Connect with us

Exclusiv

PUZ-ul Lăpușneanu rămâne în picioare. Ultimul proces TARDIV al fostului prefect Ioan Albu

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Fostul prefect Ioan Albu lovește din nou. Chiar zilele trecute anunțam aici că acesta a prăpădit un proces cu o miză uriașă, depunând un apel tardiv și apoi, tot tardiv, o cerere de repunere în termen. A întârziat prima oară. A întârziat și a doua oară. Ba chiar, o hotărâre din 2 noiembrie 2018, a Tribunalului Constanța, ne arată că fostul prefect a întârziat și a treia oară, într-o altă procedură judiciară. De data aceasta vorbim de un proces la rândul său foarte important și de asemenea pe larg mediatizat. Vorbim de procesul în care s-a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu, de la City Park Mall până la Dobrogea. Tribunalul a constatat acum că acțiunea Prefectului a fost tardiv introdusă. Cu alte cuvinte, mult zgomot pentru nimic. Timp risipit, bani cheltuiți și discuții care au generat ură în spațiul public.

Un PUZ mamut, cu terenuri cumpărate cu milioane de euro sau retrocedate pe nimic

Atacul la PUZ a plecat de la o asociație nonguvernamentală care a declarat război unor proiecte imobiliare. Această structură civică, dar condusă de un politician, nu are probleme, de pildă, cu transformarea zonei verzi de la fostul RATC în ”cartier” de turnuri și mall-uri. Acolo, asociația nu a contestat niciun PUZ. Însă are o problemă cu bulevardul Lăpușneanu. Vorbim de o zonă imensă, de 13,33 de hecare, în care s-au adoptat mai multe reglementări urbanistice, încă din 1998. Aici Primăria a vândut, pe bani grei, sau a retrocedat pe nimic terenuri cu un potențial foarte bun. Așadar, vorbim deopotrivă de cumpărători care au plătit milioane de euro, dar și de prieteni ai unor avocați care au luat pe mai nimic, plătind sume derizorii, de Poarta 6, către moștenitorii puși în posesie în procedura administrativă a retrocedării. În 2015, ultimul investitor insinuat în zonă, pe un teren de 700 de metri pătrați, a făcut PUZ pentru toată întinderea, de 13,33 hectare, de la blocul cu marmură neagră de peste drum de mall, până la blocul de peste drum de complexul Dobrogea. Documentul integra reglementările din PUZ-urile anterioare, în mare parte, însă aducea și modificări importante, în principal în favoarea firmei care a plătit această documentație. La aproape 3 ani distanță, prefectul Ioan Albu a cerut instanței să anuleze hotărâre de Consiliu Local, prin care a fost adoptat acest PUZ. După cum spuneam mai sus, acțiunea prefectului a fost respinsă pe fond ca tardivă.

În acest caz, tardivitatea nu a fost provocată. Adică, fostul prefect nu a întârziat depunerea acțiunii la instanță, peste termenul legal, cu scopul de a prăpădi procesul. Termenul legal era depășit încă din capul locului. Cu toate acestea, știind că nu mai este în termen pentru a deschide un astfel de litigiu, Ioan Albu a insistat în acțiunea sa, risipind timp, cheltuind bani și generând ură în spațiul public.

Numitorul comun

Trebuie să spunem că întârzierile lui Albu, toate trei la grămadă, au un numitor comun. Procesul în care acesta a întârziat să depună apelul și apoi cererea de repunere în termen se referă la retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara, comuna Lumina. Persoana afectată de conduita lui Albu construiește, pe un teren cumpărat cu bani grei, cel mai spectaculos bloc din PUZ-ul Lăpușneanu. Așadar, vorbim de trei acte de procedură, cu toate tardive, cu toate țintind în aceeași firmă!

Un avocat mincinos

După cum am relatat în articolul anterior, cariera de piatră de la Sibioara aparține SC Somaco Construct SRL, o companie minieră care continuă exploatarea începută în anul 1965. În 2005, părțile sociale ale companiei miniere au fost cumpărate, cu 4 milioane de euro, de SC Comprest Util SRL, o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. După ani buni de la această investiție, omul de afaceri a aflat că două septuagenare, reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, au obținut o hotărâre judecătorească, pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, în parte, peste carieră. Compania minieră nu a fost citată în proces, iar legea interzicea retrocedarea terenurilor miniere. Însă avocatul a mințit cu nesimțire în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, neavând de cine să fie contrazis.

Falsuri de zile mari

În 2016, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti, arătând că retrocedarea s-a dat prin fraudă la lege. Legea cerea acte de proprietate ulterioare anului 1945 și interzicea expres retrocedarea terenurilor miniere. Septuagenarele aveau acte din secolul XIX până în 1938, însă nu aveau după 1945. În timpul procesului, Arhivele Naționale au certificat că autorul bătrânelor era înregistrat în anul 1941 cu 10 hectare de teren, iar nu cu 20, acesta având funcțiunea agricolă, iar nu minieră. Cu toate acestea, Judecătoria Constanța a respins acțiunea, luând de bun un act din 1947, care nu emană de la Arhive, nu are dată, număr de înregistrare, ștampilă și antet, este scris pe baza regulilor ortografice care aveau să intre în vigoare abia în 1954 și conținea date de identitate contrazise de documentele oficiale (greșeli de nume și de vârstă). Documentul fusese adus de acasă de una din bătrâne, care a pretins că îl moștenise de la părinți. Așadar, vorbim de un înscris cu aparență de fals. Într-un alt proces, aceeași bătrână a adus de acasă un act care conținea informația că un oarecare Barbu Teșeleanu ar fi fost proprietar de terenuri, înscris ca atare în documente datând din 1949, deși potrivit actelor de stare civilă acesta avea atunci doar zece ani.  Or, un copil de zece ani nu putea să fie proprietar de terenuri. Documentul care conținea această inepție contrafactuală a fost depus în două versiuni diferite, scrise de mâini diferite, cu caligrafii diferite la instanță. Judecătoarea (aceeași ca și în cazul retrocedării carierei de la Sibioara) s-a făcut că plouă; între timp a fost dată afară din magistratură, fiind acuzată de DNA că a vândut pe șpagă hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege.

Ioan Albu: de 3 ori tardiv

Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de magistratul care a judecat pe fond procesul pentru anularea titlului de proprietate. Însă au fost relatate de juriștii Prefecturii în cererea de apel. Calea de atac putea conduce la înfăptuirea dreptății. Aici, însă, a intervenit Ioan Albu, care a declarat apelul tardiv. Mai apoi, având la îndemână remediul repunerii în termen, Albu a depus o cerere în acest sens din nou după scurgerea termenului legal. Procesul pentru anularea titlului de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti avea o miză importantă. După ce a prăpădit procesul referitor la cariera de la Sibioara, pe ultima sută de metri a mandatului său fostul prefect a depus o acțiune pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu, cunoscând, ca toată lumea, că  cel mai important bloc din această zonă este construit de patronul carierei Sibioara, prin SC Comprest Util SRL. Este vorba de un teren nu din categoria celor retrocedate, ci din categoria celor cumpărate cu milioane de euro.

Ioan Albu nu mai e prefect. După el, potopul!

Desigur, această conduită ar putea fi rodul coincidenței și al incompetenței. Însă reamintim că tatăl lui Ioan Albu și fratele lui Ionel Hașotti, adică Gheorghe Albu și Puiu Hașotti, au fost asociați într-o firmă. Albu-tatăl a ajuns la vremea lui secretar de stat cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Așadar, vorbim de relații vechi, de familie, care, cel puțin ipotetic, puteau juca un rol în conduita lui Ioan Albu. Pe de altă parte, trebuie să mai spunem că Ionel Hașotti a fost implicat în retrocedarea unor terenuri din PUZ-ul Lăpușneanu (familia Gardef) și al terenurilor din PUZ-ul RATC (familia Damadian). PUZ-ul de la RATC nu l-a deranjat pe fostul prefect sau pe civicii conduși politic spre ținte selective. Oricum ar fi, opinăm că acest inventar de fapte și relații ar trebui cercetat de instituțiile abilitate. După cum spuneam, Ioan Albu nu mai e prefect. Dar după el, potopul!

Comments

comments

Exclusiv

Ultima strădanie a avocatului Hașotti de a câștiga la masa verde recursul din cazul retrocedării carierei Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi are loc prima înfățișare într-un recurs important din dosarul retrocedării carierei de la Sibioara. Este vorba de un proces inițiat încă din anul 2016 de prefectul județului Constanța, privind anularea titlului de proprietate emis clienților controversatului avocat Ionel Hașotti pentru terenul obținut prin retrocedare în inima carierei de piatră. Procesul a fost câștigat pe fond de clienții lui Hașotti, după ce judecătorul cauzei a dat eficiență unui înscris cu aparență de fals, care nu a fost pus în discuția contradictorie a părților. Deși avea argumente capitale ca să răstoarne această situație, deși aceste argumente au fost așternute pe o cerere de apel ”beton”, Prefectura a exercitat calea de atac după scurgerea termenului legal. Cererea de apel a fost trimisă cu întârziere la instanță. Prin urmare, apelul prefectului a fost respins ca tardiv, spre bucuria avocatului Hașotti. Întâmplător, autorul acestei situații, fostul prefect Ioan Albu, este fiul unui fost secretar de stat din Ministerul Agriculturii și fost asociat al fostului senator Puiu Hașotti, fratele avocatului din povestea de față. Prestația sa s-a dovedit extrem de folositoare pentru ”partea adversă”, care, în alt proces, a obținut daune de 130.000 de euro de la Prefectură și de la Primăria Lumina.

Trei prefecți implicați în retrocedarea de la Sibioara. În stânga, Adrian Nicolaescu, tipul care a emis un titlu de proprietate pentru clienții lui Hașotti, după care l-a contestat în instanță ca ilegal. În dreapta, Eugen Bola, rudă cu familia Hașotti, care a revocat un act intrat în circuitul civil, pentru a crea un avantaj moștenitorilor. În centru: Ioan Albu, prefectul-adormit, care a uitat să depună apel în termen.

Compania minieră păgubită în afacerea retrocedării, pe bază de falsuri și minciuni, a carierei de la Sibioara, pe numele ei Somaco Construct SRL, încearcă să îndrepte situația. Fiind parte în proces, având calitatea și justificând interesul să combată încălcări ale legii care i-au adus prejudicii, Somaco Construct SRL a declarat recurs. Această cale de atac este permisă de lege în litigiile cu o latură patrimonială, evaluabilă în bani. Or, cariera de la Sibioara este un astfel de activ, evident evaluabil în bani. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti se opune din răsputeri și încearcă să stopeze demersul încă din faza de excepție. După ce a câștigat apelul la masa verde, beneficiind de faptul că prefectul a uitat să trimită cererea în termen, beneficiarul acestei șmecherii infame ar vrea să câștige și recursul, și tot la masa verde, cu această încercare de a se excepta examinarea pe fond a cererii de recurs. Strădania sa este atât de disperată, încât a ajuns să se combată pe el însuși, desființând argumente pe baza cărora și-a câștigat chiar dreptul la un recurs la recurs, total ilegal și interzis. Asta înseamnă să fii șmecher: să beneficiezi de recurs la recurs, neprevăzut de lege, dar să te opui și să combați recursul la care partea adversă chiar are dreptul prevăzut de lege.

Despre ce este vorba? Totul pleacă de la modul în care a fost retrocedată, cu totul ilegal, cariera de la Sibioara. S-a întâmplat în anul 2008, în urma unui proces inițiat de două bătrâne reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti. Deși au revendicat cariera, acestea s-au judecat, cam la vrăjeală, cu cele două comisii de fond funciar, de la Prefectură și Primăria Lumina. Compania minieră care avea licență de la stat și care desfășura activități de exploatare a zăcământului de granit de la Sibioara nu a fost citată în proces. Culmea, legea interzice retrocedarea carierelor în exploatare. Însă avocatul Ionel Hașotti a mințit cu nerușinare în fața Tribunalului Constanța că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clientele sale. Evident că existau dovezi, dar cele două comisii pârâte în proces nu au relevat situația reală. Prin urmare, cariera a fost retrocedată în baza acestei minciuni.

Cariera de la Sibioara este cea mai valoroasă din Dobrogea. Rocile extrem de dure extrase de aici se pretează la cele mai complexe lucrări de construcții, așa cum ar fi digurile marine sau autostrăzile. De aici și interesul imens pentru carieră.

În 2009, aflând de această situație de fraudă, compania minieră a deschis la rândul ei un proces prin care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra unei părți din terenul retrocedat clienților lui Hașotti. Pe rând, Judecătoria Constanța și Tribunalul Constanța i-au dat câștig de cauză. Mai mult, decizia civilă 1127/30.09.2011 a Tribunalului era irevocabilă. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti a declarat recurs față de soluția pronunțată deja în recurs, cerând revocarea hotărârii irevocabile. El a evocat tocmai faptul că litigiul este evaluabil în bani, adică exact argumentul pe care îl combate la momentul de față.

Lui Hașotti i s-a aprobat cererea și astfel a avut parte de un nou recurs. Însă există o particularitate care indică obținerea unui avantaj procesual ilegal.  Astfel, trebuie să știți că viciul atunci în discuție era legat de o posibilă încadrare eronată a căii de atac. Au fost mai multe situații în justiția românească, în care apelurile au fost încadrate eronat ca recursuri. Tocmai din acest motiv, în anul 2009, procurorul general al României de la acea vreme, Laura Codruța Kovesi, a inițiat un recurs în interesul legii, prin care a cerut să fie declarat admisibil recursul împotriva hotărârilor irevocabile în situația încadrării greșite a căii de atac. Adică tocmai pentru situațiile descrise mai sus. Ei bine, secțiile unite ale Înaltei Curți au respins recursul în interesul legii, apreciind că textele procesual-civile sunt cât se poate de clare. Cu alte cuvinte, pentru astfel de situații există alte remedii, putând fi promovate alte tipuri de acțiuni, așa cum ar fi contestația în anulare. Cu toate acestea, un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a trecut peste soluția dată în RIL și i-a admis recursul la recurs lui Ionel Hașotti. Culmea, Ionel Hașotti promovase și o contestație în anulare, însă acest dosar s-a evaporat pur și simplu, la fel cum s-a evaporat și dosarul recursului la recurs. În urmă cu 3 ani, compania minieră a cerut o copie a dosarului de la Grefa Judecătoriei Constanța, însă a primit răspunsul că acesta a fost ridicat de DNA. De atunci nu s-a mai auzit nimic de dosar și pace.

Ultima șansă ca situația vădit frauduloasă a retrocedării carierei de la Sibioara să fie îndreptată în instanță ar fi procesul al cărui recurs debutează azi. În cererea introductivă, Prefectura a susținut că moștenitorii reprezentați de Ionel Hașotti au primit un titlu de proprietate în mod ilegal, din două motive principale. Primul se referă la faptul că terenul era exceptat de la retrocedare, potrivit articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, întrucât face obiectul licenței miniere a companiei Somaco Construct. Articolul menționat mai sus interzice retrocedarea terenurilor miniere în exploatare. Pe de altă parte, Prefectura a susținut că moștenitorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu acte ulterioare anului 1945, așa cum cerea legea.

Acțiunea prefectului a fost respinsă de Judecătoria Constanța, pe fond. În linii mari, instanța a apreciat că nu mai poate examina încălcarea articolului 4 din Legea 1/2000, pe motiv că acest aspect ar fi fost judecat încă din anul 2008, bucurându-se de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. În realitate, nicăieri în hotărârea de retrocedare din anul 2008 nu este menționat articolul 4 din Legea 1/2000. Nicăieri. Pe de altă parte, critica privind lipsa actelor ulterioare anului 1945 a fost îndepărtată de judecătorul fondului în baza unei notificări din anul 1947, care atesta că rudele moștenitorilor încă aveau terenul în proprietate. Acest înscris nu a fost pus în discuția contradictorie a părților și are aparența unui fals grosoloan, fiind scris cu î din i, deși actele oficiale s-au redactat în mod obligatoriu cu â din a până în anul 1953.

Înscrisul cu aparență de fals, redactat cu î din i cu ani grei înainte de a se introduce această regulă gramaticală. În baza acestei fițuici care nu emană de nicăieri, instanța a apreciat că ”moștenitorii” au acte ulterioare anului 1945.

Pe de altă parte, notificarea respectivă nu emană de la Arhivele Naționale, fiind adusă de acasă de una din clientele lui Hașotti. Culmea, bătrâna a mai produs un act similar, care conținea enormitatea că un copil de 7 ani era considerat subiect al dreptului de proprietate în anul 1949. Același act cu minorul-proprietar a fost depus în două clone, cu scrisuri și ștampile diferite, într-un alt dosar de retrocedare.

Înscris clonat, utilizat de clienții lui Hașotti pentru o altă retrocedare. Diferențele grafice sunt subliniate în chenarele roșii.

Deși falsurile de mai sus sunt cât se poate de evidente, organele judiciare din Constanța refuză să-i ancheteze pe uzitarii lor. Păi, cu așa avocați șmecheri, nici nu-i de mirare. Pe de altă parte, însă, așa cum am arătat într-un articol recent, cazul retrocedării de la Sibioara ar putea fi investigat de procurorii de la Parchetul Înaltei Curți, care au fost sesizați în acest sens de Comisia de Abuzuri a Senatului. Adevărul e că trebuie făcută lumină. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Comisia de Abuzuri a Senatului sesizează Parchetul General în cazul retrocedării frauduloase a carierei Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cazul retrocedării carierei de la Sibioara ar putea suferi o răsturnare de situație. Premisele s-au creat printr-un raport al comisiei de abuzuri a Senatului României. Ancheta, începută în anul 2017, a ajuns la final, iar raportul întocmit în cauză scoate la lumină elemente cu totul spectaculoase și necunoscute până acum, validând în același timp și o serie de aspecte știute prin prisma mediatizării intense a cazului. Comisia a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României pentru valorificarea raportului sub aspect penal. Cel mai probabil va urma o anchetă de răsunet.

Cea mai bună carieră din Dobrogea

Înainte de a prezenta constatările Comisiei de Abuzuri, vă propunem o retrospectivă a cazului. Încă de la bun început, trebuie să subliniem că la Sibioara se află cea mai bună carieră de granit din Dobrogea. Rocile extrase de aici reprezintă un material excelent pentru realizarea celor mai complexe lucrări de infrastructură, cum ar fi digurile marine sau autostrăzile. De aici și interesul imens pentru această carieră.

Cariera de la Sibioara este cea mai valoroasă din Dobrogea. Roca extrem de dură de aici se pretează perfect la construcția de diguri marine și autostrăzi. De aici și interesul imens pentru aceasta.

Compania minieră, cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest util

Zăcământul de la Sibioara se află în exploatare sistematică din anul 1968. În 2005, compania Somaco Construct SRL, licențiată de stat să exploateze perimetrul minier de la Sibioara, a fost cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest Util. Trei ani mai târziu, în 2008, două septuagenare reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti au obținut o hotărâre judecătorească pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare la Sibioara. 5 hectare din cele 20 fac parte din perimetrul minier, pe care îl secționează de la un capăt la altul, cu tot cu drumuri de exploatare.

Minciuna care a stat la baza retrocedării

Legea interzicea expres retrocedarea terenurilor incluse în exploatarea minieră. Însă avocatul bătrânelor a declarat în fața Tribunalului Constanța că terenul revendicat de clientele sale ”nu are niciun fel de opreliște la retrocedare; nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. După cum am arătat mai sus, exploatarea exista încă din 1968. Însă compania minieră licențiată de stat să exploateze zăcământul, care putea să facă dovada contrarie, nu a fost citată în proces, deoarece pe atunci se purtau astfel de golănii.

Extras din încheierea de ședință la singurul termen de recurs în dosarul retrocedării carierei de la Sibioara. Hașotti cere terenul pentru că nu este carieră; peste ani va cere daune în numele clienților săi pentru lipsa de folosință a carierei.

Suprapuneri și alte chestiuni care au împiedicat punerea în posesie

Ani de zile, bătrânele nu au fost puse în posesia amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză anexă la hotărârea de retrocedare. S-a întâmplat așa din mai multe motive. În primul rând, OCPI a spus prin mai multe adrese oficiale că amplasamentul desenat de expert este greșit, deoarece se suprapune peste mai multe proprietăți private din zonă, cu titluri de proprietate aflate în circuitul civil.

În al doilea rând, în anul 2011, Comisia Județeană de fond funciar, condusă de prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a respins propunerea Comisiei Locale Lumina de înscriere a moștenitorilor în anexa 22 la HG 890/2005. Anexa 22 se referea la terenuri agricole. Însă terenul în discuție era minier. Or, potrivit HG 890/2005, moștenitorii de terenuri miniere nu puteau fi înscriși decât în anexele 24, 24a, 24b, 24c sau 24d, după caz, pentru că legea nu le dădea dreptul la restituirea pe vechiul amplasament, ci la un amplasament diferit sau la compensații.

În al treilea rând, punerea în posesia nu s-a putut realiza nici din cauza faptului că Somaco Construct SRL a inițiat un proces de fond funciar, prin care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra secțiunii miniere din terenul retrocedat clientelor lui Hașotti. Compania a câștigat o hotărâre definitivă și irevocabilă, însă aceasta a fost revocată într-un recurs la recurs, total ilegal, promovat de Ionel Hașotti.

Daune: 500.000 de euro pe fond, 130.000 de euro în recurs

În 2013, după soluția bizară pomenită mai sus, clienții lui Hașotti au deschis un proces de daune împotriva comisiilor de fond funciar de la Prefectură și Primăria Lumina. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis cererea și a acordat daune materiale de 468.833,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului minier și de 8.836,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului agricol. Anul acesta, daunele au fost diminuate la 130.000 de euro, în recurs, la Tribunalul Constanța.

Nicolaescu emite titlul de proprietate, apoi îl contestă în instanță

În 2016, motivând presiunea daunelor, prefectul de atunci, Adrian Nicolaescu, a emis o hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar, prin care i-a înscris pe moștenitori în anexa 22, printr-un artificiu ilegal, fără a avea o propunere în acest sens de la Comisia Locală Lumina. Pe repede înainte, clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului agricol și mai ales minier de la Sibioara, primind un titlu de proprietate. În mod paradoxal, la scurt timp, Nicolaescu a depus o acțiune pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care a cerut să se constate nulitatea titlului de proprietate pe care abia ce-l emisese. Acțiunea în instanță reprezintă o recunoaștere că titlul a fost emis ilegal, dar și un fel de a se spăla pe mâini al fostului prefect. Cu alte cuvinte, acest a emis titlul pentru că îl obliga hotărârea judecătorească din 2008, dar mai apoi, având convingere că acesta este ilegal, a cerut instanței să-l anuleze, indiferent de soluție urmând să cadă în picioare. Cu același gând, Nicolaescu i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz, pe motiv că acesta a respins în anul 2011 propunerea de emitere a titlului de proprietate pentru clienții lui Hașotti. Aceleași motive de nulitate invocate de Nicolaescu în 2016 erau cunoscute și în anul 2011, atunci când Comisia Județeană, la propunerea lui Palaz, a respins înscrierea moștenitorilor în anexa 22. 

Adrian Nicolaescu (foto stânga) a emis titlul de proprietate, printr-un artificiu ilegal. Mai apoi, pentru a se spăla pe mâini, a cerut instanței să-l anuleze ca ilegal. Totodată, acesta i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz (foto dreapta), pe motiv că nu a emis un titlu de proprietate pentru clienții avocatului Hașotti în anul 2011. Palaz a fost trimis în judecată, însă rechizitoriul a fost desființat de instanța penală, care a constatat că procurorul de caz fusese, pe vremuri, chiar avocatul Elenei Mitrofan.

Același Nicolaescu omite să depună plângere penală contra moștenitorilor

Încă de la debutul procesului, Adrian Nicolaescu a cerut Arhivelor Naționale să furnizeze documentația referitoare la proprietățile deținute în perioada instaurării regimului comunist de autorul indicat de clientele lui Hașotti. Arhivele au furnizat două documente. Primul este chiar formularul de recensământ funciar, prin care autorul indicat de moștenitori, pe numele său Nicolae Tudorancea, se declara cu 10 hectare de teren în anul 1941. Al doilea document, datând din 1953, atesta că statul a naționalizat doar 8 hectare de teren rămase de pe urma lui Nicolae Tudorancea. Având în vedere că tocmai emisese un titlu de proprietate pentru 20 de hectare, iar actele furnizate de Arhive atestau drepturi mai mici, Nicolaescu avea obligația să sesizeze organul de urmărire penală. Dar nu a făcut-o. Omisiunea are legătură cu dorința sa ca dosarul penal al lui Palaz să evolueze spre inculparea acestuia; căci documentele furnizate de Arhive tocmai îl disculpau pe Palaz. 

Feciorul unui fost asociat al senatorului Hașotti ajunge prefect

Procesul a durat. Între timp, Nicolaescu a fost schimbat din funcție, fiind înlocuit cu Ioan Albu, băiatul unui ștab din agricultură, care a fost asociat într-o firmă cu fostul senator Puiu Hașotti, fratele avocatului Ionel Hașotti. Juniorul a manifestat încă de la bun început o atitudine total dezinteresată față de litigiu. La un moment dat, un deputat, scandalizat de cele aflate din presă, a făcut o interpelare parlamentară, cerând explicații Ministerului Administrației și Internelor față de atitudinea dezinteresată a lui Albu junior. Inițiativa nu a mișcat lucrurile. Ca dovadă, instituția s-a apărat la fel de prost în proces, ajungând să-l piardă pe fond.

Apelul tardiv al lui Albu junior

Dar toate argumentele erau în favoarea Prefecturii și ar fi putut conduce la schimbarea soluției în apel. În mod bizar, însă, Ioan Albu a declarat apelul tardiv, adică peste termenul legal în care acest demers putea produce efecte. Ca urmare toate argumentele ”beton” s-au dus pe apa sâmbetei, nemaifiind analizate de instanța de apel, care a menținut hotărârea pronunțată pe fond.  

Ioan Albu și-a dat demisia din funcția de prefect, după ce s-a făcut de râs citind poticnit și tremurând de emoție un text infantil, la deschiderea anului universitar, în Piața Ovidiu.

Comisia de Abuzuri a Senatului constată ILEGALITĂȚI în procedura administrativă

Ancheta Comisiei de Abuzuri a Senatului a început în anul 2017. Pe parcurs, au fost mai multe audieri chiar la sediul Prefecturii Constanța, fiind ascultați prefectul în funcție, foștii prefecți și funcționarii instituției. De asemenea, toată documentația extrem de stufoasă a cazului a fost analizată atent. Raportul final a fost redactat în septembrie 2019. Comisia constată caracterul abuziv al retrocedării carierei de la Sibioara prin prisma procedurii administrative ILEGALE. Abaterile de la lege, din această fază administrativă, au viciat soluția de retrocedare din anul 2008. În plus, comisia constată în mod expres că avocatul celor două bătrâne a indus în eroare instanța de judecată.

S-a confundat legea reparatorie

Așa cum reiese din raport, la debutul procedurii administrative, la sfârșitul anului 2005, cele două bătrâne reprezentate de avocatul Ionel Hașotti, pe numele lor Margareta Muscalu și Elena Mitrofan, au notificat restituirea în natură a ”terenului în suprafață de 20 ha – carieră de granit, situată în Sat Sibioara, jud. Constanța, constituind Lotul 7”. Acest demers a fost motivat formal în baza Legii 1/2000. Însă, spune Comisia de Abuzuri, ”notificarea viza restituirea unui imobil cu destinația carieră, situație în care legea reparatorie era Legea 10/2001, iar nicidecum Legea 1/2000”. Pe Legea 10/2001, notificarea era tardivă. Astfel, imobilele care intrau sub incidența acestei legi au putut fi revendicate doar până la 14 februarie 2002. Pierzând acest termen, moștenitoarele au revendicat cariera pe legea care se referă la retrocedarea terenurilor agricole și nimeni nu s-a prins de schemă.

Tudorancea era mort în 45, nu avea calitate de persoană deposedată

În al doilea rând, Comisia de Abuzuri spune că funcționarii implicați în procedura administrativă nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, încălcând legea (în speță art. 6 din Legea 1/2000). Aceștia nu au verificat dacă autorul dreptului de proprietate indicat în notificare, pe numele său Nicolae Tudorancea, putea avea calitatea de proprietar deposedat în baza Legii 187/1945 privind reforma agrară, în condițiile în care acesta era decedat din anul 1942. ”Având în vedere că în dreptul civil român nu există patrimoniu fără titular, cu certitudine calitatea de proprietar deposedat în baza Legii nr. 187/1945 o putea avea doar o persoană fizică în viață în anul 1945” – spune Comisia de Abuzuri

Terenuri retrocedate de două ori

Această ipoteză că mortul a fost deposedat de bunuri a trecut ca un cuțit prin brânză, din cauză că funcționarii nu au verificat data decesului. Însă ipoteza era nu doar falsă și absurdă, de principiu. Era și total contrafactuală, existând dovezi, neluate în seamă, că terenurile rămase de pe urma mortului au fost împărțite de cei 7 copii ai săi, în anul 1945. În acest sens, Comisia de Abuzuri vorbește de chitanțe, anexate raportului, prin care moștenitorii lui Nicolae Tudorancea (cei 7 copii ai săi) au achitat taxa de succesiune, prin care au acceptat moștenirea de pe urma acestuia. ”Succesiunea a fost înscrisă într-o partidă separată (din registrul agricol al localității – n.r.) în care se face mențiunea generică ”Moșt. N. Tudoancea”.”. Iar din acest motiv, în cazul acestei familii vorbim de o dublă retrocedare. Astfel, terenul în discuție a fost cerut și primit de două ori. O dată în ipoteza că terenul a fost deposedat de la copiii lui Tudorancea, și încă o dată în ipoteza că mortul a fost cel deposedat.

Clientele lui Hașotti erau rude gradul IV, nu surori. Bătrânele se excludeau reciproc de la moștenire

Sub acest aspect, Comisia mai constată că cele două cliente ale avocatului Ionel Hașotti nu aveau vocație succesorală. În primul rând, nu ele erau moștenitoarele lui Nicolae Tudorancea, căci averea acestuia a fost împărțită după deces, în anii 40, de către urmașii săi. În al doilea rând, în procesul de retrocedare s-a reținut că cele două ar fi surori; ba chiar s-a vorbit că tatăl lor, Aurel Tudorancea, ar fi achitat taxe și impozite pentru terenul revendicat. Comisia de abuzuri a reținut că cele două moștenitoare nu sunt surori, ci rude de gradul IV, motiv pentru care se excludeau reciproc de la moștenire, neputând să susțină o notificare comună. Doar una dintre ele era fiica lui Aurel Tudorancea.

Din cele două septuagenare care au pornit procesul de retrocedare, doar Elena Mitrofan (foto stânga) mai este în viață.

Bătrânul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier, pe baza chitanței de pășunat

Pe de altă parte, Comisia a constatat că avocatul bătrânelor a indus în eroare instanța de judecată, spunând că acest Aurel Tudorancea ar fi plătit impozitul pentru teren în anii 40. În realitate, chitanțele consemnează plata unei taxe de pășunat pe islazul comunal și a unei taxe de pază. Vă dați seama? Omul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier de milioane de euro, pe baza chitanței de pășunat.

Hașotti a indus în eroare instanțele de judecată

Comisia de Abuzuri a mai stabilit că autoarele notificării de retrocedare au recunoscut implicit că au indus în eroare instanța de judecată atunci când au susținut, prin avocatul lor, că ”nu există dovadă că există o exploatație de carieră de piatră” pe terenul revendicat. Această recunoaștere implicită s-a produs în anul 2013, atunci când ”moștenitoarele” au cerut aproape jumătate de milion de euro pentru că nu au primit la timp terenul minier.

Amplasamentul stabilit de instanță a fost corectat din pix

În privința emiterii titlului de proprietate pentru clienții lui Ionel Hașotti în anul 2016, Comisia de Abuzuri constată în mare parte aceleași abateri. În primul rând, că titlul a fost emis în favoarea unor persoane care nu aveau dreptul legal să-l primească. În plus, și acest aspect este epocal, Comisia spune că terenul predat clienților lui Hașotti nu respectă amplasamentul stabilit prin raportul anexă la hotărârea de retrocedare din anul 2008. Am arătat mai sus că acest amplasament era greșit. Ei bine, se pare că Prefectura l-a corectat din pix, ca să nu se mai suprapună peste proprietățile private din vecinătate. Păi, spunem noi, dacă s-a corectat din pix o anexă a unei hotărâri judecătorești, e grav de tot; iar cine a făcut așa ceva nu poate pretinde că a respectat hotărârea, ci că a încălcat-o în mod vinovat.

Parchetul General, corpul de control al MAI și Curtea de Conturi au multă treabă

Comisia de Abuzuri a luat decizia de a sesiza Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a investiga dacă faptele expuse în raport intră în sfera ilicitului penal, în ceea ce privește inducerea în eroare a instanțelor de judecată, prin atestarea împrejurărilor nereale mai sus menționate, precum și prin omisiunea de a se menționa gradul de rudenie al celor două bătrâne. Comisia cere Parchetului să facă verificări și în privința modului în care funcționarii Comisiei Județene au respectat sau nu legislația primară cu ocazia emiterii Titlului de Proprietate 8877/10.06.2016, prin care clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului minier.

Apelul tardiv al fostului prefect Ioan Albu și conduita subalternilor săi vor fi anchetate de Corpul de Control al Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea Comisiei de Abuzuri. De asemenea, Comisa a cerut Curții de Conturi a României să identifice modalitățile de recuperare a prejudiciului cauzat Prefecturii și primăriei Lumina, prin aceea că au fost obligate să plătească despăgubiri imense în beneficiul clienților lui Hașotti, într-un proces în care funcționarii celor două instituții nu s-au apărat corect. E clar că vor urma lucruri spectaculoase.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Tragedia Anopolis se poate repeta? ANR a externalizat inspecțiile de Gas Free către firme fără angajați

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Autoritatea Navală Română (ANR) a autorizat mai multe firme fără angajați să efectueze inspecții de mare risc pentru determinarea concentrațiilor de substanțe toxice și explozive din compartimentele și spațiile închise ale navelor maritime și fluviale. Constatarea aparține auditorilor Curții de Conturi a României și face parte dintr-o notă devastatoare emisă la sfârșitul lunii februarie 2019. În luna iulie, Curtea de Conturi a extins verificările la nivelul Ministerului Transporturilor, condus de PSD-istul Răzvan Cuc. Printre firmele lăsate de ANR să emită certificate Gas Free (liber de gaze) sau Hot Work (lucru cu foc) se numără și Gonflabil SRL.

Cum s-a reîntors în piață expertul achitat în tragedia Anopolis

În 2001, societatea sus numită a emis certificate de acest tip pentru nava Anopolis – un tanc petrolier adus la reparații în Șantierul Naval Constanța, încărcat cu păcură. Zece muncitori și-au pierdut atunci viața după o explozie. Cu două săptămâni înaintea tragediei, la bordul navei a avut loc un incendiu și mai multe persoane au suferit arsuri. După explozie, patronul Gonflabil SRL, Alexandru Dima, și mai multe persoane din conducerea SNC au ajuns în arest preventiv sub acuzația de ucidere din culpă.

Nava Anopolis. Sursa foto: constantareala.ro

La scurt timp, aceștia au fost eliberați. Procesul penal s-a încheiat abia în anul 2012. Toți inculpații au fost achitați de Curtea de Apel Galați, unde dosarul a ajuns prin strămutare.

La mai puțin de patru ani distanță, mai exact pe 22 ianuarie 2016, firma lui Alexandru Dima a primit o autorizație de la ANR pentru a se ocupa de activități de testări și analize tehnice (ATAT). În 2019, societatea încă emite certificate Gas Free și Hot Work pentru nave maritime, deși nu are angajați, nu are o poliță de asigurare pentru accidente în favoarea ANR,  iar patronul ei a ajuns la venerabila vârstă de 74 de ani.

Gonflabil SRL, ZERO angajați.

Ce spune legea

Ne întoarcem la nota de constatare a Curții de Conturi din 28 februarie 2019. Auditorii vorbesc de o aplicare formală și defectuoasă a prevederilor Ordinului 813/2008 al Ministerului Transporturilor de către Autoritatea Navală Română. Ordinul reglementează procedurile de inspecție și supraveghere a operării navelor de transport produse petroliere, gaze lichefiate și substanțe lichide nocive în terminalele din porturile românești. În primul aliniat din articolul 5 al Ordinului se arată că navele maritime de orice tip care urmează să intre la reparații, în șantierele navale, trebuie să fie inspectate de către ANR în vederea emiterii certificatului Gas-Free.  Potrivit aliniatului 2, navele de alt tip, adică nemaritime, care navigă pe ape interioare, pot fi inspectate și de persoane fizice sau juridice autorizate de ANR. ”Metodologia de autorizare a persoanelor fizice sau juridice române pentru inspecția navelor în vederea emiterii certificatului Gas-Free va fi stabilită prin decizie a directorului general al ANR” – se arată în aliniatul 3 al articolului 5.

O metodologie la vrăjeală

În practică, metodologia de avizare este o bătaie de joc (expresia ne aparține; auditorii s-au exprimat mai convențional – n.r.). Astfel, Decizia directorului general ANR 39/27.01.2017, care ține loc de metodologie, nu cere celor care solicită autorizarea de a emite certificate de Gas-Free nicio informație cu privire la capacitatea economică și la asigurarea unui număr minim de persoane specializate în respectiva activitate. Înaintea acestei decizii, a existat o alta decizie la fel de lacunară.

Inspecțiile de siguranță la mâna unor firme fără angajați

Din cauza acestei metodologii iresponsabile, ANR a emis autorizații sub cod CAEN – ATAT pentru mai multe firme fără angajați, ba chiar și pentru una inactivă fiscal, care nu a mai depus raportări contabile din anul 2013. Societatea care (in)activează în totală haiducie fiscală, dar care a fost autorizată de ANR să emită certificate Gas-Free, se numește Safe Port SRL. Potrivit portalului Confidas.Ro, Safe Port SRL este deținută de Vasile Ovidiu Tudor și a fost declarată inactivă pe 14 iunie 2013. Firma nu are angajați, nu declară încasări și deci nu plătește impozite, dar emite și în prezent certificate de gas-free și hot work, inclusiv pentru nave maritime, potrivit informațiilor noastre. 

 

O firmă din Murighiol, deținută de un ștab din Port

În nota Curții de Conturi mai sunt menționate alte două firme cu zero angajați care au primit autorizații ATAT de la ANR. Este vorba de Gonflabil SRL, la care ne-am referit mai sus, dar și de Naval Depol Expert SRL. Potrivit portalului Confidas.Ro, societatea din urmă are sediul în localitatea Murighiol din județul Tulcea și este deținută de Vicențius Petrescu (90% din părțile sociale) și de Florin Serghei și Matei Serghei, cu câte 5%. Petrescu a fost implicat în politică, la PDL și ALDE. Ani de zile, a fost în funcții de conducere la CN APMC.

Low Profile: firme cu un angajat

Urmează alte două firme cu câte un angajat: Seagas Services SRL și Marseq Consultants SRL. Potrivit Confidas.Ro, Seagas Services SRL este deținută în cote egale de Ionuț Cristian Gaiță și Gabriel Ilie, ambii de 33 de ani. Gaiță se prezintă pe pagina sa de Facebook drept ”owner and Gas Free Inspector la Seagas Services SRL”. Cealaltă firmă, Marseq Consultants SRL, este deținută potrivit Confidas.Ro de Zoltan Gabriel Gorun și de Nicoleta Bianca Gorun. Din 30 mai 2017, societatea este condusă de un administrator judiciar. 

Firmele gigant care inspectează navele fluviale (cu respectarea Ordinului MT)

În lista de autorizații ATAT prezentată în nota Curții de Conturi apar și două firme mari, care se încadrează în prevederile Ordinului MT 813/2008, activând pe zona navelor fluviale. Este vorba de Navrom Shypiard SRL Galați, cu 192 de angajați, și de Euro River Transport SRL Constanța, cu 66 de angajați. Firma din Galați este un șantier de reparații nave fluviale deținut de Compania de Navigație Fluvială Română Navrom, un colos controlat de grupul TTS (Transport Trade Services). Mai departe, TTS este deținut de mai mulți acționari, printre care cel mai important este discretul milionar constănțean Alexandru Mircea Mihăilescu.

Euro River Transport SRL Constanța, cealaltă firmă mare autorizată ATAT, este deținută de Emilian Macarie (25%) și Euro Shipping Services SRL (75%). În firma din urmă sunt asociați deputatul Mircea Banias (35%), fostul deputat Laurențiu Mironescu (35%) și Elena Doina Bălan (30%), potrivit datelor furnizate de Confidas.ro. Cele două firme mari realizează cifre de afaceri de milioane de euro pe an. Inspecțiile de siguranță nu sunt activitățile principale derulate.

În contradicție cu legea

Revenim la Nota Curții de Conturi. Auditorii sugerează că ar fi o problemă cu acest ordin, 813/2008, al Ministerului Transporturilor, care ar trebui să transpună modul concret de aplicare a legii, în speță OG 42/1997. OG-ul, care a suferit modificări în timp, spune că inspecția de siguranță și controlul navelor sunt competențe și obligații ale statului român, exercitate prin ANR. Or, din acest motiv, prevederile Ordinului MT 813/2008, care permit și unor privați să facă inspecții de siguranță pentru alte nave decât cele maritime, sunt în contradicție cu legea. Nu mai discutăm de faptul că, în practică, o parte din acești privați fac inspecții chiar și la navele maritime.

”Externalizarea”, văzută critic de auditori

”Considerăm că era necesar în emiterea Ordinului 813/2008 să se țină cont atât de prevederile OG 42/1997, cât și de Convențiile internaționale la care România este parte, astfel încât toate atribuțiile care vizează siguranța navigației și care îi sunt conferite ANR să fie realizate numai cu personal propriu al autorității în domeniu.” – se arată în Nota Curții de Conturi.

Auditorii vorbesc de ”transferarea unor atribuții statuate expres prin legislație în sarcina ANR către agenți economici privați”. Ba chiar, într-un pasaj al Notei, se utilizează între ghilimele cuvântul ”externalizare”, cu sensul că ”anumite venituri care ar fi putut fi realizate de către ANR sunt realizate de către societăți comerciale de interes privat”. Cine sunt aceste societăți am arătat mai sus.

Domeniul despre care discutăm este unul foarte profitabil. Ca dovadă, în Nota Curții de Conturi sunt pomenite inspecții de Gas Free care au costat 650 de euro, 1.420 de euro și 5.081 de euro, potrivit tarifelor care s-au modificat progresiv prin ordin al Ministerului Transporturilor. Auditorii atrag atenția că prin externalizarea care s-a produs există pericolul unei concurențe neloiale din partea privaților, care nu au angajați și, nefiind controlați de nimeni, pot să sară din etapele riguroase necesare emiterii unor astfel de certificate de siguranță.

Recomandările Curții de Conturi

În sfârșit, Curtea de Conturi a luat notă de faptul că la compartimentul ANR specializat în realizarea inspecțiilor Gas-Free și Hot Work mulți dintre angajați au contractele de muncă suspendate. Curtea a recomandat dimensionarea corespunzătoare cu personal de specialitate a propriei structuri a ANR-ului care ar trebui să se ocupe de aceste inspecții. De asemenea, a recomandat efectuarea diligențelor necesare pentru modificarea legislației, în sensul ca activitățile sensibile din domeniul siguranței să fie realizate doar cu personal ANR, iar pentru cazul în care se impune externalizarea unor activități, metodologia să fie strictă, iar nu bătaia de joc din prezent, care a condus la transmiterea inspecțiilor de securitate către firme, spunem noi, căpușă, fără angajați și fără raportări fiscale.

 Ce spune directorul general al ANR

Alexandru Mezei, director general ANR. Foto 2017.

L-am contactat telefonic pe directorul general al Autorității Navale Române, Alexandru Mezei, pentru a obține un punct de vedere. Potrivit acestuia, tragedia de pe Anopolis, din 2001, s-a produs după ce muncitorii au luat o pauză mai lungă, iar un tub de propan folosit la un aparat de sudură cu autogen a avut scurgeri. După pauza de masă, în momentul în care s-a început lucrul cu foc, a avut loc explozia din cauza acumulării de gaze. Firma care a emis înainte de acest incident certificatele Gas Free și Hot Work nu a încălcat legea, motiv pentru care expertul Alexandru Dima a și fost în cele din urmă achitat. De altfel, legea de la acel moment nu reglementa inspecțiile de Gas Free, pentru acestea fiind aplicate doar normele de securitate în muncă. Ulterior, au apărut reglementări specifice, în speță Ordinul MT 813/2008, prin care s-a stabilit ca personalul de specialitate al ANR să efectueze inspecțiile de Gas Free înainte de intrarea navelor în șantierele navale, la reparații. Aceste inspecții sunt obligatorii și se efectuează fără excepție. Însă, ulterior, în șantierele navale, este răspunderea armatorilor de nave să stabilească relații contractuale cu ANR sau cu firmele autorizate să efectueze astfel de inspecții. ”Sunt și nave în construcție, unde sunt necesare certificate de Gas Free înainte de începerea lucrului. Noi nu putem face supraveghere la construcții” – spune directorul general ANR.

Cine minte? Mezei sau Curtea de Conturi?

Mezei susține că firma Gonflabil SRL îndeplinea condițiile prevăzute în metodologie atunci când a primit autorizație ATAT, întrucât era înregistrată fiscal, avea CUI și avea un angajat, în speță pe Alexandru Dima. Afirmația este contrazisă de auditorii Curții de Conturi, dar și de înregistrările de pe site-ul Ministerului de Finanțe, potrivit cărora Goflabil SRL a funcționat fără angajați în perioada 2011 – 2018. Referitor la societatea inactivă fiscal, Safe Port SRL, care a primit autorizație ATAT, Mezei afirmă că sunt alte organe ale statului care trebuie să verifice aceste aspecte; ANR nu avea în metodologie să facă astfel de verificări.

Pe de altă parte, însă, directorul general ANR cunoaște recomandarea Curții de Conturi de a se modifica metodologia laxă și netransparentă. ”O vom modifica” – a afirmat acesta. Referitor la cealaltă recomandare a auditorilor de a se suplimenta personalul propriu al ANR instruit să efectueze inspecțiile de Gas Free și Hot Work, Mezei spune că a obținut cu greu un memorandum din partea Guvernului pentru a scoate noi posturi la concurs. Un prim concurs de angajare trebuia să aibă loc pe 19 septembrie a.c., însă nu s-a prezentat nimeni. Un nou concurs se va organiza chiar zilele viitoare.

Ancheta a fost extinsă la Ministerul Transporturilor

După cum spuneam în partea introductivă a articolului de față, în luna iulie, Curtea de Conturi a extins verificările sale și la nivelul Ministerului Transporturilor. Instituția trebuie să dea note de relații despre legislația lacunară și ambiguă care a condus la infiltrarea acestor privați pe piață, în condițiile în care un om întreg la minte n-ar contracta o firmă fără angajați, cu angajați la negru, inactive fiscal și toate cele, nici să repare un burlan, nu să facă inspecții de siguranță. Una din navele maritime inspectate de privați avea 1450 de trepte de acces în spațiile închise și tancurile de la bordul navei, potrivit informațiilor noastre.  Vi-l imaginați pe Alexandru Dima urcând și coborând, la cei 74 de ani ai lui, toate aceste trepte? Din punctul nostru de vedere, e cât se poate de îndreptățită starea de alertă resimțită de auditorii Curții de Conturi cu privire la faptul că aceste certificate emise de privații fără angajați sar treptele de rigoare care se impun oriunde în lume și cu atât mai mult într-o țară în care au avut loc tragedii precum Anopolis sau, mai nou, Colectiv.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: