Connect with us

Exclusiv

Războiul dintre Zoea Rădulescu şi finul lui Gigi Becali pentru terenul de lângă Carrefour (documente)

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Un nou scandal de retrocedare abuzivă a unor terenuri tulbură apele administraţiei şi justiţiei de la Constanţa. Este vorba de un teren, în valoare expertizată de 20.750.000 de euro, aflat pe malul lacului Siutghiol, în vecinătatea complexului comercial Tom-Carrefour, asupra căruia s-a instituit deja sechestru asigurător de către procurorii Curţii de Apel Constanţa.

Terenul din drumul Cogealacului

drumul-cogealaculuiPovestea acestei retrocedări o are în prim plan pe Zoea Rădulescu, fiica născută în detenţie a eroului Gogu Puiu, cunoscutul luptător anticomunist, şi a Otiliei Balamace, din Mihail Kogălniceanu. Pe 15 martie 1991, Zoea Rădulescu a depus la Primăria din Mihail Kogălniceanu două cereri de retrocedare. Ea revendica un teren agricol de 10 hectare, moştenit pe linie paternă, şi un altul de 9 hectare, moştenit pe linie maternă. În total: 19 hectare. Într-un document anexat cererilor se dovedea că unul din autorii ei avusese terenul într-un capăt al comunei Kogălniceanu (Ferdinand), la limita cu drumul Cogealacului. Ambele suprafeţe se aflau în folosinţa legală a SC Ceres SA Mihail Kogălniceanu (succesoara unui IAS care cultiva vaste suprafeţe agricole la Mihail Kogălniceanu, Ovidiu, Lumina, Năvodari şi Constanţa). Din această cauză, Zoea a primit, în 1995, decizii prin care i se stabilea dreptul de a deveni acţionară la societatea menţionată. Ulterior, cadrul legal s-a schimbat şi astfel s-a ivit oportunitatea  transformării acţiunilor în locaţiune asupra terenurilor, iar în cele din urmă în proprietate deplină, cu titlu emis de comisia judeţeană de fond funciar.

Din drumul Cogealacului în intravilanul Constanţei

Pe fondul acestei evoluţii, în anul 1998, s-au iniţiat procedurile de retrocedare a terenurilor către acţionarii Ceres transformaţi în locatori. Zoea Rădulescu devenise între timp persoană publică, membră de vază în conducerea centrală a PNŢCD, pe atunci principalul partid de guvernământ. Ea exercita o funcţie publică importantă în cadrul Ministerului de Interne, la Bucureşti. În plus, făcea parte din cercurile apropiate preşedintelui Emil Constantinescu. Nu ştim dacă aceste calităţi au contat în ce avea să se întâmple la Kogălniceanu. Cert este faptul că, pe 10 iulie 1999, Ceres SA a emis o adresă, oarecum bizară, prin care arăta că ar putea, de principiu, să-i întocmească Zoei Rădulescu documentele necesare emiterii titlurilor de proprietate pentru 10 hectare în sola A 510 extravilan arabil şi 9 hectare în sola A 498 extravilan arabil. Dar cele două sole nu se aflau în drumul Cogealacului. Se aflau în marginea Constanţei, pe malul lacului Siutghiol, peste drum de actualul Carrefour. Şi nu erau în extravilan agricol, ci chiar în intravilanul Municipiului Constanţa, fiind inventariate în această categorie prin HCLM nr. 31 din 01.04.1997. Nu ştim cine-i ceruse directorului de la Ceres să-şi spună părerea. Dar Ceres SA nu era autoritate de restituire a terenurilor, competenţa în această problemă fiind acordată comisiilor locale de fond funciar, abilitate prin lege să restituie terenurile din aria lor administrativă. Legal vorbind, Comisia din Kogălniceanu putea să retrocedeze doar terenurile din teritoriul administrativ al comunei Kogălniceanu, iar nu pe cele aflate, hăt, la 26 de kilometri distanţă, în trupul Constanţei.

Primarul din Kogălniceanu îşi dă acordul să retrocedeze terenurile din Constanţa

Pe 26 iulie 1999, alături de adresa bizară a directorului de la Ceres, avea să fie depusă la Comisia Locală din Kogălniceanu, sub numărul 2751, o schiţă de mână, parafată de OCAOTA – strămoşul actualului Oficiu de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. În desenul olograf apărea terenul aflat peste drum de actualul hypermarket Carrefour, solele A 501 şi A 498, cu menţiunea „teren situat pe teritoriul administrativ al Municipiului Constanţa.”.

schita-zoea-radulescu-1999

Deîndată, cu numărul consecutiv 2752/26.07.1999, primarul din Kogălniceanu, Traian Dinu, a trimis un răspuns societăţii Ceres, în care îşi exprima acordul ca Zoea Rădulescu să fie pusă în posesia terenurilor menţionate în schiţă. Corespondenţa este mai mult decât bizară, căci societatea n-avea nicio competenţă legală să ceară astfel de acorduri, iar dacă le-ar fi primit, n-avea ce face cu ele; în vreme ce comisia nu trebuia să-şi exprime vreun acord către un terţ, de vreme ce ea şi nu terţul în cauză urma să dispună asupra retrocedării. Aceste scrisori aparent fără scop aveau să-şi dovedească, peste ani, un scop juridic pentru Zoia Rădulescu, de unde şi suspiciunea că au fost făcute ca să o ajute.

Coincidenţă bizară: două sole cu acelaşi număr, una la Constanţa, alta la Kogălniceanu

Pe 17 februarie 2000, acelaşi primar a întocmit două procese-verbale de punere în posesie a Zoei Rădulescu asupra unui teren de 8,5 hectare şi a altuia de 9,5 hectare, ambele situate pe „teritoriul cadastral al comunei Mihail Kogălniceanu”, ambele în sola A510. Actele nu erau cu totul abuzive, de vreme ce, printr-o coincidenţă bizară, exista o solă A510 şi la Kogălniceanu, în pântecul câmpului, la fel cum exista o solă A 510 şi la Constanţa, pe malul lacului. Şi se întâmplase aşa, deoarece directorul Ceres SA, Tiberiu Nemet, predase sole cu aceeaşi denumire şi Comisiei din Kogălniceanu, dar şi celei din Constanţa. Însă sola de la Kogălniceanu avea 128,90 hectare, în vreme ce omonima ei de la Constanţa avea doar 15,23 de hectare. Evident că cele 18 hectare atribuite Zoei Rădulescu nu se puteau înghesui în sola de 15 hectare de la Constanţa. Şi la fel de evident, trebuie că se aflau în sola cu număr identic de la Kogălniceanu, singura în care primarul acelei localităţi putea face retrocedări. Însă, ca o nouă întâmplare de zile mari, primarul a uitat să completeze în documente vecinătăţile terenurilor acordate. Şi aşa s-a întreţinut din plin o stare de confuzie.

Un prim proces fără finalitate

Prevalându-se de această omisiune, în anul 2001, Zoea Rădulescu a deschis un proces de fond funciar, pretinzând să i se individualizeze suprafeţele primite în conformitate cu adresa Ceres SA din 1999 şi schiţa pictată, cu ştampila OCAOTA, din acelaşi an. Despre valoarea (ne)constitutivă de drepturi a celor două plăsmuiri, nicio vorbă! Pe 3 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, către care se strămutase dosarul, a obligat Comisia Locală din Kogălniceanu să individualizeze amplasamentul, fără să-l stabilească ea însăşi pe calea expertizei care i-ar fi fost la îndemână. Însă în proces se reliefase coincidenţa bizară de denumire dintre sola de la Constanţa şi cea de la Kogălniceanu. Se numeau la fel, dar erau diferite, cu suprafeţe diferite şi amplasamente diferite, una în extravilan, cealaltă în intravilan, una la Kogălniceanu, cealaltă la Constanţa.

Adevăraţii proprietari ai terenului se judecă de 14 ani cu Primăria Constanţa. Malul de lac a ajuns la Gigi Alexa

gigi-alexa-fin-becali

Gheorghe Alexa

În timp ce la Ploieşti „rula” acest proces, Comisia Locală din Constanţa se preocupa să găsească persoane bune de împroprietărit în solele A 510 şi A 498 de pe malul lacului Siutghiol. Pe 7 februarie 2002, prin adresa 293, urmaşii Elenei Zossima-Wild – cea care deţinuse exact pe acel amplasament un conac boieresc în perioada interbelică – au notificat Primăria Constanţa să le restituie terenul. Deşi nu era niciun dubiu că acolo a fost conacul şi moşia Zossima, primarul Constanţei, Radu Mazăre, a respins notificarea prin Dispoziţia 1168/09.04.2002. A spus Mazăre că terenurile erau extravilane, iar familia Zossima le ceruse în temeiul Legii 10/2001, care se referea la terenuri intravilane. După ce i-a învăţat legea pe moştenitorii reali, comisia de la Constanţa a întocmit dosare de retrocedare pentru şapte persoane. Unele erau deja decedate, însă în graba de a aranja situaţia nimeni nu s-a mai împiedicat de acest moft. La capătul procedurii, pe 16 mai 2002, Comisia Judeţeană Constanţa a emis titluri de proprietate. O zi mai târziu, terenurile au ajuns în proprietatea cunoscutului om de afaceri Gigi Alexa, finul şi mai cunoscutului Gigi Becali, care le-a cumpărat cu acte notariale. La cumpărare, terenurile care fuseseră acordate ca suprafeţe agricole extravilane s-au metamorfozat subit în terenuri agricole intravilane – ceea ce erau, de fapt, de la bun început. Trebuie să spunem că, potrivit legii, actele de dispoziţie asupra terenurilor pentru care erau înregistrate notificări de retrocedare sunt nule de drept. Ştiind acest lucru, familia Zossima a pornit un proces, în anul 2002, împotriva Primăriei Constanţa, a persoanelor puse ilegal în posesie şi a cumpărătorului de-a doua zi, Gigi Alexa. Justiţia independentă judecă şi-acum dosarul din 2002, chiar dacă acesta a primit un alt indicativ în 2005 şi un al treilea în 2008. În cei 14 ani, dosarul a făcut cinci drumuri pe ruta Tribunal, Curtea de Apel, Înalta Curte. În anul de graţie 2016, dosarul se află din nou la Curtea de Apel Constanţa, dar este suspendat pentru a se judeca o cauză conexă la Judecătorie. Primul urmaş al Elenei Zossima Wild, Faust Hangin, a decedat în primii ani ai procesului. Al doilea urmaş, a decedat de curând.

Judecătoarea Jianu eliberează terenurile pentru Zoea

Ne întoarcem pe firul poveştii în anul 2003, când Zoea Rădulescu a aflat că terenul pe care-l râvnea la Constanţa a fost retrocedat ajungând la Gigi Alexa (cinci loturi, din cele şapte). Femeia a deschis rapid un proces la Judecătoria Constanţa, cerând să se constate nulitatea absolută a respectivelor titluri de proprietate şi obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie cele 18 hectare pe care i s-ar fi reconstituit ei dreptul de proprietate. Chiar la debutul noului proces, Comisia Locală din Mihail Kogălniceanu, obligată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a apucat să individualizeze cele două loturi atribuite Zoei Rădulescu în sola A 510. Şi le-a individualizat, completând vecinătăţile din Kogălniceanu. Apoi, în ianuarie 2006, Comisia Judeţeană a emis două titluri de proprietate pentru Zoea Rădulescu, în sola A510 din Kogălniceanu. Însă femeia a insistat în proces că terenurile primite de ea se află la Constanţa. Controversata judecătoare Corina Eugenia Jianu i-a dat, parţial, dreptate, pe 1 aprilie 2008.

Jianu1

Judecătoarea a golit terenul de la Constanţa, anulând titlurile de proprietate din 2002, în principal pe motivul că fuseseră acordate unor persoane decedate. Însă Jianu n-a putut să-i lase terenul fostei demnitare ţărăniste în deplină proprietate şi liberă posesie, neputând trece peste titlurile de proprietate emise pe numele acesteia, în 2006, pentru suprafeţele din Mihail Kogălniceanu. Desigur, aceleaşi titluri ar fi trebuit să o împiedice să judece pe fond procesul, căci ele atestau că Zoea Rădulescu nu avea calitate procesuală activă.

Şi tot Jianu îi dă terenurile din Constanţa

Înţelegând impedimentul, Zoea Rădulescu a deschis un al treilea proces, cerând anularea propriilor titluri de proprietate, din Kogălniceanu. Ca prin minune, dosarul cel nou a nimerit tot la completul Corinei Eugenia Jianu, care i-a admis cererea prin Sentinţa Civilă nr. 8566/01.04.2010 (dosar 5116/212/2010). Dar ce coincidenţă bizară: ambele hotărâri pronunţate de Jianu au fost date de ziua păcălelii, prima în 2008, a doua în 2010.

Comisia Locală din Constanţa, care a fost parte în acest ultim proces, a invocat că „autorii reclamantei au avut teren în localitatea Mihail Kogălniceanu şi nu în municipiul Constanţa, iar cererile de reconstituire au fost adresate comisiei locale M. Kogălniceanu, Comisia Locală Constanţa nefiind nicicând sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri de reconstituire, însă reclamanta, începând cu anul 2003, şi-a stabilit un alt amplasament pe care l-a revendicat pe cale judecătorească…”.

Argumentele nu prea au contat. Jianu avea o părere formată, şi anume că Zoea Rădulescu era îndreptăţită să primească amplasamentele din Constanţa, aşa cum ar fi reieşit din corespondenţa purtată de Comisia Locală M. Kogălniceanu cu directorul Ceres SA, din anul 1999. Faptul că acea corespondenţă conţinea prevederi contrare legii nu a fost luat în discuţie.

Jianu2

20.750.000 de euro

Ori, aşa cum am arătat mai sus, întreaga corespondenţă era ilegală, pentru simplul fapt că, dincolo de părerile directorului de la Ceres sau de acordurile primarului din Kogălniceanu, legea spune că cererile de retrocedare se depun la Primăriile localităţilor în raza cărora se află terenul. Terenul de la Carrefour nu a fost niciodată pe raza comunei Kogălniceanu, care nici nu se învecinează cu Municipiul Constanţa, între cele două existând alte două localităţi interpuse, Lumina, respectiv Ovidiu. Pe de altă parte, terenul de la Carrefour era inventariat în intravilanul Municipiului Constanţa, încă din 1997, aşa cum am arătat mai sus, astfel că acea corespondenţă plăsmuită doi ani mai târziu nu avea cum să anuleze situaţia de fapt. Interesată exclusiv să o îmbogăţească pe Zoia Rădulescu, judecătoarea Jianu nu a făcut minima diligenţă să numească un expert judiciar care să lămurească până unde se întindea aria celor două localităţi. În schimb, a creditat o expertiză extrajudiciară, produsă de Zoia Rădulescu, în baza obiectivelor stabilite de aceasta. Referitor la îmbogăţire, trebuie să spunem că o altă expertiză, de data aceasta judiciară, dispusă într-un alt dosar de judecată, stabilea că cele 19 hectare de la Carrefour valorează 20.750.000 de euro.

20750000-euro

Sub sechestru

Recent, Parchetul Curţii de Apel Constanţa a anunţat că a dispus instituirea sechestrului judiciar asupra terenului de la Carrefour. Cel mai probabil, ancheta penală va scoate în evidenţă manopera fostei judecătoare Corina Eugenia Jianu. Spunem „fostă”, deoarece Corina Eugenia Jianu a fost suspendată, în 2014, din magistratură, fiind trimisă în judecată pentru luare de mită, alături de fostul primar al oraşului Năvodari, Nicolae Matei. Procurorii DNA au demonstrat că mai multe persoane, în conivenţă cu fostul primar Matei, au depus cereri multiple de judecată, pentru restituirea unor terenuri pe malul mării, în zona Mamaia-Nord, la care nu erau îndreptăţite. Ulterior, justiţiabilii renunţau la o parte din cererile identice, alegând astfel să se judece la completul Corinei Eugenia Jianu, care le admitea acţiunile, nu pe baza probelor, care nici nu existau, ci pe baza unor argumentaţii aiuritoare.

Prestaţia judecătoarei Jianu în dosarul retrocedării carierei Sibioara

Corina Eugenia Jianu s-a mai evidenţiat şi în litigiul, foarte cunoscut opiniei publice, de retrocedare a carierei de la Sibioara. În acel dosar, fosta judecătoare a admis calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare pentru două cliente ale cunoscutului avocat Ionel Haşotti (una din ele, respectiv Elena Mitrofan, având domiciliul în localitatea Mihail Kogălniceanu şi fiind, potrivit surselor noastre, o cunoştinţă a Zoei Rădulescu). Septuagenarele revendicau moştenirea unui autor decedat în anul 1942, pe numele său Nicolae Tudorancea. În cererea introductivă de la instanţă, se arăta că autorul decedat în 1942 ar fi plătit taxe şi impozite pentru terenul ce făcea obiectul litigiului, până în anul 1951. Judecătoarei Jianu nu i s-a părut nimic suspect şi a certificat că mortul din 42 a fost deposedat de regimul comunist instaurat pe 6 martie 1945. De asemenea, a certificat calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare a clientelor lui Haşotti.

hasotti-nicolaescu-montajÎn momentul de faţă, Prefectul Judeţului Constanţa a deschis o acţiune la Judecătoria Constanţa, cerând constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis pentru „moştenitori” în inima carierei de la Sibioara. Instituţia susţine că, prin artificiul făcut de Jianu, s-a retrocedat de mai multe ori moştenirea de la Sibioara. În realitate, autorii dreptului de proprietate erau urmaşii lui Nicolae Tudorancea, cei care vieţuiau la momentul confiscării terenurilor de către regimul comunist. Însă drepturile acestor urmaşi au fost integral retrocedate, în anii 90. Considerând că persoana decedată în 1942 ar fi autor, Jianu a deschis drumul retrocedării multiple. Fosta judecătoare nu a cerut Comisiei Judeţene să-i comunice o situaţie a titlurilor de proprietate emise pentru autorul în discuţie. Dacă ar fi procedat aşa, ar fi aflat că autorităţile au mai retrocedat 8 hectare de teren Lucreţiei Păsculescu, pentru autorul Nicolae Tudorancea. La fel, ar fi aflat că autorităţile au predat alte cinci hectare de teren urmaşilor Paraschivei Cangea, în baza documentelor care atestau că aceasta a primit de la tatăl ei, Nicolae Tudorancea, suprafaţa în cauză, în anul 1938. Să mai spunem că retrocedarea de la Sibioara este un caz unic în istoria justiţiei din România. Terenul în cauză făcea parte dintr-o exploataţie minieră activă, motiv pentru care era exceptat prin lege de la retrocedare. Cariera aparţinea companiei Somaco Construct SRL, ale cărei părţi sociale au fost cumpărate, cu patru milioane de euro, de omul de afaceri Grigore Comănescu, cu trei ani înainte de hotărârea de retrocedare. Somaco nu a fost parte în cadrul procesului.

Comments

comments

Exclusiv

Fostul primar din Năvodari Nicolae Matei, condamnat la 9 ani de închisoare în dosarul retrocedărilor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, a fost condamnat, pe fond, la 9 ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedărilor de terenuri din zona Mamaia Nord – Năvodari. Fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu de la Tribunalul Constanța, acuzată pentru luare de mită de la fostul primar în scopul pronunțării unor hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege, a fost la rândul ei condamnată la 7 ani de închisoare cu executare.

Victoria Căpățână, beneficiara unor soluții de retrocedare flauduloasă, a fost condamnată la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu.

Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al fostului primar, acuzat de spălarea banilor proveniți din vânzarea unor terenuri provenite din retrocedările frauduloase va executa 4 ani de închisoare. De asemenea, Constantin Florin Ivdu, acuzat de aceleași fapte de spălare a banilor, a primit 3 ani cu executare. În sfârșit, inculpatul Alexandru Manu, fost președinte al clubului de fotbal Săgeata Năvodari, club prin care au fost derulate, potrivit procurorilor, operațiuni de finanțare ilegală, a fost achitat de instanța de judecată.

Hotărârea a fost pronunțată pe fond de Curtea de Apel București, instanță competentă având în vedere calitatea de magistrat a inculpatei Corina Eugenia Jianu.  Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare.

Dosarul retrocedărilor a fost instrumentat de actualul procuror șef al DNA Constanța, Andrei Bodean. În esență, DNA a probat că Nicolae Matei a oferit un teren de 500 mp în zona Taberei de Copii Năvodari către fiica judecătoarei Corina Eugenia Jianu, pentru ca aceasta să aprobe retrocedarea unor terenuri către persoane care aveau convenții de a înstrăina terenurile obținute către rude și interpuși ai fostului primar. În toate cazurile de retrocedare analizate în rechizitoriu, persoanele care au depus cereri în procedura Legii 18/1991 a fondului funciar aveau dreptul real să primească terenuri agricole în extravilanul orașului Năvodari, la limita cu localitatea Lumina, respectiv cu localitatea Sibioara. Cererile moștenitorilor au fost respinse de Comisia Locală Năvodasri pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, pe motiv că localitatea nu dispune de terenuri agricole libere. În consecință, moștenitorii s-au adresat instanței de judecată. Procurorul Andrei Bodean a arătat că petenții din aceste dosare de fond funciar au fraudat sistemul de distribuire aleatorie a cauzelor de judecată, depunând cereri multiple de chemare în judecată, cu același conținut. Când una din aceste cereri clonate era repartizată de sistemul electroic la completul consud de Corina Eugenia Jianu, petenții depuneau cereri de renunțare la judecată în celelalte dosare identice, alegându-și astfel judecătoarea. Mai departe, judecătoarea șpăguită de Matei obliga Orașul Năvodari să le pună în posesie pe aceste persoane cu terenuri situate pe malul mării, în zona turistică a localității, care aveau valori de sute de ori mai mari.

În cazul retrocedării Căpățână, Jianu a admis să i se restituie acesteia, în locul suprafeței agricole la care avea dreptul, un teren intravilan situat pe malul mării, pe care chiar condamnata Căpățână l-a indicat instanței. Practic, aceasta nu și-a ales doar judecătoarea, ci și terenul pe care pusese ochii, fără a avea niciun drept asupra respectivului amplasament.

În dosarul penal instrumentat de Andrei Bodean mai sunt analiate vânzări de terenruri provenite din aceste fapte ilegale, dar și un schimb de terenuri încheiat de Orașul Năvodari, la inițiativa lui Nicolae Matei, cu cumnatul acestuia fără forme legale, Isidor Gurgu. De asemenea, dosarul include elemente referitoare la finanțarea clubului de fotbal Săgeata Năvodari.

Trebuie să mai spunem că instanța a dispus confiscări de terenuri și sume de bani de la inculpați.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Puiu Hașotti rămâne cu eticheta de ”MAFIOT”. Istoria unui proces de calomnie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Politicianul constănțean Puiu Hașotti, fost deputat, senator și ministru, a pierdut un proces în care a solicitat reparații morale exagerate de la un om de afaceri, pretinzând că acesta l-ar fi numit ”MAFIOT”. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată în recurs.

Un miting împotriva Mafiei

Totul a început de la un miting de protest organizat în noiembrie 2015 de angajații societății Somaco Construct SRL. Aceștia au cerut ca Justiția să-și facă treaba și să ancheteze fapte de corupție săvârșite împotriva societății de primarul de atunci din Năvodari, Nicolae Matei, și de către avocatul Ionel Hașotti. Conturile bancare ale societății erau blocate la cererea Primăriei Năvodari, pentru o taxă fiscală de două milioane de euro inventată pe baza unor falsuri vădite. De asemenea, exploatația minieră a societății din localitatea Sibioara fusese retrocedată ilegal pe baza unor minciuni debitate de avocatul Ionel Hașotti. Practic, Somaco Construct se afla într-o situație dificilă generată de acte de corupție. Băncile nu-i acordau credite, nu se putea prezenta la licitații având poprire pe conturi, iar la un moment dat executorul judecătoresc a retras din cont sume care erau destinate pentru plata salariilor și care nu puteau, potrivit legii, să facă obiectul executării silite. În tot acest timp, făptuitorii erau protejați la cel mai înalt nivel.

Acesta este contextul în care sindicatul societății a decis ieșirea în stradă, împreună cu proprietarul afacerii, antreprenorul Grigore Comănescu. În cadrul acțiunii de protest, mai multe mașini utilitare (în principal cife de beton) au ”defilat” cu bannere inscripționate cu sloganuri precum ”DNA – asta este treaba ta” sau ”Stop abuzurilor din administrație”. De asemenea, la miting a fost adus un coșciug și o cruce inscripționate cu mesajul ”La Constanța, dreptatea a murit”.

Imagine de la mitingul Somaco Construct din anul 2015

Presa locală constănțeană a acordat atenție acțiunii inedite de protest, iar Grigore Comănescu a făcut declarații, în care a explicat cele două cazuri de corupție. El a spus că este victima unui grup mafiot care urmărește destructurarea și falimentarea firmelor sale. Întrebat cine sunt mafioții implicați, acesta i-a numit pe Nicolae Matei (fostul primar din Năvodari) și pe avocatul Ionel Hașotti, despre care a menționat expres că este fratele senatorului Puiu Hașotti. 

Procesul

La scurt timp, Puiu Hașotti a deschis un proces în răspundere civilă delictuală împotriva lui Grigore Comănescu. El a motivat că este o persoană diferită de fratele său, nefiind implicat în activitățile acestuia și nici acesta în activitățile sale. De asemenea, a susținut că nu are cu Nicolae Matei decât o colaborare politică. Hașotti a pretins că a fost numit mafiot și încă pe nedrept, acest fapt cauzându-i suferințe psihice. La urmă a solicitat daune de jumătate de milion de lei de la omul de afaceri.

Încă de la bun început, procesul a fost strămutat la Tribunalul Tulcea, unde Puiu Hașotti a avut câștig de cauză. Omul de afaceri Grigore Comănescu a declarat apel, care la rândul său a fost strămutat de la Curtea de Apel Constanța la Curtea de Apel Galați, motivat de bănuiala legitimă că reclamantul, prin fratele său, ar fi putut să influențeze obiectivitatea instanței locale. Curtea din Galați a admis apelul lui Grigore Comănescu, însă Puiu Hașotti a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Magistrații de aici au decis să trimită cauza înapoi, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galați, pentru corectarea unor probleme din apel. La sfârșitul săptămânii trecute, Curtea a rejudecat și a admis (pentru a doua oară) apelul lui Grigore Comănescu.

”Hașotti = Mafia imobiliară”

Strategia juridică a celui care a câștigat procesul a fost una remarcabilă. Avocații omului de afaceri au demonstrat în instanță că Puiu Hașotti nu putea avea suferințe psihice dacă ar fi fost numit mafiot. Ei au arătat că același Hașotti a fost numit mafiot, cu ani înainte, de un coleg parlamentar pe care nici măcar nu l-a dat în judecată, în ciuda faptului că declarația acestuia a fost preluată, la vremea ei, de toată presa din România. Apoi, au probat că același Puiu Hașotti a fost contestat vehement în anul 2012, pe vremea când era ministru al Culturii, de către sindicaliștii din industria cinematografică de stat. Protestatarii au pichetat ministerul timp de o lună de zile, cu pancarte pe care scria: ”Hașotti = Mafia imobiliară”. Liderii lor au declanșat chiar și forma extremă de protest a grevei foamei.

Imagine de la unul din mitingurile organizate de sindicaliștii de la România Film în anul 2012, pentru a cere demisia lui Puiu Hașotti. Sursa: gandul.info

Sindicaliștii l-au acuzat pe Puiu Hașotti că punea la cale înstrăinarea activelor de stat prin manevre dubioase în favoarea unor afaceriști constănțeni, care – ca o coincidență – erau reprezentați în diverse procese chiar de către fratele său, avocatul Ionel Hașotti. Or cuvântul mafiot nu i-a produs suferințe psihice în anul 2012.

Un miting anti-justiție și alte legături de familie

De asemenea, avocații lui Grigore Comănescu au arătat că legăturile lui Puiu Hașotti cu fostul primar penal din Năvodari nu s-au limitat la o simplă colaborare politică, așa cum susținuse acesta. Astfel, în anul 2012, ministrul Hașotti a participat la un miting anti-justiție de la Năvodari, în care a cerut răspicat eliberarea lui Nicolae Matei, care tocmai fusese arestat preventiv pentru fapte de corupție. Asta era grija lui Hașotti, să-l scoată pe corupt din pușcărie.

Și legăturile nu se opresc aici. Nicolae Matei a mai fost arestat preventiv și în anul 2014 în dosarul retrocedărilor frauduloase a terenurilor din Mamaia Nord și Tabăra de Copii. Procurorii DNA au susținut atunci că fostul primar a mituit o judecătoare de la Tribunalul Constanța, pe numele ei Corina Eugenia Jianu, aceasta pronunțând la schimb hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși ai lui Matei. Unul dintre beneficiarii fraudei era reprezentat juridic, așa cum se afirma în actele procurorilor, tocmai de către nepotul lui Puiu Hașotti, avocatul Tudor Hașotti.

În sfârșit, judecătoarea implicată în această fraudă s-a pronunțat și în dosarul retrocedării ilegale a carierei de piatră de la Sibioara. Vorbim aici de cea mai valoroasă carieră de granit din Dobrogea, care fusese cumpărată de Grigore Comănescu, în anul 2005, în baza unui credit bancar de 4 milioane de euro. Deși legea interzice expres retrocedarea carierelor în exploatare, așa cum era și cariera Sibioara, avocatul Ionel Hașotti a mințit că pe teren nu se află nicio carieră, obținând o decizie de retrocedare în favoarea clienților săi.

Oricine în locul lui Grigore Comănescu, analizând aceste legături și coincidențe, putea să considere că are un suport factual suficient să creadă că se află în fața unei lucrături de tip mafiot. Desigur, și instanța de apel din procesul de răspundere civilă delictuală a apreciat în mod similar, dându-i de două ori la rând dreptate lui Grigore Comănescu.

Desființarea taxei fiscale de două milioane de euro

Pe parcursul acestui proces de răspundere civilă delictuală, taxa uriașă de două milioane de euro impusă societății Somaco Construct SRL de către fostul primar Nicolae Matei, prietenul lui Puiu Hașotti, a fost desființată de Justiție. Magistrații au stabilit că taxa a fost rezultatul infracțiunii de fals intelectual. Practic, Matei a pretins în fals că Somaco Construct SRL ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității, în vecinătatea lacului Siutghiol și a complexului de vile Verona de patru stele, proprietatea societății. În realitate, societatea realizase o lucrare hidrotehnică de protejare a malului, cu acordul Apelor Române, lucrările fiind cuprinse și în autorizația de construire emisă de Primăria Năvodari. Terenul era al statului, însă Primăria Năvodari l-a inventariat fraudulos în domeniul ei privat, ca să poată pretinde cele două milioane de euro de la Somaco Construct, pentru așa-zisa depozitare. Nicolae Matei nu a fost condamnat în această speță, faptele sale fiind prescrise.

Legea lacului Siutghiol, declarată neconstituțională

În perioada de controale care au condus la desființarea taxei fiscale, autoritățile au descoperit că Orașul Năvodari, la inițiativa lui Matei, a inventariat hectare întregi de teren din lac și de pe malul lacului în proprietatea privată a localității. Ca urmare, din 2018 există un proces pe rolul Tribunalului Constanța în care statul român revendică aceste terenuri furate pe vremea lui Matei. Somaco Construct SRL este intervenientă în proces, în favoarea statului. Un rezultat absolut remarcabil al procesului a fost sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la neconstituționalitatea Legii 42/2010, la umbra căreia s-a produs acest jaf al terenurilor de stat. Practic, prin această lege, lacul a fost luat din administrarea Apelor Române și trecut în administrarea primăriilor din Constanța, Ovidiu și Năvodari. CCR a găsit sesizarea întemeiată și a declarat legea neconstituțională în ansamblu său.

Casa Hașotti intervine în Războiul Lacului

Procesul de la Constanța ar trebui să continue în linie dreaptă, până când statul își va recupera terenurile furate de gașca fostului primar Matei. Însă, în acest punct, se încearcă tergiversarea procesului de o firmă reprezentată tocmai de avocatul Tudor Hașotti, fiul lui Ionel și nepotul lui Puiu Hașotti. Prin poziția exprimată, acesta a încercat să aducă servicii fostului primar Nicolae Matei, care are toate motivele din lume ca procesul să nu se soluționeze în favoarea statului român, ca nu cumva să ajungă să răspundă.

De asemenea, același Tudor Hașotti a încercat să influențeze prin mijloace legale și decizia CCR, depunând un memoriu amicus curiae, de care, însă, judecătorii constituționali nu au ținut cont.

Epilog

Revenind la Puiu Hașotti, trebuie să mai spunem că acesta s-a retras din politică în anul 2016, atunci când problemele sale de imagine i-au determinat pe colegii de partid să-l scoată din prima linie. Din acel moment, politicianul s-a dat la fund, numele său revenind în actualitate abia cu această soluție pronunțată în dosarul prin care a încercat să obțină jumătate de milion de lei pentru că ar fi fost numit mafiot. Cel mai probabil, Puiu Hașotti va declara recurs. Însă în această cale de atac se analizează doar chestiuni de legalitate a hotărârii din apel. Șansele sale de a scăpa de eticheta de mafiot, prin acest proces, rămân extrem de mici.

Omul de afaceri Grigore Comănescu și-a petrecut ani de zile în instanțele de judecată, în confruntarea cu gruparea Hașotti-Matei

Pentru Grigore Comănescu lupta cu cei pe care i-a numit mafioți n-a fost deloc ușoară. Vorbim de o confruntare juridică dusă pe mai multe fronturi, atât pentru apărarea proprietății asupra carierei Sibioara, cât și pentru anularea taxei fiscale prin care aceștia au încercat practic să-l exproprieze de munca sa de o viață. Reamintim că societatea Somaco a avut conturile bancare blocate și nu a putut participa la licitații. Din acest motiv, tot grupul de firme coordonat de Grigore Comănescu a avut accesul restricționat sau condiționat sever la credite pentru dezvoltare. 

În tot acest timp, antreprenorul târât în această poveste uluitoare, în loc să fie lăsat să-și vadă de afacerile lui și de soarta celor 500 de salariați, a trebuit să meargă personal la zeci de procese, de la Judecătorie până la Înalta Curte de Casație și chiar la Curtea Constituțională a României, la audieri la parchete de toate gradele, de la Parchetul Judecătoriei până la Parchetul General și DNA Central, să se adreseze tuturor instituțiilor statului, de la Comisia de Abuzuri a Senatului, până la Curtea de Conturi și corpurile de control ale ministerelor de resort.  Dacă nu s-ar fi opus și n-ar fi luptat pentru drepturile sale, afacerea sa ar fi fost devorată de acești rechini. Aceasta este România reală.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultima diversiune a primarului Maricel. I-a făcut plângere penală viceprimarului ales, ca să nu-l lase în Primărie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, apelează la o diversiune penibilă pentru a bloca numirea lui Gabriel Ciobanu (USR) în funcția de viceprimar al acestei comunei. Maricel a pregătit deja o poveste ridicolă, cu suspiciuni demne de anii 50, pe care a ventilat-o în două publicații locale. În realitate, inculpatul de la Agigea ar fi capabil de orice grozăvie și orice invenție, pentru a împiedica lucrul de care se teme cel mai mult, anume acela de a împărți puterea executivă cu principalul său contracandidat de la alegerile locale. În trecut, același Maricel și-a ”executat” politic și alți adversari, refuzând să-i valideze în funcțiile pe care aceștia le câștigaseră, de consilieri locali. De altfel, Consiliul Local Agigea a funcționat în ultimele două legislaturi cu mai puțini consilieri decât prevede legea, situația fiind de fiecare dată generată prin abuz de Cîrjaliu. Și tot de fiecare dată, Cîrjaliu a scăpat basma curată, fiind de notorietate protecția de care se bucură din partea unui procuror de la Parchetul Curții de Apel Constanța.

Pe Cîrjaliu îl înfurie până la demență ideea că Ciobanu ar putea ajunge în Primărie. În primăvara acestui an, în momentul în care USR-istul și-a anunțat intenția de a candida pentru funcția de primar, Maricel Cîrjaliu a lăsat de înțeles că vrea să-i dărăme locuința. Primarul a făcut sesizări la toate instituțiile statului să controleze modul în care familia Ciobanu a construit o casă ca oricare alta. Și în același timp, s-a îngrijit ca această mizerie să ajungă în presă. În precampanie, același Maricel și-a trimis Poliția Locală să aplice două amenzi contracandidatului său, legat de afișele lipite pe o mașină și pe ferestrele organizației de partid. El a continuat acest comportament stalinist chiar și după ce Direcția Națională Anticorupție l-a trimis în judecată pentru că a furat terenurile de stat din Golful Pescarilor, atribuind un lot unei rubedenii  a fratelui său. 

Maricel a câștigat cu greu Primăria, abia obținând 31 de voturi în plus față de contracandidatul său. O vreme destul de lungă, re-alesul s-a închis în Primărie împreună cu gașca sa, împărțind funcții publice către persoanele apropiate. Observând direcția pe care a apucat-o primarul, consilierii non-PSD s-au întâlnit, au dialogat, iar la un moment dat au decis să convoace o ședință extraordinară a Consiliului Local, pentru alegerea președintelui de ședință, a comisiilor de specialitate și a viceprimarului. Aflând de această situație, Maricel a convocat la rândul său Consiliul Local, în ședință ordinară, cu o zi mai devreme. Ședința a avut loc ieri, iar despre tensiunea din cadrul acesteiua am relatat AICI. încă de la bun început, Maricel i-a amenințat pe consilierii locali că le va face plângere penală, dacă vor mai îndrăzni să convoace ședințe de urgență fără să depună și documentația aferentă. În opinia noastră, singurul scop real al primarului a fost acela de a-i timora pe consilierii locali.

Președinte de ședință a fost ales Marius Niță, de la Partidul Ecologist Român. De asemenea, viceprimar a fost ales Gabriel Ciobanu, dar nu cu zece voturi, așa cum era de așteptat ca urmare a dialogului consilierilor non-PSD, ci cu 8 voturi. Se pare că doi dintre cei care au participat la dialogul pentru formarea majorității, care este un dialog uzual și perfect legal, au ales să se vândă, cel puțin plastic vorbind, către jupânul Maricel. Ca urmare, candidatul PSD pentru funcția de viceprimar a obținut 7 voturi. Este vorba de Dan Chiru, un personaj care s-a evidențiat ca redactor-șef al unei fițuici în care i se aduceau osanale primarului – inculpat și pe deasupra și cetățean de onoare prin impostură. De curând, soția acestui Chiru a câștigat un concurs organizat de Primărie pentru a ocupa funcția de director al creșei din Agigea. 

Tensiunea ședinței a fost maximă la momentul votului pentru viceprimar. În fapt, unul dintre consilierii locali a greșit scrisul pe buletinul de vot și a cerut ca buletinul să fie anulat. De asemenea, a solicitat și a primit un nou buletin de vot, pe care l-a completat și l-a introdus în urnă. Procedura e perfect legală. La fel se întâmplă și la alegerile generale: orice alegător care greșește in cabina de vot poate merge la președintele secției să ceară să i se anuleze buletinul cu greșeală; acesta primește un buletin nou; se consideră vot exprimat doar cel exercitat pe buletinul care ajunge în urnă. O astfel de greșeală, care este omenească, nu te poate priva de dreptul de a-ți exercita votul. La ședința de la Agigea, în mod cert, în urna de votare au ajuns 14 voturi exprimate de consilierii prezenți, în vreme ce un al 15-lea vot a fost exercitat electonic de către un consilier PSD care a participat în această modalitate din motive medicale. În total sunt 15 consilieri aleși, fiind exprimate 15 voturi. 

Cu toate acestea, Maricel a început să urle – potrivit surselor noastre – că un vot se anulează. Atenție, vorbim de voturi secrete, care erau într-o urnă. Or nimeni nu poate pretinde că ar putea identifica un vot secret, după vărsarea urnei, ca fiind exprimat de o persoană anume. Cu toate acestea, astăzi Maricel a răspândit în presă o informație, din care reiese că la Agigea a fost anulat un vot exprimat pentru Gabriel Ciobanu. 

”Viceprimarul nu a mai fost ales, au fost 7 voturi pentru Ciobanu, 7 pentru Chiru și două buletine anulate.” – a scris o publicație locală care transmite de regulă punctele de vedere ale primarului Cîrjaliu. Același Cîrjaliu a relatat citat de presă că a depus plângere penală la Parchet împotriva lui Ciobanu, după ce secretarul general al localității ar fi constatat că pe 5 buletine de vot apăreau semnele grafice de plus și minus. 

După cum spuneam, acest om ar fi în stare să facă orice ca să nu-l primească în Primărie pe Gabriel Ciobanu. Cel mai probabil, Maricel Cîrjaliu se va alege la rândul său cu o plângere penală pentru fapta sa de a instiga la anularea ilegală a unui vot și la blocarea abuzivă a activității administrației publice locale. 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: