neexecutare firma italiană era autorizată să le execute în contul Primăriei. Ulterior, FINCOGERO l-a angajat ca avocat pe Ionel Hașotti. După ce firma a executat consolidarea parțială a taluzului din Faleză Nord, avocatul Hașotti s-a ocupat de demersurile juridice prin care municipalitatea a fost obligată să achite 14.255.558 de euro, pe baza unei expertize tehnice, iar nu pe bază de decont contabil cum presupunea expresia ”în contul Primăriei”. O investigație la cheie despre acest subiect, publicată de Ordinea.Ro, puteți citi în linkul de mai jos:

Câţi bani varsă Primăria Constanţa într-un cont anonim din Luxemburg

HAIDUCIILE JUDECĂTOAREI JIANU

Una din judecătoarele dosarului Fincogero a fost Corina Eugenia Jianu. Aceasta a mai fost implicată și în retrocedarea carierei de la Sibioara, dar și în retrocedările de la Năvodari, pentru care a și fost de curând condamnată pe fond, alături de fostul primar Nicolae Matei. Fosta judecătoare a primit 7 ani de închisoare, iar fostul primar, 9 ani de închisoare (Mai multe detalii AICI). Printre terenurile retrocedate de această gașcă, se află și suprafețe furate prin inventariere din cuveta și din zona de protecție legală a lacului Siutghiol. Fiul lui Ionel Hașotti, avocatul Tudor Hașotti, este menționat în dosarul penal al retrocedărilor de la Năvodari, acordând asistență juridică unuia dintre beneficiarii tunurilor imobiliare.

Tot Jianu a fost implicată în retrocedarea frauduloasă (vezi AICI) a terenului de la Carrefour, situat pe malul lacului Siutghiol, la mică distanță de terenul ”agricol” din lac pentru care se bate acum Casa Hașotti.

În lupta cu acest grup, care întrunește în opinia noastră cel puțin unele elemente ale noțiunii comune de grup infracțional organizat, statul român ar trebui să fie mai vigilent. Altfel, într-o bună zi, ne vom trezi că cel mai valoros lac natural din zona noastră va deveni cu totul teren arabil și apoi construibil. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: