Connect with us

Exclusiv

Primăria SRL Năvodari. Falsuri epocale la taxe și impozite

Adrian Cârlescu

Publicat

la

E oficial. O zice Curtea de Conturi a României într-un raport devastator dat publicității la începutul acestei săptămâni. Potrivit acestui document, Primăria Năvodari n-a încasat niciun leu, timp de nouă ani, de la concesionarul lacului Tașaul, societatea bucureșteană Mat Fish SRL deținută și administrată de un anume Doru Matei.  Firma lui Matei datora impozit pentru 1970,15 hectare de teren/luciu de apă încă din anul 2008, atunci când a încheiat un contract de concesiune fără număr de înregistrare cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, cunoscută acum drept Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA). Ditamai instituția statului a atribuit contractul pe genunchi, fără număr de înregistrare, ca și cum ar fi fost o simplă hârtie de mână, așa cum făceau persoanele fizice înainte să se inventeze Notariatul și imprimanta. În acest mod scandalos Mat Fish a dobândit folosința exclusivă a lacului Tașaul, cu maluri, diguri și o impresionantă populație piscicolă, însă a uitat să depună declarații la UAT Năvodari pentru a se înregistra cu impozitul pe teren.

Paradisul fiscal de la Tașaul

Nouă ani de zile, funcționarii publici, fostul primar Nicolae Matei și actualul primar Florin Chelaru s-au prefăcut a fi loviți de amnezie. Nimeni din toată Primăria nu și-a mai amintit de existența acestui lac, iar banii cuveniți de drept autorității locale au rămas, bine-mersi, în buzunarele concesionarului. Mai departe, când pe malul lacului s-a ridicat o cherhana, cu bun-gust și mare dever, Primăria a emis toate documentele necesare, inclusiv avize anuale de funcționare. Cu toate acestea, societatea Cherhanaua Tașaul SRL, care a exploatat locația până în anul 2016, nu a fost înregistrată cu rol fiscal pentru plata taxelor și impozitelor locale. Din anul 2016, restaurantul este exploatat de SC Delta Rompes SRL, care la rândul ei a primit aviz de funcționare, dar nu a plătit niciun impozit la buget. Or, din acest punct de vedere, se poate spune că lacul Tașaul și împrejurimile au avut, pe blat, un regim de paradis fiscal, instituit de fostul primar Matei și continuat, în practică, de actualul primar Florin Chelaru.

Au falsificat programele de încasare a veniturilor ca să șteargă urmele favorizării

Cazul particular al lacului Tașaul nu este singular. La nivelul localității există o puzderie de alte situații de neîncasare a taxelor și impozitelor datorate localității. De altfel, Curtea de Conturi sugerează că programele anuale de încasare a veniturilor au fost falsificate la modul grosier. Astfel, Primăria nu a evaluat masa impozabilă pe baza informațiilor de la Registrul Agricol cu privire la terenurile aparținând persoanelor fizice din intravilan și extravilan, pe zone și ranguri; iar în privința construcțiilor, masa impozabilă nu s-a determinat în funcție de suprafața și felul acestor construcții. La persoane juridice, un jaf și mai mare în privința clădirilor, neexistând date complete cu privire la evaluarea, neevaluarea sau amortizarea acestora. În acest fel, sumele totale care trebuiau încasate au fost diminuate scriptic, spre beneficiul unor șmecheri, precum individul de la Mat Fish, care nu erau înregistrați cu rol fiscal și nu plăteau niciun leu bugetului local.

Au declarat încasări fabuloase de 99,71%, ca să mulgă bugetul de stat

În plus, această manevră a permis Primăriei să declare procente excepționale de încasare a veniturilor, chiar și de 99,71% (în anul 2012). Această performanță din pix, dincolo de faptul că seamănă cu practica vechilor comuniști de a vopsi brazii uscați la vizita tovarășului, avea și un scop cât se poate de pragmatic. Căci, potrivit legii, Primăriile primesc repartiții financiare de la bugetul de stat în funcție de gradul de colectare a veniturilor proprii. E clar că falsificarea descrisă mai sus a permis Primăriei să beneficieze de mai mulți bani de la bugetul de stat decât i s-ar fi cuvenit dacă cifrele ar fi fost calculate corect. Raportat la ”drepturile reale de încasat”, iar nu la cele ajustate din pix, Primăria a avut o prestație mai mult decât jalnică. Potrivit Raportului Curții de Conturi, gradul real de încasare a fost de 54,84% în anul 2012, 56,51% în anul 2013, 64,81% în anul 2014, 73,83% în anul 2015 și 84,51% în anul 2016. Ce s-a întâmplat cu diferența, doar Matei și Chelaru ar putea să știe.

Concesiuni aproape moca: 87 de bani/mp/an, 91 de bani/mp/an, 1,87 lei/mp/an

Un loc aparte în acest jaf îl ocupă și un contract de concesiune încheiat pentru incredibila redevență de 1,85 de lei pe metru pătrat pe an. Concesionarul – SC Resort Metal SRL – a uitat să achite până și această sumă de toată jena, iar Primăria nu a băgat de seamă. Există totuși, la nivelul Primăriei,  contracte de concesiune cu valori și mai mici… însă cu redevențele plătite la zi. Este vorba de contractul 33529/21.10.2013, pentru un teren de pe malul lacului Siutghiol, cu o redevență de 87 de bani pe metru pătrat pe an. De asemenea, contractul de concesiune 16516/09.02.2016 încheiat de Primăria Năvodari pentru un alt teren de pe malul lacului,  are o redevență de 91 bani pe metru pătrat pe an. Vă dați seama ce jaf de proporții?!

Firme iertate de datorii de 3,4 milioane de euro

Cu o iresponsabilitate la fel de crasă, Primăria Năvodari s-a înscris la masa credală a unor societăți intrate în insolvență cu un procent de 42,60% din sumele care îi erau datorate. Astfel, deși potrivit înregistrărilor din contabilitatea publică aceste firme datorau 26.608.964 de lei bugetului local, Primăria a revendicat în procedura insolvenței doar 11.335.467,42 de lei. În acest fel, autoritatea a renunțat la diferența, care ajunge la 3,4 milioane de euro. Black Sea Development SRL, una din firmele intrate în insolvență, a fost iertată pur și simplu de o datorie de 1.108.897,41 de lei.

2016: creanțele Primăriei ajung la 10,8 milioane de euro

La nivelul anului 2016, valoarea creanțelor neîncasate la bugetul local ajungea la 48.966.286 de lei, ceea ce înseamnă peste 10,8 milioane de euro. Evident că auditorii Curții de Conturi nu au avut pârghiile de a stabili exact toate rubedeniile, amantele și ”săgețile” care au beneficiat de acest jaf.

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă

Însă, în timp ce unii beneficiau de asemenea favoritisme, neplătind nici măcar concesiunile de  un leu și 84 de bani, neplătind impozite pentru mii de hectare de teren, băgând in insolvență firme care datorau milioane și milioane de lei la buget, Primăria a cășunat să acopere o parte din această gaură prin inventarea unei taxe halucinante, de două milioane de euro, în sarcina unui agent economic din turism. Vorbim aici de societatea Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu, care deține complexul de vile Verona, de patru stele, de pe malul lacului Siutghiol. În urma unei furtuni din primăvara anului 2007 care a accentuat fenomenul de eroziune și infiltrațiile dăunătoare pentru siguranța construcțiilor turistice, societatea a consolidat malul lacului, în dreptul proprietății sale, băgând bani, și nu puțini, ca să amenajeze un loc lăsat de izbeliște. În urma intervenției, întreaga întindere – anterior  erodată – a ajuns să arate civilizat, ca o plajă naturală, perfect plană.  Terenul a fost consolidat cu piatră brută, garnisită la nivelul solului cu un strat de piatră spartă și, la urmă, cu un strat consistent și perfect plan de nisip din cel mai bun sort. În 2012, Primăria a considerat că firma lui Grigore Comănescu a depozitat aceste materiale în locurile publice. În acest sens, fostul primar Nicolae Matei a trimis societății o decizie de impunere fiscală, fără număr de înregistrare și fără a menționa ce prestație a executat în favoarea firmei și în temeiul cărei cereri sau al cărui contract… mai ales că nu exista nicio prestație, nicio cerere și niciun contract. În acest fel, societatea a fost scoasă datoare cu două milioane de euro.

Dimensiunea plenară a abuzului

Deși am scris numeroase articole despre această situație cu totul ieșită din comun și am participat, alături de omul de afaceri Grigore Comănescu, la numeroase emisiuni la B1TV, Realitatea TV, Nașul TV și Dobrogea TV , trebuie să recunosc faptul că dimensiunea plenară a abuzului abia acum a ieșit la iveală, după controlul amănunțit al Curții de Conturi. În esență, auditorii spun că decizia de impunere fiscală, fără număr de înregistrare, trimisă de Nicolae Matei, pe 14 august 2012, firmei Somaco Construct SRL este abuzivă și ilegală. Din foarte multe puncte de vedere.

Somaco avea în autorizație amenajarea și protejarea malului lacului

În primul rând, se reține în Raportul de control că Somaco Construct SRL a obținut autorizație de construire în baza proiectului tehnic depus pe 19.12.2007 și a cererii 6075/20.12.2007. Această documentație prevedea ”Măsuri de protecție a mediului: Amenajarea și protejarea malului lacului + Amenajarea spațiilor verzi din incintă”.

”… având în vedere elementele prezentate în documentele depuse pentru emiterea autorizației de construire, concluzionăm că UATO Năvodari  a avut cunoștință încă din 19.02.2007 despre detaliile proiectului și despre măsurile necesare a fi luate de SC Somaco Construct SRL pentru amenajarea și protejarea malului lacului. Așadar, în cunoștință de cauză, Primăria Orașului Năvodari, prin primar, a eliberat Autorizația de Construire nr. 410/20.12.2007.” – se afirmă în Raportul Curții de Conturi.

Hărțile și imaginile atestă fără dubiu că malul se prăbușea în lac, progresiv

Mai departe, auditorii au inventariat o serie de imagini ortofotoplan, fotografii Google Earth din 2005 și 2007 preluate în sistem de proiecție Stereo 1970, schițe cadastrale întocmite de profesioniști agreați de Primăria Năvodari, un  raport de expertiză tehnică extrajudiciară și opinii exprimate de specialiști de la Apele Române. Toate acestea confirmă un fenomen de eroziune a malului, prin care zona de protecție a lacului a fost diminuată progresiv, de la an la an, fiind acoperită de luciul de apă. Așadar, lacul a înaintat, mușcând din țărmul neconsolidat.

”… rezultă că zona cuprinsă între luciul lacului Siutghiol și limita proprietății Somaco Construct, pe limita de vest a zonei de protecție – ce coincidea cu linia malului – era discontinuă fiind întreruptă de numeroase ogașe și ravene, precum și faptul că suprafețe de teren din domeniul public al UAT Năvodari erau pierdute total – prin prăbușirea unor fâșii de mal din zona de protecție mal, fenomen din cauza căruia încă din anul 2005, partea de nord a zonei de protecție se afla în cuveta lacului, care conform prevederilor Legii 213/1998 și a Legii apelor, este proprietate publică a statului român.”.

De la Ana la Caiafa. ”Nu ne sinchisim” și ”nu sunt bani”

Așa cum constată Curtea de Conturi, societatea Somaco Construct a depus o adresă la Primăria Năvodari, înregistrată la această instituție sub numărul de intrare 15071/04.06.2007, cu privire la necesitatea executării în regim de urgență a lucrărilor de apărare împotriva acțiunii distructive a apei. Ce a făcut Primăria? Nimic! Nici măcar nu a trimis un răspuns la mișto. În aceste condiții, societatea s-a adresat Apelor Române, instituție care a răspuns acestei cereri și a arătat că este necesară și oportună consolidarea malului, că există un proiect întocmit de Aquaproiect SA București, dar că nu sunt bani. Între ”nu ne sinchisim” și ”nu sunt bani” – ca să rezumăm popular atitudinea celor două instituții – Somaco Construct SRL a ales să execute lucrările necesare pe cheltuiala sa, dată fiind situația de urgență.

Primăria a furat o lucrare de apărare a malului, ca să pretindă taxa uriașă

Tot Curtea de Conturi ne lămurește că intervenția Somaco Construct are caracterul de lucrare de apărare împotriva acțiunii distructive a apei, iar terenul amenajat astfel aparține statului român.

”Concluzionăm că această construcție de apărare realizată împotriva acțiunii distructive a apei în suprafață de aprox. 3.365 mp, din care suprafața de aprox. 2.003 mp în cuveta lacului, constând în lucrări de apărare și consolidare a malului lacului Siutghiol, în zona orașului Năvodari DC 86 – Mamaia Nord, lucrări finalizate de Somaco Construct în luna iunie 2007, aparține conform legii domeniului public al statului român.”.

Iată, așadar, constatarea definitivă a Curții de Conturi că terenul de la Siutghiol era de drept al statului român. În anul 2012, la inițiativa fostului primar Nicolae Matei, localitatea și-a intabulat în proprietate suprafața consolidată de Grigore Comănescu, furând practic terenul de la stat. În același an, a pretins că terenul ajuns scriptic, dar ilegal, în proprietatea localității ar fi ocupat cu materiale de construcții depozitate de societatea lui Grigore Comănescu, motiv pentru care autoritatea a emis taxa halucinantă de două milioane de euro, calculată retroactiv din anul 2010.

Alte ilegalități flagrante

În acest caz, mai sunt și alte ilegalități flagrante comise de Primărie în complicitate cu funcționarii OCPI, în privința intabulării abuzive a terenurilor statului, însă despre toate acestea vom reveni într-un material ulterior. Până atunci, să mai spunem doar că Primăria s-a comportat ca o ciumă în cazul de la Siutghiol, după ce se comportase ca o mumă pentru situația lacului Tașaul, unde societatea Mat Fish SRL, deținută și administrată de un anume Doru Matei, a fost iertată nouă ani de zile de impozitul datorat în mod cert localității. Facem precizarea că nu am reușit să identificăm dacă Doru Matei, favorizatul, este rudă cu Nicolae Matei, făptașul care a generat cea mai mare parte din acest jaf. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

O ilegalitate a Primăriei Constanța și miza ei financiară. Ghenele de ambalaje puse în cârca asociațiilor de locatari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Regulamentul de gospodărire și înfrumusețare a Constanței, adoptat prin Hotărârea locală 77/2021, este utilizat în scopuri ilegale și abuzive de aparatul de specialitate al primarului Vergil Chițac. Un semnal de alarmă în acest sens a fost tras de consilierii locali USR, care au convocat deja o ședință extraordinară în scopul modificării Regulamentului. Inițiativa acestora a plecat de la revolta că asociațiile de locatari au fost notificate de Primărie pentru a tunde boscheții dintre blocuri, de pe terenurile municipalității, și pentru a construi ghene de colectare separată a deșeurilor reciclabile. Aspectul din urmă ne-a atras în mod deosebit atenția, deoarece părea expresia unei stări de beznă intelectuală. După o documentare minuțioasă, am descoperit însă că regimul Chițac nu din prostie și-a propus să umple orașul cu ghene printre blocuri. La mijloc este o afacere de milioane de euro și o inginerie juridică prin care regimul vrea să ocolească actualul contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, ca să mute niște bani în alte buzunare.  

Autograful lui Horia C.

Potrivit art. 154 aliniatul 6 din Codul Administrativ, primarul este cel care reprezintă UAT-ul în relațiile cu persoanele fizice și juridice. Din acest punct de vedere, notificările trebuiau semnate de primar sau în numele primarului de o persoană cu atribuții delegate în acest sens. Fiind vorba de o ilegalitate, după cum vom demonstra mai jos, prezumăm că Vergil Chițac a ezitat să se agațe de semnătură ca boul de jug. Așa că hârtiile au fost semnate de Horia Constantinescu, omul pe care Chițac l-a apărat cu riscul destrămării alianței cu USR. Iar acum înțelegem și de ce.

Notificarea

După o narațiune despre ”sancțiunile” plătite de municipalitate din cauza neîncadrării în țintele de colectare selectivă a deșeurilor, Horia Constantinescu anunță asociațiile, scurt pe doi, că au două obligații mari și late, în baza articolului 5 aliniatul 5 din Regulamentul de gospodărire. În primul rând, să încheie contracte cu ”prestatori de servicii specializați în colectarea, transportul și eliminarea/valorificarea deșeurilor municipale selective”.

În al doilea rând, să asigure locuri amenajate, dotate cu europubele, pentru colectarea separată a deșeurilor pe fracții de hârtie, metal, plastic și sticlă. Într-un alt paragraf, directorul lui Chițac subliniază că aceste locuri trebuie să fie acoperite, împrejmuite, securizate și dotate cu scurgere a apelor reziduale. Cu alte cuvinte, sunt costisitoare și greu de făcut.

Alte două precizări din notificare sunt esențiale:

  1. Că ”prestatorii” pot fi identificați pe site-ul Agenției de Protecție a Mediului, la secțiunea ”gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje”
  2. Că amenajarea locurilor de colectare poate face obiectul unei înțelegeri cu acești prestatori (nu se știu condițiile: contracost sau gratis, cu preț redus, cu plata în avans, în rate, în barter…).

Extras din notificare. Atenție la sintagma ”deșeuri menajere”, care înseamnă gunoaie provenite din activități casnice.

Legea spune exact invers

În mod cert, notificarea este plină de minciuni și ilegalități.

Este cu totul ilegală obligarea asociațiilor de locatari să construiască ghene pentru colectarea separată a deșeurilor reciclabile. Potrivit articolului 17 din Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, autoritățile locale sunt cele obligate ”să asigure colectarea separată pentru cel puțin deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale”. Iar potrivit articolului 59 din aceeași lege, autoritățile locale sunt cele care ”asigură spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deșeu, precum și funcționalitatea acestora”.

Așadar, întreaga răspundere aparține autorității locale.

 

Întreaga lege o pueteți citi pe AICI.

Legea mai obligă autoritățile să includă tarife distincte în contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pentru activitățile desfășurate de operatorii de salubrizare în privința colectării selective (art 17, alin. 1 litera c din Legea 211/2011). În cazul Constanței, este vorba de Polaris M Holding.

Numai că administrația Chițac nu vrea să aplice legea. Acești oameni vor să mute banii în alte buzunare, cu riscul de a umple orașul de ghene printre blocuri, cum nu a îndrăznit nimeni până acum în această țară.

Pe terenurile municipalității?

Pe de altă parte, trebuie să spunem că asociațiile de locatari nu au de regulă nimic în proprietatea lor. În consecință, ele nu pot construi ghenele decât pe domeniul municipalității și numai dacă primesc un drept legal de folosință asupra terenurilor necesare, pe care nu-l poate da nici Horia C., nici șeful său Chițac, ci numai și numai Consiliul Local, cu majoritate calificată de voturi.

Contractul cu prestatorii liber aleși – un alt abuz de zile mari

La fel de ilegală este și obligarea asociațiilor de locatari să încheie contracte de colectare a deșeurilor cu ”prestatori”.

Asociațiile nu generează deșeuri și ca atare nu pot fi obligate să le gestioneze. Cei care produc deșeurile de la un bloc sunt persoanele fizice, proprietarii apartamentelor. Însă aceștia plătesc  deja o taxă Primăriei, beneficiind de serviciile operatorului local de salubrizare.

Salubrizarea nu este un serviciu concurențial, ci unul reglementat în totalitate. Singura formă de concurență are loc la momentul licitației pentru concesionarea serviciului către un operator. Pe perioada contractului, operatorul are drept exclusiv de colectare a deșeurilor municipale. Prin lege, colectarea nu poate fi altfel decât separată. Persoanele fizice, care generează deșeuri menajere, achită serviciul de colectare direct la Primărie, prin taxa de salubrizare. Persoanele juridice, care generează deșeuri similare celor menajere din activitatea lor comercială,  sunt obligate să încheie contracte de prestări cu firma de salubrizare.   

Primăria nu poate obliga persoanele fizice să încheie convenții în afara contractului de delegare, cu prestatori aleși în mod liber de pe piață, riscând pe de o parte un dosar penal, iar pe de altă parte niște daune-interese mai mari decât toată averea lui Chițac, Ovanesian și Constantinescu la un loc.

Din acest motiv, Primăria a recurs la un truc, instituind obligații nu către persoanele fizice din oraș, ci către asociațiile de locatari, care sunt persoane juridice. La mijloc este o șmecherie juridică prin care se încearcă asimilarea forțată a locatarilor în rândul societăților comerciale, pe motiv că și asociațiile constituite de ei sunt persoane juridice.

Ca să fie clar, oricine are dreptul să colecteze pe proprietatea lui ambalaje și să le vândă către un reciclator, să le schimbe pe un bilet de autobuz sau pe un voucher la supermarket, când sunt acțiuni în acest sens. Însă Primăria transformă acest drept într-o obligație, la fel cum încearcă să-i oblige pe cetățeni să amenajeze facilitățile de colectare care prin lege sunt date în sarcina autorităților locale.  

O găleată de minciuni

Notificarea este mincinoasă în privința modului în care îi face răspunzători pe cetățeni de faptul că Primăria a plătit anul trecut 4,8 milioane de lei, iar anul acesta va plăti peste 13 milioane de lei, ca sancțiune pentru reciclarea deficitară. În realitate, Primăria suportă taxa de economie circulară, de 80 de lei pentru tona de deșeuri DEPOZITATE.

Anul acesta, taxa se va ridica la peste 13 milioane de lei. O parte din această creștere este cauzată de faptul că Primăria jupoaie bulevardul Lăpușneanu de carosabilul său, ca să taie benzi dedicate pentru autobuze și piste pentru biciclete pe locul parcărilor de-acum. Vor rezulta peste 75 de mii de tone de deșeuri inerte, după cum scrie în autorizația de construire. Numai pentru aceste deșeuri, taxa pentru economia circulară se ridică la 6 milioane de lei. Dar taxa din acest caz este datorată de Primărie pentru un proiect al ei. Și nu are legătură cu reciclarea, ci cu depozitarea.

Filozofia de reciclare

În Uniunea Europeană, gestionarea deșeurilor se face pe baza filozofiei că producătorii de ambalaje răspund extins, adică plătesc, reciclarea acestora. La nivelul Uniunii, au fost stabilite ținte anuale de reciclare a ambalajelor, cele mai importante categorii separate fiind hârtia, metalul, plasticul și sticla.

Producătorii de ambalaje pot transfera răspunderea reciclării către organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului (OIREP-uri). Producătorii ambalajelor plătesc transferul de responsabilitate către OIREP-uri, iar acestea din urmă plătesc reciclarea către cei care participă la acest proces. Primăriile primesc bani de la OIREP-uri pentru ambalajele reciclate din deșeurile municipale. Și nu în ultimul rând în ordinea importanței, OIREP-urile plătesc și pentru construirea facilităților de colectare selectivă a deșeurilor din ambalaje.

Așadar, cetățenii n-ar fi plătit nimic dacă regimul Chițac ar fi respectat benevol legea. Legea obligă autoritățile locale să amenajeze locurile de colectare separată a deșeurilor. Or regimul Chițac a pus această obligație în cârca asociațiilor de locatari, ca să aibă prilejul să introducă într-o piață reglementată prestatori care nu au participat la nicio licitație. Dar nu-i bai, aveți încredere!

Download (PDF, 3.72MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel TIMOREAZĂ magistrații. ONG-ul a încercat să direcționeze un proces către un judecător ”eligibil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Se întâmplă lucruri bizare în procesul în care Asociația Constanța Altfel, fondată de Vergil Chițac, Felicia Ovanesian și alte persoane, cere anularea PUZ-ului adoptat pentru bulevardul Lăpușneanu. Procesul a început în anul 2018, la Tribunalul Constanța, însă nici până acum nu s-a ajuns la discutarea probatoriului pe fond. În urmă cu o lună, judecătorul cauzei a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a Asociației Constanța Altfel. Însă pronunțarea s-a amânat de trei ori la rând.

Tergiversarea procesului convine de minune Asociației Constanța Altfel, care a obținut suspendarea PUZ-ului și răgazul de a se juca pe îndelete cu Primăria și cu diverși investitori. Prima ”jucătoare” în cauză a fost Felicia Ovanesian, angajată de asociația din care făcea parte pentru a o reprezenta convențional în proces. La finele anului trecut, Ovanesian a devenit city-manager al Constanței. Ca urmare, ea s-a suspendat din Baroul de Avocați, pentru a se putea dedica exclusiv Primăriei, așa cum cere imperativ Codul Administrativ. Și se dedică, participând la inventarea de sensuri unice care aglomerează orașul și-l intoxică în mod excesiv cu noxe sau la inventarea de regulamente prin care cetățenii sunt obligați să plătească biruri pentru parcări și să iasă la muncă patriotică în boscheții de pe terenurile Primăriei. Și mai sunt în lucru și alte regulamente mai puțin cunoscute publicului referitoare la aerul curat… care nu poate fi curat din cauza traficului tembel, la păstrarea liniștii… care nu poate fi păstrată din cauza aceluiași trafic tembel, la umplerea orașului cu tomberoane printre blocuri, pentru colectat deșeuri reciclabile în afara contractului de delegare a gestiunii salubrizării municipale.

Având în vedere aceste nobile atribuții și preocupări ale doamnei city-manager, rolul de avocat al Asociației a început să fie jucat de Cristina Liliana Toxin, fostă judecătoare și fostă asociată profesională cu Felicia Ovanesian în afaceri avocățești. La urcarea în funcția publică, Ovanesian menționa în declarația sa de avere că Toxin s-a obligat să-i achite 200.000 de euro, nu se știe ca ce chestie – ca să folosim o expresie din popor, foarte potrivită situației. N-ar fi treaba noastră să comentăm afacerile celor două persoane, dacă la mijloc n-ar fi raporturi care frizează conflictul de interese. Astfel, Toxin reprezintă convențional Asociația care se judecă în zeci de litigii cu Primăria. Iar cu ce câștigă din aceste procese o poate îndestula pe prietena sa din conducerea Primăriei în privința obligației pe care și-a luat-o de a-i vărsa acele sute de mii de euro. Or treaba asta cam pute a conflict de interese.

Extras din declarația de avere a Feliciei Ovanesian. Aceasta are de primit 200.000 de euro de la Toxin. Datoria nu este de tipul 3, adică împrumut. Este de tipul 1, adică titluri de stat, certificate sau obligațiuni. În mod evident, Ovanesian nu este organ de stat și nici instituție de certificare. Ca urmare, opinăm că este vorba de o obligație pe care Toxin și-a luat-o față de prietena ei de la Primărie, în baza unor aspecte private.

Colac peste pupăză, în Consiliul Director al ONG-ului care se războiește cu Primăria și cu investitorii se află și nora, de câteva zile oficială, a primarului Constanței. Din sutele de activiști înflăcărați ai ONG-ului care milita pentru mediu curat, meritocrație și moralitate, doar nora fostului președinte ajuns primar s-a găsit să-i ia locul. Curat murdar, coane Chițac!

Extras din Încheierea judecătorească, prin care Chițac a plecat din Asociație, iar în Consiliul Director a fost cooptată nora sa, pe atunci neoficială.

Revenim la proces. Ca avocat al Asociației Constanța Altfel, Critina Toxin a adoptat o strategie agresivă, pe care am constatat-o direct, participând la termenele procesului. Toxin i-a sâsâit unui investitor, care este blocat prin acest proces să construiască o clinică medicală cu fonduri europene, să se mute din oraș. De asemenea, a intrat în polemici lipsite de respect, în opinia noastră, cu judecătorul fondului. Și nu a ezitat să-l recuze pe magistrat de două ori la rând, pe același motiv.

Avem temeiuri suficiente să apreciem că atitudinea Cristinei Toxin este pricinuită de o soluție pronunțată de magistrat pe 18 decembrie 2020, în dosarul 5530/118/2018* al Tribunalului Constanța. În acest dosar, magistratul a decis că Asociația Constanța Altfel, care activează în domeniul protecției mediului, nu are calitatea procesuală de a ataca acte administrative în domeniul urbanismului. Judecătorul și-a fundamentat convingerea pe Comunicarea Comisiei Europene privind accesul la justiție în problemele de mediu. De asemenea, la baza convingerii sale a stat o decizie a Curții de Apel Galați, care a stabilit anul trecut că Asociația Constanța Altfel nu avea calitate procesuală activă într-un proces în care fluturase considerente generale despre aerul curat, spațiile verzi și altele asemenea, în încercarea de a stopa o autorizație de construire de pe Lăpușneanu. Judecătorul a făcut și aplicarea RIL-ului admis anul trecut de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a decis pentru totdeauna că ONG-urile se pot legitima procesual activ doar în baza unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Acțiunile populare, pe bază de generalități, nu mai pot continua. Generalitățile pot fi invocate doar atunci când există un prejudiciu sau o vătămare a unor interese private. Decizia dată în RIL este publicată în Monitorul Oficial al României și este obligatorie, la fel ca legile țării. Lucrurile sunt clare. Iar convingerea judecătorului s-a format pe baza acestor aspecte cât se poate de clare. Ca să nu fie niciun dubiu că supărarea Constanța Altfel vine de aici, trebuie să spunem că soluția din dosarul 5530/118/2018* a fost menționată expres de Cristina Toxin în criticile sale.

În luna aprilie 2021, la prima cerere de recuzare formulată de Constanța Altfel, judecătorul fondului a făcut la rândul său cerere de abținere. Însă atât abținerea, cât și recuzarea au fost respinse de completul competent. În aceste condiții, procesul s-a reluat în mai, în fața aceluiași magistrat. Toxin a luat cuvântul în deschiderea ședinței, recuzând din nou judecătorul pentru exact aceleași motive ca și în luna aprilie. Procesul nu s-a mai suspendat, iar părțile și intervenienții au avut posibilitatea să își spună cuvântul despre calitatea procesuală a Asociației Constanța Altfel. Instanța a rămas în pronunțare în privința acestei excepții, însă până acum soluția a fost amânată de trei ori la rând, după cum spuneam mai sus.

Cererea de recuzare din luna mai a ajuns în fața altui magistrat. Însă și acest magistrat a fost la rândul său recuzat de Constanța Altfel, nu știm din ce motive. În mod cert, Asociația a fost amendată pentru aceste abuzuri procesuale. Mai mult decât atât, judecătoarea care a aplicat sancțiunea a răbufnit cu acuzații extrem de grave la adresa ONG-ului.

”Cum se poate observa din cererea de recuzare anterior soluționată, reclamanta invocă aceleași motive şi aceleași susțineri, care au fost deja analizate. Se poate aprecia că stăruința acesteia reprezintă pe de o parte o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei, iar pe de altă parte o îndepărtare a judecătorului de la soluționarea cauzei şi îndreptarea acesteia către judecătorul considerat eligibil din partea acesteia.” – se arată în motivare.

Transpare din această exprimare cât de tare joacă ONG-ul în care Chițac și-a lăsat nora, iar Ovanesian pe prietena sa, fostă judecătoare, pe rol de avocată. Așadar, Asociația are judecători pe care îi consideră eligibili. N-o spunem noi, o spune – cu toată răspunderea – un magistrat activ al Tribunalului Constanța. Iar dacă s-a ajuns aici, e limpede că ONG-ul îi timorează pe magistrați.

Trebuie să mai spunem că, în ciuda aparențelor pe care le-au promovat în mod intens, Ovanesian și Toxin nu sunt niște luptătoare împotriva rechinilor imobiliari. Casa de avocatură a celor două a apărat în trecut diverse monstruozități urbanistice, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al unui bloc ridicat ilegal pe strada Zorelelor, în zona de faleză. De asemenea, Ovanesian a fost avocata lui Georgică Giurgiucanu, cel mai mare tunar de la retrocedările care au mutilat orașul. Treaba cu salvarea orașului a fost o simplă legendă. Unii au crezut în această narațiune. Iar ponoasele le tragem acum cu toții.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Suveică imobiliară la Agigea. Primarul și-a omenit fratele cu terenuri ale comunei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Suprafețe cu un potențial imobiliar deosebit au fost scoase din patrimoniul comunei Agigea și vârâte în patrimoniul familiei primarului PSD-ist Maricel Cîrjaliu, printr-o suveică rudimentară, potrivit documentelor obținute oficial de redacția Ordinea.Ro. În suveică este implicată o contabilă care se ocupă de firmele familiei Cîrjaliu, dar și de vidanjarea foselor septice din localitatea Lazu.

Contabila lui Maricel

Cristian Maricel Cîrjaliu este primar al comunei Agigea din anul 2008. La momentul preluării funcției publice, acesta figura ca asociat în 7 firme. Multe din aceste afaceri erau derulate în parteneriat cu Gheorghe Cristian Darie, care avea să ajungă, tot în 2008, vicepreședinte al Consiliului Județean Constanța. De contabilitatea grupului de firme se ocupa Elisabeta Magdalena Andrei, supranumită ”contabila Magda”.

Extras din declarația de interese depusă de Cristian Maricel Cîrjaliu în anul 2008.

După ce s-a ajuns primar, Cîrjaliu s-a lepădat de firmele sale. Însă afacerile au continuat să funcționeze, unele chiar în dormitoarele de la el de acasă. Firma Scan SRL, în care primarul era asociat unic, a  fost preluată de fratele său Bogdan și de cumnata sa Cristiana.

Numărul de telefon al contabilei Magda a continuat să apară în afacerile derulate de rubedeniile primarului: Scan SRL, Asociații SRL și Golful Pescarilor SRL (firme în care sunt asociați în mod oficial fratele, cumnata, fiica și ginerele lui Maricel Cîrjaliu).

În plus, contabila a fondat o firmă în nume personal, ajungând să încheie contracte extrem de profitabile cu Primăria Agigea, pentru vidanjarea foselor septice din Lazu (mai multe detalii AICI). După cum vom demonstra mai jos, contabila este implicată și în suveici imobiliare, prin care mai multe terenuri au fost scoase din patrimoniul Primăriei și vândute la prețuri ridicole către clanul și acoliții primarului.

Primul tun: un schimb cu un revoluționar împroprietărit de Primărie

Una din primele tranzacții încheiate de Elisabeta Andrei pe seama patrimoniului public se referă la un teren de 500 de metri pătrați de pe faleza Mării Negre. Acest imobil situat în zona Steaua de Mare, pe strada Emil Racoviță nr. 44, a fost înscris pentru prima oară în cartea funciară a localității Agigea pe 25 februarie 2010. În dosarul de primă înscriere a terenului nu există nicio o dovadă că această suprafață de pe faleză era atestată sau inventariată în domeniul privat al localității. Din acest motiv, intabularea s-a făcut direct în favoarea numitului Ionescu Florin-Ion cu mențiunea ”dobândit fără titlu”. Printre actele depuse de acesta se afla o adeverință emisă de primarul Cîrjaliu pe 2 februarie 2010 și o hotărâre de Consiliu Local, din 9 noiembrie 2009, semnată de președintele de ședință Belghiz Bolat (actualul director de la Agigeaserv Util SRL, societatea care se ocupă de lucrările edilitare din comună). Din conținutul hotărârii reiese că Ionescu Florin-Ion primise acel teren în calitate de revoluționar, în scopul construirii unei locuințe. Documentația de primă înscriere poate fi citită AICI

Florin-Ion Ionescu a depus declarații de avere și interese în anul 2008, la alegerile locale, menționând calitatea de vicepreședinte al filialei agigene a Uniunii Populare Social Creștine, o formațiune meteorică. În declarația de avere, acesta figura fără proprietăți imobiliare, îndeplinind așadar condiția formală de a primi un lot de casă ca revoluționar. 

După două săptămâni distanță, revoluționarul a uitat de obligația de a construi o locuință. Pe 12 martie 2010, el s-a prezentat la notariat împreună cu Elisabeta Andrei, semnând cu aceasta un contract de schimb. În acest fel, fosta contabilă a lui Maricel s-a ales cu terenul de pe faleză, cu regim intravilan, curți-construcții, predând la schimb revoluționarului un teren intravilan-arabil de 500 de metri pătrați, situat pe o tarla din partea de vest a localității. Contabila Magda cumpărase acel teren de la soții Ferian și Genghiz Bolat, nimeni alții decât părinții lui Belghiz Bolat, președintele de ședință care semnase hotărârea de împroprietărire a revoluționarului. Atât terenul de pe faleză, cât și acela din arătură erau evaluate de coschimbași la câte 20.000 de lei fiecare. În mod evident, prețul terenului de pe faleză era declarat la vrăjeală. Contractul de schimb poate fi consultat AICI

Un alt schimb de terenuri în dauna Primăriei

Pe 28 decembrie 2011, Elisabeta Magdalena Andrei a încheiat un nou contract de schimb, de data aceasta direct cu Primăria Agigea. Din partea autorității locale, actul a fost semnat în fața notarului de viceprimarul Cornel Popescu. Înainte de a fi consilier și viceprimar, Popescu fusese angajatul lui Maricel Cîrjaliu, la firma Asociații SRL, ca inspector de protecția muncii, așa cum reiese din declarația sa de avere depusă în anul 2008.

Cornel Popescu, extras din declaratia de avere depusă în 2008. Mariel Cîrjaliu era atunci director executiv la Asociații SRL, fiind deci angajatorul lui Popescu. 

Prin actul notarial din 28 decembrie 2011, Magda Andrei a predat Primăriei un teren arabil intravilan de 6.400 de metri pătrați. La schimb, contabila lui Cîrjaliu primea 6 terenuri construibile, în suprafață totală de 7.529 de metri pătrați, după cum urmează:

nr Adresa Suprafața
1 Str. Emil Racoviță nr. 65 350 mp
2 Str. Zmeurei nr. 15 500 mp
3 Str. Petru Rareș nr.3 500 mp
4 Str. Meduzei nr. 3 1.362 mp
5 Str.Căpșunilor nr. 1A 1.822 mp
6 Str.  Zmeurei nr. 2 2.995 mp

Părțile conveneau să nu-și plătească nicio diferență de preț.

O împărțeală în haită

Terenurile obținute de contabila Magda prin cele două schimburi au fost ulterior înstrăinate către rudele și apropiații primarului. Pe 29 august 2012, femeia s-a dus la notariat cu o întreagă gașcă după ea, împărțind prada pe felii către beneficiarii dinainte știuți: fratele și cumnata primarului Cârjaliu, finul primarului și viceprimarul Popescu.  

Viceprimarul și-a tras loturi de casă, pentru el și pentru fiul său

Prin contractul de vânzare-cumpărare 1879/29.08.2012, viceprimarul Cornel Popescu s-a ales cu lotul de 500 de metri pătrați, de pe strada Petru Rareș nr. 3 Agigea. Semnătura sa se găsește atât pe contractul de schimb, prin care terenul a fost scos din patrimoniul comunei, cât și pe contractul de vânzare-cumpărare, prin care a intrat în patrimoniul său personal. Cu prima semnătură a vândut terenul aparținând localității. Cu a doua, l-a cumpărat îndărăt, ca persoană fizică. Prețul plătit în numerar a fost de 4.000 de euro (8 euro pe metrul pătrat).

La 4 ani distanță, fiul lui Popescu a cumpărat la rândul său de la contabilă terenul de 500 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 15. Prețul a fost tot de 4.000 de euro și a fost achitat în numerar, declarația vânzătoarei constituind chitanță liberatorie de plată.

Finul primarului: 4.817 mp cu 2,78 de euro/mp

Prin contractul 1881/29.08.2012, contabila a vândut alte două loturi de teren provenite din patrimoniul comunei către societatea Acvamar Grup SRL Agigea. Este vorba de lotul de 1.822 de metri pătrați de pe strada Căpșunilor nr. 1 A și de lotul de 2.995 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 2.

Acvamar Grup SRL Agigea este o firmă controlată de Anghel Dragu și avantajată în mod repetat de Primăria localității. În comunitatea agigeană, Dragu este cunoscut drept finul primarului și asta explică totul.

Firma lui Dragu a plătit pentru cele două suprafețe 60.000 de lei, ceea ce însemna 13.433 de euro la cursul de schimb din 29 august 2012. Prețul pe metrul pătrat a fost de 2,78 de euro. Plata s-a făcut în numerar.

În 2015, Acvamar Grup SRL a vândut terenul de pe strada Căpșunilor 1A către o persoană fizică (o fost polițistă locală din Constanța), cu prețul de 18.220 de euro. Prețul era sub valoarea de piață, motiv pentru care Camera Notarilor Publici a comandat o expertiză. În urma acesteia, taxele notariale au fost calculate la valoarea de 27.330 de euro.

Cumpărătoarea a construit pe teren hale în suprafață de 544 de metri pătrați. În  prezent, în aceste clădiri își desfășoară activitatea trei societăți comerciale din domeniul auto – Serv-nelcom SRL, HTG Truck Service Express SRL și HTG Alt Auto SRL.

În sfârșit, celălalt teren care a ajuns de la Primărie la finul primarului, via contabila Magda, respectiv suprafața de 2.995 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 2, figurează acum în proprietatea firmei Scan SRL deținută de fratele și cumnata lui Maricel Cîrjaliu.

Prada familiei Cîrjaliu

Mai jos prezentăm detaliat foloasele obținute de firma deținută de fratele și cumnata primarului din Agigea.

Pe 29 august 2012, contabila a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1880 cu SC Scan SRL, firmă deținută și reprezentată în fața notarului de soții Cristiana și Bogdan Cîrjaliu. Prin acest act, SC Scan  dobândea trei terenuri în suprafață cumulată de 2.212 metri pătrați. Fratele primarului a plătit pentru aceste bunuri 67.000 de lei, ceea ce însemna, la cursul de schimb de atunci, fix 15.000 de euro, adică 6,7 euro/mp. Plata s-a făcut în numerar, după cum se consemnează în actul notarial.

În patrimoniul societății au intrat, prin acest contract:

  • terenul de 500 de metri pătrați de pe faleza Mării Negre, strada Emil Racoviță nr. 44. Reamintim că această suprafață a fost atribuită unui revoluționar, pe baza unei hotărâri inițiate de Maricel Cîrjaliu, ajungând în cele din urmă, via contabila Magda, în patrimoniul firmei deținute de fratele primarului.
  • Un teren de 350 mp, situat tot pe faleza Mării Negre, pe strada Emil Racoviță nr. 65, într-o zonă apropiată de restaurantul Golful Pescarilor.
  • Un teren de 1.362 mp situat pe strada Meduzei nr. 3, la o aruncătură de băț de restaurantul Pescăria lui Matei.

Ani de zile, pe lotul de 350 de metri pătrați a funcționat o parcare auto în beneficiul restaurantului Golful Pescarilor. Din acest punct de vedere, s-ar putea aprecia că schimbul de terenuri a fost doar un pretext găsit de Cîrjaliu ca să ajute încă o dată restaurantul cu pricina. Reamintim că pentru primul ajutor dat afacerii Golful Pescarilor, în privința achiziției terenului de pe malul mării, Maricel compare acum ca inculpat în fața unei instanțe penale (mai multe detalii AICI).

În sfârșit, în anul 2017, firma deținută de fratele și cumnata primarului a devenit proprietară cu acte și asupra terenului de 2.995 de metri pătrați, din strada Zmeurei nr. 2 Agigea, inclus și el în contractul de schimb dintre Primărie și fosta contabilă a primarului. În mod bizar, terenul se suprapune peste alte proprietăți din zonă – după cum se menționează în extrasul informativ de carte funciară obținut de redacția Ordinea.Ro.

Bunul imobiliar se află și acum în patrimoniul firmei Scan. Însă, în fapt, locația este utilizată ca punct de lucru de firma Prodez-agigea SRL. Potrivit Confidas.ro, afacerea care funcționează sub acest nume este deținută de Daniel Vlase și Aurel (Relu) Alexandru. Vlase este un promotor al primarului Maricel pe rețeaua de Facebook. Soția sa, Ioana Vlase, a fost consilier personal al primarului Maricel în anul 2020, înainte de alegerile locale, depunând declarații de avere și de interese în această calitate. Ulterior, ea a câștigat un concurs organizat la vrăjeală, ajungând astfel să ocupe funcția de director al Clubului Sportiv din localitate. Clubul este deținut și finanțat de autoritatea locală (mai multe detalii AICI).

Terenul se află în vecinătatea noii școli care se construiește în Agigea. Proprietatea aparține firmei Scan SRL, însă locația este exploatată de o firmă deținută de soțul fostei consiliere personale a primarului Maricel Cîrjaliu.

În total, terenurile tranzacționate pe ruta ”Primăria Agigea – contabila primarului – fratele primarului” măsoară 5.212 metri pătrați. Așadar, vorbim de peste o jumătate de hectar de intravilan. Toate trazacțiile în lanț au fost achitate în numerar. Inclusiv firmele Scan SRL și Acvamar Grup SRL au dus banii cu sacoșa, plățile fiind dovedite doar cu declarația contabilei că și-a primit prețul. 

Toate aspectele de mai sus atestă fără dubiu că schimbul de terenuri s-a făcut pentru ca primarul să-și îmbogățească rudele și gașca de apropiați. Șocant este faptul că Primăria Agigea nici nu avea nevoie de terenul arabil al contabilei lui Maricel. Ca dovadă, la scurt timp de la schimb, și acest teren a fost concesionat la un preț ridicol de mic unei firme deținute tot de finul lui Maricel, în împrejurări pe care le vom detalia într-un articol viitor. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: