Connect with us

Exclusiv

Inginerii juridice cu bugetul Constanţei. O gaură de 18,5 milioane de euro

Maria Ionescu

Publicat

la data de

Două inginerii juridice extrem de interesante uşurează bugetul Constanţei de 18,5 milioane de euro. Este vorba de cunoscutul litigiu dintre municipalitate şi firma FIN.CO.GE.R.O., dar şi de un litigiu mai puţin cunoscut, demarat de firma Black Sea Special Propose SRL, care a obţinut recent o despăgubire de 4,5 milioane de euro pentru o întârziere de 93 de zile la încheierea unui contract. Cele două speţe au fost prezentate presei de preşedintele organizaţiei municipale a PNL Constanţa, Vergil Chiţac, şi de consilierul local municipal Romeo Rezeanu, în cadrul unei conferinţe din data de 7 decembrie 2016. Chiţac a spus că este necesară stoparea risipei banilor publici. „Avem un buget absolut dezechilibrat! (…) Avem foarte multe contracte oneroase!”, a precizat el. S-a referit apoi la contractul cu Fin.Co.Ge.R.O. SpA din Sicilia, contract despre care a oferit mai multe detalii consilierul Rezeanu.

O atribuire directă ne-a scos datori cu 14 milioane de euro

lucrari-fincogero

„Este un contract foarte păgubos pentru Primăria Constanţa. În anul 2000, FIN.CO.GE.R.O. a concesionat două taluzuri în Faleză Nord şi în Faleza Eminescu ca să construiască un cartier de vile.  Primăria se obliga să asigure urbanizarea primară a celor două terenuri: căi de acces, utilităţi, spaţii verzi, clădiri publice şi alte lucrări necesare. Totodată, Primăria îşi rezerva dreptul, pe atunci legal, de a încredinţa aceste lucrări firmei din Sicilia.  La şase ani distanţă, prin OG 34/2006, încredinţările directe au devenit ilegale. Cu toate acestea, în anul 2009, Primăria a încredinţat direct lucrările din Faleză Nord către Fin.Co.Ge.R.O, iar o firmă de casă a administraţiei de la acea vreme a „naturalizat” proiectul din 2000, prevăzând pentru prima dată un heliport, diguri de protecţie şi o şosea de coastă. Nu s-a făcut nici o dezbatere publică a noului proiect. Nici măcar consilierii locali nu au fost consultaţi dacă ar fi oportun să facem acolo acest heliport şi lucrări de consolidare a falezei ce intrau, legal vorbind, în competenţa Apelor Române. Pe lângă faptul că nu s-a ţinut o licitaţie publică, vechea administraţie nu a avut nici măcar elementarul bun simţ de a stabili un deviz al lucrării. Prevalându-se de această scăpare uluitoare, firma din Sicilia a realizat proiectul pe segmente, iar apoi a pornit proceduri de executare silită. Deşi a contestat executarea silită la instanţele competente, Primăria Constanţa a trimis la bară un avocat care nu a cerut efectuarea unei expertize contabile decât la al 14-lea termen de judecată când nu se mai putea încuviinţa o astfel de probă. În calea de atac, administrarea acestei probe a fost din nou respinsă, pe considerentul că avocatul trebuia să o ceară de la bun început. În acest fel, Primăria a fost obligată să plătească peste 14 milioane de euro, deşi existau indicii, furnizate de ANAF, că firma din Sicilia a realizat un profit de 10 milioane de euro la lucrările din Faleză Nord. (…) La momentul de faţă sunt pe rolul instanțelor de judecată sunt cel puţin zece procese intentate de Fincogero şi ne aşteptăm la alte penalităţi. În luna septembrie, Primăria a fost obligată să mai achite 4,5 milioane de euro, iar în lunile viitoare va fi, probabil, obligată şi la alte sume. Din păcate, de pe urma acestei inginerii juridice vom plăti ani mulţi, vreo 15 la număr, bani care ne puteau asigura dezvoltarea infrastructurii, o educație decentă, susţinerea mediului antreprenorial şi alte lucruri dezirabile. ”, a precizat Romeo Rezeanu.

Black Sea Special Propose a obţinut dreptul să cumpere un teren ocupat de alei carosabile, parcaje, locuri de joacă şi lăcaş de cult

hotel-caraimanÎn cazul Black Sea Special Propose SRL lucrurile sunt la fel de încurcate. În anul 2012, această societate a obţinut o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, prin care „Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin primar, au fost obligate sa vândă prin negociere directă către SC Black Sea Special Purpose Entity SRL terenul în suprafaţă de 14.191 mp, situat în staţiunea Mamaia, zona Caraiman, la preţul de 1.532 RON/mp (350 de euro/mp)“. Firma Black Sea Special Purpose Entity SRL, din Bucureşti, trebuia să cumpere terenul din zona hotelului Caraiman, reprezentând spaţii verzi, alei auto şi pietonale, parcare, mobilier urban, panouri publicitare, corturi provizorii pentru diverse evenimente, construcţii şi instalaţii demontabile cu ocazia unor evenimente, locuri de joacă, lăcaşuri de cult, circulaţii carosabile existente (inclusiv parcaje la sol).

O despăgubire de 4,5 milioane de euro

sentinta-black-seaÎn şedinţa de Consiliul Local din 13 octombrie 2015 a fost aprobată o hotărâre privind vânzarea către această societate a unui teren de 10.123 de metri pătraţi, pentru care era emis şi Certificatul de Urbanism nr. 3403/2015. Cum obligaţia stabilită de instanţă nu a fost îndeplinită cu privire la întreaga suprafaţă, firma bucureşteană a deschis noi procese împotriva Primăriei. Prin sentinţa civilă nr. 9132/2015, rămasă definitivă, SC Black Sea Special Purpose Entity SRL a obţinut în instanţă obligarea Municipiului Constanţa la plata de penalităţi de întârziere de 1%/zi din valoarea obiectului obligaţiei de a face, ca urmare a neexecutării acesteia. Iar luna trecută a mai apărut o sentinţă civilă cu numărul 31830/212/2015 prin care instanţa obligă Consiliul Local şi pe primarul Făgădău la plata către Black Sea Special Propose Entity SRL a 20.218.769 de lei, ceea ce însemană aproape 4,5 milioane de euro, pentru 93 de zile de întârziere.

Fincogero + Black Sea = 18,5 milioane de euro

„Ce au făcut juriştii Primăriei? Ce a făcut primarul Decebal Făgădău? De ce trebuie să plătească cetăţenii pentru aceste litigii pierdute? Şi revenim la ceeaşi întrebare: Cui plătim aceşti bani? Black Sea Special Purpose Entity SRL a fost fondată în 2010. Acţionarii sunt două firme din Cipru: Stalevo Holdings Limited (0,007%) şi Zenaraco Holdings Limited (99,993%)” – a mai arătat Romeo Rezeanu. „Pierderea Primăriei Constanţa din aceste două afaceri gestionate în defavoarea bugetului local este deocamdată de 18,5 milioane de euro. Vom cere aceste două dosare pentru a vedea cum au stat lucrurile şi cine se face vinovat pentru aceste pierderi” – a arătat, la rândul său, preşedintele organizaţiei municipale a PNL, Vergil Chiţac.

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: