Connect with us

Exclusiv

Încă un mit dărâmat: ANPA nu administrează lacurile Siutghiol și Tăbăcărie

Published

on

Procesul în care Apele Române revendică ample suprafețe de teren de pe malul și din cuveta lacului Siutghiol de la orașul Năvodari, care le-a inclus pe nedrept în patrimoniul său pe vremea fostului primar Matei, a ajuns la o nouă amânare. Cercetarea judecătorească va fi reluată în luna noiembrie 2021, însă nu de către magistratul care s-a ocupat până acum de caz, dată fiind promovarea acestuia la Curtea de Apel Constanța. În completul de judecată va fi repartizat un alt judecător, însă acesta va trebui să păstreze probatoriul administrat până în prezent. Iar probele de până acum fac lumină și răstoarnă o informație care a pătruns în mod eronat în conștiința publicului.

Ne referim aici la informația conform căreia lacul Siutghiol, dar și alte lacuri dobrogene, precum Tașaul, Tăbăcărie sau Oltina, ar fi intrat în administrarea Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură, în conformitate cu o decizie, din anul 2016, a Curții de Apel București, confirmată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 12 iunie 2020. Ideea că lacurile au trecut la ANPA a fost anunțată pentru prima dată în spațiul public de fostul director al ABADL Constanța, actualul deputat liberal Bogdan Bola, la scut timp după pronunțarea ÎCCJ. Bola s-a arătat stupefiat – și pe bună dreptate – că UAT-urile Constanța, Ovidiu și Năvodari, care aveau la acel moment administrarea lacului Siutghiol prin efectul Legii 42/2010, nici măcar nu fuseseră citate în proces. Opinia publică a înțeles atunci că s-a făcut o nedreptate, reținând că lacurile au ajuns definitiv și fără cale de întoarcere la ANPA. 

La câteva luni după această decizie a ÎCCJ, Curtea Constituțională a României a declarat Legea 42/2010 neconstituțională în ansamblul său, constatând că toate lacurile naturale fuseseră date anterior în administrarea Apelor Române prin Legea Apelor 107/1996. Or situațiile reglementate prin legi organice (precum Legea Apelor) nu pot fi schimbate prin legi ordinare (precum Legea 42).

În mod normal, clarificările aduse de CCR nu lăsau loc de interpretare. Însă, cu toate acestea, au fost voci care au spus în continuare că dreptul de administrare a fost conferit pescarilor de la ANPA, prin hotărâre judecătorească și nici măcar CCR nu mai poate schimba acest fapt. În această categorie s-a plasat primarul Constanței, Vergil Chițac, în contextul inițiativei de a obține transferul lacului Tăbăcărie, din domeniul public de stat, în domeniul public de interes local.

Despre documentația întocmită de administrația Chițac pentru preluarea lacului Tăbăcărie și similitudinile ei cu demersul prin care Liviu Dragnea a aranjat preluarea insulei Belina și a brațului Pavel am scris AICI.

Chițac a semnat comunicate și a dat declarații conform cărora ar fi obținut sprijinul fostului ministru al Agriculturii, Adrian Oros, ca lacul să fie luat de la ANPA pentru a fi integrat în patrimoniul municipiului Constanța. În realitate, lacul nu era la ANPA, după cum vom arăta mai jos.

În sfârșit, o altă voce – cu mai multă greutate – care a susținut că lacurile naturale de la noi au ajuns în custodia ANPA a fost cea a avocatului Ionel Hașotti. Într-o suită de procese, casa Hașotti a cerut ca ANPA să fie cea obligată să încheie un contract de concesiune cu unul dintre clienții săi pentru o felie de 15 hectare din lacul Siutghiol, pe care acest client a făcut investiții. Bucata de lac fusese arendată de clientul lui Hașotti, de la fosta Companie Națională de Administrare a Fondului Piscicol, ca ”teren agricol” din bazinul acvatic al lacului dobrogean. Însă, de drept, lacurile naturale nu sunt terenuri agricole, ci terenuri acoperite permanent de ape, conform definiției din Legea fondului funciar, fiind date în administrarea Apelor Române prin Legea Apelor. În ultima ipoteză, care este și cea legală, investițiile (amenajările) făcute pe lacurile naturale intră de drept în proprietatea publică de stat, fără a conferi un drept de concesiune investitorului. De aici și interesul casei de avocatură de a susține că lacul Siutghiol și celelalte au intrat în administrarea ANPA, care ar avea prerogative să concesioneze terenuri agricole cu amenajări piscicole.  

Despre cum a ajuns bucata de lac în arenda clienților casei Hașotti am scris  AICI

E limpede că cei care au susținut că ANPA a devenit administratorul lacurilor naturale din județul Constanța au interesele lor. Dar în dosarul de la Tribunalul Constanța, despre care relatăm în acest articol, s-au adus dovezi care răstoarnă total această percepție.

Trebuie să spunem că decizia judecătorească a Curții de Apel București, din 2016, s-a bazat pe susținerea unei firme care exploata piscicol lacul Tașaul. Aceasta a arătat că lacurile din județul Constanța au fost inventariate dublu, atât în administrarea Apelor Române, cât și în administrarea Administrației Domeniilor Statului, care ar fi predat mai departe către ANPA ”amenajările piscicole”. S-a spus în acel proces că Siutghiol, Tăbăcărie, Tașaul, Oltina și celelalte lacuri figurau înscrise atât în Anexa 3, cât și în anexa 12 a HG 1705/2006. Susținerea nu a fost contestată de nicio altă parte din proces, iar dovezi în favoarea ei nu au mai fost cerute de nimeni.

Mai departe, firma implicată în exploatarea piscicolă a lacului Tașaul a arătat că ADS și urmașa ei ANPA ar avea drepturi istorice mai vechi de a administra lacurilor dobrogene. Iar în acest caz au fost depuse dovezi cu privire la exploatarea lacului Siutghiol de către societatea piscicolă Pestom SA în perioada comunistă și după Revoluție. Iar toată atenția s-a mutat pe aceste probe, trecând neobservat aspectul că dubla inventariere nu fusese cu nimic dovedită.

În baza dublei inventarieri și a dreptului istoric mai vechi, Curtea de Apel București a anulat pozițiile din anexa 12 a HG 1705 în care lacurile naturale din județul Constanța erau inventariate cu drept de administrare pentru Apele Române. Aceeași Curte a apreciat că dreptul de administrare aparține ANPA, însă a respins ca lipsită de interes cererea de constatare expresă a acestui drept de administrare. Instanța a apreciat că ANPA are un titlu – adică anexa ei din HG 1705/2006 – și  acesta ar fi suficient.

Ei bine, acest titlu a fost solicitat fizic în procesul de la Tribunalul Constanța, despre care relatăm în articolul de față. Trebuie să spunem că HG 1705 a fost publicată într-un număr special al Monitorului Oficial, disponibil doar contra cost, din cauza mărimii sale. Or din acest motiv, inventarele nu pot fi consultate de oricine. Însă Guvernul României a depus HG-ul cu toate anexele sale. Și – surpriză – în acest fel s-a dovedit că lacurile Siutghiol, Tăbăcărie și celelalte nu au figurat niciodată în anexele ADS. Ca urmare, dacă ADS nu le-a avut, nici urmașa ei, ANPA, nu le poate avea în nicio anexă. Cu siguranță, cineva trebuie să răspundă pentru falsul intelectual și pentru inducerea în eroare a instanței de judecată de la Curtea de Apel București. Evident că nici hotărârea care se sprijină pe acest fals nu va putea să rămână în picioare.

Revenind la procesul de la Constanța, trebuie să spunem că ANPA a depus la dosar o întâmpinare față de cererea de a fi introdusă forțat în cauză. ANPA a arătat negru pe alb că nu are lacul Siutghiol în administrare și nici celelalte lacuri naturale dobrogene.

”Față de situația lacului Siutghiol, precizăm că este ”interesant” cum acest bun public a fost exploatat ani de zile de către autoritățile locale și de partenerii lor contractuali și brusc, în urma pronunțării Deciziei CCR nr. 708/2020, toți subiecții de drept interesați au convenit că ”ANPA este administratorul””.

Agenția neagă, așadar, că ar avea lacul Siutghiol în administrare și opinează că, în urma deciziei CCR, ar trebui să se aplice principiul restitutio in integrum, în sensul ca UAT-urile riverane să-l predea administrației de la care l-au luat, în speță Apelor Române. Pe de altă parte, ANAPA a opinat că în urma hotărârii judecătorești a Curții de Apel București, dreptul de administrare trebuie stabilit prin Hotărâre de Guvern constitutivă de drepturi (iar nu printr-o anexă declarativă de genul celei anulate parțial de instanță). Cine administrează lacurile în acest moment? Tot ANPA răspunde: nimeni, arătând că Guvernul trebuie să ia măsuri.

Iar măsurile – spunem noi – nu pot în niciun caz să anuleze o situație stabilită prin lege organică, anume că lacurile naturale nu pot fi administrate decât de Apele Române, în actualul context legal și constituțional. Orice altă susținere este un mit. Un mit la care au trudit fostul primar Nicolae Matei de la Năvodari, cel care a inventariat pe nedrept bucăți de lac în patrimoniul localității sale, actual primar din Constanța, Vergil Chițac, visând să inventarieze, la rândul său, lacul Tăbăcărie la Primărie, sau controversatul avocat Ionel Hașotti – cel care trudește profesional ca un client de-ai săi să concesioneze 15 hectare din lacul Siutghiol, cu titlul de teren agricol.

Comentarii pe Facebook

Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.