Exclusiv
Primăria SRL Năvodari. Falsuri epocale la taxe și impozite
E oficial. O zice Curtea de Conturi a României într-un raport devastator dat publicității la începutul acestei săptămâni. Potrivit acestui document, Primăria Năvodari n-a încasat niciun leu, timp de nouă ani, de la concesionarul lacului Tașaul, societatea bucureșteană Mat Fish SRL deținută și administrată de un anume Doru Matei. Firma lui Matei datora impozit pentru 1970,15 hectare de teren/luciu de apă încă din anul 2008, atunci când a încheiat un contract de concesiune fără număr de înregistrare cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, cunoscută acum drept Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA). Ditamai instituția statului a atribuit contractul pe genunchi, fără număr de înregistrare, ca și cum ar fi fost o simplă hârtie de mână, așa cum făceau persoanele fizice înainte să se inventeze Notariatul și imprimanta. În acest mod scandalos Mat Fish a dobândit folosința exclusivă a lacului Tașaul, cu maluri, diguri și o impresionantă populație piscicolă, însă a uitat să depună declarații la UAT Năvodari pentru a se înregistra cu impozitul pe teren.
Paradisul fiscal de la Tașaul
Nouă ani de zile, funcționarii publici, fostul primar Nicolae Matei și actualul primar Florin Chelaru s-au prefăcut a fi loviți de amnezie. Nimeni din toată Primăria nu și-a mai amintit de existența acestui lac, iar banii cuveniți de drept autorității locale au rămas, bine-mersi, în buzunarele concesionarului. Mai departe, când pe malul lacului s-a ridicat o cherhana, cu bun-gust și mare dever, Primăria a emis toate documentele necesare, inclusiv avize anuale de funcționare. Cu toate acestea, societatea Cherhanaua Tașaul SRL, care a exploatat locația până în anul 2016, nu a fost înregistrată cu rol fiscal pentru plata taxelor și impozitelor locale. Din anul 2016, restaurantul este exploatat de SC Delta Rompes SRL, care la rândul ei a primit aviz de funcționare, dar nu a plătit niciun impozit la buget. Or, din acest punct de vedere, se poate spune că lacul Tașaul și împrejurimile au avut, pe blat, un regim de paradis fiscal, instituit de fostul primar Matei și continuat, în practică, de actualul primar Florin Chelaru.
Au falsificat programele de încasare a veniturilor ca să șteargă urmele favorizării
Cazul particular al lacului Tașaul nu este singular. La nivelul localității există o puzderie de alte situații de neîncasare a taxelor și impozitelor datorate localității. De altfel, Curtea de Conturi sugerează că programele anuale de încasare a veniturilor au fost falsificate la modul grosier. Astfel, Primăria nu a evaluat masa impozabilă pe baza informațiilor de la Registrul Agricol cu privire la terenurile aparținând persoanelor fizice din intravilan și extravilan, pe zone și ranguri; iar în privința construcțiilor, masa impozabilă nu s-a determinat în funcție de suprafața și felul acestor construcții. La persoane juridice, un jaf și mai mare în privința clădirilor, neexistând date complete cu privire la evaluarea, neevaluarea sau amortizarea acestora. În acest fel, sumele totale care trebuiau încasate au fost diminuate scriptic, spre beneficiul unor șmecheri, precum individul de la Mat Fish, care nu erau înregistrați cu rol fiscal și nu plăteau niciun leu bugetului local.
Au declarat încasări fabuloase de 99,71%, ca să mulgă bugetul de stat
În plus, această manevră a permis Primăriei să declare procente excepționale de încasare a veniturilor, chiar și de 99,71% (în anul 2012). Această performanță din pix, dincolo de faptul că seamănă cu practica vechilor comuniști de a vopsi brazii uscați la vizita tovarășului, avea și un scop cât se poate de pragmatic. Căci, potrivit legii, Primăriile primesc repartiții financiare de la bugetul de stat în funcție de gradul de colectare a veniturilor proprii. E clar că falsificarea descrisă mai sus a permis Primăriei să beneficieze de mai mulți bani de la bugetul de stat decât i s-ar fi cuvenit dacă cifrele ar fi fost calculate corect. Raportat la ”drepturile reale de încasat”, iar nu la cele ajustate din pix, Primăria a avut o prestație mai mult decât jalnică. Potrivit Raportului Curții de Conturi, gradul real de încasare a fost de 54,84% în anul 2012, 56,51% în anul 2013, 64,81% în anul 2014, 73,83% în anul 2015 și 84,51% în anul 2016. Ce s-a întâmplat cu diferența, doar Matei și Chelaru ar putea să știe.
Concesiuni aproape moca: 87 de bani/mp/an, 91 de bani/mp/an, 1,87 lei/mp/an
Un loc aparte în acest jaf îl ocupă și un contract de concesiune încheiat pentru incredibila redevență de 1,85 de lei pe metru pătrat pe an. Concesionarul – SC Resort Metal SRL – a uitat să achite până și această sumă de toată jena, iar Primăria nu a băgat de seamă. Există totuși, la nivelul Primăriei, contracte de concesiune cu valori și mai mici… însă cu redevențele plătite la zi. Este vorba de contractul 33529/21.10.2013, pentru un teren de pe malul lacului Siutghiol, cu o redevență de 87 de bani pe metru pătrat pe an. De asemenea, contractul de concesiune 16516/09.02.2016 încheiat de Primăria Năvodari pentru un alt teren de pe malul lacului, are o redevență de 91 bani pe metru pătrat pe an. Vă dați seama ce jaf de proporții?!
Firme iertate de datorii de 3,4 milioane de euro
Cu o iresponsabilitate la fel de crasă, Primăria Năvodari s-a înscris la masa credală a unor societăți intrate în insolvență cu un procent de 42,60% din sumele care îi erau datorate. Astfel, deși potrivit înregistrărilor din contabilitatea publică aceste firme datorau 26.608.964 de lei bugetului local, Primăria a revendicat în procedura insolvenței doar 11.335.467,42 de lei. În acest fel, autoritatea a renunțat la diferența, care ajunge la 3,4 milioane de euro. Black Sea Development SRL, una din firmele intrate în insolvență, a fost iertată pur și simplu de o datorie de 1.108.897,41 de lei.
2016: creanțele Primăriei ajung la 10,8 milioane de euro
La nivelul anului 2016, valoarea creanțelor neîncasate la bugetul local ajungea la 48.966.286 de lei, ceea ce înseamnă peste 10,8 milioane de euro. Evident că auditorii Curții de Conturi nu au avut pârghiile de a stabili exact toate rubedeniile, amantele și ”săgețile” care au beneficiat de acest jaf.
Pentru unii mumă, pentru alții ciumă
Însă, în timp ce unii beneficiau de asemenea favoritisme, neplătind nici măcar concesiunile de un leu și 84 de bani, neplătind impozite pentru mii de hectare de teren, băgând in insolvență firme care datorau milioane și milioane de lei la buget, Primăria a cășunat să acopere o parte din această gaură prin inventarea unei taxe halucinante, de două milioane de euro, în sarcina unui agent economic din turism. Vorbim aici de societatea Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu, care deține complexul de vile Verona, de patru stele, de pe malul lacului Siutghiol. În urma unei furtuni din primăvara anului 2007 care a accentuat fenomenul de eroziune și infiltrațiile dăunătoare pentru siguranța construcțiilor turistice, societatea a consolidat malul lacului, în dreptul proprietății sale, băgând bani, și nu puțini, ca să amenajeze un loc lăsat de izbeliște. În urma intervenției, întreaga întindere – anterior erodată – a ajuns să arate civilizat, ca o plajă naturală, perfect plană. Terenul a fost consolidat cu piatră brută, garnisită la nivelul solului cu un strat de piatră spartă și, la urmă, cu un strat consistent și perfect plan de nisip din cel mai bun sort. În 2012, Primăria a considerat că firma lui Grigore Comănescu a depozitat aceste materiale în locurile publice. În acest sens, fostul primar Nicolae Matei a trimis societății o decizie de impunere fiscală, fără număr de înregistrare și fără a menționa ce prestație a executat în favoarea firmei și în temeiul cărei cereri sau al cărui contract… mai ales că nu exista nicio prestație, nicio cerere și niciun contract. În acest fel, societatea a fost scoasă datoare cu două milioane de euro.
Dimensiunea plenară a abuzului
Deși am scris numeroase articole despre această situație cu totul ieșită din comun și am participat, alături de omul de afaceri Grigore Comănescu, la numeroase emisiuni la B1TV, Realitatea TV, Nașul TV și Dobrogea TV , trebuie să recunosc faptul că dimensiunea plenară a abuzului abia acum a ieșit la iveală, după controlul amănunțit al Curții de Conturi. În esență, auditorii spun că decizia de impunere fiscală, fără număr de înregistrare, trimisă de Nicolae Matei, pe 14 august 2012, firmei Somaco Construct SRL este abuzivă și ilegală. Din foarte multe puncte de vedere.
Somaco avea în autorizație amenajarea și protejarea malului lacului
În primul rând, se reține în Raportul de control că Somaco Construct SRL a obținut autorizație de construire în baza proiectului tehnic depus pe 19.12.2007 și a cererii 6075/20.12.2007. Această documentație prevedea ”Măsuri de protecție a mediului: Amenajarea și protejarea malului lacului + Amenajarea spațiilor verzi din incintă”.
”… având în vedere elementele prezentate în documentele depuse pentru emiterea autorizației de construire, concluzionăm că UATO Năvodari a avut cunoștință încă din 19.02.2007 despre detaliile proiectului și despre măsurile necesare a fi luate de SC Somaco Construct SRL pentru amenajarea și protejarea malului lacului. Așadar, în cunoștință de cauză, Primăria Orașului Năvodari, prin primar, a eliberat Autorizația de Construire nr. 410/20.12.2007.” – se afirmă în Raportul Curții de Conturi.
Hărțile și imaginile atestă fără dubiu că malul se prăbușea în lac, progresiv
Mai departe, auditorii au inventariat o serie de imagini ortofotoplan, fotografii Google Earth din 2005 și 2007 preluate în sistem de proiecție Stereo 1970, schițe cadastrale întocmite de profesioniști agreați de Primăria Năvodari, un raport de expertiză tehnică extrajudiciară și opinii exprimate de specialiști de la Apele Române. Toate acestea confirmă un fenomen de eroziune a malului, prin care zona de protecție a lacului a fost diminuată progresiv, de la an la an, fiind acoperită de luciul de apă. Așadar, lacul a înaintat, mușcând din țărmul neconsolidat.
”… rezultă că zona cuprinsă între luciul lacului Siutghiol și limita proprietății Somaco Construct, pe limita de vest a zonei de protecție – ce coincidea cu linia malului – era discontinuă fiind întreruptă de numeroase ogașe și ravene, precum și faptul că suprafețe de teren din domeniul public al UAT Năvodari erau pierdute total – prin prăbușirea unor fâșii de mal din zona de protecție mal, fenomen din cauza căruia încă din anul 2005, partea de nord a zonei de protecție se afla în cuveta lacului, care conform prevederilor Legii 213/1998 și a Legii apelor, este proprietate publică a statului român.”.
De la Ana la Caiafa. ”Nu ne sinchisim” și ”nu sunt bani”
Așa cum constată Curtea de Conturi, societatea Somaco Construct a depus o adresă la Primăria Năvodari, înregistrată la această instituție sub numărul de intrare 15071/04.06.2007, cu privire la necesitatea executării în regim de urgență a lucrărilor de apărare împotriva acțiunii distructive a apei. Ce a făcut Primăria? Nimic! Nici măcar nu a trimis un răspuns la mișto. În aceste condiții, societatea s-a adresat Apelor Române, instituție care a răspuns acestei cereri și a arătat că este necesară și oportună consolidarea malului, că există un proiect întocmit de Aquaproiect SA București, dar că nu sunt bani. Între ”nu ne sinchisim” și ”nu sunt bani” – ca să rezumăm popular atitudinea celor două instituții – Somaco Construct SRL a ales să execute lucrările necesare pe cheltuiala sa, dată fiind situația de urgență.
Primăria a furat o lucrare de apărare a malului, ca să pretindă taxa uriașă
Tot Curtea de Conturi ne lămurește că intervenția Somaco Construct are caracterul de lucrare de apărare împotriva acțiunii distructive a apei, iar terenul amenajat astfel aparține statului român.
”Concluzionăm că această construcție de apărare realizată împotriva acțiunii distructive a apei în suprafață de aprox. 3.365 mp, din care suprafața de aprox. 2.003 mp în cuveta lacului, constând în lucrări de apărare și consolidare a malului lacului Siutghiol, în zona orașului Năvodari DC 86 – Mamaia Nord, lucrări finalizate de Somaco Construct în luna iunie 2007, aparține conform legii domeniului public al statului român.”.
Iată, așadar, constatarea definitivă a Curții de Conturi că terenul de la Siutghiol era de drept al statului român. În anul 2012, la inițiativa fostului primar Nicolae Matei, localitatea și-a intabulat în proprietate suprafața consolidată de Grigore Comănescu, furând practic terenul de la stat. În același an, a pretins că terenul ajuns scriptic, dar ilegal, în proprietatea localității ar fi ocupat cu materiale de construcții depozitate de societatea lui Grigore Comănescu, motiv pentru care autoritatea a emis taxa halucinantă de două milioane de euro, calculată retroactiv din anul 2010.
Alte ilegalități flagrante
În acest caz, mai sunt și alte ilegalități flagrante comise de Primărie în complicitate cu funcționarii OCPI, în privința intabulării abuzive a terenurilor statului, însă despre toate acestea vom reveni într-un material ulterior. Până atunci, să mai spunem doar că Primăria s-a comportat ca o ciumă în cazul de la Siutghiol, după ce se comportase ca o mumă pentru situația lacului Tașaul, unde societatea Mat Fish SRL, deținută și administrată de un anume Doru Matei, a fost iertată nouă ani de zile de impozitul datorat în mod cert localității. Facem precizarea că nu am reușit să identificăm dacă Doru Matei, favorizatul, este rudă cu Nicolae Matei, făptașul care a generat cea mai mare parte din acest jaf. Va urma!
