Connect with us

Exclusiv

Primăria SRL Năvodari. Falsuri epocale la taxe și impozite

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

E oficial. O zice Curtea de Conturi a României într-un raport devastator dat publicității la începutul acestei săptămâni. Potrivit acestui document, Primăria Năvodari n-a încasat niciun leu, timp de nouă ani, de la concesionarul lacului Tașaul, societatea bucureșteană Mat Fish SRL deținută și administrată de un anume Doru Matei.  Firma lui Matei datora impozit pentru 1970,15 hectare de teren/luciu de apă încă din anul 2008, atunci când a încheiat un contract de concesiune fără număr de înregistrare cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, cunoscută acum drept Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA). Ditamai instituția statului a atribuit contractul pe genunchi, fără număr de înregistrare, ca și cum ar fi fost o simplă hârtie de mână, așa cum făceau persoanele fizice înainte să se inventeze Notariatul și imprimanta. În acest mod scandalos Mat Fish a dobândit folosința exclusivă a lacului Tașaul, cu maluri, diguri și o impresionantă populație piscicolă, însă a uitat să depună declarații la UAT Năvodari pentru a se înregistra cu impozitul pe teren.

Paradisul fiscal de la Tașaul

Nouă ani de zile, funcționarii publici, fostul primar Nicolae Matei și actualul primar Florin Chelaru s-au prefăcut a fi loviți de amnezie. Nimeni din toată Primăria nu și-a mai amintit de existența acestui lac, iar banii cuveniți de drept autorității locale au rămas, bine-mersi, în buzunarele concesionarului. Mai departe, când pe malul lacului s-a ridicat o cherhana, cu bun-gust și mare dever, Primăria a emis toate documentele necesare, inclusiv avize anuale de funcționare. Cu toate acestea, societatea Cherhanaua Tașaul SRL, care a exploatat locația până în anul 2016, nu a fost înregistrată cu rol fiscal pentru plata taxelor și impozitelor locale. Din anul 2016, restaurantul este exploatat de SC Delta Rompes SRL, care la rândul ei a primit aviz de funcționare, dar nu a plătit niciun impozit la buget. Or, din acest punct de vedere, se poate spune că lacul Tașaul și împrejurimile au avut, pe blat, un regim de paradis fiscal, instituit de fostul primar Matei și continuat, în practică, de actualul primar Florin Chelaru.

Au falsificat programele de încasare a veniturilor ca să șteargă urmele favorizării

Cazul particular al lacului Tașaul nu este singular. La nivelul localității există o puzderie de alte situații de neîncasare a taxelor și impozitelor datorate localității. De altfel, Curtea de Conturi sugerează că programele anuale de încasare a veniturilor au fost falsificate la modul grosier. Astfel, Primăria nu a evaluat masa impozabilă pe baza informațiilor de la Registrul Agricol cu privire la terenurile aparținând persoanelor fizice din intravilan și extravilan, pe zone și ranguri; iar în privința construcțiilor, masa impozabilă nu s-a determinat în funcție de suprafața și felul acestor construcții. La persoane juridice, un jaf și mai mare în privința clădirilor, neexistând date complete cu privire la evaluarea, neevaluarea sau amortizarea acestora. În acest fel, sumele totale care trebuiau încasate au fost diminuate scriptic, spre beneficiul unor șmecheri, precum individul de la Mat Fish, care nu erau înregistrați cu rol fiscal și nu plăteau niciun leu bugetului local.

Au declarat încasări fabuloase de 99,71%, ca să mulgă bugetul de stat

În plus, această manevră a permis Primăriei să declare procente excepționale de încasare a veniturilor, chiar și de 99,71% (în anul 2012). Această performanță din pix, dincolo de faptul că seamănă cu practica vechilor comuniști de a vopsi brazii uscați la vizita tovarășului, avea și un scop cât se poate de pragmatic. Căci, potrivit legii, Primăriile primesc repartiții financiare de la bugetul de stat în funcție de gradul de colectare a veniturilor proprii. E clar că falsificarea descrisă mai sus a permis Primăriei să beneficieze de mai mulți bani de la bugetul de stat decât i s-ar fi cuvenit dacă cifrele ar fi fost calculate corect. Raportat la ”drepturile reale de încasat”, iar nu la cele ajustate din pix, Primăria a avut o prestație mai mult decât jalnică. Potrivit Raportului Curții de Conturi, gradul real de încasare a fost de 54,84% în anul 2012, 56,51% în anul 2013, 64,81% în anul 2014, 73,83% în anul 2015 și 84,51% în anul 2016. Ce s-a întâmplat cu diferența, doar Matei și Chelaru ar putea să știe.

Concesiuni aproape moca: 87 de bani/mp/an, 91 de bani/mp/an, 1,87 lei/mp/an

Un loc aparte în acest jaf îl ocupă și un contract de concesiune încheiat pentru incredibila redevență de 1,85 de lei pe metru pătrat pe an. Concesionarul – SC Resort Metal SRL – a uitat să achite până și această sumă de toată jena, iar Primăria nu a băgat de seamă. Există totuși, la nivelul Primăriei,  contracte de concesiune cu valori și mai mici… însă cu redevențele plătite la zi. Este vorba de contractul 33529/21.10.2013, pentru un teren de pe malul lacului Siutghiol, cu o redevență de 87 de bani pe metru pătrat pe an. De asemenea, contractul de concesiune 16516/09.02.2016 încheiat de Primăria Năvodari pentru un alt teren de pe malul lacului,  are o redevență de 91 bani pe metru pătrat pe an. Vă dați seama ce jaf de proporții?!

Firme iertate de datorii de 3,4 milioane de euro

Cu o iresponsabilitate la fel de crasă, Primăria Năvodari s-a înscris la masa credală a unor societăți intrate în insolvență cu un procent de 42,60% din sumele care îi erau datorate. Astfel, deși potrivit înregistrărilor din contabilitatea publică aceste firme datorau 26.608.964 de lei bugetului local, Primăria a revendicat în procedura insolvenței doar 11.335.467,42 de lei. În acest fel, autoritatea a renunțat la diferența, care ajunge la 3,4 milioane de euro. Black Sea Development SRL, una din firmele intrate în insolvență, a fost iertată pur și simplu de o datorie de 1.108.897,41 de lei.

2016: creanțele Primăriei ajung la 10,8 milioane de euro

La nivelul anului 2016, valoarea creanțelor neîncasate la bugetul local ajungea la 48.966.286 de lei, ceea ce înseamnă peste 10,8 milioane de euro. Evident că auditorii Curții de Conturi nu au avut pârghiile de a stabili exact toate rubedeniile, amantele și ”săgețile” care au beneficiat de acest jaf.

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă

Însă, în timp ce unii beneficiau de asemenea favoritisme, neplătind nici măcar concesiunile de  un leu și 84 de bani, neplătind impozite pentru mii de hectare de teren, băgând in insolvență firme care datorau milioane și milioane de lei la buget, Primăria a cășunat să acopere o parte din această gaură prin inventarea unei taxe halucinante, de două milioane de euro, în sarcina unui agent economic din turism. Vorbim aici de societatea Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu, care deține complexul de vile Verona, de patru stele, de pe malul lacului Siutghiol. În urma unei furtuni din primăvara anului 2007 care a accentuat fenomenul de eroziune și infiltrațiile dăunătoare pentru siguranța construcțiilor turistice, societatea a consolidat malul lacului, în dreptul proprietății sale, băgând bani, și nu puțini, ca să amenajeze un loc lăsat de izbeliște. În urma intervenției, întreaga întindere – anterior  erodată – a ajuns să arate civilizat, ca o plajă naturală, perfect plană.  Terenul a fost consolidat cu piatră brută, garnisită la nivelul solului cu un strat de piatră spartă și, la urmă, cu un strat consistent și perfect plan de nisip din cel mai bun sort. În 2012, Primăria a considerat că firma lui Grigore Comănescu a depozitat aceste materiale în locurile publice. În acest sens, fostul primar Nicolae Matei a trimis societății o decizie de impunere fiscală, fără număr de înregistrare și fără a menționa ce prestație a executat în favoarea firmei și în baza cărei cereri sau a cărui contract… mai ales că nu exista nicio prestație, nicio cerere și niciun contract. În acest fel, societatea a fost scoasă datoare cu două milioane de euro.

Dimensiunea plenară a abuzului

Deși am scris numeroase articole despre această situație cu totul ieșită din comun și am participat, alături de omul de afaceri Grigore Comănescu, la numeroase emisiuni la B1TV, Realitatea TV, Nașul TV și Dobrogea TV , trebuie să recunosc faptul că dimensiunea plenară a abuzului abia acum a ieșit la iveală, după controlul amănunțit al Curții de Conturi. În esență, auditorii spun că decizia de impunere fiscală, fără număr de înregistrare, trimisă de Nicolae Matei, pe 14 august 2012, firmei Somaco Construct SRL este abuzivă și ilegală. Din foarte multe puncte de vedere.

Somaco avea în autorizație amenajarea și protejarea malului lacului

În primul rând, se reține în Raportul de control că Somaco Construct SRL a obținut autorizație de construire în baza proiectului tehnic depus pe 19.12.2007 și a cererii 6075/20.12.2007. Această documentație prevedea ”Măsuri de protecție a mediului: Amenajarea și protejarea malului lacului + Amenajarea spațiilor verzi din incintă”.

”… având în vedere elementele prezentate în documentele depuse pentru emiterea autorizației de construire, concluzionăm că UATO Năvodari  a avut cunoștință încă din 19.02.2007 despre detaliile proiectului și despre măsurile necesare a fi luate de SC Somaco Construct SRL pentru amenajarea și protejarea malului lacului. Așadar, în cunoștință de cauză, Primăria Orașului Năvodari, prin primar, a eliberat Autorizația de Construire nr. 410/20.12.2007.” – se afirmă în Raportul Curții de Conturi.

Hărțile și imaginile atestă fără dubiu că malul se prăbușea în lac, progresiv

Mai departe, auditorii au inventariat o serie de imagini ortofotoplan, fotografii Google Earth din 2005 și 2007 preluate în sistem de proiecție Stereo 1970, schițe cadastrale întocmite de profesioniști agreați de Primăria Năvodari, un  raport de expertiză tehnică extrajudiciară și opinii exprimate de specialiști de la Apele Române. Toate acestea confirmă un fenomen de eroziune a malului, prin care zona de protecție a lacului a fost diminuată progresiv, de la an la an, fiind acoperită de luciul de apă. Așadar, lacul a înaintat, mușcând din țărmul neconsolidat.

”… rezultă că zona cuprinsă între luciul lacului Siutghiol și limita proprietății Somaco Construct, pe limita de vest a zonei de protecție – ce coincidea cu linia malului – era discontinuă fiind întreruptă de numeroase ogașe și ravene, precum și faptul că suprafețe de teren din domeniul public al UAT Năvodari erau pierdute total – prin prăbușirea unor fâșii de mal din zona de protecție mal, fenomen din cauza căruia încă din anul 2005, partea de nord a zonei de protecție se afla în cuveta lacului, care conform prevederilor Legii 213/1998 și a Legii apelor, este proprietate publică a statului român.”.

De la Ana la Caiafa. ”Nu ne sinchisim” și ”nu sunt bani”

Așa cum constată Curtea de Conturi, societatea Somaco Construct a depus o adresă la Primăria Năvodari, înregistrată la această instituție sub numărul de intrare 15071/04.06.2007, cu privire la necesitatea executării în regim de urgență a lucrărilor de apărare împotriva acțiunii distructive a apei. Ce a făcut Primăria? Nimic! Nici măcar nu a trimis un răspuns la mișto. În aceste condiții, societatea s-a adresat Apelor Române, instituție care a răspuns acestei cereri și a arătat că este necesară și oportună consolidarea malului, că există un proiect întocmit de Aquaproiect SA București, dar că nu sunt bani. Între ”nu ne sinchisim” și ”nu sunt bani” – ca să rezumăm popular atitudinea celor două instituții – Somaco Construct SRL a ales să execute lucrările necesare pe cheltuiala sa, dată fiind situația de urgență.

Primăria a furat o lucrare de apărare a malului, ca să pretindă taxa uriașă

Tot Curtea de Conturi ne lămurește că intervenția Somaco Construct are caracterul de lucrare de apărare împotriva acțiunii distructive a apei, iar terenul amenajat astfel aparține statului român.

”Concluzionăm că această construcție de apărare realizată împotriva acțiunii distructive a apei în suprafață de aprox. 3.365 mp, din care suprafața de aprox. 2.003 mp în cuveta lacului, constând în lucrări de apărare și consolidare a malului lacului Siutghiol, în zona orașului Năvodari DC 86 – Mamaia Nord, lucrări finalizate de Somaco Construct în luna iunie 2007, aparține conform legii domeniului public al statului român.”.

Iată, așadar, constatarea definitivă a Curții de Conturi că terenul de la Siutghiol era de drept al statului român. În anul 2012, la inițiativa fostului primar Nicolae Matei, localitatea și-a intabulat în proprietate suprafața consolidată de Grigore Comănescu, furând practic terenul de la stat. În același an, a pretins că terenul ajuns scriptic, dar ilegal, în proprietatea localității ar fi ocupat cu materiale de construcții depozitate de societatea lui Grigore Comănescu, motiv pentru care autoritatea a calculat taxa halucinantă de două milioane de euro, calculată retroactiv din anul 2010.

Alte ilegalități flagrante

În acest caz, mai sunt și alte ilegalități flagrante comise de Primărie în complicitate cu funcționarii OCPI, în privința intabulării abuzive a terenurilor statului, însă despre toate acestea vom reveni într-un material ulterior. Până atunci, să mai spunem doar că Primăria s-a comportat ca o ciumă în cazul de la Siutghiol, după ce se comportase ca o mumă pentru situația lacului Tașaul, unde societatea Mat Fish SRL, deținută și administrată de un anume Doru Matei, a fost iertată nouă ani de zile de impozitul datorat în mod cert localității. Facem precizarea că nu am reușit să identificăm dacă Doru Matei, favorizatul, este rudă cu Nicolae Matei, făptașul care a generat cea mai mare parte din acest jaf. Va urma!

Comments

comments

Actual

Golful Pescarilor – moșia lui Maricel Cîrjaliu. Afacerea este supravegheată de ginere

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Noi dovezi fulminante arată că afacerea Golful Pescarilor de la Agigea este controlată de primarul și cetățeanul de onoare Maricel Cîrjaliu. Un fel de primaru′ Vasile din Las Fierbinți! Ordinea.Ro a prezentat cu lux de amănunte cum Maricel a pus ochii pe terenul extrem de atractiv de lângă Cherhanaua din Agigea. În 2012, la inițiativa acestuia, Consiliul Local a votat un inventar prin care și-a însușit haiducește terenul din Golf, în suprafață de 8940 mp (vezi detalii AICI). Doi ani mai târziu, Cîrjaliu a vândut fără hotărâre de Consiliu Local un lot de 1700 mp din terenul inclus ilegal în domeniul privat al localității. Suprafața în cauză a ajuns astfel la firma Cherhana Bibanu SRL, deținută atunci, în calitate de asociat unic, de Dumitru Stanciu, un mecanic auto nășit la cununia religioasă de fratele afacerist al primarului din Agigea (vezi detalii AICI). La fix o săptămână după ce a pus mâna pe terenul cu deschidere la mare, care încăleca și o bucată din plaja inalienabilă a statului, rubedenia spirituală a primarului s-a asociat cu doi oameni de afaceri, Petre Daniel Popa și Mihai Cristian Lupoiu. La rândul lor, aceștia reușiseră să pună mâna, în vecinătatea directă, pe un dig din sistemul de apărare costieră, cumpărat de la o controversată firmă de lichidări judiciare (detalii AICI). Ulterior, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele în Golful Pescarilor SRL. Societatea a edificat pe teren o construcție pescărească pentru procesarea peștelui capturat din mare. Însă, chiar de la bun început, imobilul construit în această ipoteză a fost utilizat ca restaurant de fițe, cu meniu pescăresc… de import. Vorbim aici de restaurantul Golful Pescarilor.

De la nepotul spiritual care se ocupă de motoare, la ginerele promotor de Golf și plimbăreț prin Dubai

După cum spuneam în episoadele trecute ale serialului nostru, mai există și alte dovezi care-l leagă pe primarul Cîrjaliu de afacerea Golful Pescarilor. În cele ce urmează vi le prezentăm în mod schematic:

  1. Jumătate din restaurantul Golful Pescarilor se află în patrimoniul unei persoane cu legături ”spirituale”, naș-fin, cu fratele primarului din Agigea.

Sursa foto: Constanta.Ro.

 

2. Primarul Cristian Maricel Cîrjaliu merge la Golf ca la el acasă, servind masa și indicând unui fotograf ce ar fi de pozat în zonă.

3. Imaginea restaurantului Golful Pescarilor este gestionată de Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu, care distribuie pe Facebook postări de promovare. Acesta este chiar ginerele primarului din Agigea. La momentul căsătoriei cu fiica lui Maricel, Nuțoaia a ținut să-și ia și numele de familie al soției.

 

4. Ginerele primarului își desfășoară activitatea la restaurant, alături de ceilalți doi patroni și de personalul unității. Cu alte cuvinte, nu este vorba de un hobby. În mod firesc, în poza de grup trebuia să intre Dumitru Stanciu, asociatul din acte. Însă acesta nu prea obișnuiește să dea pe la Golful Pescarilor. În locul său, activitatea zilnică este supravegheată de ginerele lui Maricel. Desigur, acesta are și hobby-uri, precum plimbatul prin Dubai și Bali – așa cum se atestă fotografiile pe care le postează în spațiul virtual. Vă dați seama că tipul nu este un simplu angajat, căci angajații simpli n-au bani de destinații turistice exotice. Tata-socru trăiește dintr-un salariu amărât de primar, nu prea ar avea nici el de unde să subvenționeze asemenea pasiuni.

 

Istoria unei hărțuiri oribile

Date fiind aceste combinații și interese de clan, Maricel Cîrjaliu a folosit funcția publică de primar al comunei Agigea pentru a lovi în restaurantul Pescăria lui Matei, concurentul direct al Golfului, dar și în firma Sarda Fish SRL, care deține cherhanaua veche, reabilitată de curând și pregătită să joace, spre spaima primarului și a rubedeniilor sale, un rol comercial în zonă. Hărțuirea Pescăriei lui Matei a condus la 37 de procese, în care societatea a contestat controale, amenzi și decizii discriminatorii ale Primăriei. Într-un episod viitor al serialului nostru, vă spunem cu lux de amănunte istoria acestei hărțuiri oribile.

”După 20 de ani” nu este doar un roman al lui Dumas; este și o practică a românului Maricel

Spuneam mai sus că patronii de la Golful Pescarilor sunt deranjați de faptul că firma Sarda Fish a modernizat cherhanaua veche și se pregătește să joace un rol comercial mai activ în zonă. Ca la un clinchet de clopoțel, primarul degrabă comițător de abuzuri împotriva concurenței acestor privați, s-a apucat să facă săpături cu privire la proprietarii mai vechi ai cherhanalei. Cîrjaliu are ceva experiență în astfel de săpături, întrucât anul trecut a dat în judecată zeci de proprietari, puși în posesie în anii 90 în procedura fondului funciar, cu gândul să le ia terenurile la Primărie. Invocând un interes legitim, de a recupera bunurile localității, Maricel a descoperit vicii în actele vechi de aproape 30 de ani, cerând instanțelor de judecată să desființeze titlurile de proprietate ale amărâților. Au fost instanțe care au admis aceste pretenții, însă la un moment dat un complet a pus frână la marea despuiere, indicând în clar că fără acordul prefectului nu se mai poate înainta un pas. În consecință, primarul din Agigea s-a dus la prefect să-i ceară hârtie, însă acesta, oripilat de situație, a refuzat cu fermitate să intre în joc. Negru de supărare, primarul Agigei i-a făcut plângere penală la DNA prefectului de atunci, Adrian Nicolaescu, însă procurorul de caz l-a trimis la plimbare, dispunând clasarea dosarului penal.

Mai nou, după cum am spus, Cîrjaliu s-a simțit deranjat de faptul că Sarda Fish s-a apucat să renoveze cherhanaua pe care o are în patrimoniu din anul 2005. Și s-a mai simțit deranjat de dovezile apărute în presă că Primăria a furat terenul din Golf, pentru a face loc în zonă restaurantului Golful Pescarilor, acolo unde patron pe jumătate este nepotul spiritual al primarului, iar promotor de bază chiar ginerele său. Mânat de aceste două interese, unul personal, de imagine, și unul de clan, Cîrjaliu a început să caute nereguli la proprietarii anteriori ai cherhanalei, Marea Neagră SA și Condemar SA, datând din anul 2001. Însă, în acest caz, primarul Agigei nu poate justifica un interes legitim, nici măcar formal, ca în cazul prezentat mai sus. Acest aspect nu l-a oprit să cheltuie banii Primăriei în corespondențe pentru interese care nu aparțin Primăriei, să se folosească de însemnele autorității și la urmă să încropească un memoriu cu datele colectate, multe din ele interpretare grosolan și fără știință de carte (ca de exemplu confuziile de-a dreptul habarniste între faliment și insolvența cu drept propriu de administrare; plus acuzația fără fundament cu privire la ”inducerea în eroare a creditorilor”, deși în realitate era vorba de vânzarea imobilului tocmai către creditor, iar nu către un terț). Memoriul încropit în urma acestei activități nejustificate sub aspectul interesului legal, ci poate doar a interesului de trib, a fost trimis Ministerului Finanțelor Publice și presei. Să știe opinia publică și domnul ministru că ăia pe care i-a fript Primăria cu 37 de controale/amenzi/litigi sunt niște nenorociți, care au făcut falsuri acu′ douăjdeani. Alte detalii sunt de prisos. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Aroganțele lui Chelaru pe seama Curții de Conturi. Primăria Năvodari a pierdut procesul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câțiva ani, unul din stăpânii județului Constanța îi gonea cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi. Între timp, baronul s-a dus la închisoare. Însă alți baroni mai mici, care au pus stăpânire pe orașul Năvodari, fac aroganțe pe seama deciziilor autorității supreme de audit. Deși se cred unși cu toate alifiile… impunității, drumul pe care au apucat se cam înfundă.

În septembrie 2017, un control la sânge al Curții de Conturi scotea la lumină abateri de o mare gravitate în execuția bugetară a Primăriei din Năvodari. La vremea respectivă, le-am prezentat cu lux de amănunte, întrucât asemenea maniere golănești sunt total incompatibile cu haina autorității publice. Auditorii Curții au constatat, șocați de tupeul ieșit din comun, că jupânii care conduc orașul au falsificat ani de zile programele de încasare a veniturilor locale. În acest fel, persoane într-un număr nedeterminat – dar mare, că vorbim de multe miliarde de lei – au fost tolerate să nu achite niciun șfanț la bugetul local. Cel mai probabil acest sistem moca a fost creat pentru amante, rubedenii și acoliți politici. În timp ce acești privilegiați ai regimului de la Năvodari trăiau ca într-un paradis fiscal, fără să achite nimic, Primăria încasa, datorită veniturilor oficiale mici, bani grei de la bugetul de stat. Atenție, vorbim de declarații solemne, cu semnătură și parafă, depuse la Trezorerie, prin care Statul Român a fost muls de niște unii care se credeau prea protejați și prea unși cu toate alifiile… impunității.

O situație punctuală a băieților și fetelor cu regim de paradis fiscal nu a fost redată în raportul Curții de Conturi. În schimb, auditorii ne-au lăsat câteva exemple de privilegiați. Astfel, documentul spune că Mat Fish SRL, firma unui anume Doru Matei, nu a plătit niciodată impozit pe luciul de apă al Lacului Tașaul (peste 1.970 de hectare), pe care-l avea în concesiune de ani de zile. De asemenea, restaurantul Cherhana Tașaul, loc de întâlnire al protipendadei de la Năvodari, nici măcar nu era înregistrat cu rol fiscal la Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei. În sfârșit, alți protejați plăteau concesiuni de 92 de bani pe metru pătrat pe an sau nu plăteau deloc.

În timp ce-i proteja pe unii, Primăria îi nenorocea pe alții. Este cazul firmei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală halucinantă, de două milioane de euro, după ce a consolidat pe banii ei o fâșie din malul lacului Siutghiol, în dreptul complexului Verona de 4 stele. Raportul Curții a stabilit că terenul în cauză aparține de drept statului român, însă Orașul Năvodari și l-a însușit haiducește, prin vot, ca să aibă pretextul să pretindă, în anul 2012, o taxă zilnică pentru așa-zisa depozitare de materiale de construcții, calculată retroactiv, din 2010. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciunde: să fure o primărie terenul statului ca să inventeze datorii fictive, de milioane de euro, împotriva unui privat, cu scopul de a-i vinde pe nimic bunurile, la executări trucate! Afirmația de mai sus nu se bazează pe o speculație, ci pe o analogie, întrucât fostul primar Nicolae Matei a mai inventat datorii fictive împotriva SC Sind România SRL, vânzând bunuri ale acesteia chiar către cumnatul său, la prețuri de toată rușinea.

În total au fost 11 abateri grave constatate de Curtea de Conturi și tot atâtea măsuri stabilite în sarcina Primăriei Năvodari, prin Decizia nr. 38/30.10.2017.  Ca să păstrăm caracterul simplificat al expunerii de față, ne referim în continuare doar la cele două abateri punctate mai sus, având puterea de exemplu pentru toate celelalte. Raportat la acestea, Primăria a fost obligată, pe de o parte, să corecteze subevaluarea cruntă a veniturilor, iar pe de altă parte să facă o delimitare corectă a terenurilor sale de terenurile statului, ca să dea înapoi ce a furat prin vot.

În mod normal, cu măsurile dispuse de Curtea de Conturi nu te joci. Autoritățile publice pot depune o contestație chiar la Curtea de Conturi, cerând amânarea aplicării măsurilor. De asemenea, în caz de răspuns negativ, se pot adresa instanței de judecată. Urmând această procedură, Primăria Năvodari a contestat măsurile la Curtea de Conturi. Însă acest demers a fost respins de instituția statului, care nu a acordat niciun fel de amânare la aplicarea măsurilor. Mai departe, autoritatea locală a deschis un proces în care a cerut anularea unei singure măsuri din decizia Curții de Conturi, în speță cea referitoare la terenurile furate de la stat cu scopul taxării discriminatorii a firmei Somaco Construct SRL.

Însă, repetăm, măsurile – cea contestată la instanță și toate celelalte 10 necontestate – trebuiau puse în aplicare, măcar de teama Legii 94/1992 privind funcționarea Curții de Conturi. Atenție, vorbim aici de o lege drastică, o lege care prevede chiar și închisoarea de la 3 luni la un an pentru nerespectarea unora din măsuri. Pe Chelaru l-a durut la bască (scuzați formularea licențioasă, dar alta mai potrivită nu găsim). Terenurile furate de la stat nu au fost inventariate și predate îndărăt statului, nici până în clipa de față. La fel de grav, subevaluarea veniturilor Orașului Năvodari nu a fost corectată. Ba chiar, jupânii de la Năvodari și-au permis o aroganță maximă față de Curtea de Conturi, un mișto de-a dreptul epocal, prin care în loc să crească prevederile pe venituri, așa cum erau obligați prin decizie, le-au scăzut și mai mult, ca să se facă bine înțeleși cine sunt ei și cum joacă. Dovada este în comparația proiectelor de buget pe anii 2017 și 2018. Astfel, anul trecut prevederile pe venituri fiscale, considerate subevaluate de Curtea de Conturi, au fost de 68.959.701 lei, în vreme ce proiectul de buget propus anul acesta conține venituri fiscale de 46.066.794 de lei, cu  peste 20 de milioane de lei mai mici. După cum spuneam în deschiderea articolului, a mai fost un personaj în acest județ care i-a gonit cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi, iar acum odihnește la Poarta Albă.

Deși în mod propriu nu știm ce-a fost în capul autorilor de aroganțe, intuim că aceștia s-au bazat pe faptul că vor câștiga procesul împotriva Curții de Conturi. O asemenea eventualitate nu i-ar fi acoperit la încălcarea măsurii de corectare a veniturilor, însă putea fi măcar un praf aruncat în ochi, ca să nu se vadă că niște șefi mai mici, din Camera de Conturi locală, n-au reclamat organelor judiciare conduita de la Năvodari, făcând la rândul lor aroganțe cu articolul 265 din Codul Penal. După o zicală plină de înțelepciune, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Ca dovadă, pe 5 decembrie 2018, acțiunea Primăriei Năvodari împotriva Curții de Conturi a fost respinsă pe fond de Tribunalul Constanța. Cu luni bune înaintea acestui deznodământ, Administrația Națională Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice au revendicat într-un proces distinct toate terenurile furate de Primăria Năvodari de la stat în zona de protecție a Lacului Siutghiol. Vorbim de 6,5 hectare de teren, pe care cele două instituții spun că Primăria și le-a însușit cu japca. Plus construcții hidrotehnice, în speță consolidări de maluri, care prin natura și destinația lor sunt de drept tot în proprietatea statului.

După cum spuneam într-un articol mai vechi, nici Nicolae Matei, artizanul acestor evoluții, nu mai este cine a fost și nici protectorii săi nu mai pot aranja ploile ca înainte. În 2012, pe când inventa taxe fiscale de milioane de euro, Matei se credea pe cai mari. Cu toate acestea, fostul primar a făcut și arest preventiv, a făcut și pușcărie în dosarul mitei, a fost trimis în judecată în dosarul retrocedărilor frauduloase, a fost trimis în judecată în dosarul furtului Taberei de Copii, iar alte dosare clasate s-au reîntors în lucru la unitățile de parchet. După cum se vede, drumul se cam înfundă. Însă urmașul lui Matei, actualul primar Florin Chelaru, prostit să nu vadă cursul evident al evenimentelor, o joacă grav împotriva curentului. Reamintim că aleșii locali din filiala de partid condusă de Chelaru și-au permis aroganțe și cu DNA-ul, votând ca Orașul Năvodari să nu se constituie parte civilă în dosarul Taberei de Copii, cu un prejudiciu de 3,5 milioane de euro. Au făcut-o pentru că pot, fără să priceapă că și putința asta se termină într-o zi.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Horticultorul de la Poliția Locală Mangalia a vrut să-l încătușeze pe consilierul Ozzy Menabit

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare. Deși inițiativa Primăriei de a câștiga spații libere prin demolarea garajelor nu este în sine greșită, maniera în care a procedat autoritatea locală i-a scos din sărite pe mangalioți. Acțiunea a fost derulată la foc automat, la grămadă, fără un plan etapizat în funcție de puterea autorității locale de a transforma zonă cu zonă. Cu alte cuvinte, culcăm totul la pământ și mai vedem în câți ani și cu ce bani putem amenaja ceva în loc. Cel puțin acestea au fost criticile aduse de consilierul local Ozzy Menabit, devenit un fel de coșmar al administrației Radu. Menabit a tras un semnal de alamă că plăcile de azbest de pe garaje nu sunt demontate cu grijă și securizate, ci sunt culcate la pământ de buldozere, sfărâmate în așchii și deseori în pulberi care se răspândesc în atmosferă. Praful de azbest poate fi inhalat de copii, de bătrâni și, în general, de toate persoanele care se pot afla în zona demolărilor. Azbestul este un material interzis în construcțiile civile în cadrul Uniunii Europene fiind considerat periculos și cu potențial letal în caz de inhalare a pulberilor. Legislația românească a fost aliniată celei europene cu cinci ani înainte de admiterea țării noastre în UE. Practic, a fost una din condițiile pre-aderării. Astfel, Hotărârea de Guvern 856/2002 definește resturile de azbest drept deșeuri periculoase, cu regim special de manipulare, fiind prevăzute amenzi drastice la orice abatere. Din păcate, demenții care vântură pulberi din acest cancer în atmosferă rămân doar contravenienți, deși potrivit unor voci ar trebui să răspundă penal, cu executare.

După cum spuneam, Menabit a sesizat această problemă gravă în spațiul public. Însă, acțiunea de demolare a garajelor învelite cu plăci de azbest a continuat cu și mai mult sârg, probabil în ideea de a se termina opera înainte să se trezească vreo instituție a statului să ia la bani mărunți făptașii. Dar nici Menabit nu s-a lăsat. El a început să adune dovezi ale neglijenței criminale, filmând demolare cu demolare. Astăzi, în timp ce desfășura această misiune pe care și-a stabilit-o în calitate de consilier local, a fost molestat de directorul Poliției Locale, Mihai Angelescu, un horticultor care s-a ajuns pe această funcție prin frățirism – o versiune originală a nepotismului tradițional. Horticultorul nu are un unchi, ca toți piloșii. El are un frate care, din preparator de imagine la televiziunea lui Strutinsky, s-a ajuns viceprimar navetist de Mangalia, după ce a fost în afaceri cu asociatul soacrei lui Cristian Radu, cea care i-a lăsat moștenire primarului de Mangalia, fost șef de Gardă Finaciară, un teren provenit dintr-o retrocedare a lui Mazăre, un palat, apartamente, spații comerciale, sute de mii de metri de pământ și bani la saltea. Că agonisise femeia din pensia ei. Desigur, viceprimarul s-a dedulcit la frățirism, aducându-l pe horticultor la șefia ordinii publice locale. În clipul alăturat, puteți vedea câteva secvențe în care șeful poliției locale și alți doi subordonați au tăbărât asupra consilierului, cu intenția de a-l încătușa și a-l duce la secție. Trecătorii s-au oprit și au filmat incidentul, aceștia adeverind că Angelescu a sărit la bătaie.

În trecut, așa cum am relatat în ziarul nostru, Mihai Angelescu a transmis amenințări prin SMS către un agent economic (vezi AICI). Deși dovezile au devenit publice, parchetul local obedient Primăriei nu s-a urnit să facă o cercetare măcar de ochii lumii. Încurajat de această lipsă de reacție, horticultorul a îndrăznit să cuteze la încătușarea unui consilier local care fotografia neregulile de la demolări. În 2016, același Ozzy Menabit a transmis Poliției Locale o înștiințare privind ocuparea domeniului public al localității de o companie de circ, fără contract de închiriere și fără plata cuvenită bugetului local, cerând un control.

În mod halucinant, Mihai Angelescu îl certa în răspunsul său pe consilier că ar fi îndrăznit să investigheze nereguli fără acordul compartimentului de comunicare al Primăriei lui Cristian Radu. Horticultorul îi atrăgea atenția că urmează să-l sancționeze contravențional pentru comentariile pe care consilierul le făcuse pe Facebook. Culmea, abuzul de drept al fratelui viceprimarului a fost făcut public la momentul respectiv, în 2016, însă nu s-a luat nicio măsură împotriva acestui adept al cenzurii, care monitorizează reacțiile opozanților din Mangalia ca pe vremuri nu de mult și nu de tot apuse.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: