Connect with us

Exclusiv

Iorguș i-a vândut lui Mohammad Murad 13 hectare din Pădurea Comorova. Și asta explică totul

Publicat

la

Mohammad Murad este ultima revelație a politicii constănțene. Anul acesta, el și-a lansat candidatura la Primăria Constanța, pe acordurile baladei lui Ciprian Porumbescu. Însă evenimentul, mai mult decât penibil, nici măcar nu a fost organizat în Constanța, ci la 40 de kilometri distanță, în stațiunea Olimp. După doar câteva zile de la acest debut caraghios în politică, Murad s-a sucit în mod neașteptat, depunându-și candidatura la Primăria Mangalia. Zarurile au fost aruncate. Și nu de oricine, ci de unul din cei mai bogați oameni din România. Vorbim de un personaj care deține probabil cel mai mare imperiu turistic din țară, o fabrică de conserve, firme de construcții și terenuri pe care a dezvoltat proiecte imobiliare cu o valoare de piață de aproximativ 200 de milioane de euro. Reflectând la aceste date, este firesc să vă întrebați de ce vrea acest om care are bogății, faimă și respect să ajungă un simplu primar, lefegiu la un buget cu mult mai mic decât veniturile firmelor sale. Și de ce tocmai la Mangalia?

Ei bine, una din firmele controlate de Murad deține un teren de 13,22 de hectare în Pădurea Comorova. Terenul a fost cumpărat cu un preț derizoriu de la Primăria Mangalia, pe vremea primarului care a introdus pădurea în intravilan și i-a schimbat regimul în curți-construcții. Ne referim aici la Zanfir Iorguș, PSD-istul care vrea să își ia orașul înapoi, ca să termine ce-a început pe vremuri. Impresia noastră este aceea că Murad nu dorește în mod real să ajungă primar, ci să-l sprijine pe binefăcătorul său, pe o strategie electorală de tip iepuraș.

Privatizarea lui ”Șpagathon”

Afacerea scandaloasă la care ne referim în articolul de față a început în perioada guvernului PSD-ist al lui Adrian Năstase. Și a început cu o privatizare instrumentată de ministrul turismul de atunci, Dan Matei Agathon (poreclit în epocă ”Șpagathon”). Pe o procedură simplificată prin lege, acesta a vândut, cu sume derizorii, hoteluri și stațiuni turistice cu totul. Murad a fost unul din marii beneficiari.

Pe 1 octombrie 2001, Ministerul Turismului a încheiat un contract pentru vânzarea pachetului majoritar de acțiuni de la SC Jupiter SA Mangalia, cu persoana fizică Gheorghe Simion. Acesta era un simplu interpus al doctorului Mohammad Murad. Ca dovadă, în aceeași perioadă, Simion a semnat un contract similar prin care a devenit oficial acționar majoritar și la SC Hebe SA din Sângeorz-Băi, o firmă care opera cel mai mare hotel cu facilități balneare din România (902 locuri de cazare). La acel timp, Agathon a declarat – potrivit presei – că a negociat vânzarea hotelului Hebe direct cu Murad. ”Doctorul” figura ca proprietar al activului doar în cuvântările ministrului și-n topurile Forbes; în actele firmei figura acest Gheorghe Simion.

Bani încasați în locul statului român

La fel s-a întâmplat și la SC Jupiter SA Mangalia. Simion a devenit proprietar în acte. Însă beneficiarul real al privatizării a fost Murad. Ca dovadă, firma sa fanion, Perla Majestic SA, a pompat bani cu împrumut către Jupiter SA, s-a ocupat de renovarea hotelului Cozia (principalul activ de la Jupiter SA) și l-a exploatat comercial sub brandul Majestic începând cu anul 2004. Abia pe 11 iulie 2008, Simion a ieșit oficial din SC Jupiter SA, cesionând acțiunile deținute (98,02%), către Perla Majestic SA.

Trebuie să mai spunem că, pe lângă hotelul Cozia (Majestic), Jupiter SA mai deține un restaurant, o cofetărie, dar și terenuri în stațiune, pe malul lacului Tismana și în zona campingului Zodiac. De asemenea, societatea avea în portofoliu mai multe hoteluri care erau grevate de contracte de leasing imobiliar încheiate cu terțe persoane înaintea de privatizarea lui Agathon. Practic, societatea încasa rate anuale, care, în mod normal, s-ar fi cuvenit statului român. Numai că banii nu intrau la stat, ci în contul bancar al societății privatizate de doctorul Murad, prin săgeata sa Gheorghe Simion. Alți bani au intrat în conturile societății din vânzarea fierului vechi.

Hotărâre publicată de Jupiter SA în Monitorul Oficial al României. Sursa: Risco.ro

Pe 19 octombrie 2002, așa cum reiese dintr-o hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, acționarii societății au fost de acord ca Jupiter SA să cumpere (probabil cu acești bani) bunuri imobile de la diverse persoane fizice și juridice.

Legenda unui parc acvatic în stațiunea Jupiter

Zece zile mai târziu, Consiliul Local Mangalia a adoptat hotărârea nr. 145/29.10.2002 privind încheierea unui contract de asociere între Municipiul Mangalia și SC Jupiter SA pentru realizarea obiectivului Parc Acvatic în stațiunea Jupiter. Hotărârea se referea la un teren de 13,22 de hectare din parcela Pd 315/6 – Jupiter, cu o valoare de 6,36 de dolari pe metru pătrat, stabilită prin raport de evaluare. Asocierea urma să opereze pe o durată de 25 de ani. În tot acest timp, Municipiul Mangalia trebuia să încaseze 15% din profitul parcului acvatic, dar nu mai puțin de  33.631 de dolari pe an. Parcul trebuia construit în termen de 3 ani, iar pe parcursul lucrărilor, societatea investitoare urma să achite doar 80% din cota de profit cuvenită Municipiului Mangalia.

Aici puteți vedea hotărârea de Consiliu, prin care s-a aprobat asocierea pentru parcul acvatic. 

18 consilieri locali au fost încântați de inițiativa lui Iorguș și au votat proiectul. Însă totul era o mare țeapă, atent plănuită. Ca dovadă, Murad nu s-a apucat de construit parcuri acvatice. În schimb, Iorguș s-a apucat să aranjeze vânzarea terenului fără licitație și la un preț de nimic, în favoarea SC Jupiter SA.

Magiile lui Iorguș

Aici trebuie să spunem că, din martie 2002, consilierii locali de la Mangalia au fost păcăliți să-i dea un mandat în alb lui Iorguș ca să vândă terenurile localității fără licitație către titularii contractelor de asociere, închiriere sau concesiune. Hotărârea (vezi AICI) se referea doar la terenuri ocupate de active. Practic, dacă un afacerist închiria un teren de la Primărie și izbea un chioșc pe el, a doua zi putea cumpăra terenul direct de la primar, fără o hotărâre de Consiliu expresă și fără licitație publică.

Pe legislația actuală, o asemenea conduită de fraudare a transparenței și competiției ar însemna niște ani grei de pușcărie. Însă pe timpul PSD-ului erau tolerate astfel de golănii. Aceeași hotărâre stabilea că toate terenurile din stațiuni se vând cu 25 de dolari pe metru pătrat. Prețul trebuia plătit în două rate anuale.

Teoretic, Murad putea beneficia de această facilitate doar după ce ar fi construit parcul acvatic pe terenul primit prin contract de asociere, de la Primărie. Însă în preajma Crăciunului din 2002, Iorguș a făcut o magie. Apoi, în ianuarie 2003 a făcut încă o magie și treaba s-a rezolvat definitiv. Astfel, prin HCL 190/20.12.2002, s-a aprobat ca și firmele care n-au construit active pe terenurile primite în asociere, concesiune sau închiriere de la Primărie să le poată cumpăra în aceeași manieră considerată astăzi de-a dreptul penală. Adică fără licitație și fără hotărâre de Consiliu expresă. Și nu la prețul de 25 de dolari pe metru pătrat, ci la prețul stabilit prin evaluare. În cazul lui Murad, la 6 dolari și 36 de cenți.

Apoi, prin HCL 15/29.01.2003, în loc de două rate anuale, a băgat 5 rate pe 5 ani.

Ca să recapitulăm, înainte de aceste magii, Murad putea cumpăra terenul doar dacă finaliza parcul acvatic, doar la un preț de 3.305.000 de dolari, plătibil în doar două rate anuale. După ce Iorguș a dat cu bagheta, firma libanezului a plătit cu 2.464.208 de dolari mai puțin, în rate pe cinci ani de zile, fără să fi investit nici o copeică în așa-zisul parc acvatic. După cum spuneam, totul a fost o mare țeapă. Parcul a fost o simplă legendă, sub acoperirea căreia Iorguș a vândut discreționar un teren care constituia de fapt o parte importantă din Pădurea seculară Comorova.

Aici puteți vedea contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Municipiul Mangalia și Jupiter SA. 

Cum a fost trecută pădurea lui Murad în curți-construcții

Amintim că lotul vândut de Iorguș către Jupiter SA avea indicativul Pd 516/6. Or Pd înseamnă pădure. Terenul era și atunci, dar este și acum pădure, după cum se vede din satelit. Potrivit Codului Silvic pe atunci în vigoare (Legea 26/1996), terenurile cu vegetație forestieră cu o suprafață mai mare de 0,25 de hectare erau considerate păduri și erau de drept incluse în fondul forestier național.

Cu toate acestea, în contractul de vânzare autentificat sub numărul 342/14.02.2003 se menționa că întreaga suprafață are categoria de folosință Curți-Construcții și face parte din grupa TDI (terenuri din intravilan). Tot în contract se arăta că acest regim decurge din fișa corpului de proprietate și din planul de amplasament și delimitare întocmit de inginerul Arfondi Ciobanu și înregistrat la OJCGC (actualul OCPI) cu numărul 1003/24.01.2003.

Așadar, nu vorbim de un regim care decurgea din PUG-ul localității sau dintr-un PUZ adoptat de Consiliul Local, ci dintr-un plan de situație întocmit de un specialist în măsurători. Treaba topometristului era să măsoare distanțe, nu să stabilească destinații și categorii de folosință.

Cumva, acest aspect a fost recunoscut chiar de către acest Arfondi Ciobanu, în cadrul singurului interviu pe care l-a acordat în anul 2009 pentru Jurnalul Național (Vezi AICI). Publicația menționată a dezvăluit atunci în premieră că lotul de 13,22 de hectare vândut de Iorguș societății Jupiter SA, ca multe alte loturi de pădure, figura eronat în evidențele OCPI în categoria de folosință curți-construcții. Contactat de autorul materialului, jurnalistul Adrian Mogoș, Arfondi Ciobanu a recunoscut că el a trecut curți-construcții în planurile cadastrale, în loc de pădure… din greșeală. “Pe noi ne interesa să iasă suprafaţa. Nu a fost nici o intenţie acolo. Nu este pădure peste tot. Acolo este nisip cu nişte bălării. Nu a fost niciodată pădure, ci numai nisip cu bălării. Meseria mea, obligaţia mea şi ce mă gândeam eu la vremea aia era să în­capă terenul. Că acuma au intrat tot felul de şmecheri. Eu făceam cadastru pentru Primărie. Deci nu a fost o şmecherie, vezi Doamne! Înainte cadastrul avea trei pa­gini. Pe o pagină apărea plantaţie forestieră, pe alta curţi construcţii. Eu mă uitam să fie, trasam şi mai treceam din gre­şea­lă” – a declarant Ciobanu.

Lanțul înșelăciunilor

Și așa, dintr-o greșeală, pădurea a ajuns teren intravilan și curți-construcții. Arfondi mai avea o scuză: că nu era din județul Constanța, fiind adus tocmai de la Tulcea. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost întocmit de un notar, ci de un consilier juridic al Primăriei Mangalia. Părțile s-au dus cu acest contract gata făcut la un notar, dar nu din Mangalia, ci la unul din Constanța, a cărui contribuție unică a fost autentificarea înscrisului.

În sfârșit, dacă Arfondi și notarul se puteau înșela, pentru că nu cunoșteau situația, artizanul întregii povești, Zanfir Iorguș, nu are nicio scuză. La scurt timp după ce a vândut bucata de pădure cu o nimica toată către firma controlată de Murad, fostul primar a inițait un PUZ, prin care a băgat toată pădurea Comorova în intravilan. El personal, soția sa, un văr de la București, părinții săi, câțiva acoliți în afaceri și o firmă în care este asociat dețin mari suprafețe din PUZ-ul Comorova. E limpede că interesul său este acela de a reveni în fruntea Primăriei Mangalia pentru a da startul la construit pensiuni, vile, blocuri și poate chiar și parcuri acvatice în pădurea unicat din sudul litoralului. Și același interes îl au cam toți proprietarii… și iepurașii din pădure. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Clienții avocatului Hașotti au pierdut cariera Sibioara. Justiția a constatat că retrocedarea s-a făcut cu acte FALSIFICATE

Publicat

la data de

Scris de

Judecătoria Constanța a desființat titlul de proprietate obținut în anul 2016 de niște clienți ai influentului avocat Ionel Hașotti, pentru un teren situat fix în mijlocul perimetrului de exploatare minieră de la Sibioara. Instanța a dat curs unei cereri formulate de Parchetul Curții de Apel Constanța, după finalizarea cercetărilor în dosarul penal 283/P/2021. Pe baza probelor științifice, criminalistice, s-a constatat că actele de opțiune succesorală care au stat la baza emiterii titlului de proprietate au fost falsificate material în urmă cu 17 ani. De asemenea, s-a constata că titlul, care este un rezultat al acestor falsuri, a fost el însuși falsificat în conținut. Hotărârea judecătorească a fost deja pusă în executare, pe 13 mai a.c., atunci când Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța i-a radiat pe clienții lui Hașotti din cartea funciară, restabilind situația anterioară săvârșirii faptelor penale. Alte cărți funciare în care au fost intabulate, la prima mână, bucăți din valoroasa carieră în proprietatea directă a clienților lui Hașotti au fost sistate definitiv. Primăria Lumina și Prefectura Constanța sunt în termen să solicite revizuirea unei alte hotărâri judecătorești, prin care clienții lui Hașotti au primit daune de la cele două instituții publice în valoare de peste 600.000 de lei.  Banii au fost acordați pentru lipsa de folosință a carierei, în perioada scursă de la pronunțarea deciziei de retrocedare (2008) până la emiterea titlului de proprietate (2016). Cum totul se bazează pe niște falsuri ordinare, demonstrate științific, așa cum vom detalia mai jos, daunele trebuie întoarse înapoi. De asemenea, un primar și mai mulți funcționari publici ar trebui să fie exonerați de popririle pe salarii, care le-au fost impuse pentru a acoperi daunele în discuție.

Moștenirea lui Nicolae Tudorancea

Despre retrocedarea carierei Sibioara au curs valuri de cerneală. Însă abia acum totul a devenit extrem de clar. În negura timpului, mai exact la sfârșitul secolului al XIX-lea, un colonist al Dobrogei, pe numele său Nicolae Tudorancea, a fost împroprietărit de stat cu un teren de 20 de hectare din apropierea satului Circâci, devenit mai târziu Sibioara. Acesta a avut 7 copii și a decedat în 1942. După lege, ba chiar și după niște înscrisuri utilizate chiar de urmașii săi, aceștia din urmă au dezbătut succesiunea, acceptând moștenirea, după decesul bătrânului survenit în 42. Practic, ce a rămas de pe urma lui Nicolae Tudorancea a fost preluat de moștenitorii săi, în cotele legale cuvenite. Iar mai târziu, după Revoluție, urmașii urmașilor lui Tudorancea au revendicat cotele cuvenite după părinții lor, ca autori ai dreptului de proprietate. Și au primit terenuri, dar nu pe vechiul amplasament, care din anii 60 ai secolului trecut a fost inclus în exploatarea minieră, fiind exceptat prin lege de la retrocedare.

Cariera Sibioara, văzută din dronă. Chenarul cu roșu reprezintă ”pășunea” revendicată de urmașii lui Nicolae Tudorancea.

Primul fals

Din anul 2005 au început falsurile. În acest sens, la Comisia Locală Lumina a fost depusă o cerere de retrocedare pentru întregul teren de 20 de hectare. În acest document, ca titulare ale cererii sunt menționate numitele Elena Mitrofan și Margareta Muscalu, deopotrivă nepoate ale lui Nicolae Tudorancea. Bătrânele nu erau surori, ci rude de gradul IV, însă acest aspect nu a fost declarat corespunzător, nici în procedura administrativă, nici în procesele de fond funciar ce aveau să urmeze.

Cererea de retrocedare nu a fost scrisă olograf de niciuna din cele două persoane, după cum au constatat criminaliștii, pe baza comparării de scripte. Așadar, a fost scrisă de o a treia persoană, care a și semnat doar pentru Elena Mitrofan. Pentru Margareta Muscalu nu apare o semnătură pe act. 

În fapt, Muscalu avea altă opțiune succesorală, deoarece – după cum s-a descoperit în dosarul penal – ea formulase, împreună cu sora sa, Georgeta Ciuceanu, o cerere separată, pentru a primi restul de moștenire de la autorul ei direct, Aurel Tudorancea (unul din cei 7 moștenitori ai lui Nicolae Tudorancea). Ori cele două cereri s-ar fi bătut cap în cap, ducând la dublă retrocedare.

Al doilea fals

În 2006, urmează un nou fals. Vorbim aici de o contestație scrisă cu mâna ei de Elena Mitrofan, după ce solicitarea de restituire a ”moștenirii” fusese respinsă inițial de Comisia Locală Lumina, pe lipsa dovezilor în privința dreptului de proprietate ulterioare anului 1945.  

Contestația adresată Comisiei Județene era contrasemnată și de Margareta Muscalu. Numai că, după cum au constatat criminaliștii, semnătura lui Muscalu a fost pur și simplu falsificată material.

Falsurile s-au dovedit extrem de utile. Ca dovadă, după ce demersurile de retrocedare în procedura administrativă au fost respinse definitiv, a fost deschis un proces de fond funciar la instanța de judecată. Revendicarea a fost susținută pentru cele două bătrâne de influentul avocat Ionel Hașotti, fost șef al baroului local și fost vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România.

După cum reiese din dosarul penal, instanțele au fost induse în eroare, reținând că Muscalu și Mitrofan ar fi fost surori. Cererile falsificate au fost considerate acte valide de acceptare a moștenirii.

Verișoarele s-au dat surori

Instanța de fond a apreciat că bătrânele ar face dovada cu privire la dreptul de proprietate al ”bunicului patern”. Într-adevăr, pentru ambele bătrâne, Nicolae Tudorancea era bunic patern. Însă cele două nu erau surori, ci verișoare, adică fiice ale fiilor lui Nicolae Tudorancea, pe numele lor Aurel și Tudor. Tot instanța de fond a mai reținut că după decesul lui Nicolae Tudorancea, taxele pentru teren ar fi fost achitate de moștenitorul Aurel Tudorancea.

Instanța de recurs a fost și mai categorică, afirmând că acceptarea moștenirii, nedovedită prin certificat de moștenitor sau prin hotărâre judecătorească, s-ar fi făcut ”prin actele de stare civila depuse la dosarul cauzei din care rezultă că reclamantele sunt descendentele numitului Tudorancea Aurel fiul lui Tudorancea Neculae (Nicolae).”. De asemenea, instanța a reținut – fiind indusă în eroare – că există acte ulterioare anului 1945, în speță chitanțele plătite de către ”tatăl reclamantelor”, Aurel Tudorancea.

Ori, în realitate, Aurel Tudorancea nu era tatăl Elenei Mitrofan. Cele două cliente ale lui Hașotti nu erau surori, ci rude de gradul IV. Din punct de vedere legal, Margareta Muscalu o excludea pe verișoara ei de la succesiune, în virtutea principiului proximității. În sfârșit, chitanțele lui Aurel nu puteau produce efecte în două proceduri distincte, prin care același bun a fost retrocedat parțial, în cota cuvenită, după autorul Aurel, și încă o dată, pe de-a întregul, după autorul Nicolae. Ori toate aceste neajunsuri au fost înfrânte prin falsificarea semnăturii Margaretei Muscalu și prin inducerea în eroare a instanțelor de judecată, că cele două ar fi surori.

Extras din Încheierea judecătorului prin care au fost desființate falsurile din retrocedarea carierei Sibioara

Bani din piatră seacă

Falsurile folosite la retrocedarea carierei Sibioara au produs efecte… financiare. Clienții lui Hașotti au fost puși în posesie, ca nicăieri în lume, fix în mijlocul unui perimetru minier aflat în plină exploatare. Și nu vorbim de un  perimetru oarecare, ci chiar cel mai valoros din toată Dobrogea, cu roci dure, din lanțul hercinic, apte să reziste la cele mai complexe lucrări, de diguri marine și autostrăzi. După cum am arătat, statul român a fost deja ușurat de peste 600.000 de lei, bani achitați clienților lui Hașotti ca daune pentru lipsa de folosință a carierei în perioada scursă dintre pronunțarea deciziei de retrocedare (2008) și emiterea titlului de proprietate (2016).

La un moment dat, terenul carierei a fost scos la vânzare de clienții lui Hașotti, prin anunțuri pe internet. Însă prezumăm că litigiile amplu mediatizate i-au împiedicat să găsească un cumpărător.

Un primar și mai mulți funcționari publici s-au pomenit cu popriri pe salarii, până la recuperarea daunelor în discuție. Iar un fost prefect a fost târât în proceduri penale, vreme de mai mulți ani, pentru că nu le-a dat satisfacție, la timpul său, clienților lui Hașotti. Ca să nu mai spunem de compania minieră Somaco Construct, care a fost silită să-și sisteze operațiunile pentru care era licențiată de statul român și plătea redevențe către bugetul de stat.

Cu ani buni înainte de retrocedare, părțile sociale de la Somaco Construct fuseseră cumpărate cu 4 milioane de euro de omul de afaceri Grigore Comănescu. Ori, după ce a plătit această sumă, antreprenorul s-a pomenit că a dat banii pe nimic, terenul fiind suflat, pe baza unor falsuri, de clientele avocatului Hașotti. În loc de folosința bunului plătit din greu, antreprenorul s-a ales cu un zbucium de ani de zile, măcinat în zeci de proceduri civile și penale.

Din toate aceste puncte de vedere, implicarea procurorilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și obiectivitatea judecătorului de drept penal de la Judecătoria Constanța reprezintă un fel de a face lumină și de repara o situație injustă și sfidătoare.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum a blocat primarul din Hârșova două posturi de consilier local, ca să rezolve niște afaceri patrimoniale

Publicat

la data de

Scris de

În ultima perioadă, Consiliul Local Hârșova a funcționat cu doi consilieri locali mai puțini decât prevede legea. Situația s-a creat după ce primarul localității, Viorel Ionescu, a blocat, prin tertipuri nedemne și rușinoase, procedura de înlocuire a doi consilieri (din opoziție) care și-au depus demisiile. Partidul rival a fost păgubit de drepturile câștigate prin votul popular. Însă primarul a obținut o majoritate calificată și voturi pentru diferite tranzacții patrimoniale. Iar asta explică întreaga sa conduită.

Cei doi demisionari se numesc Adrian Pelivan și Ionel Dia. Ambii sunt de la PSD.  

Adrian Pelivan și-a dat demisia din Consiliul Local Hârșova pe 3 ianuarie 2022. La câteva zile distanță, mai exact pe 7 ianuarie 2022, liderul consilierilor PSD, Viorel Bulancea, a înregistrat un proiect de hotărâre pentru vacantarea locului părăsit, prin demisie, de către colegul său.  Aflând de acest lucru sau poate că întâmplător, în aceeași zi primarul a convocat ședința ordinară a Consiliului Local, pentru data de 13 ianuarie 2022, fără a înscrie în proiectul ordinii de zi nimic referitor la vacantare. Potrivit Codului Administrativ, situația din Consiliul Local trebuia rezolvată în prima ședință desfășurată după apariția evenimentului (a demisiei). Însă legea instituie și proceduri, care oricum nu erau îndeplinite. Din 3 ianuarie ar fi fost timp berechet, însă Primăria s-a trezit abia pe 11 ianuarie să-i ceară lui Pelivan dovezi suplimentare cu privire la demisie. Demisionarul s-a conformat acestei pretenții rizibile pe 12 ianuarie 2022, adeverind că n-a mințit când și-a înaintat demisia.

Prea scurt, prea lung

Timpul a fost prea scurt. Prin urmare, procedurile au fost demarate abia după ședință, pe 14 ianuarie 2022, atunci când primarul și secretarul general au semnat un referat constatator. Acest document trebuia trimis la vot, în plenul Consiliului Local.

Următoarea ședință ordinară a avut loc pe 24 februarie 2022. De data aceasta, timpul a fost prea lung. Atât de lung, încât primarul a uitat de referatul constatator, care nu a fost înscris în proiectul ordinii de zi. Partidul păgubit de această conduită a propus suplimentarea ordinii de zi cu proiectul lui Bulancea, din 7 ianuarie 2022. Însă propunerea a fost trântită, după ce consilierii din echipa primarului s-au abținut să voteze, ceea ce echivalează cu un vot împotrivă.

Tertipuri

Ziua de 24 februarie este importantă în economia articolului de față și pentru faptul că tot atunci și-a depus demisia din Consiliul Local și Ionel Dia. Acesta a optat pentru un post de consilier județean. În cazul lui Dia, procedurile s-au urnit pe 25 februarie 2022, atunci când primarul și secretarul general au semnat un referat constatator.

La câteva zile distanță, liderul consilierilor PSD, Viorel Bulancea, a depus două proiecte de hotărâre, pentru vacantarea locurilor părăsite de colegii săi. Mai mult decât atât, grupul PSD – ProRomânia a convocat o ședință extraordinară de Consiliu Local, pentru 7 martie 2022, cu cele două proiecte înscrise pe ordinea de zi. În acest caz, secretarul general al orașului a anexat și referatele constatatoare. Întreaga procedură era îndeplinită.  Însă consilierii din partidul primarului au lipsit în bloc de la ședință, contribuind și prin acest tertip la păgubirea partidului rival în privința exercitării drepturilor câștigate în alegeri.

Următoarele ședințe ordinare ale Consiliului Local Hârșova au avut loc pe 29 martie, 20 aprilie și 3 mai. La propunerea primarului, consilierii s-au ocupat de evaluări, dezmembrări, vânzări de terenuri și alte cele. Dar nu și de vacantarea celor două locuri câștigate de partidul rival. De fiecare dată, consilierii PSD au solicitat suplimentarea ordinii de zi cu această problemă. Și tot de fiecare dată consilierii din echipa primarului au trântit propunerile, prin abținere de la vot.

Joaca de-a abținerea, așa cum reiese din procesele-verbale ale ședințelor Consiliului Local Hârșova

Epistolar

Încă din 16 februarie 2022, secretarul general al orașului Hârșova a transmis un referat însoțit de documente către Instituția Prefectului, cerând emiterea unui ordin de încetare a mandatului lui Adrian Pelivan. Aici trebuie să spunem că legea rezervă un astfel de rol prefectului, în caz de tergiversare a procedurii la nivel de Consiliu Local, mai mult de 30 de zile. Intenția vădită a legiuitorului a fost aceea ca demisionarii să poată fi înlocuiți cu celeritate. Ce-a făcut prefectul? A trimis îndărăt întreaga documentație, în original, motivând următoarele:

”aveți obligația de a ne dovedi, prin documente depuse în acest sens, înscrierea referatului constatator semnat de primar și de secretarul general al unității administrativ-teritoriale, pe proiectul ordinii de zi, cu consecința neadoptării hotărârii prin care se ia act de demisia alesului local și se vacantează locul de consilier local”.

Pe 23 martie 2022, secretarul general i-a comunicat  primarului în mod oficial, cu antet și număr de înregistrare, propunerea de înscriere pe ordinea de zi a proiectelor inițiate de Bulancea însoțite de referatele constatatoare, pentru ședința din 29 martie 2022. Primarul și-a exprimat acordul tocmai pe 18 aprilie 2022 și doar ca să se acopere formal. Era deja tardiv și fără obiect, pentru că ședința se consumase în luna anterioară.

Mai mult decât atât, pe 13 aprilie secretarul general trimisese prefectului o nouă cerere de emitere a ordinelor de încetare a mandatelor celor doi consilieri demisionari. În acest document, se motiva că întreaga procedură a fost parcursă la ședința extraordinară din 7 martie 2022, fiind întrunite condițiile legale pentru emiterea ordinelor de prefect.

Pe 27 aprilie 2022, Viorel Ionescu a transmis un punct de vedere personal către Prefect, cerând să nu fie emise ordinele de încetare a mandatelor lui Dia și Pelivan. Adresa e plină de bazaconii rușinoase. În esență, primarul Viorel sugera, de fapt, să fie lăsat să se joace de-a procedura până la calendele grecești, fără ca prefectul să îndrepte situația.  

Termenul de 30 de zile care nu s-a epuizat în 4 luni. Extras din adresa primarului.

În aceeași zi, juriștii Prefecturii au cerut secretarului general dovada că referatele constatatoare au fost înscrise într-un proiect al ordinii de zi. Dovada se afla deja la dosar, dar secretarul general a mai trimis-o încă o dată. Iar de atunci, Prefectura analizează pe îndelete.

Miza imobiliară

Interesant este faptul că tergiversările descrise mai sus n-au urmărit doar păgubirea unui partid de drepturile câștigate în alegeri. La mijloc a fost și o chestiune pragmatică, imobiliară.

Hotărârile locale care se referă la patrimoniul localităților nu pot fi adoptate legal decât cu votul a două treimi dintre consilieri, ceea ce constituie o majoritate calificată. În cazul orașului Hârșova, care are un Consiliu format din 17 aleși locali, majoritatea calificată înseamnă 12 voturi. Partidul primarului deține 8 consilieri. Însă, în timp, Ionescu a mai racolat doi consilieri, ajungând astfel la o majoritate simplă, cu 10 voturi.

În trecut, primarul a încercat să scoată la mezat un imobil de pe strada Ana Ipătescu. Este vorba de o casă prăpădită, dar terenul de sub ea este valoros, cu vedere la peisajul fabulos al Dunării. Evident că locul se pretează pentru o investiție turistică. Însă consilierii opoziției s-au opus atunci proiectului, suspectând existența unui aranjament preexistent.

Câteva proiecte de două treimi supuse dezbaterii în ședința CLH din 20 aprilie 2022. Sursa: site-ul Primăriei Hârșova.

După ce Consiliul s-a redus la 15 voturi, majoritatea simplă de 10 consilieri s-a transformat peste noapte în majoritate calificată. 10 consilieri nu înseamnă două treimi din 17,  dar înseamnă două treimi din 15. În această formulă, primarul a reușit să treacă proiectul referitor la imobilul de pe Ana Ipătescu. Și la fel a procedat și cu alte proiecte cu miză patrimonială.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum a hărțuit Vrabie două angajate ale Primăriei Medgidia. Ce sancțiune a primit de la CNCD

Publicat

la data de

Scris de

Curtea de Apel Constanța a respins, pe fond, contestația formulată de primarul din Medgidia, Valentin Vrabie, împotriva unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a fost găsit răspunzător pentru fapte de hărțuire. Una dintre victime a suferit un avort spontan, pierzând sarcina, pe fondul situației create la locul de muncă.

Pe Valentin Vrabie a ajuns să-l cunoască o țară întreagă. Întâi, ca om de ispravă, care a făcut la Peștera câteva minuni. Apoi, ajuns primar la Medgidia, a devenit și mai cunoscut… pentru agresivitate și trivialități. Viceprimărița din mandatul trecut a reclamat că a fost agresată fizic de primar. Iar un opozant din societatea civilă a publicat convorbirile sale telefonice cu Vrabie, în care acesta din urmă era beat clampă și înjura ca ultimul boschetar. De la aceste turbulențe până la hărțuire a fost un singur pas. Un pas pe care primarul din Medgidia l-a făcut la finele primului său mandat.

În septembrie 2019, Valentin Vrabie a ajuns la cuțite cu Bogdan Moșescu, un tânăr care ocupa funcția de city-manager la Primărie și coordona cu succes atragerea de fonduri europene. Conflictul a plecat de la faptul că Moșescu s-a opus semnării unui act adițional pentru majorarea valorii unui contract de asfaltare. Prestatorul contractului în cauză câștigase licitația cu un preț scăzut. Însă firmele concurente reclamaseră posibila fraudare a licitației pe baza unei pre-înțelegeri dintre agentul economic și autoritatea contractantă în vederea umflării prețului printr-un act adițional ulterior. Or actul adițional confirma aceste suspiciuni. Iar din acest motiv, Moșescu s-a opus semnării. Lui Vrabie nu i-a convenit situația, dovadă că el chiar avea o ”cheie” făcută cu firma de asfaltări.

Bogdan Moșescu și Valentin Vrabie

Ca urmare, primarul a orchestrat concedierea administratorului public. Și nu s-a oprit aici, trecând la hărțuirea sistematică a logodnicei lui Moșescu și a surorii acesteia, care deopotrivă lucrau la Primărie. Cele două au fost retrase fără nicio justificare profesională din toate proiectele europene pe care le gestionau. În mod discreționar, primarul a refuzat să le plătească sporurile salariale pentru luna septembrie 2019 și apoi tichetele de transport. Mai mult, acestea au fost denigrate prin postări pe Facebook și articole de presă, presupus comandate chiar de primar. De asemenea, au avut parte de țipete, jigniri și amenințări – pe care le-au și probat prin înregistrările audio depuse la CNCD.

 Logodnica lui Bogdan Moșescu (la momentul de față, soția sa) a fost detașată fără motiv la compartimentul care se ocupa de înregistrarea cererilor depuse de cetățeni. Niciun coleg nu a mai îndrăznit să o bage în seamă, întreaga situație devenind extrem de ostilă.

Aceasta era însărcinată, iar pe fondul umilințelor suferite la locul de muncă, a pierdut sarcina – fapt dovedit cu acte medicale. Medicii au trimis-o în concediu medical. Dar la întoarcere, nu și-a mai găsit laptopul și nu a mai avut acces la programele informatice pe care trebuia să le utilizeze pentru a-și face meseria. Mai mult, șefii au apreciat că din laptopul pe care i l-au ridicat fără proces-verbal, în absență, ar lipsi anumite documente. În ianuarie 2020, fără a fi audiată ca să își spună punctul de vedere, s-a pomenit cu nota 1 în raportul de evaluare, după ce în toți anii anteriori primise calificative maxime. După ce i-a expirat detașarea de 60 de zile la compartimentul de înregistrare a cererilor depuse de cetățeni, a primit dispoziție scrisă să revină la biroul de fonduri europene. Însă de aici a fost trimisă, verbal, înapoi la CIC, să stea și ea pe un scaun. Într-un final, a fost concediată pe baza raportului de evaluare întocmit ilegal.

Sora ei, care ocupa o funcție de șef al biroului juridic, a fost detașată la Asistența Socială. Însă, întrucât avea competențe profesionale deosebite, Primăria Constanța i-a trimis lui Vrabie o adresă prin care i-a cerut transferul. Vrabie a refuzat, răspunzând Primăriei Constanța, după vreo două luni, că a întocmit forme de concediere pentru această funcționară. Într-un final, sora logodnicei lui Moșescu a fost și ea dată afară, tot pe baza unui raport de evaluare întocmit fără audiere, cu nota 1.

Aspectele consemnate mai sus au fost reclamate de cele două angajate la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în luna aprilie 2020. Consiliul a audiat părțile, iar după o investigație minuțioasă membrii din forul său deliberativ au votat în unanimitate Hotărârea nr. 375/21.04.2021. Prin aceasta, CNCD a constatat că Valentin Vrabie a comis fapte de discriminare și hărțuire împotriva celor două angajate, singurul criteriu fiind legătura acestora de rudenie cu Bogdan Moșescu. Totodată, primarul din Medgidia a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 de lei.

Valentin Vrabie a contestat hotărârea CNCD la instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța, în dosarul 390/36/2021*. Curtea i-a respins contestația pe 11 aprilie 2022. Primarul din Medgidia are drept de recurs.

Trebuie să mai spunem că atât cele două victime ale hărțuirii, cât și Bogdan Moșescu personal, au câștigat litigiile de muncă în care au contestat concedierile abuzive.

I-am solicitat lui Valentin Vrabie, prin intermediul biroului de presă al Primăriei Medgidia, să ne spună dacă regretă că le-a hărțuit pe cele două angajate și dacă își va prezenta demisia în situația în care hotărârea Curții de Apel Constanța va rămâne definitivă. În opinia noastră, nu există nicio justificare ca un hărțuitor, dacă va fi dovedit definitiv, să poată rămâne într-o funcție publică. Până la momentul publicării acestui articol, nu am primit un răspuns.  

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: