Connect with us

Exclusiv

Fiul lui Ionel Hașotti, intervenție aberantă în folosul celor care au furat lacul Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Procesul prin care statul român încearcă să recupereze terenurile furate de Primăria Năvodari, pe vremea fostului primar Nicolae Matei, din cuveta și din zona de protecție a lacului Siutghiol trenează momentan. Tergiversarea este generată de o cerere de intervenție formulată de o firmă cu profil piscicol (Master Fishing SRL) reprezentată în instanță de Tudor Hașotti, fiul controversatului avocat Ionel Hașotti. Deși intervenția sa a fost formulată declarativ în sprijinul statului român, în realitate, la termenul de luni al procesului, Hașotti junior a făcut front comun cu primăria acuzată de furtul terenurilor. Și n-ar fi prima oară. De asemenea, a ventilat confuzii conceptuale de toată jena, a exhibat fără rușine în sprijinul poziției sale o ordonanță de urgență anulată de Curtea Constituțională și – în culmea delirului – a dat de pământ cu statul român că nu ar fi în stare să facă legi mai clare. ”E o ciorovăială juridică între instituții” – a atacat juniorul.

Însă, mai presus de toate, scopul său vădit a fost acela de a muta discuția de la revendicarea imobiliară propriu-zisă la problema spinoasă (dar irelevantă pentru obiectul dosarului de judecată) a dreptului de administrare asupra lacului. Discuția ar complica litigiul și ar întârzia procedura de corectare pe cale civilă a acestui rapt ordinar din patrimoniul public.

Tunul imobiliar

Pe această linie problema se complică, deoarece, în anul 2010, prin Legea 42, lacul Siutghiol a fost scos din administrarea Apelor Române și dat în administrarea consiliilor locale din orașele riverane, Constanța, Ovidiu și Năvodari. Situația a profitat Orașului Năvodari, care a inventariat ilegal în domeniul său privat hectare întregi de teren cucerit din apă, fie prin lucrări hidrotehnice execute de terți, fie prin asanarea unei zone din coada lacului cu pământ, nisip și moloz, de către persoane neidentificate de autorități. Bașca fâșiile legale de protecție, la rândul lor haiducite de fostul primar! Per ansamblu este vorba chiar de terenurile pe care statul le revendică în procesul ce face obiectul relatării de față.

Tehnica de cucerire a terenului din lac

Legea declarată neconstituțională

Legea 42/2010, la umbra căreia s-a consumat acest jaf ordinar, a fost de curând declarată neconstituțională în ansamblul său (citește AICI). Cu toate acestea, în mod halucinant, Hașotti junior ar vrea să nu se țină cont de ce a stabilit CCR, opunând acestei decizii general obligatorii o hotărâre a Curții de Apel București, obținută de o firmă (MatFish SRL) care a concesionat lacul Tașaul și care a beneficiat de avantaje ilegale tocmai de la Primăria Năvodari (vezi AICI detalii).

Cum au ajuns pescarii de la Năvodari să facă inaplicabilă o lege

MatFish SRL s-a pricopsit cu lacul Tașaul în baza unui contract de concesiune fără număr de înregistrare, încheiat pe genunchi, în anul 2008, cu fosta Companie Națională de Administrare a Fondului Piscicol. La scurt timp, Compania s-a desființat, apărând în locul ei Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA).

În 2011, ANPA a fost dată în judecată de Apele Române. Cei de la Ape au cerut să li se recunoască dreptul de administrare a lacului Tașaul, în baza articolului 3 din Legea Apelor și a Anexei 12 a Hotărârii de Guvern 1705/2006. Articolul 3 din lege arată că lacurile (naturale) sunt administrate de Apele Române. Iar Anexa 12 a Hotărârii de Guvern cuprinde lista acestor lacuri. În fața acestor argumente și dovezi, ANPA a pierdut procesul la Curtea de Apel Constanța, promovând ulterior un recurs la ÎCCJ.

Când nu prea mai era mare lucru de făcut, un ajutor nesperat a venit tocmai de la MatFish SRL, care a reușit să întoarcă pe dos toată arhitectura legală la Curtea de Apel București, într-un proces în contradictoriu cu Guvernul României și cu Apele Române.

În acest proces inițiat în 2014, reprezentanții MatFish au afirmat că o parte din  lacurile care figurau în Anexa 12 la HG 1705/2006 cu drept de administrare pentru Apele Române figurau în paralel și în Anexa 3, cu drept de administrare pentru ANPA. Așadar, ar fi fost vorba de o dublă inventariere a 13 lacuri, printre care Siutghiol, Tăbăcărie și Tașaul. Societatea a susținut declarativ, dar fără nicio dovadă, că articolul 3 din Legea Apelor nu s-ar referi și la aceste lacuri. De asemenea, a susținut că ANPA ar fi îndreptățită să le administreze, deoarece aceste lacuri au fost administrate încă din perioada comunistă de societatea piscicolă Pestom. Mai departe, administrarea ar fi fost trecută la Agenția Domeniilor Statului, iar în final la ANPA. Discuția în proces s-a dus pe această temă falsă a transmiterii administrării prin ștafetă, iar nu despre legea care spune că lacurile naturale sunt administrate de Apele Române și punct.

Extras din Sentința 3580/16.11.2016 a Curții de Apel București, capătul de cerere în care Matfish susține că lacurile naturale nu intră sub incidența Legii Apelor din cauza unui protocol care, în realitate, nu putea fi legal, de vreme ce ADS nu putea administra decât terenuri cu destinație agricolă, în vreme ce lacurile naturale sunt în altă categorie, a terenurilor acoperite permanent de ape. Instanța nu a analizat aspectele de legalitate, ci istoricul ”ștafetei”.

Pe fondul acestui miraj de teme false, MatFish a câștigat la Curtea de Apel București.

Confuzii și teme false, ventilate de fiul lui Ionel

Revenim la procesul dintre Ministerul de Finanțe și Orașul Năvodari. După cum spuneam, Hașotti junior a venit de la bun început cu pretenția să nu se discute despre dreptul de proprietate al statului român asupra terenurilor însușite ilegal de Orașul Năvodari din cuveta și de pe malul lacului Siutghiol. Pretenția sa a fost să se rediscute chestiuni despre dreptul de administrare a lacului. Părțile adverse, dar chiar și instanța i-au atras atenția că tema este irelevantă. Însă juniorul a continuat, zeci de minute, să povestească detalii din procesul MatFish despre ștafeta prin care s-ar fi transmis administrarea lacului de la Pestom, la ADS și apoi la ANPA.

Părțile adverse nu au în sprijinul lor decât prevederi generale din această Lege a Apelor – a spus avocatul, trădând convingerea sa că așa-zisele drepturi istorice și logoreea pot bate legea. Există derogări, a continuat el, de la lege, așa cum ar fi OUG 85/2016. Ei bine, nu există. Căci, după cum i-a replicat reprezentanta intervenientei Somaco Construct SRL, această ordonanță a fost la rândul ei declarată neconstituțională.

Din când în când, fiul lui Hașotti mai amintea că hotărârea MatFish (care se referă la administrare) ar fi trebuit să conducă la suspendarea procesului de revendicare imobiliară (care se referă la proprietate). Apoi, că hotărârea MatFish ar avea autoritate de lucru judecat, chit că Ministerul de Finanțe nu a fost parte în procesul cu MatFish. E o ciorovăială juridică între instituțiile statului, a replicat avocatul într-un stil licențios. După care a dăscălit același stat să-și facă legi mai bune.

Aberațiile lui Hașotti cel mic

Fiul lui Hașotti a mai aberat că lacul Siutghiol ar fi o amenajare piscicolă, sădind confuzia că dacă se poate pescui în el atunci musai ar avea acest caracter. În această logică, nici Dunărea nu-i fluviu, ci amenajare pescărească. În realitate, Legea 192/2001 definește exact ce sunt amenajările piscicole, și anume: iazuri, heleșteie, păstrăvării, instalații de viviere flotabile, stații de reproducere artificială. Dar – după cum am observat mai sus – avocatului nu prea-i place legea. Dacă i-ar fi plăcut, ar mai fi observat că ADS a avut în administrare, potrivit legii sale de înființare, 268/2001, doar terenuri cu destinație agricolă. Or lacurile naturale sunt, potrivit Legii Fondului Funciar, în altă categorie, a terenurilor acoperite permanent de ape.

Amicus curiae

Alte detalii sunt de prisos. În esență, aceasta a fost tentativa lui Hașotti junior de a ”îmbârliga” Justiția să nu țină cont de o decizie a Curții Constituționale, care spune că lacul Siutghiol trebuie să se întoarcă în administrarea Apelor Române. Așa de tare îl roade pe Hașotti cel mic decizia CCR, încât chiar după pronunțare s-a trezit să trimită acestui for un memoriu amicus curiae, ca să le explice judecătorilor constituționali treaba cu dreptul pescarilor de a administra resursele strategice de apă. 

Amicus curiae înseamnă amicul curții. Dar nu s-a dovedit. Curtea Constituțională n-a ținut cont de această năzdrăvănie.

Și amicul hoților de la Năvodari

În schimb, este relevant rolul jucat de Hașotti junior de amic al Primăriei acuzate că a furat terenurile de stat de la Siutghiol. Intervenția sa declarativă în favoarea statului român a fost o cacialma ordinară. În realitate, fiul lui Ionel Hașotti a pledat în folosul, fie și măcar de tergiversare, al părții adverse, șușotind pe parcursul dezbaterilor cu avocata personală a fostului primar Nicolae Matei, avocată care continuă în mod bizar să reprezinte Primăria Năvodari. De asemenea, minciunile și confuziile pe care le ventila în vorbăria sa au stârnit proteste și critici repetate din partea reprezentantei statului român.

În primplan, fostul primar penal din Năvodari, Nicolae Matei. În stânga fotografiei, în planul secund, îl puteți observa pe Puiu Hașotti, fost ministru al Culturii care a cerut public eliberarea lui Matei din arest, încălcând independența Justiției.

Legături teribile

Ajutorul pe care Tudor Hașotti a încercat să-l dea prin această prestație jenantă unora care au furat de la stat, nu ne surprinde absolut deloc. Reamintim cititorilor noștri că între familia Hașotti și fostul primar penal din Năvodari, Nicolae Matei, există legături teribile. În primul rând, unchiul lui Tudor Hașotti, fostul ministru Puiu, s-a urcat pe baricade împotriva statului de drept ca să ceară eliberarea lui Matei din arestul preventiv, în anul 2012. Apoi, chiar juniorul este menționat într-un colț de pagină dintr-un referat cu propunerea de arestare preventivă a lui Nicolae Matei, în dosarul retrocedărilor frauduloase de terenuri din zona turistică a orașului Năvodari. După cum a reținut procurorul DNA, Tudor Hașotti a fost avocatul unuia din beneficiarii fraudei. Însă a scăpat basma curată.

Celebrul avocat Ionel Hașotti a retrocedat terenul din imagine, mințind cu nerușinare că nu există dovadă că ar exista o carieră de piatră pe acesta.

Opinăm că juniorul a avut multe de învățat de la părintele său, Ionel Hașotti, care este, fără dubiu, unul din cei mai mari experți în retrocedări frauduloase. Seniorul a fost implicat, printre altele, în retrocedarea frauduloasă a carierei de la Sibioara, în retrocedările lui Mazăre (cazul Gardef) sau în retrocedarea total aiuristică a averii familiei Damadian (baza RATC de pe strada Chiliei, retrocedată în contul unui autor care nu a fost expropriat de regimul comunist, pentru simplul motiv că își vânduse proprietatea anterior; de altfel, în titlul de naționalizare figura ultimul proprietar și acela nu era Damadian). Până acum, Ionel Hașotti a fost protejat și nu a răspuns pentru aceste fapte. Dacă Justiția își făcea treaba, poate că n-am fi ajuns astăzi în situația ca demersul statului de a-și recupera terenurile furate de corupții din politică să fie tergiversat și blocat cu tot felul de șmecherii juridice. 

Comments

comments

Exclusiv

De ce este ILEGAL Regulamentul de parcare al lui Chițac (Opinie)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

La sfârșitul săptămânii trecute, coaliția PNL-USR din Consiliul Local a votat cu toate mâinile drepte Regulamentul de parcare, prin care administrația Chițac se pregătește să stoarcă milioane de euro de la proprietarii de mașini din oraș.

Regulamentul va intra în vigoare, dacă Instituția Prefectului va emite aviz de legalitate. Tocmai de aceea considerăm utilă o discuție despre aspecte ale Regulamentului care contravin Constituției, legii fiscale și principiilor de drept comunitar european.

Reamintim cititorilor că Regulamentul instituie 4 zone de parcare în Constanța. În zonele 0 și 1 sunt incluse parcările cu taxare orară administrate de Confort Urban, situate în centrul orașului și în preajma unor obiective importante precum Gara CFR, Piața Tomis III, Bazarul Gorbaciov etc. Zona 3 este formată din parcările rezidențiale situate între blocuri. Iar zona 2, despre care vom vorbi cu prioritate în articolul de față, este formată din toate celelalte parcări situate pe trama stradală, de la un capăt la celălalt al orașului. Marea invenție a administrației Chițac este aceea de a stabili abonamente de parcare pentru orice loc de pe marginea unei străzi asfaltate.

Extras din Raportul de specialitate care stă la baza Regulamentului. Deocamdată, mersul pe jos, care este tot o formă de utilizare a spațiului public, nu este taxat în municipiul Constanța. Rămâne de văzut ce efecte va mai produce această filozofie în viitor.

Vinieta – o hoție

Din punctul nostru de vedere, este total ilegală taxa pentru zona 2 de parcare încasată anticipat pe o zi, o săptămână, o lună sau un an. În varianta adoptată, Regulamentul vorbește de ABONAMENT. Însă în versiunea inițială, din luna februarie, a fost utilizat termenul VINIETĂ, pe care îl vom folosi și noi pentru a ușura expunerea, dar mai ales pentru a evita confuzia cu alte abonamente din Regulament. 

Este rezonabil să credem că mulți proprietari de mașini vor plăti vinieta, pentru a nu risca să fie amendați de cei 280 de polițiști locali de la Primărie. Numai că, potrivit chiar declarațiilor primarului Chițac, în Constanța există 116.000 de mașini înmatriculate. În plus, în oraș parchează zilnic mașini ale navetiștilor și turiștilor. Însă locurile de parcare amenajate abia ating cifra de 20.000.

În aceste condiții, este rezonabil să credem că Primăria va vinde mai multe viniete decât locurile de parcare pe care le deține. Mulți dintre cei care vor achita taxa în avans vor parca în continuare pe trotuare și în locuri neamenajate, fără a beneficia de o prestație efectivă din partea Primăriei.

Iar aici este o mare problemă de legalitate. Prin definiția ei legală, taxa fiscală este expresia unei prestații a autorității locale. Însă Primăria va încasa mai mult decât va presta, ceea ce reprezintă o îmbogățire a bugetului fără just temei.

Articolul 2 punctul 55 din Legea 273/2006 – definiția taxei

Primăria vrea să facă bani și să amendeze, nu să presteze servicii concrete

Pe lângă faptul că girează hoția descrisă mai sus, Regulamentul este confuz până la lacrimi în privința obiectului taxării și a drepturilor efective acordate celor care plătesc vinietă.

La un nivel pur teoretic, de banii pe care îi dau în avans Primăriei, plătitorii de viniete pot beneficia de locuri de parcare în zona 2. Însă această zonă nu le este destinată în mod exclusiv. Ca dovadă, prin articolul 9 din Regulament, Primăria își ia libertatea de a atribui aici locuri dedicate către riverani. Regulamentul nu stabilește câte locuri are zona 2, câte din ele revin riveranilor și câte celor care plătesc viniete. Se remarcă în mod deosebit faptul că riveranii primesc locuri concret delimitate, de care pot dispune în mod efectiv, în timp ce plătitorii de viniete primesc un drept teoretic, uneori iluzoriu, de a parca în oraș. 

Ca o concesie, Primărie le acordă plătitorilor de viniete dreptul de a parca și pe locurile atribuite riveranilor, din zonele 2 (stradale) și 3 (între blocuri), în orele puține în care aceștia din urmă nu au rezervare. Însă riveranii nu sunt obligați să elibereze locurile respective în orele fără rezervare. Dacă n-au chef să miște mașina, aceste locuri pot rămâne la discreția lor, 24 de ore din 24. Iar dacă își mișcă mașina, atunci când revin în zonă pot ocupa un alt loc din vecinătate, limitând în acest fel șanșele plătitorilor de vinietă de a beneficia în mod concret de vreun serviciu plătit, în avans, Primăriei. 

În mod vădit, plătitorii de viniete nu primesc nicio garanție că vor beneficia de serviciile plătite în avans. Dacă nu găsesc locuri libere, e riscul lor. Însă dacă parchează pe locurile riveranilor, în orele rezervate acestora, sunt pasibili de amendă. Riveranii persoane fizice au rezervare între ora 16 și 8 . Iar riveranii persoane juridice au rezervare între 8 și 20. Dacă un plătitor de vinietă încurcă cele două programe între ele, este pasibil de amendă. 

În sfârșit, Regulamentul nu stabilește dacă lipsa vinietei este contravenție continuă. Iar din acest motiv, polițiștii locali vă pot amenda de mai multe ori în aceeași zi, pentru parcarea fără vinietă.

O inepție juridică monstruoasă

În opinia noastră, Regulamentul este un talmeș-balmeș și o inepție juridică monstruoasă generată de absența umanismului. De altfel, primarul Chițac a și declarat că scopul său este acela de a-i ”încuraja” (a se citi obliga) pe oameni să renunțe la mașini. 

Însă oricare ar fi scopurile sale, mijloacele folosite trebuie să fie cele legale. Spre deosebire de impozite, taxele se referă la un raport bilateral, în care autoritatea prestează un serviciu, iar contribuabilul plătește pentru acesta.

Din acest punct de vedere, Regulamentul de parcare trebuia să fie asemenea unui contract cadru, în care fiecare parte să înțeleagă exact drepturile și obligațiile sale. Or nu este câtuși de puțin clar de ce drepturi beneficiază în mod efectiv plătitorii de viniete. 

Toate aspectele evidențiate mai sus arată că taxa de parcare pentru zona 2, în modalitatea de încasare prin vinietă, încalcă principiul certitudinii impunerii, prevăzut în articolul 3 litera b) din Codul Fiscal. De asemenea, încalcă principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale și principiul previzibilității și clarității normelor din legislația europeană. Din aceste motive, opinăm că taxa de parcare în zona 2 ar trebui atacată ca ilegală.

Avantajele pentru bugetari încalcă principiul european al neutralității

Probleme sunt și cu alte părți ale Regulamentului. Acesta creează privilegii pentru bugetari, care își vor putea lăsa mașinile personale în parcări dedicate, aflate în vecinătatea instituțiilor la care lucrează, sau chiar pe bază de abonament în parcările din zonele 0 și 1, în care ceilalți cetățeni vor plăti câte 4 sau 3 lei pe oră.

Privilegiile pentru bugetari încalcă principiul neutralității din legislația comunitară europeană și valorile asociate sau derivate din acesta: egalitatea în fața legii, nediscriminarea, interzicerea diferenței de tratament etc.

Sarcinile fiscale nu pot fi diferențiate pe categorii de cetățeni, potrivit legislației europene. Aceleași principii se găsesc și în legislația națională, începând cu legea fundamentală, Constituția. 

Extras dintr-o abordare de specialitate asupra dreptului fiscal. Puteți citi mai multe AICI

O palmă în plus pentru cei care plătesc deja cele mai multe taxe și impozite din UE

Un alt principiu ignorat de Regulamentul lui Chițac este cel al echității fiscale. Art. 3 litera c) din Codul nostru Fiscal se referă la stabilirea sarcinilor fiscale pe baza puterii contributive a cetățenilor. În mod cert, legiuitorul se referă în primul rând la impozite – acele contribuții obligatorii, fără drept de rambursare, calculate la avere, venituri sau consum. Însă aceleași prevederi ar trebui să pondereze instituirea unor taxe speciale peste puterea de a contribui a cetățenilor.

O taxă de 4 lei pe oră pentru parcările din centru nu este de principiu mare, dacă ai treabă în centru o oră și atât. Însă pentru cineva care este obligat să parcheze în centru 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, înseamnă 640 de lei pe lună sau 7.680 de lei pe an. Să nu mai spunem că vor exista destui proprietari de mașini care, având nevoi anume, vor trebui să achite concomitent toate cele trei tipuri de taxe – ca să parcheze noaptea în fața blocului și ziua în zonele 0, 1 și 2.

Este vizibilă ambiția celor care ne conduc de a avea mulți bani pe mână. Însă Constanța nu este un oraș bogat. La venituri salariale, constănțenii abia se compară cu orașele de mâna a doua din țară, pentru că nu mulți cetățeni au șansa să câștige salarii imense ca-n Primăria Constanța.

Din acest punct de vedere, taxele speciale de parcare gândite de Chițac înseamnă o palmă în plus peste obrazul celor care plătesc deja impozite pe mașini, taxe de drum, taxe de pod, accize, TVA-uri, impozite pe venit, pe profit și pe dividende, CAS-uri și CASS-uri, tot mai striviți de un stat ineficient, supradimensionat și plin de nesătui.

În statisticile europene suntem pe primul loc la numărul de taxe și impozite. Dar rezistăm bine, avem ADN-ul tare, mai ales că-n alte epoci istorice am iobăgit mai rău.

Atac la predictibilitate

În sfârșit, regimul Chițac se pregătește să aplice taxele speciale, imediat ce hotărârea de adoptare a Regulamentului de parcare va primi aviz de legalitate de la prefect. Și-n această privință, se încalcă principiul predictibilității. Legal, sarcinile fiscale se introduc de pe un an pe altul. Dar acești oameni nu mai pot să aștepte. Și-au făcut planul să încaseze niște milioane de euro. Și asta e tot ce contează pentru ei.

Șansa constănțenilor este aceea ca prefectul să blocheze aspectele vădit ilegale din regulamentul care ar îmbogăți injust Primăria și le-ar da mult de treabă celor 280 de polițiști locali angajați să împartă amenzi. Ca să ne amendeze mai facil, Chițac pregătește un sistem de camere de supraveghere în tot orașul. Că așa a înțeles dumnealui liberalismul: reglementare excesivă, supraveghere, taxe și amenzi.

  • În fotografia de deschidere, puteți vedea un crâmpei dintr-o acțiune a Poliției Locale din subordinea lui Chițac, de pe 6 martie 2021. Oamenii ăștia n-au răspuns pentru ce au făcut. Deci vor continua. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cazul avocatului condamnat pentru activități profesionale – un precedent neliniștitor. Ce facem cu retrocedările lui Hașotti?

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

La sfârșitul săptămânii trecute, presa națională a prezentat motivarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție din dosarul Ferma Băneasa, cu privire la condamnarea la 5 ani de închisoare a avocatului Robert Roșu.

Dosarul Ferma Băneasa se referă la faptele prin care prințul Paul Al României și oamenii de afaceri Remus Truică, Benyamin Steinmetz și Tal Silberstein au obținuit retrocedarea unor active imobiliare extrem de valoroase, pretinzând în mod fals că acestea au aparținut regelui Carol al II-lea la momentul naționalizării.

Printre active se găseau Ferma Băneasa, Pădurea Snagov, dar și o vie de la Murfatlar, județul Constanța.

Ca o noutate absolută pentru justiția din România, avocatul infractorilor  a fost la rândul său pus sub acuzare. Biroul de avocatură al lui Robert Roșu a fost percheziționat în cursul urmării penale.

În 2015, procurorii DNA au ridicat de aici documente oficiale care atestau că o parte din terenurile revendicate nu au aparținut Casei Regale. Așadar, avocatul avea cunoștință de acest aspect, motiv pentru care a fost inițial arestat preventiv, iar mai apoi a fost trimis în judecată pentru constituirea unui grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu.

Achitat pe fond, Roșu avea să fie condamnat în apel, la Înalta Curte, în decembrie 2020. El a fost plasat în închisoare înainte ca instanța să motiveze decizia luată.

O undă de șoc pentru avocatură

Condamnarea lui Roșu a stârnit o undă de șoc în întregul sistem de justiție. În decembrie 2020, peste 150 de avocați din România au declanșat o acțiune de protest la instanța supremă. Ei au afișat mesaje precum: ”Motivarea hotărârii la data pronunțării”, ”Garantarea libertății exercitării profesiei” sau ”Interzicerea identificării avocatului cu clientul”.

Uniunea Națională a Barourilor din România și câteva organizații internaționale ale avocaților au transmis la rândul lor declarații publice și mesaje de protest.

Înalta Curte – o motivare de peste 700 de pagini

La sfârșitul săptămânii trecute, Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat motivarea din dosarul Ferma Băneasa. Hotărârea are peste 700 de pagini.

În privința lui Robert Roșu, instanța supremă afirmă că acesta nu a fost condamnat pentru exercitarea profesiei sale de avocat, ci pentru o conduită de tip infracțional. Instanța arată că Roșu știa că Paul Al României a declanșat procedurile de revendicare a bunurilor, deși tatăl său, Mircea Grigore Lambrino, fiu al regelui Carol al II-lea, se afla în viață și ca atare era singurul apt să pretindă moștenirea.

De asemenea, instanța evidențiază elementele care atestă că avocatul cunoștea în mod cert că bunurile revendicate nu au aparținut regelui Carol al II-lea, astfel încât nu puteau legal să fie revendicate de Paul Al României. În acest caz, vorbim de documente ridicate de la biroul avocatului, care erau inscripționate cu mențiunea ”a nu se folosi”.

ÎCCJ a arătat că, din anul 2007, pe teritoriul României are aplicabilitate Codul Deontologic al Avocatului din Uniunea Europeană. Or acest Cod spune că avocatul trebuie să vegheze la respectarea  Statului de Drept. În statutul profesiei de avocat se arată, de asemenea, că avocatul este ținut să acționeze doar în limitele legii, fiind obligat să se abțină de la asistarea și sfătuirea conștientă a unui client în activități infracționale. 

”Rezultă așadar că obligația avocatului de a apăra interesele clientului său nu este una absolută, ci aceasta subzistă numai până la punctul în care aceste interese intră în coliziune cu dispozițiile legale. Altfel spus, mai presus de interesele clientului este legea, astfel încât avocatul nu are o fidelitate oarbă față de clientul său, fiind obligat să se abțină de la asistarea/reprezentarea acestuia, atunci când clientul este angrenat în activități ilicite și, mai grav, infracționale.”. – arată ÎCCJ, potrivit G4Media.Ro.

Două tendințe deopotrivă legitime

Cazul Roșu tulbură profund apele justiției din România. Și se întâmplă așa, în primul rând din cauză că avocații în mod legitim își apără independența lor profesională, secretul profesional și dreptul recunoscut internațional de a nu fi identificați cu clienții lor și, prin extensie, cu afilierile politice sau faptele de care aceștia sunt acuzați. În această privință există o îngrijorare chiar la nivel european, că se exercită presiuni în special împotriva avocaților care intră în cazuri legate de apărarea drepturilor omului sau de corupția guvernamentală.

Pe de altă parte, există un curent la fel de legitim, conform căruia avocații care oferă instrumente juridice și un sprijin dincolo de limita legii unor clienți interesați să fraudeze legea nu trebuie să beneficieze de impunitate. Un echilibru just între cele două tendințe va trebui realizat pe viitor, pentru că nu este normal nici să se exercite presiuni asupra avocaților, dar nici ca avocații care pun umărul decisiv la fraudarea legii, la păgubirea statului sau a unor terți să nu poată fi cercetați niciodată. 

Ionel Hașotti, specialistul retrocedărilor de la Constanța

Mai multă lumină se impune în special în privința retrocedărilor, mai ales că pe această linie există tendințe recurente ale unor avocați de a depăși cadrul legal și obligația deontologică de a veghea la respectarea Statului de Drept. La Constanța, care este un loc măcinat de retrocedări, cu atât mai mult trebuie făcută lumină. Cu titlu de exemplu, ne vom referi la două retrocedări bizare obținute de persoane reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, considerat cel mai mare specialist în retrocedări de la malul mării. 

Avocatul Ionel Hașotti (centru), alături de fratele său, politicanul Puiu Hașotti (dreapta).

Pe 31 mai 2005, Ionel Hașotti a obținut retrocedarea în favoarea unor clienți a unui teren intravilan de 10 hectare, pe care se afla sediul social al RATC, garaje, platforme, rețele de utilități, un patinoar, sediul unei societăți în insolvență și mult spațiu verde. Vorbim de un teren situat în apropierea lacului Tăbăcărie, la intersecția străzilor Soveja și Chiliei, care a fost tranzacționat cu 60 de milioane de euro după retrocedare.

În procesul care a condus la această soluție, Ionel Hașotti și un alt avocat din București au susținut că terenul a aparținut în perioada interbelică familiei Damadian, cea care deținea acolo o moară, fiind ulterior preluat de stat fără titlu.

În realitate, exista un titlu de preluare, anume o decizie a Consiliului de Miniștri publicată în Monitorul Oficial al României. Numai că în acest act de naționalizare se arăta că moara nu mai aparținea familiei Damadian, ci antreprenorului Iani Panait Gheorghiu. Ionel Hașotti a fost denunțat penal de urmașii lui Gheorghiu, însă procurorii au dispus clasarea cauzei.  

Pe de altă parte, hotărârea de retrocedare din anul 2005 a încălcat prevederile Legii 10/2001, potrivit cărora terenurile ocupate de construcții autorizate legal după naționalizare și de amenajări de utilitate publică erau exceptate de la restituire. Sediul social al RATC, garajele, platformele și rețelele de utilități se înscriau perfect în ipoteza legală. Cu toate acestea, avocații familiei Damadian au obținut terenul de sub clădiri.

Pe 17 august 2006, Ionel Hașotti a negociat o tranzacție extrajudiciară cu Municipiul Constanța, în plenul unei ședințe de Consiliu Local. Consilierii au fost de acord ca beneficiarii retrocedării să demoleze clădirile publice pe cheltuiala lor. Însă de teama pușcăriei au cerut să se consemneze expres că toate materialele de construcții recuperate din demolări trebuie să fie predate RATC  ”să nu fim acuzați că am înstrăinat patrimoniul”. (AICI puteți citi procesul-verbal al ședinței CLM din 17 august 2017). 

O carieră retrocedată ca teren agricol

În anul 2008, așadar după aplicarea Codului Deontologic European al Avocaților, Ionel Hașotti a obținut pentru alți clienții retrocedarea carierei de la Sibioara, deși toate carierele în exploatare erau exceptate prin lege de la retrocedare (articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000).

Vorbim de cea mai valoroasă carieră de piatră din Dobrogea, care se afla în exploatarea legală a companiei miniere Somaco Construct SRL. Cu ani buni înainte, societatea fusese cumpărată cu 4 milioane de euro de omul de afaceri Grigore Comănescu.

Însă clienții lui Hașotti nu s-au judecat cu Somaco. Ei au încercat să obțină terenul pe care se afla cariera de la Comisia Locală din comuna Lumina, care se ocupa de restituirea suprafețelor agricole.

Pe fondul procesului, o instanță a reținut calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare a clientelor lui Hașotti. Însă instanța a refuzat să le restituie terenul pe vechiul amplasament, reținând că acesta are caracter special, din cauza exploatării carierei de piatră.

În acest context, Ionel Hașotti a redactat pentru clientele sale o cerere de recurs, în care a susținut că în sola cadastrală în care se afla terenul minier s-au mai făcut anterior retrocedări de terenuri agricole. În consecință, avocatul a sugerat că ar fi legală restituirea terenului către clientele sale. În realitate, sola era foarte mare și îngloba terenul minier, neretrocedabil, dar și alte terenuri agricole, retrocedabile, aflate în vecinătate.

La singurul termen al recursului, același Ionel Hașotti a aberat în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clientele sale. Pe baza acestei alegații, instanța de recurs a retrocedat terenul ca fiind unul agricol, deși în realitate era minier și ca atare era oprit prin lege de la retrocedare.

Toate demersurile juridice ulterioare de reparare a acestei nedreptăți au fost respinse pe motiv de autoritate de lucru judecat.

Schimbarea de optică

Cu siguranță, în practica judiciară există și alte spețe de retrocedare cu probleme similare. Până acum, nu s-a pus problema răspunderii penale a avocaților, întrucât optica a fost aceea că avocații sunt protejați în ceea ce privește acțiunile lor profesionale.

Cazul avocatului Roșu, la care ne-am referit mai sus, este primul de acest fel în România, în care un avocat a fost condamnat pentru că a pus umărul la fraudarea legii prin demersuri avocățești.

Soluția ÎCCJ este un precedent neliniștitor pentru toți avocații implicați în retrocedări dispuse cu încălcarea legii. Desigur, după cum am arătat mai sus, mulți dintre cei care critică decizia ÎCCJ o fac pentru a apăra independența profesiei lor. 

Însă avocații nu pot pune umărul la fraudarea legii ca să-și servească clienții. Aceste cazuri vor trebui să-și găsească și ele o soluționare, dacă vrem să pretindem că trăim într-un stat de drept.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Vrabie a umflat cu 3,5 milioane de euro cheltuielile neeligibile ale unui proiect european

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În urmă cu două zile, Primăria Medgidia a anunțat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice că a anulat, încă din 29 mai 2020, o procedură de achiziție pentru construirea unui ansamblu de 6 blocuri de locuințe sociale, cu regim de înălțime P+2, parte a unui proiect finanțat din fonduri europene (vezi AICI documentul). În această licitație, municipalitatea din Medgidia pusese la bătaie peste 20 de milioane de lei plus TVA. Deși era vorba de o sumă frumoasă, care echivala cu peste 4 milioane de euro, nicio firmă nu a depus o oferă de participare până la termenul limită, din 29 mai 2020. Din acest motiv, licitația a fost anulată.

În mod normal, anunțul de anulare trebuia publicat încă de anul trecut. Însă administrația locală din Medgidia nu s-a sinchisit de un astfel de exercițiu de transparență, potențial dăunător în anul electoral trecut.

Abia după ce a fost reales și s-a văzut cu sacii în căruță, Vrabie a redeschis subiectul despre proiectul european. În luna ianuarie 2021, edilul din Medgidia le-a spus consilierilor locali că nicio firmă nu a vrut să depună ofertă de participare, deoarece valoarea estimativă a achiziției ar fi fost subevaluată. Soluția propusă de Vrabie a fost scumpirea proiectului. Consilierii din majoritatea coagulată în jurul primarului au fost de acord ca bugetul local să susțină cheltuieli neeligibile de-a dreptul colosale, de peste 17 milioane de lei (ceea ce reprezintă peste 3,5 milioane de euro).

Istoria unui proiect social

Ideea construirii unui ansamblu de locuințe sociale la Medgidia este mai veche. Primele documentații pentru această inițiativă au fost întocmite pe vremea administrației Iordache, în mandatul 2012 – 2016, sub coordonarea fostului viceprimar Luminița Vlădescu. Administrația a încercat atunci să obțină fonduri guvernamentale, prin Ministerul Dezvoltării, după modelul prin care s-a finanțat cartierul social Henri Coandă din Constanța.

”Am contribuit personal la promovarea proiectului, am făcut dosare, drumuri la București, prin ministere. La vremea respectivă, proiectul a fost analizat pentru implementare cu asigurarea cofinanțării din bugetul local, însă administrația municipiului Medgidia nu și-a permis suma respectivă. Așa s-a ajuns la concluzia că acest proiect va putea fi realizat cu fonduri de la Uniunea Europeană. Am luat avizele de două ori, în două etape.” – spune Luminița Vlădescu.

În 2018, compartimentul de Fonduri Europene al Primăriei Medgidia, condus atunci de actualul consilier local USR – Bogdan Moșescu, a armonizat proiectul social în vederea depunerii unei cereri de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020 al Uniunii Europene. Proiectul a fost definitivat cu următoarele componente:

Obiectivul 1:

  • 6 blocuri P+2, cu amprenta la sol de 2.820 de metri pătrați și o suprafață construită desfășurată de 8.460 mp
  • lucrări tehnico-edilitare aferente (rețele de electricitate, apă, canalizare și gaze)
  • Amenajări exterioare (spații verzi, parcări, alei pietonale și drumuri de acces)

Obiectivul 2:

  • Modernizarea străzii Cocorilor pe o distanță de 395 de metri liniari.

Primul deviz: 5,7 milioane de euro

În mai 2019, Consiliul Local Medgidia a aprobat devizul proiectului la valoarea de 5.609.430 de euro pentru blocuri și 145.770 de euro pentru modernizarea Cocorilor. În total: 5.755.200 de euro sau 26.804.811,03 lei. Toate prețurile includeau TVA. Toate costurile au fost evidențiate în deviz. (vezi AICI documentul)

Contractul de finanțare

Valentin Vrabie s-a lăudat pe Facebook la momentul semnării contractului de finanțare pentru blocurile sociale, fără a-și face un scrupul din a menționa că proiectul fusese început de Luminița Vlădescu și finalizat de Bogdan Moșescu.

Pe baza acestei documentații, municipalitatea a ajuns să semneze contractul de finanțare 4.798/27.09.2019. În acest document, valoarea eligibilă a proiectului era stabilită la 23.272.315,49 de lei (aproximativ 5 milioane de euro). Costurile neeligibile (suportate de Primărie) erau limitate la 3,5 milioane de lei.

În contract se mai arăta că orice majorare ulterioară a valorii totale a proiectului va fi suportată în întregime de Primăria Medgidia (vezi AICI documentul).

Vrabie crește din pix valoarea proiectului

După ce, în 2020, a bălmăjit-o cu o licitație la care nu s-a prezentat nimeni, Vrabie s-a decis să urmeze calea menționată în contract, anume să majoreze valoarea proiectului pe cheltuiala exclusivă a Primăriei Medgidia. Pe 15 ianuarie 2021, primarul liberal s-a prezentat în plenul Consiliului Local Medgidia, pentru a susține majorarea devizului proiectului, de la 26 de milioane de lei la peste 40 de milioane de lei. Costurile neeligibile ale proiectului au ajuns în acest fel la 17.090.835,71 de lei. (vezi AICI un extras din documentație).

Pe baza căror justificări s-a ajuns la această creștere de peste 3,5 milioane de euro nu prea se știe.

Un răspuns ca la crâșmă: ”Nu trebuie să știți lucrul ăsta”

În ședința de Consiliu, primarul a fost rugat să explice majorarea, însă acesta a precizat sec: ”devizul a fost actualizat, nu contează cu cât”. Serios? Chiar nu contează? Consilierul Moșescu – cel care l-a chestionat pe primar în această privință, a insistat să afle pe ce se duc banii îndesați în noul deviz. ”Nu trebuie să știm și noi?” – a întrebat Moșescu. Vrabie a răspuns ca la cârciumă: ”Nu trebuie să știți lucrul ăsta”. La urmă, inițiativa de scumpire a proiectului pe spinarea bugetului local a fost votată de consilierii din majoritatea care îl susține pe Vrabie. Aceștia nu au avut nevoie de nicio justificare ca să ridice din degete, acceptând o formă de depersonalizare greu de digerat pentru cineva care se respectă câtuși de puțin.

Pixul vrăjit al consultanților

Din comparația pe care am reușit să o facem între devizul vechi și cel nou, în care a îndesat Vrabie niște milioane de euro în plus, putem să ne facem o impresie. În primul rând, trebuie să remarcăm că investiția de bază a fost majorată de la 20 de milioane de lei, la 31 de milioane de lei. Nivelarea terenului s-a scumpit cu peste 200.000 de lei. Rețelele de utilități s-au scumpit cu 1,3 milioane de lei. Până și proiectul tehnic s-a scumpit cu peste 235 de mii de lei. În sfârșit, capitolul de alte cheltuieli, în care sunt incluse organizarea de șantier, dirigenția, publicitate sau cheltuielile neprevăzute, a fost scumpit și el cu 1,3 milioane de lei. În final, blocurile s-au scumpit de la 26 de milioane de lei la 39,7 milioane de lei. În schimb, modernizarea străzii Cocorilor s-a ieftinit cu vreo 18.000 de lei, coborând de la 678.927 de lei, la 660.511 lei.

Prețul la metru pătrat, aproape dublu față de piața privată

Dacă ne raportăm doar la investiția pentru blocurile sociale, cu utilități, parcări și amenajări exterioare, trebuie să remarcăm că prețul locuințelor ajunge la 957,75 de euro pe metrul pătrat. În acest timp, ANL vinde locuințele standard pe care le construiește la un preț de înlocuire de 611,42 de euro pe metrul pătrat (vezi AICI). Alți investitori privați reușesc să construiască la un preț mediu de 500 de euro pe metrul pătrat (vezi AICI), ținând costurile sub control ca să nu-și fure singuri căciula. La Medgidia, însă, blocurile sociale vor costa aproape dublu.

Atenție, aceste blocuri seamănă cu cele din cartierul social al Constanței, Henri Coandă, fiind concepute pe structură metalică (fără finisajele extrem de costisitoare ale clădirilor din zidărie). În mod normal, construcțiile de acest tip ar trebui să fie mult mai ieftine. La vremea lor, locuințele sociale din Constanța au costat 286 de euro pe metrul pătrat. Între timp, materialele și manopera s-au mai scumpit. De asemenea, condițiile din teren pot să difere, la fel și capacitatea rețelelor de utilități. Dar chiar și așa costurile din devizul lui Vrabie stârnesc suspiciunea că au fost umflate din pix.

Mai multe detalii AICI.

Însă cel mai grav este faptul că municipiul Medgidia nu are puterea financiară să susțină din veniturile actuale cheltuielile neeligibile de peste 17 milioane de lei. Din acest motiv, cel mai probabil administrația locală va fi obligată pe viitor să taie alte cheltuieli, să majoreze taxele și impozitele locale sau să contacteze un împrumut bancar.

 

Drept la replică al Primăriei Medgidia

”Proiectul ”Construire locuințe sociale Dezrobirii” a fost inițiat în anul 2015 de către primarul din acea perioadă Marian Iordache, prin:

– încheierea contractului nr. 47/31.03.2015 privind ”Servicii de întocmire studiu de fezabilitate în vederea construirii pe strada Dezrobirii a 6 imobile”;

– aprobarea HCL nr 38/23.04.2015 privind probarea indicatorilor tehnico-economici ai documentațiilor SF pentru construire locuințe și lucrări tehnico-edilitare în Mun. Medgidia, str. Dezrobirii, nr. 15, proiectele 10108 și 10109/2015;

–  aprobarea HCL nr. 91/28.10.2015 privind actualizarea indicatorilor tehnico-economici și a documentațiilor SF pentru construire locuințe și lucrări tehnico-edilitare în mun. Medgidia, str. Dezrobirii, nr. 15.

Prin contractul nr. 237/ 29.09.2015 încheiat cu SC House Consult SRL București au fost prestate și predate documentele aferente ”Serviciilor de proiectare DTAC, PT+DDE+CS în vederea construirii a 6 blocuri de locuințe sociale, str. Dezrobirii nr. 15” și au fost obținute avizele aferente Certificatului de Urbanism nr. 255/06.10.2015 în scopul obținerii Autorizației de Construire.

Atât în anul 2016 prin primar – Marian Iordache, cât și în anul 2017 prin primar – Valentin Vrabie au fost semnate contracte de finanțare pentru construire de locuințe sociale dar ambele au fost reziliate cu acordul părților, întrucât lucrările de infrastructură tehnico-edilitară nu puteau fi suportate din bugetul local.

După ce proiectul a fost reactualizat de aceiași societate care a întocmit SF și PT în anul 2015 respectiv SC House Consult SRL București, acesta a fost depus spre finanțare cu fonduri europene, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013. În acest sens a fost aprobată  HCL nr. 81/27.08.2018 privind indicatorii tehnico-economici pentru realizarea investiției ”Construire blocuri locuințe sociale Dezrobirii 6 imobile cu regim de înălțime P+2E și lucrări tehnico edilitare aferente acestora”.

Pe niciunul din documentele menționate anterior nu se regăsesc semnături spre întocmire sau asumare ale actualilor consilieri locali Vlădescu Luminița sau Moșescu Bogdan deși în acest articol autorul său induce ideea potrivit căreia cei doi ar fi avut vreo contribuție în acest proiect.

Documentația de atribuire a contractului de lucrări ”Construire blocuri locuințe sociale Dezrobirii – 6 imobile cu regim de înălțime P+2E” a fost publicată în SEAP în anul 2020 în  lunile: ianuarie (anunț de participare procedura simplificată nr. SCN1061116 / 07.01.2020 cu data limita de depunere a ofertelor 11.02.2020),  martie (SCN1064509/ 06.03.2020 cu termen de depunere ofertă 06.04.2020),  aprilie (SCN1067206/ 27.04.2020 cu data limită de depunere a ofertelor 29.05.2020). Însă de fiecare dată procedurile au fost anulate datorită faptului că operatorii economici(societăți de construcții) deși s-au înscris la procedura de atribuire a contractului de execuție lucrări, aceștia nu au depus oferte tehnico-financiare.

Pentru a afla motivele pentru care operatorii economici (societăți de construcții) nu au depus oferte tehnico-financiare, UAT Medgidia a transmis acestora câte o solicitare în acest sens iar răspunsurile primite au făcut referire la ”subevaluarea sumei estimate pentru contractul de lucrări”.

În acest context, UAT Medgidia a testat piața privind prețurile serviciilor de actualizare a documentației tehnice, respectiv listele de cantități considerate a fi subevaluate. La data de 16.11.2020 a fost recepționată documentația actualizată și ulterior adoptată HCL nr. 1/ 21.01.2021 privind actualizarea devizului general și a indicatorilor tehnico economici aferenți obiectivului de investiție “Construire ansamblu de locuințe sociale și modernizare Strada Cocorilor în Municipiul Medgidia, Județul Constanța”– etapa PTh și asigurarea surselor de finanțare.

În prezent se lucrează la pregătirea documentației de atribuire, urmând ca procedura de achiziție să fie relansată în cel mai scurt timp. Atât timp cât Autoritatea Contractantă a inițiat în SICAP procedurile de achiziție pentru execuția de lucrări conform devizelor iar neprezentarea operatorilor economici a condus la actualizarea documentației tehnico economice și la reluarea procedurii cu valori actualizate și ținând cont de legislația în vigoare, nu se poate vorbi despre o licitație ”bălmăjită”.

Mai mult decât atât, majorarea valorii proiectului a avut la bază reevaluarea, de către o firmă de proiectare specializată, a listelor de cantități din punct de vedere financiar. Construcțiile fiind pe structură metalică, prețurile profilelor metalice s-au majorat cu aproximativ 60%, vopsirea efectuând-se cu o vopsea termospumabilă rezistentă la foc, fapt ce a mărit considerabil valoarea lucrărilor.

Prețul pe metru pătrat la aceste locuințe nu este dublu raportat la prețurile din piața privată și este evaluat conform proiectului tehnic, a prețurilor actuale și a structurii de alcătuire, respectiv 600 euro/mp. În cadrul proiectului sunt prevăzute a fi executate și rețele edilitare de apă, canalizare menajeră și pluvială, rețea de gaze, o stradă, trotuare aferente străzii, alei între blocuri, parcări și spații verzi delimitate cu borduri, rețele de electricitate pentru întreg cartierul de blocuri, rețele de iluminat. Acestea nu pot fi încadrate în prețul pe metrul pătrat aferent locuințelor.

Calculul făcut în articolul dumneavoastră este eronat, întrucât valoarea tuturor lucrărilor de execuție a fost împărțită doar la suprafața locuibilă a blocurilor, neluîndu-se în calcul lucrările tehnico-edilitare și infrastructura aferentă.

Aceste construcții nu pot fi foarte ieftine deoarece structura propusă este una mixtă, cu finisaje de gresie și parchet, cu obiecte sanitare, cu corpuri de iluminat inclusiv prize și întrerupătoare, sunt echipate cu instalații termice( centrale, corpuri de încălzire, ventilatoare etc), toți pereții sunt izolați cu vată minerală pentru eficientizare energetică, pereții interiori care fac parte din anvelopa clădiirii au structură mixtă (panouri sandwich și rigips la interior), deci gradul de finisare este foarte bun.

În cazul acestui proiect, Primăria Municipiului Medgidia a avut de ales între a renunța la un proiect în valoare de aproximativ 5 milioane de euro sau a mări partea de contribuție proprie până la valoarea de 3,5 milioane de euro, pentru a rezolva o problemă stringentă pentru comunitatea locală: lipsa locuințelor sociale.

În ceea ce privește suportabilitatea din bugetul local a cheltuielilor necesare implementării acestui proiect, subliniem faptul că managementul administrației actuale nu se bazează pe împrumuturi bancare ci pe atragere de fonduri din surse externe.

Prețul final al execuției lucrărilor va fi stabilit după desfășurarea licitației publicată în SICAP, la care pot participa toți operatorii economici interesați.”.

(Notă: dreptul la replică transmis redacției mai conține o somație de publicare, un paragraf cu opinii despre caracterul așa-zis denigrator al articolului nostru și o amenințare cu un proces civil. Neavând utilitate pentru cititori și neexistând o obligație de popularizare a opiniilor, aceste pasaje nu au fost preluate. Dreptul la replică a fost adăugat pe 08.04.2021, ora 19,58). 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: