Connect with us

Exclusiv

Istoria trupelor de mascați de la Poliția Locală Năvodari. Chelaru încearcă să scape de pistoale

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Primăria Năvodari se chinuie să scape de un arsenal format din pistoale Glock 19T și gloanțe din polimeri. Potrivit reglementărilor în vigoare, acest tip de armament nu figurează nici în anexa armelor neletale – care folosesc gloanțe din cauciuc, nici în cea a armelor letale – care folosesc gloanțe din metal. Gloanțele din polimeri sunt undeva la mijloc. Lovind o țintă umană de la o distanță mică, ele pot penetra corpul uman și pot ucide. La o distanță mai mare se diminuează pontențialul de suprimare a vieții umane. În orice caz, deținerea și utilizarea armelor de acest tip este supusă autorizării din partea Inspectoratului de Poliție. Pe 24 iulie 2018, IPJ Constanța a interzis Primăriei Năvodari, prin Direcția Poliției Locale, să utilizeze pistoalele Glock 19T și muniția aferentă. Prin urmare, primarul Florin Chelaru s-a socotit să scape de arsenal. Într-o primă etapă, acesta a obținut o hotărâre de consiliu local, HCL 228/24.08.2018, prin care a cedat cu titlu gratuit 10 pistoale Glock 19T cu 156 de cartușe cu gloanțe din polimeri către Serviciu pentru Acțiuni Speciale din IPJ Constanța. Apoi, pe 23 octombrie 2018, acesta a inițiat un proiect similar, prin care cerea aprobarea consilierilor locali să cedeze cu titlu gratuit alte 8 pistoale Glock 19 T cu 85 de cartușe cu glonț polimeri către Serviciul pentru Acțiuni Speciale din cadrul IPJ Tulcea. Proiectul a fost înscris pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local Năvodari din 31 octombrie 2018. Însă la debutul ședinței, Chelaru a anunțat retragerea proiectului de pe ordinea de zi, după ce a fost criticat în presă că cedează armele gratuit.

Calapod – 11 pistoale

De unde avea Primăria Năvodari acest arsenal semi-letal în dotare și la ce folosea? Ei bine, potrivit documentării noastre, achiziția de arme și muniții a fost aprobată, în parte, de Consiliul Local Năvodari în ianuarie 2008, o dată cu bugetul de venituri și cheltuieli propus de primarul pe atunci în funcție, Tudorel Calapod. Proiectul lui Calapod prevedea dotarea Poliției Comunitare cu 11 pistoale Glock în valoare de 24.200 de lei, 10 camere de supraveghere, un binoclu, un sistem de calcul și un sistem de avertizare acustică și optică. Așadar, dotările erau destinate funcționării Poliției Comunitare. Totuși, în proiectul lui Calapod nu se menționa modelul de pistol Glock ce urma a fi achiziționat sau modelul de cartuș folosit. Nici măcar nu există informația disponibilă dacă dotările prevăzute în bugetul anului 2008 au fost achiziționate în mandatul lui Calapod. Însă relevantă pentru tema de față este intenția acestuia de a întări Poliția Comunitară.

Matei își face trupă de mascați

Întărirea acestei structuri, începută de Calapod, a fost continuată și dusă pe culmi de abuz de Nicolae Matei, devenit primar al orașului Năvodari, în iunie 2008. Din punct de vedere legal, Poliția Comunitară avea atribuții pe linia asigurării liniștii și ordinii publice. Legea 371/2004, pe atunci în vigoare, obliga autoritățile locale să doteze polițiștii comunitari cu uniforme, însemne distinctive, arme de foc, bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare iritant-lacrimogene, cătușe și alte mijloace de apărare și intervenție. Aceeași lege lăsa autorităților locale competența de a stabili regulamente de organizare și funcționare.

Una din primele inițiative ale lui Nicolae Matei, de la urcarea în scaunul de primar, a fost aceea de a înființa o trupă de mascați la nivelul Poliției Comunitare. Nicio lege nu prevedea o astfel de posibilitate, însă nici nu o interzicea în mod expres. Așadar, vorbim mai degrabă de un vid legislativ, pe baza căruia Matei a devenit, primul și singurul primar în țara asta, comandant peste o trupă de mușchiuloși cu identitate protejată în spatele cagulei.

Ani de teroare

La ordinul lui Matei, mascații comunitari au terorizat un oraș întreg, ani de zile. Dovezile vi le prezentăm mai jos, cu mențiunea că provin din surse publice, respectiv din clipuri postate pe Youtube. Vorbim aici de imagini de-a dreptul cutremurătoare, de oameni culeși de pe străzi doar pentru că era o oră târzie, de cetățeni somați să părăsească locuri publice și apoi alergați pentru a fi constrânși cu forța. De asemenea, vorbim de oameni striviți în bătaie, cu plăgi sângerânde, pomeți tumefiați și altele asemenea. Vorbim de lupte de stradă în care membri marcanți ai PSD Năvodari au lovit cu pumnii pensionari lipsiți de apărare, având concursul polițiștilor locali, foști comunitari până la schimbarea legii, din 2011. Într-o țară normală, demenții care au făcut posibil așa ceva ar fi stat ani grei la pușcărie. La noi, sunt liberi ca pasărea cerului, ba chiar unii din ei și aleși locali în funcție, prezumați întregi la minte și apți să facă reguli de conviețuire socială pentru ceilalți.

2009: ”De ce ați coborât înarmați la noi?”

Începem cu un clip urcat pe Youtube  pe 20 noiembrie 2009. Clipul se numește ”Abuz Poliția Comunitară Năvodari terasă” și surprinde un moment după lăsarea serii în care mascații Poliției Comunitare pătrund pe o terasă somând persoanele aflate acolo să evacueze zona.

Al doilea clip este urmarea celui de mai sus și a fost urcat pe Youtube de aceeași persoană, tot pe 20 noiembrie 2009. Clipul se numește: ”Abuz Poliția Comunitară Năvodari spațiu privat”. În vacarmul de voci se disting strigăte de genul: Eliberați zona, prinde-l, să vezi ce topoare în cap am să-ți dau. ”Pentru ce ne interziceți să stăm în stradă? Ce s-a întâmplat? V-a jignit cineva? De ce ați coborât înarmați? Vrem și noi să știm de ce ați coborât înarmați la noi. E proprietate privată acolo. Aici este proprietate publică. De ce nu avem voie să stăm pe trotuar la vorbă? Acolo sunt bănci puse de Primărie ca să putem sta pe ele. Sunteți cei mai tari polițai comunitari din țară!” – se aude vocea, mult mai clară, a persoanei care filma incidentul. Clipul se închide cu momentul în care mascații încep să alerge un civil.

”Cine ți-a dat voie să faci poze pe domeniul public? Vrei să ți-l bag pe gât?”

Tot pe 20 noiembrie 2009, pe Youtube a fost urcat un clip cu denumirea ”Abuz consilier PSD Năvodari”. Din primele cadre, deducem că două persoane, din care una filmând cu telefonul, se deplasau cu o mașină în centrul orașului, spre o zonă unde avea loc o descindere în forță a Poliției Comunitare. La un moment dat, din sensul opus se apropie o altă mașină. Ambii șoferi opresc și coboară geamurile. ”Spuneți!” – i se adresează persoana care filma, șoferului din mașina cealaltă. ”Cine ți-a dat voie să faci poze pe domeniul public?” – tună acesta din urmă. ”Păi este voie să facem poze pe domeniul public”, răspunde persoana care filma. ”Alo, cine ți-a dat voie să filmezi, te-am întrebat… vrei să ți-l bag pe gât, acuma?” – strigă celălalt. Comentatorii clipului l-au identificat pe acest personaj ca fiind fostul consilier local PSD, Felician Gherasim, un apropiat al lui Nicolae Matei.

Tot din 2009 datează și alte clipuri similare, având un conținut care probează același comportament clar interlop al unora care-și spun oameni ai legii. Sărim peste ele și mergem la nivelul anului 2011.

2011: Cules de pe stradă și bătut cu pumnii și bastoanele. Imagini șocante!

De data aceasta vorbim de o știre difuzată de postul de televiziune Antena 1. Ce se vede în filmare? În primul rând, o crainică de televiziune care anunță subiectul știrii: ”Scandal mare, aseară, în fața unei secții de Poliție din Năvodari. Protagoniști au fost câțiva mascați, un echipaj de medici și doi oameni care abia se mai puteau ține pe picioare de beți ce erau. Unul din ei a fost cel care a pornit totul: a sărit în ajutorul prietenului său care ar fi fost bătut de polițiști”.

Apoi, în imaginile filmate la locul incidentului se vede un cetățean în stare evidentă de ebrietate, lovind cu pumnii în geamul unei uși, pentru a i se deschide. Lovind în mod repetat, acesta reușește să spargă geamul. O clipă, camera de luat vederi se focusează pe panoul de frontispiciu al clădirii. Fără dubiu, incidentul se petrece la sediul Poliției Comunitare din Năvodari. În cadrele următoare, ușa cu geamlîcul spart se deschide și încep să iasă din interior mai multe persoane cu cagule pe față. În secvențele următoare, vocea din off îl introduce pe un prieten al ”scandalagiului”, să ne explice motivul supărării.  ”Noi stăteam în fața blocului. Mascații au venit în fața blocului, au întrebat pe domnul cum se numește și dânsul a răspuns: Marin mă cheamă. L-au luat de mâini și l-au băgat în mașină”. Între timp, cadrul poveștii se schimbă. Deja ne aflăm în fața sediului Poliției naționale din Năvodari, din care pășește în stradă Marin, personajul ridicat de mascați. Acesta e bătut, tumefiat, plin de vânătăi și povestește reporterului că fost lovit cu pumnii și bastoanele de cauciuc. Ați auzit de vreo anchetă de răsunet? Ați auzit ca ”oamenii legii” care i-au făcut așa ceva să răspundă în vreun fel? Nici noi!

2012: Lupte de stradă, cu pumni și sânge

Un ultim clip pe care vi-l propunem în materialul de față a fost urcat pe Youtube în 19 octombrie 2015, cu titlul ”Bătaie Năvodari între oamenii primarului Matei Nicolae și pensionari”. Din clip, însă, înțelegem că incidentul filmat a avut loc pe data de 5 iunie 2012. Ne aflăm, așadar, în perioada campaniei electorale pentru alegerea primarului, din anul 2012.  De altfel, încă din primele imagini vedem o încleștare între două tabere, în piațeta pietonală din fața Primăriei Năvodari. În stânga: un grup de persoane de toate vârstele, nu doar pensionari, protestează, fluturând un cearceaf inscripționat cu marker, din care se distinge cuvântul Tabără. Cel mai probabil, mesajul se referea la furtul taberei de copii de la Năvodari care avusese loc în luna mai 2012, atunci când activele sindicatelor fuseseră preluate abuziv de o firmă în care cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei deținea 60% din acțiuni. Revenim la imagini. Tabăra din partea dreaptă este formată din activiști PSD îmbrăcați cu tricouri roșii, mov și verzi, inscripționate pe spate cu sintagma : ”Matei primar”. Și tot în tabăra din dreapta se văd mai mulți polițiști locali, îmbrăcați în uniforme de intervenție, dar fără cagule pe față. Urmează violențe de-a dreptul șocante. Tabăra lui Matei smulge bannerul referitor la furtul Taberei de Copii. Apoi, un polițist local îi imobilizează mâinile unui bătrân. În timp ce protestatarul era ținut de mâini, un pumn îl lovește teribil în plină figură și-l umple de sânge. În reluare, se vede o mânecă scurtă mov, în spatele pumnului.

Altă brută agresivă: consilierul Liviu Stan

La o fracțiune de câteva secunde, se poate observa că un alt personaj, de data aceasta cu tricou roșu, îl lovește cu sete și tot în plină figură pe un protestatar tânăr. Bruta agresivă era chiar  consilierul local PSD-ist Liviu Stan, un fanatic transfigurat de ură. La un moment dat, în piațeta din fața Primăriei își face apariția chiar șeful Poliției Locale. Mai mulți mascați îl culeg pe un tânăr și îl îndeasă în mașină. Îl revedem pe acesta la final de clip, cu trupul vărgat de lovituri de baston. Să mai spunem că șeful Poliției Locale îi somează pe protestatari să plece acasă, pentru că mitingul ar fi neautorizat. Acesta nu are nicio problemă cu bătăușii care, oricum, din ce se vede, erau amestecați cu subordonații săi.

În noiembrie 2012, Nicolae Matei a fost arestat preventiv. Ulterior, a fost condamnat penal și a executat o pedeapsă privativă de libertate la Penitenciarul Poarta Albă. Și alte dosare penale l-au ajuns din urmă. În primul dintre ele a fost trimis în judecată pentru retrocedări frauduloase de terenuri și sifonarea unor sume colosale prin echipa de fotbal a localității. În altul, a fost trimis în judecată pentru furtul Taberei de Copii. În anul 2016, el nu a mai putut candida pentru funcția de primar. Pe fondul decăderii sale, a avut loc ascensiunea actualului primar, Florin Chelaru. În multe privința, noul primar continuă linia lui Matei, ca un simplu executant. În altele, însă, încearcă să scape de scheleții din dulap, moșteniți de la mentorul său.

Comments

comments

Exclusiv

Aventurile turistului Viorel Ionescu în Insulele Canare. Dat de gol de rudele unui consilier

Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câteva luni, am semnalat pe Ordinea.Ro că primarul din Hârșova, Viorel Ionescu, l-a ajutat pe un consilier local, coleg de partid cu el, să devină administrator al societății de interes public local, Carsium Edil SRL, în ciuda faptului că, în viața civilă, acesta era, și este în continuare, un simplu electrician. Numirea meseriașului în consiliul de administrație de la Carsium Edil  s-a făcut prin hotărâre de Consiliu Local. Din punct de vedere legal, cooptarea membrilor consiliului de administrație trebuia să se facă prin selecție competitivă, pe baza principiilor guvernanței corporative a întreprinderilor publice, așa cum obliga OUG 109/2011. Dacă legea ar fi fost respectată, acesta nici nu se putea înscrie la concurs, neavând pregătirea adecvată. În al doilea rând, printre votanții hotărârii s-a numărat chiar consilierul-electrician. Cu alte cuvinte, meșterul a ridicat degetele pentru a-și crea un avantaj de natură financiară, de statut social sau de imagine publică, deși legea îl obliga să se abțină de la deliberare în astfel de cazuri de folos personal. În al treilea rând, consilierii locali nu pot fi administratori ai societăților deținute de Consiliul Local din care fac parte, cele două funcții fiind incompatibile.

Carisum Edil ajunge la limita de jos a rentabilității

Pe consilierul-electrician îl cheamă Gabriel Ticu. Date fiind ilegalitățile semnalate mai sus, acesta a fost retras din CA-ul întreprinderii publice. De altfel, sursele noastre spun că, la momentul de față, Carsium Edil nici nu mai are un consiliu de administrație, funcționând ca un SRL de familie. În primele 6 luni ale anului curent, societatea a înregistrat un profit de 499 de lei. Pe de altă parte, salariile și indemnizațiile au avut valoarea de 1.119.503 lei, față de 731.684 de lei în perioada similară a anului trecut. Așadar, cheltuielile salariale au fost majorate cu 53%, aceasta fiind principala cauză a aducerii întreprinderii publice la limita de jos a rentabilității.

Un concediu de vis în Insulele Canare

Povestea de mai sus ar fi fost dată uitării. Însă chiar ieri a apărut în spațiul public o filmare care trădează legături foarte strânse, nu doar de apartenență la același partid, între primarul Ionescu și consilierul din cauza căruia a fost compromisă funcționarea legală și normală a societății Carsium Edil. Imaginile atestă că cei doi, însoțiți de familiile lor, au petrecut un concediu de vis în Insulele Canare. Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens. Apreciem că această filmare trădează, așa cum am spus, relații foarte strânse, care nu au rămas izolate la sfera vieții private, în contextul în care Ionescu și-a ajutat partenerul de vacanțe să ocupe o funcție publică peste nivelul pregătirii sale.

Coafeza de la Spital

Trebuie să mai spunem că primarul din Hârșova s-a mai remarcat în trecut prin ajutorul dat unei coafeze să acceadă în conducerea Spitalului Orășenesc. Medici specialiști, cu 6 ani de facultate și încă 6 de rezidențiat, s-au pomenit umiliți în ultimul hal de un primar care a considerat că o coafeză e mai în stare să conducă destinele Spitalului decât specialiștii în domeniu. După un scandal monstru, protejata primarului a fost îndepărtată din conducerea spitalului. La momentul de față, unitatea sanitară este condusă de un medic din Pantelimon, care a mai încercat, dar fără succes, să ajungă director de spital la București și Călărași, fiind respins de fiecare dată. Acesta menționează în declarația sa de interese că este afiliat politic, la PSD, și înrolat în Asociația Națională Marea Lojă Națională din România și-n Ordinul Inițiatic Marea Lojă Națională din România.

O firmă, vai steaua ei, aleasă să construiască Heliportul

Disprețul lui Viorel Ionescu pentru merit, pentru profesionalism și pentru scara firească a valorilor s-a arătat încă o dată, la sfârșitul lunii trecute. Atunci, edilul din Hârșova a atribuit un contract de lucrări foarte important unei firme din județul Tulcea care în ultimii ani de raportare contabilă figurează pe site-ul Ministerului de Finanțe fără angajați, fără venituri, fără cifră de afaceri și cu un CAEN specific buticurilor. Vorbim aici de contractul de construire a heliportului din curtea Spitalului, care a fost atribuit prin încredințare directă. Dacă Primăria ar fi organizat o licitație, această firmă, vai steaua ei, nu s-ar fi calificat nici măcar să care apă cu bidonul.

Huzur pe banul public, în SUA și Canada

În sfârșit, trebuie să mai spunem că primarului din Hârșova îi plac vizitele în străinătate decontate din bani publici. Amintim că, în luna mai 2018, Ionescu s-a infiltrat într-o delegație a Asociației Municipiilor din România, deși Hârșova este oraș, iar nu municipiu, și ca atare nu face parte din această structură. Edilul a beneficiat astfel de o deplasare peste ocean, în Canada și Statele Unite ale Americii, în care s-a discutat, printre altele, despre metrouri, aeroporturi și intervenții în caz de atac terorist. Primăria Hârșova a cumpărat biletele de avion înainte ca Ionescu să obțină aprobarea Consiliului Local pentru deplasare. La întoarcerea de peste ocean, edilul a uitat să prezinte autorității deliberative un raport al vizitei, ceea ce, potrivit legii, conduce la sancțiunea suportării costurilor din propriul buzunar. Nu se știe, deocamdată, dacă primarul Viorel Ionescu a întreprins vreo măsură de a recupera fondurile prăpădite de la persoana fizică Viorel Ionescu.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Valentin Vrabie, un fel de Tusac al Medgidiei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

De mai bine de doi ani, Medgidia se află într-un scandal continuu. Mai exact de la urcarea lui Valentin Vrabie în scaunul de primar! În iunie 2016, acesta a reușit să obțină un scor electoral foarte bun, candidând din postura de independent, cu aureola mediatică a unor realizări remarcabile la Peștera. În plus, Vrabie a lansat câteva teme populiste, de tipul celor folosite cu mult succes, la vremea sa, și de Dan Diaconescu. În primul rând: un leu metrul cub de apă. În al doilea rând: retorica antisistem. Când oamenii vorbesc, partidele să tacă! Așa le-a spus Vrabie alegătorilor, prin afișele sale de campanie. În timp ce tuna și fulgera împotriva nenorociților din politică, el întărea organizatoric o structură de partid. Vorbim aici de M10, o formațiune care a scos la Medgidia 5 locuri în Consiliul Local, la egalitate cu PSD-ul.

Dizolvarea Consiliului, un plan din primii pași

Încă din iunie 2016, Vrabie s-a arătat nemulțumit de Consiliul ales, după ce omul propus de el pentru funcția de viceprimar a fost respins la vot de partidele politice. În acel context, pentru prima dată a fost aruncată pe piață ipoteza alegerilor anticipate. Pe 30 iunie 2016, s-a ajuns la un acord de formare a unei majorități în Consiliul Local Medgidia. Luminița Vlădescu de la PSD a fost singura propunere pentru postul de viceprimar, fiind aleasă cu 13 voturi din 19. Compromisul cu PSD fusese agreat de Vrabie, care a și declarat după ședința de atunci că și-a dorit un alt viceprimar, dar că va face echipă cu Vlădescu. O vreme, chiar a făcut. Și la Medgidia a fost pace până în ultima zi din august 2016, atunci când consilierii locali nu au fost prea încântați de suma propusă de Vrabie pentru a fi alocată unui eveniment cultural. Vorbim aici de Zilele Medgidiei. Suma votată de consilieri, în speță 40.000 de euro, l-a nemulțumit pe primar, care a anunțat că renunță la organizarea evenimentului. Mai mult, Vrabie a declarat cu acea ocazie, citat de cotidianul Cuget Liber: ”Intenționez să pun capăt acestui circ, prin consultarea cetățenilor cu privire la desfășurarea unui referendum pentru alegerea unui nou consiliu local. Am venit aici pentru a schimba lucrurile în bine și orice zi pierdută este în defavoarea cetățenilor.”.

Dușmanul vinovat de toate relele

De pe urma campaniei populiste, locuitorii din Medgidia aveau speranțe mari. Minunile promise nu se mai întâmplau. Însă Vrabie găsise mecanismul optim de distribuire a culpei în cârca unui dușman. La început, dușmanul a fost consiliul în ansamblul său. Apoi criticii lui Vrabie din presă și din societatea civilă, viceprimarul Luminița Vlădescu, șeful acesteia Felix Stroe, ”securiștii” de la RAJA, consilierul local Marian Butnaru și din noul tot Consiliul in corpore.

Stroe, Vrabie, Crăciun. Moș Crăciun.

Cum să-ți distrugi imaginea în ultimul hal

Războinicul a reușit să-și facă imaginea praf. Pe 24 octombrie 2016, un consilier local din Peștera i-a făcut plângere penală, reclamând Parchetului că Vrabie l-a snopit în bătaie. Apoi, în 2017, au ieșit pe piață înregistrări audio ale unor convorbiri telefonice purtate de Valentin Vrabie cu un critic din societatea civilă. L-am numit aici pe Adrian Barză. Limbajul lui Vrabie, de o trivialitate rar întâlnită chiar și în mediile interlope, a șocat enorm. Primarul din Medgidia, fostul independent antisistem care cerea partidelor să tacă, era deja membru ALDE, ba chiar ocupa și o funcție de conducere la nivel național, în partidul lui Tăriceanu. Partidul s-a delimitat de el, iar el și-a trimis demisia, motivat de alte aspecte, dar cu siguranță în legătură cu această lipsă de solidaritate.

Vătaf pe moșie

După această serie de gafe incredibile, Vrabie a încercat să se reinventeze. Din acest motiv, primarul Medgidiei a revenit la retorica mai veche, potrivit căreia ar fi făcut lucruri de senzație, dar nu a fost lăsat de alții. Aici i-au căzut la marele fix câteva proiecte, cum ar fi cel de asfaltare a unor străzi din oraș. Cățărat pe aceste chestiuni puține, dar palpabile, primarul a cerut referendum pentru ieftinirea apei. Nu i-a ieșit. A mai încercat un fel negociere prin declarații publice cu RAJA, cerând avantaje pentru Medgidia, pentru apa din subsol, care nu este a orașului Medgidia, ci a statului român. Apoi s-a războit cu Luminița Vlădescu. I-a luat biroul și mașina de serviciu, i s-a adresat în ședințe publice într-un mod înjositor (”sunteți o escroacă!”, ”nă vă e rușine că sunteți femeie de 50 de ani cu trei copii acasă?”), iar la un moment dat a refuzat să-i mai achite indemnizația de viceprimar, pe motiv că aceasta nu ar face mai nimic și nu și-ar merita banii. Vorbim aici de un comportament de vătaf pe moșie.

Ultimul balamuc

În sfârșit, ultima inițiativă a primarului din Medgidia a urmărit declanșarea unui referendum pentru dizolvarea Consiliului Local. Chiar zilele trecute, Valentin Vrabie a pichetat Instituția Prefectului, însoțit de aproximativ 100 de persoane. Cu doar câteva zile înainte, prefectul comunicase că a identificat probleme în ceea ce privește semnăturile strânse de primar. Câteva zeci din acestea aparțin unor persoane care erau decedate, iar alte câteva sute aparțin unor persoane ce aveau date de identitate schimbate. Ce va fi vom vedea. Însă opinăm că aceste manifestări de ostilitate între un primar ales și consilierii locali la rândul lor aleși, derapajele de limbaj, acuzațiile continue de hoție și proastă administrare, circul și scandalul continuu sunt incompatibile cu statul de drept. Un balamuc de o asemenea gravitate nu s-a mai întâmplat la noi de ceva timp. Istoria se repetă, cu mici diferențe.

Un alt populist, la vremea lui: Tusac

Un balamuc oarecum similar s-a întâmplat în perioada 2008-2012 la Mangalia. În 2008, mangalioții s-au lăsat vrăjiți de imaginea de oameni ai faptelor pe care și-o cultivaseră Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Atunci, cei doi făptuiau. Acum stau la umbră, în Madagascar sau la Poarta Albă.

Prepusul lor, Claudiu Tusac le-a promis mangalioților dezvoltare, lapte și miere, transparență totală. ”Voi scoate ușa de la intrare”, spunea acesta, ca semn că va fi deschis cu toată lumea. În timp, totul s-a dovedit vrăjeală. La câteva luni după ce s-a urcat în scaunul de primar, Tusac le-a cerut consilierilor să voteze delegarea serviciilor publice ale Mangaliei către o asociație de dezvoltare intercomunitară gândită de Nicușor Constantinescu. Planul n-a mers, pentru că s-au opus consilierii.

La vânătoare de consilieri

În replică, Tusac a tocmit presa și i-a umplut de respect. Apoi a mutat ședințele la Casa de Cultură, asigurând o asistență de fluierători, formată din babele PSD-iste și infractorii orașului. N-a mers nici așa. În pasul următor, biroul de presă al Primăriei s-a transformat în birou de investigații, întocmind dosare cu probleme identificate pentru fiecare opozant. Mai departe, Poliția Locală a început să împrăștie amenzi cu nemiluita. Consilierul de atunci John Anghel a fost amendat cu un miliard, pentru că schimbase soluția tehnică a unui foișor, cu 10 ani în urmă, ca să evite tăierea unui copac. Paul Foleanu a fost tăvălit în presă că ocupa un apartament ANL, obținut cu ani buni înainte de a fi consilier. Sorin Andrei s-a pomenit că primarul a făcut proiect să concesioneze unor interlopi sângeroși parcarea publică din fața complexului său comercial. Vasile Olan s-a trezit cu roțile tăiate, iar un altul cu vopsea pe parbriz și capotă. Griguță s-a trezit că Tusac i-a dat soția afară de la ADPP, unde lucra de pe vremea lui Iorguș, și îi făcuse și plângere penală pentru niște borduri. Viorel Oleniuc era viceprimar, iar Tusac îi delegase în scris atribuția de a supraveghea curățenia în Primărie și verbal pe aceea de a număra porumbeii care se găinățau pe geamuri. Indemnizația de viceprimar i-o plătea când avea chef. De cele mai multe ori nu avea chef.

O domnie a bunului-plac, neegalată nici măcar în Împărăția lui Nicușor

În timp ce consilierii se apărau cum puteau, primarul și ai lui furau cu șapte mâini. Nu era lună fără un festival, o chermeză, o pomană dansantă. Și de fiecare dată, Primăria trimitea adrese oficiale în care îi îndemna pe agenții economic să contribuie cu sponsorizări către o fundație, Pro Litoral, fondată chiar de Tusac împreună cu soția, cu șefa biroului de presă și cu doi-trei consilieri obedienți din partidul său toxic. Cei care nu plăteau, se pomeneau cu băjeții de la Corpul de Control, care începeau să numere treptele, să măsoare grosimea pereților și alte alea, până găseau un motiv formal de amendă. Alte sponsorizări erau la negru și se împărțeau pe caiet. Atât de bine se împărțeau că parcarea Primăriei se umpluse de ML-uri. Village Tour, firma de asfaltări a lui Tusac, trecută formal în proprietatea unui offshore, Mersina Investment LLC, a început să peticească orașul pe sute de mii de euro, punând pe curent un contract reziliat ce făcea obiectul unui litigiu în instanță. Primarul se judeca cu firma primarului. Având puterea pixului și pofta banului, a închis litigiul. Apoi au început să curgă banii. Și multe alte nereguli. De pildă, Primăria deconta cheltuieli de leasing auto ale unei firme de pază, pe care o plătea deturnând fondurile de la locuințe. Era la Mangalia o domnie a bunului-plac, așa cum nu se văzuse nici măcar în împărăția lui Nicușor Constantinescu.

V-am dizolvat!

La un moment dat, visând puterea absolută, Tusac a uitat să convoace Consiliul Local preț de două luni de zile. Exact atât cât trebuia pentru dizolvare. Înțelegând pericolul care-i păștea, consilierii majoritari, dar în opoziție cu primarul, au convocat o ședință extraordinară în ultima clipă. Tusac a declarat-o ilegală. Tot el a declarat, cu de la sine putere, dizolvarea Consiliului Local. A lipit un afiș mare pe ușa Primăriei și din acea zi a refuzat să-i mai primească pe consilieri în ”local”. Primăria devenise un fel de moșie a lui Tusac, păzită cu strășnicie de firma de pază plătită prin deturnare de fonduri și de Poliția Comunitară (echivalenta Poliției Locale de acum), condusă atunci de Fiolă, milițianul care refuzase să-i facă alcool-test-ul lui Nicușor Constantinescu, în intersecția adormirii. Și luni de zile, în plină democrație, Mangalia a fost condusă ca o feudă, de un despot întunecat.

Colapsul de la  termoficare

În această perioadă de feudalism întârziat, compania locală care furniza agentul termic în oraș l-a notificat în mai multe rânduri pe Tusac să convoace Consiliul Local, spre a supune aprobării acestui for reducerea tarifului de termoficare. O criză economică fără precedent bântuia întreaga lume, iar pe acest fond combustibilii ajunseseră la un preț aproape de un minim istoric. Cele 50.000 de gigacalorii pe care le producea într-un an compania de termoficare a Mangaliei ajunseseră la un preț de cost cu un milion de euro mai mic. Tusac a declarat senin că nu mai are Consiliu Local, îndemnând compania să factureze la ultimul tarif aprobat. Neavând încotro, prestatorul s-a conformat și a facturat la tariful mult mai mare decât prețul de cost. Dar Primăria n-a achitat, că nu a vrut Tusac. ”Nu pot, că nu am Consiliu” – s-a zbârlit feudalul întârziat. Conduita sa a adus termoficarea în pragul colapsului. Compania locală a plătit impozit pe profitul scriptic, la fel și TVA pe sume neîncasate. Scârbiți de întreaga situație, reprezentanții grupului Rompetrol, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Rominservices Therm, au decis să-și vândă participația. Singura ofertă a fost formulată de o firmă care avea sediul social în casa unui consilier județean. Însă, la origini, aceasta fusese înființată de finul lui Claudiu Tusac, funcționând o vreme cu sediul social chiar în casa primarului.

Claudiu Palaz – coșmarul lui Tusac

Coșmarul lui Tusac a fost prefectul de atunci al județului Constanța, Claudiu Palaz. Acesta a emis, pe rând, un ordin de suspendare din funcție și apoi un ordin de constatare a încetării mandatului de primar. La ultima mazilire a lui Tusac, brusc s-a oprit căldura în Mangalia. După cum arătam mai sus, frâiele companiei de termoficare se găseau la o firmă care funcționase chiar la reședința fostului primar. Mangalioții au plătit cu sănătatea derapajele acestui personaj sinistru. În acea iarnă, s-au înmulțit crucile în cimitir, cu mult peste media statistică obișnuită. În iunie 2016, Tusac a fost debarcat definitiv de mangalioți. În mod halucinant, după tot ce făcuse, acesta încă avea susținători. Încă erau oameni care-l iubeau. Încă erau oameni care doreau să fie conduși în acel stil feudal. Un cancer sufletesc roade psihologia colectivă a acestui popor prea agresat în istoria lui și de aceea prea complice cu agresorii. Totuși, mai mulți au fost cei cu o gândire normală și sănătoasă și măcar gestul lor ar trebui să ne redea o fărâmă de speranță.

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

PUZ-ul Lăpușneanu rămâne în picioare. Ultimul proces TARDIV al fostului prefect Ioan Albu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul prefect Ioan Albu lovește din nou. Chiar zilele trecute anunțam aici că acesta a prăpădit un proces cu o miză uriașă, depunând un apel tardiv și apoi, tot tardiv, o cerere de repunere în termen. A întârziat prima oară. A întârziat și a doua oară. Ba chiar, o hotărâre din 2 noiembrie 2018, a Tribunalului Constanța, ne arată că fostul prefect a întârziat și a treia oară, într-o altă procedură judiciară. De data aceasta vorbim de un proces la rândul său foarte important și de asemenea pe larg mediatizat. Vorbim de procesul în care s-a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu, de la City Park Mall până la Dobrogea. Tribunalul a constatat acum că acțiunea Prefectului a fost tardiv introdusă. Cu alte cuvinte, mult zgomot pentru nimic. Timp risipit, bani cheltuiți și discuții care au generat ură în spațiul public.

Un PUZ mamut, cu terenuri cumpărate cu milioane de euro sau retrocedate pe nimic

Atacul la PUZ a plecat de la o asociație nonguvernamentală care a declarat război unor proiecte imobiliare. Această structură civică, dar condusă de un politician, nu are probleme, de pildă, cu transformarea zonei verzi de la fostul RATC în ”cartier” de turnuri și mall-uri. Acolo, asociația nu a contestat niciun PUZ. Însă are o problemă cu bulevardul Lăpușneanu. Vorbim de o zonă imensă, de 13,33 de hecare, în care s-au adoptat mai multe reglementări urbanistice, încă din 1998. Aici Primăria a vândut, pe bani grei, sau a retrocedat pe nimic terenuri cu un potențial foarte bun. Așadar, vorbim deopotrivă de cumpărători care au plătit milioane de euro, dar și de prieteni ai unor avocați care au luat pe mai nimic, plătind sume derizorii, de Poarta 6, către moștenitorii puși în posesie în procedura administrativă a retrocedării. În 2015, ultimul investitor insinuat în zonă, pe un teren de 700 de metri pătrați, a făcut PUZ pentru toată întinderea, de 13,33 hectare, de la blocul cu marmură neagră de peste drum de mall, până la blocul de peste drum de complexul Dobrogea. Documentul integra reglementările din PUZ-urile anterioare, în mare parte, însă aducea și modificări importante, în principal în favoarea firmei care a plătit această documentație. La aproape 3 ani distanță, prefectul Ioan Albu a cerut instanței să anuleze hotărâre de Consiliu Local, prin care a fost adoptat acest PUZ. După cum spuneam mai sus, acțiunea prefectului a fost respinsă pe fond ca tardivă.

În acest caz, tardivitatea nu a fost provocată. Adică, fostul prefect nu a întârziat depunerea acțiunii la instanță, peste termenul legal, cu scopul de a prăpădi procesul. Termenul legal era depășit încă din capul locului. Cu toate acestea, știind că nu mai este în termen pentru a deschide un astfel de litigiu, Ioan Albu a insistat în acțiunea sa, risipind timp, cheltuind bani și generând ură în spațiul public.

Numitorul comun

Trebuie să spunem că întârzierile lui Albu, toate trei la grămadă, au un numitor comun. Procesul în care acesta a întârziat să depună apelul și apoi cererea de repunere în termen se referă la retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara, comuna Lumina. Persoana afectată de conduita lui Albu construiește, pe un teren cumpărat cu bani grei, cel mai spectaculos bloc din PUZ-ul Lăpușneanu. Așadar, vorbim de trei acte de procedură, cu toate tardive, cu toate țintind în aceeași firmă!

Un avocat mincinos

După cum am relatat în articolul anterior, cariera de piatră de la Sibioara aparține SC Somaco Construct SRL, o companie minieră care continuă exploatarea începută în anul 1965. În 2005, părțile sociale ale companiei miniere au fost cumpărate, cu 4 milioane de euro, de SC Comprest Util SRL, o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. După ani buni de la această investiție, omul de afaceri a aflat că două septuagenare, reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, au obținut o hotărâre judecătorească, pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, în parte, peste carieră. Compania minieră nu a fost citată în proces, iar legea interzicea retrocedarea terenurilor miniere. Însă avocatul a mințit cu nesimțire în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, neavând de cine să fie contrazis.

Falsuri de zile mari

În 2016, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti, arătând că retrocedarea s-a dat prin fraudă la lege. Legea cerea acte de proprietate ulterioare anului 1945 și interzicea expres retrocedarea terenurilor miniere. Septuagenarele aveau acte din secolul XIX până în 1938, însă nu aveau după 1945. În timpul procesului, Arhivele Naționale au certificat că autorul bătrânelor era înregistrat în anul 1941 cu 10 hectare de teren, iar nu cu 20, acesta având funcțiunea agricolă, iar nu minieră. Cu toate acestea, Judecătoria Constanța a respins acțiunea, luând de bun un act din 1947, care nu emană de la Arhive, nu are dată, număr de înregistrare, ștampilă și antet, este scris pe baza regulilor ortografice care aveau să intre în vigoare abia în 1954 și conținea date de identitate contrazise de documentele oficiale (greșeli de nume și de vârstă). Documentul fusese adus de acasă de una din bătrâne, care a pretins că îl moștenise de la părinți. Așadar, vorbim de un înscris cu aparență de fals. Într-un alt proces, aceeași bătrână a adus de acasă un act care conținea informația că un oarecare Barbu Teșeleanu ar fi fost proprietar de terenuri, înscris ca atare în documente datând din 1949, deși potrivit actelor de stare civilă acesta avea atunci doar zece ani.  Or, un copil de zece ani nu putea să fie proprietar de terenuri. Documentul care conținea această inepție contrafactuală a fost depus în două versiuni diferite, scrise de mâini diferite, cu caligrafii diferite la instanță. Judecătoarea (aceeași ca și în cazul retrocedării carierei de la Sibioara) s-a făcut că plouă; între timp a fost dată afară din magistratură, fiind acuzată de DNA că a vândut pe șpagă hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege.

Ioan Albu: de 3 ori tardiv

Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de magistratul care a judecat pe fond procesul pentru anularea titlului de proprietate. Însă au fost relatate de juriștii Prefecturii în cererea de apel. Calea de atac putea conduce la înfăptuirea dreptății. Aici, însă, a intervenit Ioan Albu, care a declarat apelul tardiv. Mai apoi, având la îndemână remediul repunerii în termen, Albu a depus o cerere în acest sens din nou după scurgerea termenului legal. Procesul pentru anularea titlului de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti avea o miză importantă. După ce a prăpădit procesul referitor la cariera de la Sibioara, pe ultima sută de metri a mandatului său fostul prefect a depus o acțiune pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu, cunoscând, ca toată lumea, că  cel mai important bloc din această zonă este construit de patronul carierei Sibioara, prin SC Comprest Util SRL. Este vorba de un teren nu din categoria celor retrocedate, ci din categoria celor cumpărate cu milioane de euro.

Ioan Albu nu mai e prefect. După el, potopul!

Desigur, această conduită ar putea fi rodul coincidenței și al incompetenței. Însă reamintim că tatăl lui Ioan Albu și fratele lui Ionel Hașotti, adică Gheorghe Albu și Puiu Hașotti, au fost asociați într-o firmă. Albu-tatăl a ajuns la vremea lui secretar de stat cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Așadar, vorbim de relații vechi, de familie, care, cel puțin ipotetic, puteau juca un rol în conduita lui Ioan Albu. Pe de altă parte, trebuie să mai spunem că Ionel Hașotti a fost implicat în retrocedarea unor terenuri din PUZ-ul Lăpușneanu (familia Gardef) și al terenurilor din PUZ-ul RATC (familia Damadian). PUZ-ul de la RATC nu l-a deranjat pe fostul prefect sau pe civicii conduși politic spre ținte selective. Oricum ar fi, opinăm că acest inventar de fapte și relații ar trebui cercetat de instituțiile abilitate. După cum spuneam, Ioan Albu nu mai e prefect. Dar după el, potopul!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: