Connect with us

Exclusiv

Iorguș i-a vândut lui Mohammad Murad 13 hectare din Pădurea Comorova. Și asta explică totul

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Mohammad Murad este ultima revelație a politicii constănțene. Anul acesta, el și-a lansat candidatura la Primăria Constanța, pe acordurile baladei lui Ciprian Porumbescu. Însă evenimentul, mai mult decât penibil, nici măcar nu a fost organizat în Constanța, ci la 40 de kilometri distanță, în stațiunea Olimp. După doar câteva zile de la acest debut caraghios în politică, Murad s-a sucit în mod neașteptat, depunându-și candidatura la Primăria Mangalia. Zarurile au fost aruncate. Și nu de oricine, ci de unul din cei mai bogați oameni din România. Vorbim de un personaj care deține probabil cel mai mare imperiu turistic din țară, o fabrică de conserve, firme de construcții și terenuri pe care a dezvoltat proiecte imobiliare cu o valoare de piață de aproximativ 200 de milioane de euro. Reflectând la aceste date, este firesc să vă întrebați de ce vrea acest om care are bogății, faimă și respect să ajungă un simplu primar, lefegiu la un buget cu mult mai mic decât veniturile firmelor sale. Și de ce tocmai la Mangalia?

Ei bine, una din firmele controlate de Murad deține un teren de 13,22 de hectare în Pădurea Comorova. Terenul a fost cumpărat cu un preț derizoriu de la Primăria Mangalia, pe vremea primarului care a introdus pădurea în intravilan și i-a schimbat regimul în curți-construcții. Ne referim aici la Zanfir Iorguș, PSD-istul care vrea să își ia orașul înapoi, ca să termine ce-a început pe vremuri. Impresia noastră este aceea că Murad nu dorește în mod real să ajungă primar, ci să-l sprijine pe binefăcătorul său, pe o strategie electorală de tip iepuraș.

Privatizarea lui ”Șpagathon”

Afacerea scandaloasă la care ne referim în articolul de față a început în perioada guvernului PSD-ist al lui Adrian Năstase. Și a început cu o privatizare instrumentată de ministrul turismul de atunci, Dan Matei Agathon (poreclit în epocă ”Șpagathon”). Pe o procedură simplificată prin lege, acesta a vândut, cu sume derizorii, hoteluri și stațiuni turistice cu totul. Murad a fost unul din marii beneficiari.

Pe 1 octombrie 2001, Ministerul Turismului a încheiat un contract pentru vânzarea pachetului majoritar de acțiuni de la SC Jupiter SA Mangalia, cu persoana fizică Gheorghe Simion. Acesta era un simplu interpus al doctorului Mohammad Murad. Ca dovadă, în aceeași perioadă, Simion a semnat un contract similar prin care a devenit oficial acționar majoritar și la SC Hebe SA din Sângeorz-Băi, o firmă care opera cel mai mare hotel cu facilități balneare din România (902 locuri de cazare). La acel timp, Agathon a declarat – potrivit presei – că a negociat vânzarea hotelului Hebe direct cu Murad. ”Doctorul” figura ca proprietar al activului doar în cuvântările ministrului și-n topurile Forbes; în actele firmei figura acest Gheorghe Simion.

Bani încasați în locul statului român

La fel s-a întâmplat și la SC Jupiter SA Mangalia. Simion a devenit proprietar în acte. Însă beneficiarul real al privatizării a fost Murad. Ca dovadă, firma sa fanion, Perla Majestic SA, a pompat bani cu împrumut către Jupiter SA, s-a ocupat de renovarea hotelului Cozia (principalul activ de la Jupiter SA) și l-a exploatat comercial sub brandul Majestic începând cu anul 2004. Abia pe 11 iulie 2008, Simion a ieșit oficial din SC Jupiter SA, cesionând acțiunile deținute (98,02%), către Perla Majestic SA.

Trebuie să mai spunem că, pe lângă hotelul Cozia (Majestic), Jupiter SA mai deține un restaurant, o cofetărie, dar și terenuri în stațiune, pe malul lacului Tismana și în zona campingului Zodiac. De asemenea, societatea avea în portofoliu mai multe hoteluri care erau grevate de contracte de leasing imobiliar încheiate cu terțe persoane înaintea de privatizarea lui Agathon. Practic, societatea încasa rate anuale, care, în mod normal, s-ar fi cuvenit statului român. Numai că banii nu intrau la stat, ci în contul bancar al societății privatizate de doctorul Murad, prin săgeata sa Gheorghe Simion. Alți bani au intrat în conturile societății din vânzarea fierului vechi.

Hotărâre publicată de Jupiter SA în Monitorul Oficial al României. Sursa: Risco.ro

Pe 19 octombrie 2002, așa cum reiese dintr-o hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, acționarii societății au fost de acord ca Jupiter SA să cumpere (probabil cu acești bani) bunuri imobile de la diverse persoane fizice și juridice.

Legenda unui parc acvatic în stațiunea Jupiter

Zece zile mai târziu, Consiliul Local Mangalia a adoptat hotărârea nr. 145/29.10.2002 privind încheierea unui contract de asociere între Municipiul Mangalia și SC Jupiter SA pentru realizarea obiectivului Parc Acvatic în stațiunea Jupiter. Hotărârea se referea la un teren de 13,22 de hectare din parcela Pd 315/6 – Jupiter, cu o valoare de 6,36 de dolari pe metru pătrat, stabilită prin raport de evaluare. Asocierea urma să opereze pe o durată de 25 de ani. În tot acest timp, Municipiul Mangalia trebuia să încaseze 15% din profitul parcului acvatic, dar nu mai puțin de  33.631 de dolari pe an. Parcul trebuia construit în termen de 3 ani, iar pe parcursul lucrărilor, societatea investitoare urma să achite doar 80% din cota de profit cuvenită Municipiului Mangalia.

Aici puteți vedea hotărârea de Consiliu, prin care s-a aprobat asocierea pentru parcul acvatic. 

18 consilieri locali au fost încântați de inițiativa lui Iorguș și au votat proiectul. Însă totul era o mare țeapă, atent plănuită. Ca dovadă, Murad nu s-a apucat de construit parcuri acvatice. În schimb, Iorguș s-a apucat să aranjeze vânzarea terenului fără licitație și la un preț de nimic, în favoarea SC Jupiter SA.

Magiile lui Iorguș

Aici trebuie să spunem că, din martie 2002, consilierii locali de la Mangalia au fost păcăliți să-i dea un mandat în alb lui Iorguș ca să vândă terenurile localității fără licitație către titularii contractelor de asociere, închiriere sau concesiune. Hotărârea (vezi AICI) se referea doar la terenuri ocupate de active. Practic, dacă un afacerist închiria un teren de la Primărie și izbea un chioșc pe el, a doua zi putea cumpăra terenul direct de la primar, fără o hotărâre de Consiliu expresă și fără licitație publică.

Pe legislația actuală, o asemenea conduită de fraudare a transparenței și competiției ar însemna niște ani grei de pușcărie. Însă pe timpul PSD-ului erau tolerate astfel de golănii. Aceeași hotărâre stabilea că toate terenurile din stațiuni se vând cu 25 de dolari pe metru pătrat. Prețul trebuia plătit în două rate anuale.

Teoretic, Murad putea beneficia de această facilitate doar după ce ar fi construit parcul acvatic pe terenul primit prin contract de asociere, de la Primărie. Însă în preajma Crăciunului din 2002, Iorguș a făcut o magie. Apoi, în ianuarie 2003 a făcut încă o magie și treaba s-a rezolvat definitiv. Astfel, prin HCL 190/20.12.2002, s-a aprobat ca și firmele care n-au construit active pe terenurile primite în asociere, concesiune sau închiriere de la Primărie să le poată cumpăra în aceeași manieră considerată astăzi de-a dreptul penală. Adică fără licitație și fără hotărâre de Consiliu expresă. Și nu la prețul de 25 de dolari pe metru pătrat, ci la prețul stabilit prin evaluare. În cazul lui Murad, la 6 dolari și 36 de cenți.

Apoi, prin HCL 15/29.01.2003, în loc de două rate anuale, a băgat 5 rate pe 5 ani.

Ca să recapitulăm, înainte de aceste magii, Murad putea cumpăra terenul doar dacă finaliza parcul acvatic, doar la un preț de 3.305.000 de dolari, plătibil în doar două rate anuale. După ce Iorguș a dat cu bagheta, firma libanezului a plătit cu 2.464.208 de dolari mai puțin, în rate pe cinci ani de zile, fără să fi investit nici o copeică în așa-zisul parc acvatic. După cum spuneam, totul a fost o mare țeapă. Parcul a fost o simplă legendă, sub acoperirea căreia Iorguș a vândut discreționar un teren care constituia de fapt o parte importantă din Pădurea seculară Comorova.

Aici puteți vedea contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Municipiul Mangalia și Jupiter SA. 

Cum a fost trecută pădurea lui Murad în curți-construcții

Amintim că lotul vândut de Iorguș către Jupiter SA avea indicativul Pd 516/6. Or Pd înseamnă pădure. Terenul era și atunci, dar este și acum pădure, după cum se vede din satelit. Potrivit Codului Silvic pe atunci în vigoare (Legea 26/1996), terenurile cu vegetație forestieră cu o suprafață mai mare de 0,25 de hectare erau considerate păduri și erau de drept incluse în fondul forestier național.

Cu toate acestea, în contractul de vânzare autentificat sub numărul 342/14.02.2003 se menționa că întreaga suprafață are categoria de folosință Curți-Construcții și face parte din grupa TDI (terenuri din intravilan). Tot în contract se arăta că acest regim decurge din fișa corpului de proprietate și din planul de amplasament și delimitare întocmit de inginerul Arfondi Ciobanu și înregistrat la OJCGC (actualul OCPI) cu numărul 1003/24.01.2003.

Așadar, nu vorbim de un regim care decurgea din PUG-ul localității sau dintr-un PUZ adoptat de Consiliul Local, ci dintr-un plan de situație întocmit de un specialist în măsurători. Treaba topometristului era să măsoare distanțe, nu să stabilească destinații și categorii de folosință.

Cumva, acest aspect a fost recunoscut chiar de către acest Arfondi Ciobanu, în cadrul singurului interviu pe care l-a acordat în anul 2009 pentru Jurnalul Național (Vezi AICI). Publicația menționată a dezvăluit atunci în premieră că lotul de 13,22 de hectare vândut de Iorguș societății Jupiter SA, ca multe alte loturi de pădure, figura eronat în evidențele OCPI în categoria de folosință curți-construcții. Contactat de autorul materialului, jurnalistul Adrian Mogoș, Arfondi Ciobanu a recunoscut că el a trecut curți-construcții în planurile cadastrale, în loc de pădure… din greșeală. “Pe noi ne interesa să iasă suprafaţa. Nu a fost nici o intenţie acolo. Nu este pădure peste tot. Acolo este nisip cu nişte bălării. Nu a fost niciodată pădure, ci numai nisip cu bălării. Meseria mea, obligaţia mea şi ce mă gândeam eu la vremea aia era să în­capă terenul. Că acuma au intrat tot felul de şmecheri. Eu făceam cadastru pentru Primărie. Deci nu a fost o şmecherie, vezi Doamne! Înainte cadastrul avea trei pa­gini. Pe o pagină apărea plantaţie forestieră, pe alta curţi construcţii. Eu mă uitam să fie, trasam şi mai treceam din gre­şea­lă” – a declarant Ciobanu.

Lanțul înșelăciunilor

Și așa, dintr-o greșeală, pădurea a ajuns teren intravilan și curți-construcții. Arfondi mai avea o scuză: că nu era din județul Constanța, fiind adus tocmai de la Tulcea. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost întocmit de un notar, ci de un consilier juridic al Primăriei Mangalia. Părțile s-au dus cu acest contract gata făcut la un notar, dar nu din Mangalia, ci la unul din Constanța, a cărui contribuție unică a fost autentificarea înscrisului.

În sfârșit, dacă Arfondi și notarul se puteau înșela, pentru că nu cunoșteau situația, artizanul întregii povești, Zanfir Iorguș, nu are nicio scuză. La scurt timp după ce a vândut bucata de pădure cu o nimica toată către firma controlată de Murad, fostul primar a inițait un PUZ, prin care a băgat toată pădurea Comorova în intravilan. El personal, soția sa, un văr de la București, părinții săi, câțiva acoliți în afaceri și o firmă în care este asociat dețin mari suprafețe din PUZ-ul Comorova. E limpede că interesul său este acela de a reveni în fruntea Primăriei Mangalia pentru a da startul la construit pensiuni, vile, blocuri și poate chiar și parcuri acvatice în pădurea unicat din sudul litoralului. Și același interes îl au cam toți proprietarii… și iepurașii din pădure. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Ultimii bani vidanjați de Maricel Cîrjaliu din Primăria Agigea (document)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Controversatul primar din comuna Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a plătit peste 55.000 de euro pentru curățarea terenului pe care se construiește școala cea nouă din fonduri europene. Banii nu au fost achitați din cadrul proiectului european, ci din bugetul localității. Asta în condițiile în care Uniunea suportă toate cheltuielile eligibile pentru amenajarea șantierului. În realitate, curățarea – dacă a existat vreuna – a fost total inutilă. Ca dovadă, cu doar câteva zile înainte de predarea amplasamentului către constructor, terenul era tot plin de buruieni și necurățat. S-ar părea că banii au fost aruncați pe apa sâmbetei, însă nu este așa. În realitate, suma absolut fabuloasă pentru o astfel de curățare de amplasament a intrat fix în conturile unei firme de casă a familiei lui Maricel Cîrjaliu. Și asta explică totul. Este vorba de firma Asus Serice SRL, cea care se ocupă cu vidanjarea foselor particulare din comună, serviciu pentru care încasează bani buni atât de la privați, cât și din bugetul public.

Situația reiese dintr-o factură întocmită de firma Asus Service în baza contractului de lucrări 23650/03.12.2019 încheiat cu Primăria Agigea. Achiziția nu a fost publicată pe SICAP. Însă o copie a documentului de plată a intrat în posesia redacției, după ce angajații Primăriei, sătui de regimul de fraudă instalat de Maricel Cîrjaliu, au scurs copia către o persoană apropiată redacției Ordinea.Ro. După cum se poate observa, documentul poartă viza ”bun de plată” aplicată de primar, precum și semnătura acestuia. Persoana care a semnat pentru primirea facturii a fost Ekaterina Stanciu, care este nimeni alta decât soția lui Dumitru Stanciu, unul din acționarii restaurantului Golful Pescarilor. Un alt acționar este chiar ginerele primarului Maricel Cîrjaliu. Însă și soții Stanciu – ea de la Primărie, iar el de la Golf – sunt finii de cununie ai lui Bogdan Cîrjaliu, fralele afacerist al primarului Maricel.

În urmă cu doi ani, când ne-am ocupat pentru prima oară de această firmă, am constatat că Asus Service răspundea exact la același număr de telefon ca și Golful Pescarilor SRL. De asemenea, am constatat că, în trecut, același număr de telefon fusese utilizat de mai multe firme în care a fost asociat Maricel Cîrjaliu sau fratele său Bogdan, precum Varianta SRL, Scan SRL sau Asociații Servicii SRL. Misterul s-a lămurit în momentul în care am aflat că numărul de telefon aparținde de fapt contabilei familiei Cîrjaliu.  Cu aceste relații cercul se închide. Practic vorbim de o afacere cu bani publici derulată de primarul Maricel Cîrjaliu cu o firmă la telefonul căreia răspunde contabila sa. Colac peste pupăză, facturile sunt recepționate de fina fratelui său, care la rândul ei are un soț care este asociat cu ginerele primarului Cîrjaliu. O viermuială mai mare nici că se putea.

Citește și: 

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Trebuie să mai spunem că lucrarea în sine de construire a școlii generale de pe strada Avram Iancu nr. 22 a fost câștigată de Mobitom SA, o firmă din grupul de afaceri fondat de pușcăriașii Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. De altfel, Maricel Cîrjaliu a declarat că îi poartă un mare respect lui Nicușor Constantinescu, în condițiile în care acesta ispășește ani grei de închisoare pentru abuzuri baroniale comise la vremea sa. După cum se spune în popor, cine se aseamănă se adună. Ca dovadă, și Maricel Cîrjaliu are probleme cu legea penală. El este inculpat pentru faptele de corupție prin care a inventariat fraudulos terenurile din zona Golful Pescarilor, vânzând mai departe un lot din întreaga suprafață către firma care operează acum restaurantul. La acel moment, societatea era deținută integral de Dumitru Stanciu, care pentru a plăti prețul cerut de Primărie s-a împrumutat de bani de la nașul său, Bogdan Cîrjaliu.

Având în vedere aceste raporturi mai degrabă specifice grupurilor de tip mafiot decât unei administrații publice, nu putem decât să ne întrebăm: cine a fost beneficiarul real al plății de peste 55.000 de euro?

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fonduri europene devorate în haită la Hârșova. Oamenii primarului traseist s-au ghiftuit dintr-un proiect pentru săraci

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În ultimii patru ani am relatat aici, pe Ordinea.Ro, numeroase probleme de gestiune frauduloasă a orașului Hârșova din mandatul încă-primarului Viorel Ionescu. Am scris despre cum s-a plimbat acesta în Canada și în Statele Unite ale Americii, plecând în deplasare cu Asociația Municipiilor din România, o structură din care ”municipiul” Hârșova nu face parte. După fructuoase schimburi de experiență despre metrouri, aeroporturi și măsuri de apărare în fața atacurilor teroriste, primarul Viorel a uitat să depună raportul ”vizitei de lucru”. Iar din acest motiv, Curtea de Conturi l-a silit să returneze banii. Nu vorbim de o sumă fabuloasă, ci de doar câteva mii de euro. Însă Ionescu a refuzat să-și asume bărbătește eroarea, pornind un proces cu autoritatea de audit, ca să întârzie valorificarea penală a raportului. După tergiversări epocale, primarul a pierdut procesul pe fond. Însă la momentul de față se află în recurs, unde tergiversează cu și mai multă măiestrie, ridicând excepții de neconstituționalitate. (Mai multe detalii AICI).

Am mai scris despre golănia juridico-financiară de la căminul de bătrâni, acolo unde Viorel a violat caietul de sarcini aprobat de Consiliul Local, atribuind licitația unei firme care nu îndeplinea criteriile stabilite. Și ca și cum nu era de ajuns, același Ionescu a băgat mâna în visteria publică, achitând documentația pentru autorizarea ISU. Documentație pe care trebuia să o obțină firma beneficiară. (Mai multe detalii AICI).

Am scris despre firmele popii Iscru, un cleric mafiot din județul vecin care s-a ocupat la începuturi de heliportul de la Spital, dar și de numeroase proiecte din fonduri PNDL accesate de Primăria Hârșova. În acest caz, există un dosar penal la DNA. (Mai multe detalii AICI și AICI).

În sfârșit, am scris despre tunul nerușinat, prin care Primăria Hârșova a ajutat o asociație de actele căreia s-a ocupat, anterior, chiar nevasta primarului. ONG-ul care derulase raporturi profesionale cu nevasta primarului a fost favorizat să pună mâna pe pășunea localității, deși nu avea nicio oaie în proprietate, nu era înscris în Registrul Național al Exploatațiilor Agricole și nu îndeplinea nicio condiție să stea în licitație. Ulterior, același ONG a fraudat fondurile europene cuvenite crescătorilor înșelați. Frauda colosală face obiectul unui dosar penal. Dar cel mai grav este faptul că familiile de crescători de animale au fost aduse în sapă de lemn, mutilate emoțional, scoase din joc și înlocuite cu niște șmecheri. (mai multe detalii AICI). 

ADMIS – fonduri europene pentru persoanele în risc de sărăcie din vestul orașului

Credeam că le-am văzut pe toate la Hârșova. Credeam că primarul localității a dat tot ce-a avut mai rău în el, în manțocării juridico-financiare sau în mâncat ficații – după cum s-a exprimat chiar el într-o emisiune de pomină de la PRO TV. Cu toate acestea, ce-a fost până aici e un simplu mizilic față de ceea ce urmează. În cazul cel nou, vorbim de un atac în haită, prin care gașca primarului s-a înfruptat din fondurile europene destinate săracilor.

Ne referim aici la proiectul ADMIS, derulat de un consorțiu format din două asociații nonguvernamentale, o școală generală din oraș, o grădiniță și Primăria localității. Scopul ADMIS a fost acela de a ajuta 600 de persoane aflate în risc de sărăcie, din zona de vest a orașului, cunoscută și sub numele ”zona Varoș”. Vorbim de măsuri de sprijin care au vizat asigurarea de hrană caldă pentru copiii din familiile sărace integrați în rețeaua școlară și în activități after-school. De asemenea, vorbim de creșterea calității vieții prin anveloparea unui bloc și a mai multor case. O latură consistentă a proiectului se referea la organizarea unor cursuri de formare profesională și de anteprenoriat. 20 de absolvenți ai cursului de antreprenoriat urmau să primească ajutoare nerambursabile de câte 25.000 de euro, pentru a porni o afacere.

O intenție bună, deturnată cu brio

Întregul proiect, în valoare de peste 23 de milioane de lei, a fost finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020, Axa prioritară 4 pentru INCLUIZIUNEA SOCIALĂ și COMBATEREA SĂRĂCIEI.. Filozofia generală a proiectului era aceea de a sprijini persoanele din grupul țintă, aflate în risc de sărăcie și excludere din societate, pentru a câștiga un confort termic, pentru a putea trimite copii la școală, pentru a se califica, pentru a-și găsi un loc de muncă sau pentru a putea dezvolta afaceri pe cont propriu, în aproape orice domeniu, mai puțin în piscicultură și agricultură.

De altfel, una din asociațiile implicate în coordonarea proiectului a publicat mai multe clipuri de promovare pe YouTube, cu tineri romi dansând sau îndemnându-se unul pe altul să meargă la cursurile de antreprenoriat, pentru a primi ajutor să pornească o afacere.  

Într-un final, săracii educați în spirit anteprenorial și finanțați să pornească afaceri pe cont propriu s-au dovedit a fi copiii unor consilieri locali bogați din gașca primarului, rudele unor angajați din Primărie și familioanele unora dintre militanții electorali ai traseistului Viorel Ionescu.

Fiul unui consilier care își face concediile cu primarul

Unul dintre ”săracii” ajutați să intre în afaceri este Adrian Ticu, fiul consilierului local Gabriel-Daniel Ticu. Acesta din urmă a fost ales în anul 2016 pe lista ALDE, care se deschidea chiar cu numele primarului Viorel Ionescu. La nici 3 luni distanță de la alegerile locale trecute, primarul a inițiat HCL 101/19.09.2016, prin care Ticu senior a fost vârât în Consiliul de Administrație al societății publice Carsium Edil SRL. Hotărârea a fost votată inclusiv de Ticu, deși având un beneficiu de pe urma ei, acesta era obligat să se abțină. Dornic să ajungă la vistieria cu bani, Ticu nici nu a băgat de seamă că funcția era incompatibilă cu statutul de consilier local. La rândul său, inițiatorul hotărârii, primarul Viorel, nu a băgat nici el de seamă că administratorii întreprinderilor publice nu pot fi numiți prin HCL-uri, ci recrutați pe criterii corporative, după cum spune legea. Însă Ticu era un simplu electrician și nu avea studii care să-i permită să se înscrie la un concurs în condițiile legii.

Până la urmă, protejatul primarului a fost scos din funcția incompatibilă, iar autoritățile nu s-au sesizat de fapta lui. Carsium Edil a funcționat fără consiliu de administrație, ca un SRL de familie, ajungând la limita de jos a rentabilității din cauza creșterii excesive a cheltuielilor salariale. În vara anului 2018, electricianul și primarul Ionescu și-au luat soțiile și au petrecut cu toții un concediu în Insulele Canare. O filmare care surprinde un episod din concediul comun a ajuns pe Facebook.

În sfârșit, Gabriel Ticu se află și la aceste alegeri pe lista de consilieri a partidului preluat de traseistul Ionescu. Între timp, după cum spuneam, fiul său a beneficiat de fondurile pentru săraci, fiind selectat să primească 25 de mii de euro ca să-și deschidă o firmă de termopane. O tranșă din acești bani a fost virată încă din anul 2019, atunci când fiul lui Ticu a înființat firma Gamoterm Ady-Ionuț SRL, cu sediul social în apartamentul părinților săi. În același apartament își mai are sediul social și firma Gamadi Prosper SRL, care derulează activități de creditare pe bază de amanet. IFN-ul este deținut de consilierul Gabriel-Daniel Ticu și de soția sa, Mitica. Revenind la Gamoterm Ady-Ionuț SRL, trebuie să mai spunem că aceasta și-a deschis un punct de lucru pe strada Plantelor la numărul 25.

Cami Șerban a ajuns directoare la liceu. Fiul ei și-a luat rulotă de fast-food din banii pentru combaterea sărăciei

Lista beneficiarilor continuă cu Andrei-Valentin Șerban, fiul consilierei locale Camelia Șerban de la PMP. Juniorul a primit 25.000 de euro pentru a deschide un fast-food de tip rulotă (SC Black & Purple SRL). În mandatul care stă să se încheie, Camelia Șerban a votat cu obediență proiectele inițiate de primarul Viorel Ionescu. Mai mult, în anul 2019, a fost numită director al Liceului Ioan Cotovu din localitate, după ce vechiul director, Alexandru Bujeniță, a fost demis subit de actualul inspector școlar general. Bujeniță este și consilier local din partea PSD, fiind așadar pe o poziție politică adversă. În orice caz, el a declarat în 2019 că a fost schimbat din funcția pe care o deținea aproape de o viață din motive politice. Ionescu a negat acuzațiile, argumentând că n-ar putea un membru ALDE (cum era el pe atunci) să facă agenda inspectorului PNL.

„În principal, este vorba despre un management defectuos şi dificultăţi de comunicare, sesizate chiar şi de primarul localităţii. Dacă dânsul (profesorul Bujeniță – n.r.) consideră că a fost schimbat pe criterii politice, aştept şi eu o justificare a acestei afirmaţii” – a declarat la acel moment șeful ISJ Constanța, Sorin Mihai, citat de Ziua de Constanța.

Între timp, Ionescu s-a ”transferat” oficial la PNL, iar misterul înlocuirii lui Bujeniță capătă un răspuns. Cami Șerban nu mai candidează la nicio funcție politică. Ea se va ocupa de liceu, iar fiul ei de rulota cu mâncare luată din banii pentru săraci.

Nevasta administratorului public, selectată pentru un coafor din fondurile ADMIS

Și combinațiile continuă. De pildă, Ecaterina (Caty) Constantin a  depus un proiect pentru un salon de înfrumusețare, fiind selectată să primească cei 25.000 de euro din programul ADIMS. Întâmplător, Caty este o susținătoare înfocată a primarului Viorel. Mai mult, soțul ei, Adrian Constantin, a fost numit de curând administrator public al orașului sau city-manager, cum vreți să-i spuneți. Totodată, Adrian Constantin este și pe lista de candidați pentru consiliul local propusă de PNL/ Viorel Ionescu, la poziția 15.

Un alt proiect selectat în vederea finanțării din fondurile ADMIS a fost depus de Cristina Geoglovan și se referă la un salon de înfrumusețare corporală. Aceasta este cumnată cu Ana Maria Geoglovan, o doamnă care apare încă pe site-ul Primăriei Hârșova ca funcționară fix la departamentul de fonduri europene. Ana Maria candidează acum pe lista de consilieri locali a primarului Viorel Ionescu. 

Ionel Borcșa a primit bani din proiectul ADMIS pentru a înființa un atelier de croitorie. Întâmplător, cumnatul său, Marian Munteanu, lucrează la Primăria Hârșova ca magazioner. Cei doi îl susțin, deopotrivă, pe primarul Ionescu.

Și interpușii au fost admiși

Nicolae Giurcă a primit bani din fondurile ADMIS pentru fabricarea și comercializarea marmurei (înființând firma Marmoema Construct SRL). Vorbim de o persoană fără niciun istoric antreprenorial în spate. Și cu toate acestea, numărul de telefon înscris în formularul ADMIS ca fiind al acestui Nicolae Giurcă este de fapt numărul altui om de afaceri din localitate. L-am numit mai sus pe Dumitru Monia, care este persoană fizică autorizată. PFA Monia Dumitru are un punct de lucru deschis chiar în incinta cimitirului nou, de pe strada Cășăriei nr. 6 K, unde se ocupă de construcții funerare din marmură. După cum spuneam, numărul de telefon care apare în dreptul lui Giurcă pe listele ADMIS figurează ca telefon de contact pentru PFA Monia Dumitru. De asemenea, figurează ca telefon de contact și pentru Monia Construct SRL, o firmă deschisă de același  constructor de monumente funerare în parteneriat cu o altă persoană. În sfârșit, potrivit documentării noastre, proprietarul numărului de telefon se află în relații cordiale cu primarul localități, fără acordul căruia nici nu ar putea presta la cimitirul localității. Ca ultim amănunt, firma deschisă pe numele lui Giurcă, Marmoema Construct SRL, are sediul social tot în cimitirul nou, pe strada Cășăriei 6 K. 

Agenții electorali s-au ajuns și ei antreprenori pe banii pentru săraci

Marcel Strîmbeanu (Marbet Impex SRL) a primit bani din fondurile ADMIS pentru prefabricate, garduri și rigole. Strîmbeanu susține candidatura lui Viorel Ionescu pe Facebook.

Georgeta Mirea a primit bani pentru deschiderea unui loc de joacă pentru copii. Conform datelor de pe Facebook, aceasta lucrează la Liceul Cotovu. Atât ea, cât și soțul ei, au rama ”Votați Viorel Ionescu” la fotografiile de profil.

Emanuel-Cristian Dorobanțu a primit bani pentru un laborator de patiserie, iar la momentul de față sprijină activ candidatura primarului Ionescu.

Anveloparea blocului, o afacere de partid

Deschidem aici o paranteză pentru a arăta că o altă bucată din proiectul ADMIS s-a referit la anveloparea blocului P4 din Soveja. De atribuirea lucrării s-a ocupat chiar Primăria Hârșova, iar contractul, în valoare de 1,1 milioane de lei plus TVA, a fost atribuit firmei Alcons Ambiental Construct SRL Ciobanu. Firma în cauză este deținută în cote egale de Adrian Tănase și Mariana Coroiu. Tănase a fost pe lista de consilieri ALDE la alegerile din 2016, fiind de largă notorietatea prietenia sa cu Viorel Ionescu.

Asociata sa, Coroiu, are cont de Facebook, la fel ca toată lumea. Însă aici nu suflă un cuvânt despre Alcons, prezentându-se ca angajată a firmei Coretech Ind SRL. Vorbim de o firmă deținută de Cristi-Iani Drumea, un tip care a fost la rândul său pe lista de consilieri ALDE din 2016. Drumea a fost o vreme consilier local în actualul mandat, însă la un moment dat s-a retras pentru a putea ajunge la cașcaval, în postura de șef al consiliului de administrație de la Spital. Nevasta acestui Drumea este șefa parchetului local, implicată într-o soluție de clasare a dosarului crescătorilor de animale, soluție care a fost anulată în camera preliminară a Judecătoriei locale, fiind în mod vădit părtinitoare. Ca un ultim  amănunt interesant al poveștii, firma lui Drumea a vândut în anul 2017 parâme către Serviciul de Informații Externe. 

Săracii care îi ajută pe săraci

Ne oprim aici cu investigația noastră, întrucât volumul de date este suficient pentru a arăta că este ceva putred în modul în care banii care trebuiau să salveze de la sărăcie un cartier al Hârșovei au ajuns pe mâini bune, la oameni combinați politic și administrativ cu regimul Ionescu. Formal, toți cei implicați sunt perfect acoperiți, prin regulamente care nu taxează asemenea apucături de clan.

Ca o ironie amară, una din asociațiile implicate în proiectul ADMIS a publicat un fel de comunicat și multe poze. O frază cheie suna așa:

”Beneficiarii ADMIS inclusi in activitatea de promovare a nondiscriminarii in Harsova au aratat in fapte ce inseamna Respect. Egalitate. Diversitate, principiile nondiscriminarii, si ca impreuna ne e mai bine, printr-o actiune umanitara in orasul lor: am pregatit impreuna prajituri, pe care le-am impartit cu inima deschisa unor cazuri sociale din Harsova, oameni si mai saraci decat ei.”

Tot timpul vor fi săraci și mai săraci decât săracii, cu rude în Primăria lui Ionescu sau pe listele sale de consilieri, care au încarnat scopul final al proiectului: acela de a ajunge la o viață mai bună.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Maricel Cîrjaliu, prima zi de proces penal în dosarul Golful Pescarilor. Date inedite din RECHIZITORIU

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi a debutat la Tribunalul Constanța procesul penal în care primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și secretarul UAT-ului, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu. Dosarul se află în faza de verificare a regularității rechizitoriului.

Acuzațiile aduse (încă) primarului din Agigea sunt unele din cele mai grave și mai spectaculoase din istoria judiciară a Constanței. Maricel este acuzat că a expropriat ilegal bunuri imobile de la societatea piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, printr-o magie ordinară în actele publice. Ulterior, a vândut ilegal o parte din terenul câștigat din pix unei societăți deținute formal de un mecanic auto din localitate, care era chiar finul fratelui său. Firma acestuia a fost creditată pentru cumpărarea terenului de la Primărie de către fratele primarului PSD-ist din Agigea. Deși erau în mod vădit abuzive și ilegale, actele publice mâzgălite în scopul acestui furt au fost avizate de legalitate de secteratul UAT-ului, Ancuța Calust. Și abuzul nu se oprește aici. Primarul a dărămat gardul pescăriei, racordul de curent electric, racordul de apă. De asemenea, a instituit o prigoană sălbatică împotriva restaurantului Pescăria lui Matei, aplicând amenzi aiuritoare și impozite speciale. De pildă, într-o singură zi, Pescăria lui Matei și Sarda Fish s-au trezit cu amenzi în cuantum total de un miliard de lei vechi. Nici măcar clienții restaurantului n-au scăpat de despotismul acestui individ, fiind la rândul lor amendați pe rupte pentru parcarea mașinilor.

O limbă de pământ cucerită din mare

Punctul de pescuit marin de la Agigea a fost amenajat în anii 80 ai secolului trecut, de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. Vorbim de o platformă construită în mare, pe care se aflau o cherhana, dormitoare, un grup sanitar, rețele de utilități, o cale ferată industrială care permitea transbordarea peștelui capturat, din bărci spre cherhana, vinciuri de acostare a ambarcațiunilor și altele. După revoluție,  activul piscicol de la Agigea a intrat în patrimoniul SC Marea Neagră SA, fiind ulterior transferat la Condemar SA (o altă firmă de stat), care l-a adus ca aport la capitalul social al firmei Sarda Fish SRL. În timp, Sarda Fish a ajuns în proprietatea exclusivă a soților Datcu, Matei și Liliana, care s-au ocupat de punctul piscicol de la Agigea încă de la înființare.

În perioada 2004 – 2012, societatea a plătit taxe și impozite și a primit în mod repetat certificate fiscale sau adeverințe, unele semnate chiar de primarul Maricel Cîrjaliu, prin care i se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului pescăriei, de 8.627,88 de metri pătrați. Relația cu autoritatea a decurs normal până la un punct.

HCL-ul care a stat la baza jafului organizat de la Agigea

Cristian Maricel Cîrjaliu a ajuns primar la Agigea în anul 2008. După doar 9 luni de mandat, acesta a inițiat Hotărârea de Consiliu Local nr. 42/23.03.2009 privind trecerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor suprafețelor de teren situate pe raza localității care nu erau deținute cu titlu valabil de către persoanele fizice și juridice. Mai departe, tipul și-a arogat competența, pe care n-o avea, așa cum constată și procurorii anticorupție, de a analiza și de a hotărî el, după mintea lui, ce acte sunt valabile sau nu. Competența în acest sens aparține prin lege doar instanțelor de judecată. Însă Maricel se considera mai presus de acestea. Ca urmare, individul a pornit un jaf generalizat, dând ordine să fie trecute în inventarul domeniului privat al comunei grădinile cetățenilor și toate proprietățile unde considera el să actele de proprietate nu ar fi valabile. Mai departe, terenurile sploiate de la cetățeni prin această metodă sovietică ajungeau să fie vândute sau concesionate unor terți.

Motivația halucinantă a exproprierii terenurilor din Golf

Pe terenul din Golf, Maricel a pus ochii încă din anul 2010. Ca dovadă, procurorii rețin că viceprimarul său, Dan Ștefan Chiru, a inițiat o hotărâre de consiliu local, prin care a propus completarea inventarului localității cu suprafața de 8.940 de metri pătrați de pe strada Meduzei nr. 6. Vreo doi ani, baronul PSD-ist nu s-a atins de teren. Însă în 2012, a inițiat o nouă hotărâre, 92/2012, prin care a înscris din nou același teren în inventarul bunurilor private ale comunei.

Așa cum a motivat atât el personal, cât și secretara UAT-ului în cadrul cercetării penale, motivația însușirii terenului ar fi fost hotărârea haiducească din 2009 și aprecierea că Sarda Fish nu ar fi avut un titlu valid de proprietate asupra terenului. Cei doi au găsit nod în papură cu privire la facturile prin care antecesorul Sarda Fish a cumpărat platforma piscicolă și cherhanaua. De asemenea, au constatat că bunurile nu au fost dobândite legal, pentru că nici societatea, nici antecesoarele ei nu au beneficiat de aplicarea HG 834/1991. În realitate, activele piscicole fuseseră transferate în mod expres printr-o legislație mai veche, respectiv prin HG 1353/1990 – așa cum constată procurorul DNA. Dobândind bunurile ope legis în 1990, Marea Neagră SA nu le mai putea solicita încă o dată de la stat în 1991, pentru că ar fi fost absurd.

Și-a îmbogățit familionul

Pe baza acestui nod în papură, total tâmpit și ilegal, Maricel a expropriat ilegal terenul. Mai departe, a făcut loc în coasta pescăriei unui nou restaurant pescăresc, Golful Pescarilor. În această firmă, 50% din părțile sociale sunt deținute de doi afaceriști din Constanța, care au și investit sumele necesare construirii clădirii. Cealaltă jumătate de firmă a fost deținută integral, preț de câțiva ani, de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De altfel, așa cum constată procurorii DNA, Bogdan este cel care a împrumutat firma pentru a cumpăra terenul. În urmă cu doi ani, în firmă a fost cooptat chiar ginerele primarului, pe numele său Ionuț Nuțoaia-Cârjaliu, care a devenit asociat cu o investiție de 100 de lei. În urma operațiunii, Stanciu și-a diminuat participația la 40%. Acesta a recunoscut în fața procurorului că nu are un cuvânt de spus în această afacere. Ca un amănunt, soția lui Stanciu este angajată la Primăria Agigea. În declarațiile de avere pe care le-a depus de-a lungul vremii, aceasta nu consemnează nici măcar un leu câștigat de soțul ei din afacerea Golful Pescarilor.

Cum arăta locul pe care s-a construit restaurantul Golful Pescarilor înainte să fie furat prin inventariere de Maricel

Prigoana împotriva lui Matei

După cum spuneam, abuzul lui Maricel nu se limitează la furtul terenului și la îmbogățirea rubedeniilor. Urmează o latură extrem de întunecată, prin care acesta a pornit o veritabilă prigoană împotriva societăților Pescăria lui Matei și Sarda Fish. Pescăria lui Matei este o firmă deschisă de fiul patronilor de la Sarda Fish, Matei Alin Datcu. Acesta a construit în zonă un restaurant cu același nume și a devenit cunoscut la nivel național. Maricel a văzut că afacerea merge și produce mulți bani, așa încât a încercat să o cloneze prin interpușii săi pe terenul furat prin inventariere. Numai că accesul la lotul vândut firmei Golful Pescarilor SRL nu se putea face din cauza gardului vechi al pescăriei. Maricel a inventat niște hârtii și a condus personal operațiunea de dărâmare a gardului. De asemenea, Primăria și Poliția Locală au tăiat stâlpii de curent. Pescăria lui Matei a obținut ordonanță judecătorească de sistare a operațiunii, iar ulterior s-a rebranșat la curent. Maricel nu s-a lăsat și aplicat amenzi atât restaurantului, cât și persoanei autorizate care a îndrăznit să refacă branșamentul.

Extras din Rechizitoriul lui Maricel. Faza pe despotism

Speriat că va rămâne fără curent, Matei Datcu a cumpărat un generator de 15.000 de euro, iar ulterior a montat panouri fotovoltaice. Firma din Ploiești care a făcut lucrarea a fost amendată de Maricel.

Taxe speciale pentru Pescăria lui Matei și Sarda Fish

Pe durata ”războiului”, Pescăria lui Matei și Sarda Fish nu au primit certificate fiscale de la Primărie, pentru că nu a vrut primarul, și astfel nu au putut participa la niciun fel de licitații. La un moment dat, Maricel a inventat un impozit special pentru bărcile de tip mahună, de 18.000 de lei pe an, în contextul în care în localitate există o singură ambarcațiune de acest fel și aparține societății Sarda Fish. De asemenea, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local a impus o taxă de parcare de 25 de lei pe oră în dreptul restaurantului Pescăria lui Matei. Actul administrativ a fost contestat în instanță. Pentru această îndrăzneală, Maricel a ordonat să se monteze indicatoare cu parcarea interzisă în dreptul restaurantului. Clienții au înțeles semnificația și au început să parcheze în afara drumului public. Însă nici Maricel nu s-a lăsat. Individul a trimis un utilaj care a săpat șanțuri la limita străzii. Practic i-a obligat pe șoferi să parcheze pe drumul public, iar Poliția Locală și-a făcut norma de amenzi.

La un moment dat, primarul a aplicat amenzi de câte 500.000 de milioane de lei vechi ambelor societăți, pe motivul total aberant că nu au declarat la Primărie câtă apă uzată vidanjează din fosa septică a locației. Un fel de control la fecale!

Maricel plănuia ”o declarație de dragoste cu parul” pentru avocatul lui Matei

În toată această perioadă, Maricel a generat controale la Pescăria lui Matei din partea tuturor instituțiilor statului. La un moment dat, a anulat autorizația de funcționare a restaurantului, scopul său suprem fiind, evident, acela de a falimenta acest obiectiv cunoscut de toată lumea, ca rubedeniile sale să rămână singure în Golf. Tot aici trebuie să mai spunem că există filmări cu unul din patronii de la Golful Pescarilor care obișnuia să oprească mașina în fața restaurantului concurent, Pescăria lui Matei, și să claxoneze în continuu.

Un alt amănunt extrem de interesant din rechizitoriul prin care Maricel a fost trimis în judecată: Primarul din Agigea a fost interceptat de procurori într-un dosar penal al unui interlop, în timp ce îi cerea acestuia date despre avocatul angajat de Pescăria lui Matei, motivând că urmărea să-i facă acestuia ”o declarație de dragoste cu un par”. Primitiv și agresiv, Maricel a instrumentat o intimidare total anacronică, desprinsă cumva dintr-un scenariu al unui film feudal.  

Încercarea de mușamalizare

În sfârșit, trebuie să mai spunem că dosarul penal al lui Maricel de la Agigea a fost deschis în anul 2015. Cu toate acestea, individul a inițiat multiple acțiuni prin care a contestat actele Sarda Fish pe calea unor plângeri penale. Ba chiar a declanșat ample campanii de presă, pentru a-și discredita victimele. Tema principală a fost să-i prezinte pe pescarii de la Sarda Fish și pe antreprenorul de la Pescăria lui Matei drept niște hoți, când singurul hoț din poveste era chiar el. Intoxicarea principală a fost aceea că pescăria s-a vândut fără acordul lichidatorului judiciar de la Marea Neagră SA, care a și susținut public acest lucru în folosul lui Maricel. Numai că, ce să vezi, exista și acordul de vânzare exprimat de lichidator, așa cum se constată în rechizitoriu. Toate aceste malversații ale lui Maricel au făcut ca dosarul penal să stea o perioadă pe loc. Într-un final, primarul din Agigea a fost trimis în judecată, fără să facă o zi de arest preventiv.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: