Connect with us

Exclusiv

Un abuz al fostului prefect Ioan Albu ar putea produce daune de 700.000 de euro

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Vi-l mai amintiți pe Ioan Albu? A fost prefect al județului Constanța, până în vara acestui an. După ce s-a făcut de râs, la ziua Constanței, citind cu glas tremurat și intonație de elev mediocru o hârtie plină de platitudini despre istoria orașului,  a dispărut cu totul din peisaj. Agricultor și, deopotrivă, jurist cu diplomă la Spiru Haret, acesta a ajuns reprezentant al Guvernului în teritoriu, în iulie 2017, printr-un concurs de împrejurări, fericit pentru el, nefericit pentru restul lumii. Mult a contat că era fiul lui Gheorghe Albu, un latifundiar ajuns, la un moment dat, chiar secretar de stat în Ministerul Agriculturii, cu sprijinul fostului senator Puiu Hașotti. De altfel, Gheorghe Albu și Puiu Hașotti au fost și asociați într-o firmă, alături de alte persoane.

Moștenirea lui Ioan Albu

La urcarea în scaunul de prefect, Ioan Albu avea în moștenire o situație foarte grea. Vorbim aici de un proces inițiat de Instituția Prefectului încă din 2016 pentru anularea unui titlu de proprietate emis, ATENȚIE, în favoarea unor clienți ai controversatului avocat Ionel Hașotti, fratele fostului senator Puiu Hașotti. Așadar, oficial, Ioan Albu trebuia să lupte în proces cu Ionel Hașotti. În misiunea sa oficială, el trebuia să facă abstracție de trecutul comun, politic și de afaceri, dintre familia sa și familia Hașotti. Sau, potrivit unor opinii de largă notorietate, trebuia să nu accepte numirea în funcția de prefect, ca să evite un posibil conflict de integritate. Argumentele au fost ignorate de Albu cel mic, acesta acceptând numirea și mai apoi, așa cum vom detalia, prăpădind procesul, spre bucuria lui Ionel Hașotti. La urmă a dat vina pe o biată funcționară de la registratură.

Un avocat mincinos

Miza procesului despre care vorbim era una imensă. În speță: 700.000 de euro, reprezentând daune materiale și amenzi confirmate prin hotărâri judecătorești, unele supuse căilor de atac, altele deja definitive. Dacă ar fi câștigat procesul, Instituția Prefectului ar fi scăpat de această datorie. Dacă nu, nu. Cum s-a ajuns aici? Ei bine, în anul 2008, două septuagenare reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti (foto) au obținut retrocedarea unui teren de 20 de hectare în extravilanul localității Sibioara, comuna Lumina. 6 din cele 20 de hectare se suprapuneau peste cea mai bună carieră de piatră din Dobrogea, aflată în exploatare încă din anul 1965. Blocurile de locuințe din Constanța, dinainte de 1989, sunt construire cu piatră de la Sibioara; la fel și digurile Portului Constanța. În anul 2005, compania minieră care deținea licența de exploatare exclusivă a perimetrului, Somaco Construct SRL, a fost cumpărată, cu 4 milioane de euro de o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. Însă investitorul nu a fost citat în procesul de retrocedare. Terenurile incluse în perimetre de exploatare minieră sunt exceptate prin lege de la retrocedare. Însă, în proces, avocatul Ionel Hașotti a mințit că ”nu există dovadă că există o exploatație de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clientele sale. Nimeni nu l-a contrazis și nimeni nu a verificat situația reală.

Bani grei din piatră seacă

Datorită ilegalității flagrante, precum și a numeroaselor procese și plângeri penale, terenul retrocedat în 2008 a fost predat în posesia clienților lui Hașotti abia în 2016. Toate confruntările juridice au fost câștigate de mincinos, care după ce a obținut retrocedarea mințind că nu există nicio carieră, a deschis ulterior procese ca să ceară despăgubiri imense pentru lipsa de folosință a carierei. De asemenea, a cerut amendarea prefecților care s-au succedat în funcție, cu excepția lui Eugen Bola, care a recunoscut că este rudă cu frații Hașotti, după ce, ca prefect, a emis acte în povestea retrocedării abuzive. În 2016, despăgubirile și amenzile ajungeau la 700.000 de euro. În plus, și proprietarul companiei Somaco Construct SRL anunțase că va cere daune materiale de 20 de milioane de euro, ca urmare a retrocedării frauduloase a carierei sale. În acest context, Instituția Prefectului s-a urnit să ceară Justiției să anuleze dreptul de proprietate obținut fraudulos de clienții avocatului Hașotti.

Motivele de nulitate

În esență, au fost evocate două motive mari și late de nulitate a titlului de proprietate:

  1. Că bătrânele reprezentate convențional de Ionel Hașotti nu dețin acte de proprietate ulterioare anului 1945. La procesul din 2008, ultimul act admis în probatoriu data din 1938. În plus, la începutul anului 2017, după decesul directorului Arhivelor Naționale Constanța, Virgil Coman, la rândul său un apropiat al fostului senator Puiu Hașotti, instituția a trimis acte autentice, până atunci ținute la blat, care atestau că autorul dreptului de proprietate mai avea în 1941 doar 10 hectare de teren, iar în 1953 statul a naționalizat terenurile de pe urma sa, lăsate în părăsire, care măsurau atunci doar 8 hectare. Colac peste pupăză, fix 8 hectare de teren au fost retrocedate pentru acest autor de o fiică sa, în anul 2004. Erau, așadar, dovezi autentice de la Arhive că retrocedarea a încă 20 de hectare în anul 2008 era lovită de nulitate.
  2. Că a fost fraudat articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care interzice expres retrocedarea terenurilor din perimetrele miniere.

Știau legea, dar pe sărite

Judecătoria Constanța a respins, pe fond, acțiunea prefectului, la începutul acestui an. Judecătorul fondului a considerat că nu mai poate analiza încălcarea articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, întrucât acest motiv ar fi fost analizat în procesul de retrocedare din anul 2008.

În realitate, nicăieri în procesul de retrocedare din 2008 nu a fost evocat articolul 4 alin. 1 din Legea 1/2000. Nicăieri. Magistrații și avocații implicați în acest abuz formidabil din anul 2008 s-au referit la alte articole din lege, fără a menționa niciodată articolul 4. Pe semne, știau legea sărite. Și au sărit exact peste interdicția legală de retrocedare a carierelor.

Istoria unui act fals

Pe de altă parte, magistratul a respins și celălalt motiv de nulitate a titlului de proprietate, apreciind că există un act ulterior anului 1945, în speță o notificare din anul 1947, în care se vorbea de proprietatea de 20 de hectare.

În realitate, acest act are aparența unui fals ordinar. În primul rând nu emană de la Arhivele Naționale sau de la o altă instituție a statului. Actul a fost adus de acasă de Elena Mitrofan, una din septuagenarele reprezentate de Ionel Hașotti, care a mai adus acte false și la o retrocedare de la Mihail Kogniceanu. În al doilea rând, notificarea nu este datată, dar s-a pretins că ar fi fost întocmită în 1947. Însă este redactată, premonitoriu, pe baza regulilor gramaticale ce aveau să fie introduse abia la 1 ianuarie 1954 (scrierea cu î din i). Se menționează acolo că o persoană era minoră, deși, în realitate, avea 22 de ani, potrivit datelor de stare civilă. Se mai menționează că o anume Elena Tudorancea ar fi avut o fiică Maria, deși potrivit actelor autentice de stare civilă aceasta se numea Alexandrina. Or este total exclus ca această mamă, fiind în fața avocatului, să fi uitat subit cum se numește fiica ei și ce vârstă are fiul ei. În al treilea rând, notificarea nu a fost admisă în probatoriul dosarului de retrocedare din 2008, tocmai pentru că nu emană de la Arhivele Naționale, nu are antet, semnături, număr de înregistrare și niciun fel de element care să-i confere o prezumție că ar fi o copie a unui act autentic. În sfârșit, Arhivele, după decesul lui Coman, au furnizat acte autentice care contrazic total hârtia dubioasă a Elenei Mitrofan. Or actele autentice din Arhive atestă că acești țărani săraci nu aveau atâta pământ, iar ce aveau luaseră deja de la stat, cu vârf și îndesat.

Download (PDF, 4.99MB)

Albu cel mic declară apel TARDIV

Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de judecătorul fondului. Însă au fost cunoscute de juriștii Prefecturii, care le-au așternut în scris în cererea de apel. Practic, mai sus, am relatat aceste argumente care aparțin Prefecturii. Sunt, cum se spune în jargon, argumente beton, care puteau întoarce soarta procesului, în apel. Oricine realizează că un fals mare cât casa și o încălcare a legii nu pot rămâne veșnic nesancționate. Realiza, în mod cert, și prefectul Ioan Albu. Or, știind foarte bine termenul în care putea exercita calea de atac, acesta a trimis cererea de apel peste termenul legal. Cu alte cuvinte, a declarat apel tardiv. Adică prea târziu și fără nicio valoare. Prea târziu, tocmai pentru a fi respins, nu pentru argumentația, de altfel beton, ci pentru un aspect formal. Ca la o nuntă la care vrei să te duci, ai țoale festive, ai bani de cadou, dar pierzi trenul, ca ultimul nătărău.

Cererea de repunere în termen, depusă și ea TARDIV

Am criticat această măgărie ordinară la vremea când s-a produs. Atunci exista un remediu, prin care putea fi îndreptată, la limită, situația. Vorbim aici de o cerere de repunere în termen. Însă chiar și aceasta avea un termen în care putea fi depusă. Pentru că așa sunt actele de procedură, toate au un termen al lor. Ei bine, în loc să se îngrijească să respecte măcar noul termen, Ioan Albu a început o anchetă internă ca să găsească un țap ispășitor. L-a găsit în persoana unei funcționare nevinovate de la serviciul registratură. De vină era chiar el, nu încape discuție. Însă căutând ispășitorul pentru eroarea sa, Albu cel mic a pierdut și noul termen în care putea trimite cererea de repunere în termen. A doua cerere tardivă într-un termen atât de scurt? Deja e clar că nu putem vorbi doar de prostie. O fi și din aceea, dar intenția și reaua-credință sunt deja străvezii. Reamintim că tatăl lui Albu a fost asociat într-o firmă cu fratele avocatului Ionel Hașotti. Ba chiar a ajuns și secretar de stat în Ministerul Agriculturii cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Ce credeți? Aceste relații de familie nu au avut niciun rol în conduita fostului prefect?

După el, potopul

Cererea de repunere în termen a fost respinsă de Tribunalul Constanța pe 18 octombrie 2018, pe motiv de tardivitate. Ca urmare a conduitei lui Albu cel mic, Instituția Prefectului a fost eliminată din proces. Litigiul continuă, totuși, deoarece Somaco Construct SRL și primarul din Lumina, fiind părți în proces, au declarat apel în termen. Războiul juridic nu s-a încheiat, însă Ionel Hașotti deja jubilează că unul din adversari și-a pus singur piedică pe drum, pierzându-și…. calitatea. Presupunem că acesta deja își pregătește pledoaria prin care va încerca să convingă instanța de apel să nu mai țină cont de argumentele și dovezile ce atestă că singurul act ulterior anului 1945 este un fals ordinar, pe motiv că instituția care le-a adus în proces a plecat cu coada între picioare. Aceasta ar fi cam singura strategie prin care clienții lui Hașotti ar putea rămâne, în continuare, beneficiarii unui fals vădit și ar putea mulge, bine mersi, daune grase de la stat. Albu cel muc nu mai e prefect. După el, potopul.

De ce nu au fost sesizate organele statului

Un alt mister al cazului este acela că Instituția Prefectului nu a făcut până acum sesizare la DNA sau la Parchetul Curții de Apel, în momentul în care s-a aflat de la Arhivele Naționale că bătrânele reprezentate de Ionel Hașotti nu aveau dreptul să solicite și să primească 20 de hectare de teren. Actele oficiale au fost comunicate instituției la începutul anului 2017, când scaunul de prefect era ocupat de Adrian Nicolaescu. Acesta s-a limitat să trimită dovezile la instanță, deși avea obligația să sesizeze și organele penale.  Ioan Albu a uitat cu totul de această problemă, așa cum a uitat să depună la timp apelul și cererea de repunere în termen, trădând interese care frizează abuzul în serviciu. Rămâne de văzut cum va proceda actualul prefect. Să mai notăm că deși dovezile furnizate de Arhivele Naționale au fost intens prezentate în presă, nici DNA și nici Parchetul Curții de Apel Constanța nu s-au autosesizat în acest caz, deși au capacitatea legală să o facă.

Comments

comments

Exclusiv

Cum explică Primăria Năvodari jaful prin care și-a însușit terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Tribunalul Constanța obligă Primăria Năvodari și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța să prezinte documentele prin care terenurile de stat din zona de protecție a lacului Siutghiol au fost incluse fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari. Aceste relații sunt solicitate în dosarul de revendicare imobiliară deschis încă de anul trecut de Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice împotriva Orașului Năvodari. Cele două instituții spun că Primăria a acaparat ilegal zona de protecție a lacului, în suprafață de 6,5 hectare, dar și terenurile câștigate din lac prin lucrări hidrotehnice (consolidarea malurilor).

Un jaf ordinar, din vremea lui Matei

Jaful a avut loc în perioada în care localitatea era condusă de Nicolae Matei. La inițiativa acestuia, Consiliul Local Năvodari a votat mai multe hotărâri, prin care zona de protecție a lacului aparținând de drept statului a fost inventariată în domeniului public și privat al localității. Inițiativa nu a fost contestată de administratorul lacului, pentru că această calitate era deținută chiar de către Primăria Năvodari, prin efectul Legii 42/2010. Prin legea menționată anterior, lacul a ajuns în administrarea consiliilor locale riverane. Așa de bine a administrat Primăria Năvodari partea sa de lac, încât și-a însușit terenurile de pe mal.

Nicolae Matei a justificat această inițiativă prin nevoia amenajării unui drum public de promenadă pe malul lacului Siutghiol. Motivația a fost o simplă găselniță. Ca dovadă, drumul nu s-a mai realizat. Și nici nu se mai poate realiza, deoarece, după ce a pus mâna pe terenuri pe baza acestei motivații, Primăria a început să vândă ample suprafețe de pe malul lacului, la prețuri de nimic.

A furat terenul statului, ca să stoarcă o taxă de două milioane de euro

În zonă deține un complex turistic și societatea Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. În urmă cu mai muți ani, acesta a depus o plângere penală, în care a susținut că fostul primar Nicolae Matei i-a cerut șpagă pentru a-i vinde terenul de pe malul lacului, din dreptul complexului de vile. Întrucât omul de afaceri nu a fost de acord să dea șpagă, în august 2012, Matei a trimis societății o decizie de impunere fiscală de două milioane de euro. Primăria a pretins în fals că SC Somaco Construct depozitează provizoriu materiale de construcții pe terenurile orașului. Vorbim aici de terenurile din zona de protecție a lacului, din dreptul complexului turistic Verona, care au fost intabulate fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari în anul 2012. Taxa lui Matei era calculată retroactiv, începând cu 2010. Însă, chiar și așa, terenul nu a fost niciodată ocupat provizoriu cu materiale depozitate, așa cum au constat definitiv procurorii. În realitate, societatea consolidase malul lacului în anul 2007, cu acordul de principiu al Administrației Apelor Române, instituția care avea atunci lacul și zona sa de protecție în administrare. Vorbim de o platformă de consolidare, care este o construcție hidrotehnică permanentă. Așadar, nici vorbă de o depozitare provizorie, cum pretinsese în fals Primăria.

Grigore Comănescu a amenajat malul lacului pe banii lui. Primăria a furat terenul de la stat, ca să-l jupoaie de două milioane de euro. Plaja pe care o vedeți în imagine a fost calificată de gașca de penali drept ”depozit de materiale de construcții”.

Patentul infracțional

Trebuie să mai amintim că, sub conducerea fostului primar Matei, Primăria Năvodari a inventat și alte datorii fictive. Cel mai cunoscut caz este cel al societății Sind România – proprietarul de drept al Taberei de Copii. Matei a inventat datorii din pix, după care a scos o parte din bunurile taberei la vânzare, continuând procedura în ciuda faptului că Sind România a achitat debitul, chiar așa fictiv cum era. Bunurile au fost cumpărate la un preț de nimic de firma Dormarbib Group SRL, a cumnatului fără forme legale al lui Nicolae Matei, acesta fiind mobilul invențiilor fiscale.

Curtea de Conturi a descoperit hoția

Revenim la terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol, furate de Primărie. Jaful de proporții a ieșit la lumină tocmai ca urmare a litigiului dintre Primăria Năvodari și firma Somaco Construct. În anul 2017, după ce societatea a reclamat cazul la comisia de abuzuri a Senatului, acest for a cerut Curții de Conturi să facă un audit special la Primăria Năvodari. Așa s-a descoperit că terenurile din zona de protecție a lacului, care aparțin statului, au fost însușite fraudulos de Primăria Năvodari și intabulate în Cartea Funciară cu încălcarea metodologiei specifice de către registratorii OCPI. Curtea de Conturi a obligat Primăria să facă o inventariere a terenurilor din zona de protecție a lacului împreună cu specialiștii de la Apele Române.

Statul își revendică terenurile furate de gașca lui Matei

Luând cunoștință de întregul jaf, pe 12 iunie 2018, Apele Române au deschis un proces de revendicare a terenurilor furate de la stat de către Primăria Năvodari. Vorbim aici de dosarul 3491/118/2018 al Tribunalului Constanța. La acțiunea Apelor Române a achiesat ulterior Ministerul Finanțelor Publice, care este organul ce exercită dreptul de proprietate în numele statului.

Curtea Constituțională, sesizată să desființeze Legea 42

La sfârșitul lunii ianuarie 2019, Tribunalul Constanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de Apele Române. Instituția solicită să se constate neconstituționalitatea Legii 42/2010, prin care lacul a fost trecut în administrarea consiliilor locale din Năvodari, Ovidiu și Constanța. Amintim că Legea 42/2010 a fost adoptată la pachet cu o altă lege, care, sub motivația de a proteja mediul, a acordat plajele de la Marea Neagră în administrarea consiliilor locale. Legea din urmă nu s-a mai aplicat, fiind declarată neconstituțională. CCR a stabilit că transferul dreptului de administrare al bunurilor din domeniul public al statului către UAT-uri echivalează cu transferul mascat al dreptului de proprietate, ceea ce contravine Constituției. Argumentul este perfect valabil și în cazul lacului Siutghiol.

Primăria ascunde actele furăciunii din coada lacului, ca să-l protejeze pe inculpatul Matei

Mai departe, în cadrul procesului, Tribunalul Constanța a obligat Primăria Năvodari să depună situația juridică a terenurilor de pe malul lacului. De asemenea, a obligat OCPI să depună dosarele de primă înregistrare a terenurilor ce fac obiectul revendicării. La termenul din luna februarie a.c., Primăria Năvodari a depus la dosar doar documentele referitoare la latura estică a lacului. Autoritatea locală a ascuns situația terenurilor de pe latura de nord și din coada lacului, zona Mamaia-Sat, mai ales că o parte din acestea fac obiectul dosarului retrocedărilor de la Năvodari, care se află pe rolul Curții de Apel București. Principalii inculpați din dosarul retrocedărilor de la Năvodari sunt fostul primar Nicolae Matei și fosta judecătoare Corina-Eugenia Jianu. Fosta judecătoare este acuzată că a luat șpagă ca să pronunțe în folosul găștii penale a fostului primar mai multe hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege a unor terenuri de pe malul mării, din zona taberei de copii, de pe malul lacului Siutghiol și, în general, din zona turistică a localității.

O batistă și-un țambal

Deși avea ocazia să se dezică de jafurile lui Matei, actualul primar, Florin Chelaru, încearcă din răsputeri să acopere furtul. În luna februarie, acesta a trimis Tribunalului Constanța o adresă plină de sofisme și mistificări. În primul rând, Chelaru a  afirmat  că nu se poate discuta de abateri de la legalitate în privința intabulării terenurilor statului, deoarece Legea 42/2010 (sub umbrela căreia s-a săvârșit furtul – n.r.) ar fi stabilit că, pe latura de nord-est, lacul se învecinează cu domeniul public și privat al orașului Năvodari. Susținerile lui Chelaru sunt fix apă de ploaie. În realitate, orice lac natural din România are zonă de protecție care este în proprietatea statului prin Constituție și prin Legea organică a Apelor. Această situație nu poate fi schimbată de legea ordinară adoptată în 2010.

Bobiță din Las Fierbinți e ”copil mic” pe lângă Chelaru

În al doilea rând, Chelaru a trimis instanței situația juridică a terenurilor de pe latura de est a lacului Siutghiol. El a susținut că zona de protecție a lacului se suprapune cu terenurile din domeniul public și privat al Orașului Năvodari. Cu alte cuvinte, n-ar fi vorba de un furt ordinar, ci de o suprapunere. Se încalecă terenurile. În optica deformată a lui Chelaru, zona de protecție, adică terenul statului, încalecă domeniul public și privat al localității. Bravo, Bobiță! Cine s-ar fi gândit la așa explicație? În realitate, situația e cât se poate de limpede. Zona de protecție este dintotdeauna în domeniul public al statului, care la rândul său este prin definiție inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Niciun drept privat, nici măcar al unei Primării, nu se poate opune dreptului de proprietate publică al statului. Când descaleci ca vodă pe domeniul statului, proclamându-te proprietar, chiar îți trebuie un tupeu nebun să țipi că statul îți încalecă terenul.

Domeniul statului se suprapune peste strada imaginară, creată din pix de Matei, ca să ambaleze frumos jaful imobiliar. Zona de protecție a lacului nu are 2,23 de hectare, ci 6,5 hectare, incluzând și terenurile de pe latura de nord a lacului.

După tsunami

Pe 11 martie 2019, la ultimul termen de judecată, analizând aceste acte, instanța a obligat Primăria Năvodari să depună și situația terenurilor revendicate de stat pe celelalte laturi ale lacului (nord-est, nord și nord-vest). Avocata Primăriei Năvodari, care îl reprezintă în diverse procese și pe fostul primar Matei, a încercat din răsputeri să combată poziția Apelor Române și a Ministerului de Finanțe. Aceste strădanii au rămas zadarnice. În consecință, Primăria Năvodari va trebui să aducă toate documentele… dacă n-au dispărut în vreun incendiu, cutremur, tsunami sau alte evenimente necunoscute publicului, așa cum se zvonește. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Tabăra de Copii Năvodari. Hotărâre irevocabilă în favoarea SIND România

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Războiul pe patrimoniul Taberei de Copii Năvodari se apropie de final. Până nu demult, în joc erau două procese. Unul din acestea s-a soluționat irevocabil pe 6 martie 2019, în favoarea proprietarului de drept al patrimoniului, SC Sind România SRL. Celălalt proces, care se judecă la Tribunalul Bacău, a rămas o simplă formalitate.

Nenorocirea care s-a abătut asupra Taberei de Copii de la Năvodari a început în aprilie 2011. Atunci, la inițiativa primarului PSD-ist Nicolae Matei, Consiliul Local Năvodari a adoptat Hotărârea nr. 144/24.05.2011, prin care clădirile Taberei de Copii au fost trecute abuziv în proprietatea Orașului Năvodari. Spunem abuziv, deoarece clădirile aparțineau de drept SC Sind România SRL, o societate a sindicatelor din România. De asemenea, terenurile Taberei au fost însușite în domeniul privat al localității, tot prin vot. Vorbim aici de o veritabilă naționalizare a bunurilor, ca în anii stalinismului.

Ulterior, același consiliu controlat de Matei a votat ca bunurile furate de la sindicate, în speță 298 de clădiri și 58 de hectare de teren pe malul mării, să fie aduse ca aport la capitalul social al unei firme noi, SC Tabăra Năvodari SA. În schimbul acestui aport, Orașul Năvodari avea să primească doar 40% din acțiunile SC Tabăra Năvodari SA. Pachetul majoritar, de 60%, era transmis, fără nicio justificare, către SC Dormarbib Group SRL, o firmă deținută de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Abia acum mobilul furtului de patrimoniu devenea străveziu: Matei îl regizase ca să treacă bunurile sub controlul familiei sale.

Tâlhăria a fost definitivată printr-o șmecherie juridică. Astfel, Tabăra Năvodari SA a dat în judecată Orașul Năvodari, cerând instanței să oblige această entitate să predea clădirile și terenurile, care se aflau în posesia efectivă a SC Sind România SRL. O instanță constănțeană a admis această cerere fără să observe că părțile erau înțelese ca să despoaie un terț – SC Sind România SRL – de bunurile sale. Mai departe, Tabăra Năvodari SA a deschis un dosar de executare silită împotriva Orașului Năvodari. În mai 2012, executorul judecătoresc Vasile Deacu a întocmit acte abuzive, prin care a predat întregul patrimoniu, care, repetăm, era al SC Sind România SRL, către firma controlată de cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei.

Despuiată de bunurile sale, SC Sind România a contestat Hotărârea 144/2011 a Consiliului Local Năvodari și actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu. După ani de procese, la Constanța, Brăila și Galați, sindicaliștii au obținut recunoașterea drepturilor legale. În dosarul 7908/118/2013*, Tribunalul Brăila a desființat HCL 144 prin sentința civilă 795/2016. Soluția a devenit irevocabilă prin decizia civilă 844/18.04.2018 a Curții de Apel Galați. Poziția procesuală a Sind România a fost susținută și de Direcția Națională Anticorupție, care instrumenta dosarul Taberei de Copii, finalizat în 2017 prin trimiterea în judecată a lui Nicolae Matei și a unora din complicii săi.

În dosarul 2862/113/2013, în care societatea sindicatelor a contestat actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu, s-a pronunțat o decizie definitivă și executorie încă din 10 martie 2014 în favoarea Sind România. Însă Orașul Năvodari și Tabăra de Copii Năvodari au declarat recurs, cu scopul de a amâna momentul predării bunurilor retur la proprietarul de drept. Acest motiv de tergiversare a fost înlăturat pe 6 martie 2019, când Curtea de Apel Galați a respins irevocabil recursul găștii lui Matei.

În momentul de față, litigiul se reduce la un singur proces, cu final previzibil. Vorbim aici de cererea de întoarcere a executării silite formulate de Sind România, cu scopul de a reintra în posesia patrimoniului. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis această cerere la începutul anului 2018. Ulterior, SIND România a angajat un executor judecătoresc și a întocmit actele prin care a preluat clădirile din Tabăra de Copii. Se întâmpla la debutul sezonului estival 2018. În ziua în care trebuia să se semneze procesul-verbal care finaliza procedura, Orașul Năvodari, prin Florin Chelaru, Tabăra Năvodari SA, Nicolae Matei personal și un sindicat fantomă au obținut o suspendare a procedurii, la Tribunalul Constanța, până la judecarea recursului. Din punct de vedere legal, suspendarea nu anula actele de executare deja întocmite. Însă Sind România a reclamat că Matei personal, cu Marian Surdu și Isidor Gurgu au blocat în vara anului trecut funcționarea taberei. Sind a mai reclamat că Primăria a tăiat curentul în Tabără.

Între timp, recursul la întoarcerea executării silite a fost strămutat de Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul Bacău. Procesul are termen pe 19 martie a.c., iar finalul este previzibil. Opoziția lui Chelaru, Matei, Gurgu și a sindicatului fantomă la întoarcerea executării silite nu se mai sprijină pe nimic: HCL 144, prin care Primăria s-a declarat proprietară pe activele Taberei a fost anulată irevocabil; de asemenea, au fost anulate irevocabil actele de executare silită, întocmite în mod abuziv de executorul Vasile Deacu, în anul 2012.

Ultima zvâcnire a găștii de penali a fost în urmă cu o lună. Atunci, profitând de faptul că Tabăra Năvodari SA a apucat să rămână cu punctul trafo care alimentează cu energie electrică Tabăra și cartierul Beach Land, pe care nu l-a mai predat datorită suspendării provizorii a procedurii, gașca lui Matei i-a dat misiune unui consilier liberal să întocmească un proiect de hotărâre. Ștefan Gălbău – căci despre el este vorba – a propus ca Orașul Năvodari să trimită o cerere la ANRE în vederea autorizării SC Tabăra Năvodari SA să retransmită curent electric prin postul trafo furat de la Sind România. Hotărârea a fost adoptată. Doar trei consilieri nu au fost de acord: doi de la PMP și unul de la PNL.

Adrian Boaje, directorul Sind România, declară că a depus plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea HCL-ului, anexând titlul de proprietate asupra activului și hotărârile judecătorești obținute până acum. Tabăra, care se află în posesia efectivă a Sind România, este ținută în beznă din toamna trecută. Tot de atunci, a fost tăiată și alimentarea cu apă potabilă. Adrian Boaje spune că lipsa utilităților blochează investițiile pe care Sind intenționează să le facă și solicită public urgentarea dosarului penal constituit pentru aceste fapte.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Vrabie, musafirul lui Dragnea”. Primarul din Medgidia ar putea răspunde civil

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Valentin Vrabie ar putea răspunde civil pentru că a plătit din banii Primăriei Peștera articole laudative despre persoana sa, fără legătură cu activitatea instituției. Faptele prezumptiv-delictuale datează din anul 2015. Atunci, primarul de la țară, care plănuia să ajungă primar de oraș, a inițiat o campanie gigantică de promovare a imaginii sale, pe care a plătit-o din bani publici. Vorbim aici de 49 de plăți efectuate din bugetul Primăriei Peștera, în cuantum de 295.598,62 de lei, în decursul anului 2015. Banii publici au fost prăpădiți pe articole de genul: ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, ”Macovei, vizită la Peștera”, ”Valentin Vrabie cere o familie de refugiați”, ”Primarul din Peștera, în linie dreaptă cu liga aleșilor independenți”, ”Modelul independenților”, ”Declarație de independență”, ”Primăria Peștera reduce prețul apei la 90 de bani pe metrul cub” etc., etc..

Extras din Raportul Curții de Conturi referitor la cele 49 de plăți considerate ilegale

Așadar, banii adunați de la contribuabili au fost cheltuiți pe marketing personal de Valentin Vrabie. Acesta și-a construit capitalul de imagine de care avea să profite în campanie din 2016 pe banii peșterenilor. Un subiect intens promovat în articolele plătite de la bugetul Peșterei a fost independența politică. Această campanie a pregătit aria de propagare a sloganului sub care Valentin Vrabie avea să candideze, ca independent, la Primăria Medgidia: ”Oamenii vorbesc, partidele să tacă”.

 

La scurt timp după ce partidele au amuțit în fața succesului electoral al lui Valentin Vrabie, au început să vorbească auditorii, și ei oameni, cu drept să vorbească… în numele Curții de Conturi. Aceștia au luat la ochi contabilitatea publică a Primăriei Peștera din anul 2015. Ce au găsit, se sparie gândul! În primul rând, povestea relatată lapidar mai sus, cu zidirea cultului personalității pe banii unei comunități modeste. În al doilea rând, faptul că prețul apei fusese coborât din pură haiducie sub 1 leu, tot cu scop de augmentare a personalității independentului care se pregătea să ia cu asalt Medgidia. Auditorii au constatat că serviciul de furnizare a apei nu avea personalitate juridică, astfel încât nu se ținea o contabilitate distinctă, ca să nu se vadă că tariful adoptat în scop electoral nu acoperea costurile mult mai mari de producție. Cel mai probabil din aceleași calcule, Vrabie a desființat peste noapte taxa de salubrizare plătită de locuitorii din Peștera. Inițiativa a fost perfect… ilegală. Dar după atâtea ilegalități, una în plus chiar nu mai conta, când veșnicul bugetar Valentin Vrabie avea un scop atât de mare: să ia mințile electorilor din Medgidia, să-i prostească să creadă, aproape religios, într-un Mesia care le va da apă pe un leu și le va lua gunoiul pe moca. O altă haiducie constatată de Curtea de Conturi a fost faptul că cele două companii multinaționale care dețin parcuri eoliene la Peștera fuseseră iertate de un impozit cumulat de aproape două milioane de euro.

În noiembrie 2016, primarul din Medgidia a fost chemat de Curtea de Conturi să dea explicații pentru prăpădul de la Peștera. Nota sa de relații se află în posesia noastră și o prezentăm în cele ce urmează. Precizăm că acesta este punctul de vedere al lui Valentin Vrabie, dat o dată pentru totdeauna. Orice ar avea acum de spus Vrabie e irelevant… mai ales că acesta spune în ultima vreme niște porcării de nereprodus, în care la două cuvinte aduce în discuție organele sexuale, fecala și  epitetul de cea mai joasă speță. În fața Curții, primarul a fost cuminte, a scris civilizat, fără pornache, și a dat din umeri. Cu privire la neîncasarea impozitului pe turbinele eoliene, acesta a spus că decizia Comisiei Fiscale prin care aceste elemente au fost calificate drept construcții impozabile ”a apărut în 2014 și până la finalizarea mandatului meu nu s-au cunoscut destul de clar prevederile acesteia și data la care se aplică…”.

”Cum explicați furnizarea apei potabile către locuitorii comunei Peștera în afara cadrului legal?” – l-au mai întrebat auditorii pe Vrabie. Iar el a răspuns: ”Furnizarea apei către populație este în proces de intrare în legalitate, demers început prin emiterea HCL 59/2016”. La haiducia cu gunoiul gratis, Vrabie a răspuns că ”bugetul din acea perioadă permitea subvenționarea acestei activități”. În realitate, subvențiile se acordă individual, în funcție de criterii stabilite prin lege, nu se dau la grămadă – și către bogați, și către săraci. Când plătești din banii amărăștenilor să se ridice gunoaiele de la firmele șmecherilor din zonă nu e nicio subvenție, ci, în opinia noastră, o ditamai fapta penală. Culmea, salubrizarea costă în țara asta, pentru că în spatele ei sunt costuri, dar și taxe. Or Primăria Peștera, sub mandatul lui Vrabie, a uitat și de taxa de mediu datorată statului pentru deșeurile colectate în plus, găurind bugetul public de 108.664 de lei, cum a constatat Curtea de Conturi. Luat la întrebări și în această privință, Vrabie a dat vina pe firma care se ocupa de colectarea gunoaielor, că nu ar fi transmis la timp cantitățile colectate, pentru a se putea calcula exact cuantumul taxei.

În sfârșit, în povestea sutelor de mii de lei cheltuiți pentru articole și clipuri laudative, haiducul a răspuns că ”prin acțiunile de presă, s-a dorit popularizarea comunei Peștera în spațiul public. Rezultatul acestei popularizări este dat de investițiile care se derulează în prezent pe teritoriul comunei și care au asigurat locuri de muncă pentru toți locuitorii comunei. Menționez că la această oră nu sunt șomeri în localitate, iar nivelul de trai a crescut simțitor. De asemenea menționez că prin popularizarea făcută în presă, parcul de distracții a fost vizitat de peste 100.000 oameni în perioada sărbătorilor de iarnă.”. Vrabie n-a suflat un cuvânt despre rațiunea pe baza căreia a plătit articole despre cum urma să construiască o ligă a independenților.

Administrația actuală din Peștera a contestat la instanța de contencios raportul Curții de Conturi din care am spicuit mai sus. Însă acțiunea a fost respinsă definitiv. Întrucât Raportul a rămas în picioare, Curtea de Conturi a întreprins o monitorizare pas cu pas a demersurilor de recuperare a abaterilor. Sub această presiune, multinaționalele cu parcuri eoliene au fost date în judecată, serviciul de furnizare a apei a fost pus în legalitate, s-a reintrodus taxa de salubrizare, iar mai nou, pentru banii prăpădiți pe cultul personalității, beneficiarul real al prestațiilor, Valentin Vrabie, a fost pârât într-un proces civil, în care Primăria Peștera cere atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia. Este vorba de dosarul 593/118/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, având ca prim termen de înfățișare data de 18 martie 2019. Normal ar fi ca Vrabie să plătească din buzunarul său personal campania de imagine care l-a propulsat în funcția de primar al Medgidiei. Să dea înapoi banii comunității modeste, de la țară, de care s-a folosit pentru a strânge capital electoral, ca să devină primar la oraș.

Trebuie să mai spunem că, ajuns primar la Medgidia, Valentin Vrabie a început să prăpădească și banii acestei comunități în aceleași scopuri de marketing personal. În mod bizar, individul se bucură de o protecție suspectă.

P.S. Articolul ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, plătit din bugetul Primăriei Peștera, nu consemnează vreo întâlnire a lui Vrabie cu Liviu Dragnea. Articolul expune inițiativa fostușui primar din Peștera de a se instala în anticamera lui Liviu Dragnea, care era pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale, în scopul obținerii aprobării pentru un proiect de investiție în vederea refacerii unor podețe.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: