Connect with us

Exclusiv

Valentin Vrabie, un fel de Tusac al Medgidiei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

De mai bine de doi ani, Medgidia se află într-un scandal continuu. Mai exact de la urcarea lui Valentin Vrabie în scaunul de primar! În iunie 2016, acesta a reușit să obțină un scor electoral foarte bun, candidând din postura de independent, cu aureola mediatică a unor realizări remarcabile la Peștera. În plus, Vrabie a lansat câteva teme populiste, de tipul celor folosite cu mult succes, la vremea sa, și de Dan Diaconescu. În primul rând: un leu metrul cub de apă. În al doilea rând: retorica antisistem. Când oamenii vorbesc, partidele să tacă! Așa le-a spus Vrabie alegătorilor, prin afișele sale de campanie. În timp ce tuna și fulgera împotriva nenorociților din politică, el întărea organizatoric o structură de partid. Vorbim aici de M10, o formațiune care a scos la Medgidia 5 locuri în Consiliul Local, la egalitate cu PSD-ul.

Dizolvarea Consiliului, un plan din primii pași

Încă din iunie 2016, Vrabie s-a arătat nemulțumit de Consiliul ales, după ce omul propus de el pentru funcția de viceprimar a fost respins la vot de partidele politice. În acel context, pentru prima dată a fost aruncată pe piață ipoteza alegerilor anticipate. Pe 30 iunie 2016, s-a ajuns la un acord de formare a unei majorități în Consiliul Local Medgidia. Luminița Vlădescu de la PSD a fost singura propunere pentru postul de viceprimar, fiind aleasă cu 13 voturi din 19. Compromisul cu PSD fusese agreat de Vrabie, care a și declarat după ședința de atunci că și-a dorit un alt viceprimar, dar că va face echipă cu Vlădescu. O vreme, chiar a făcut. Și la Medgidia a fost pace până în ultima zi din august 2016, atunci când consilierii locali nu au fost prea încântați de suma propusă de Vrabie pentru a fi alocată unui eveniment cultural. Vorbim aici de Zilele Medgidiei. Suma votată de consilieri, în speță 40.000 de euro, l-a nemulțumit pe primar, care a anunțat că renunță la organizarea evenimentului. Mai mult, Vrabie a declarat cu acea ocazie, citat de cotidianul Cuget Liber: ”Intenționez să pun capăt acestui circ, prin consultarea cetățenilor cu privire la desfășurarea unui referendum pentru alegerea unui nou consiliu local. Am venit aici pentru a schimba lucrurile în bine și orice zi pierdută este în defavoarea cetățenilor.”.

Dușmanul vinovat de toate relele

De pe urma campaniei populiste, locuitorii din Medgidia aveau speranțe mari. Minunile promise nu se mai întâmplau. Însă Vrabie găsise mecanismul optim de distribuire a culpei în cârca unui dușman. La început, dușmanul a fost consiliul în ansamblul său. Apoi criticii lui Vrabie din presă și din societatea civilă, viceprimarul Luminița Vlădescu, șeful acesteia Felix Stroe, ”securiștii” de la RAJA, consilierul local Marian Butnaru și din noul tot Consiliul in corpore.

Stroe, Vrabie, Crăciun. Moș Crăciun.

Cum să-ți distrugi imaginea în ultimul hal

Războinicul a reușit să-și facă imaginea praf. Pe 24 octombrie 2016, un consilier local din Peștera i-a făcut plângere penală, reclamând Parchetului că Vrabie l-a snopit în bătaie. Apoi, în 2017, au ieșit pe piață înregistrări audio ale unor convorbiri telefonice purtate de Valentin Vrabie cu un critic din societatea civilă. L-am numit aici pe Adrian Barză. Limbajul lui Vrabie, de o trivialitate rar întâlnită chiar și în mediile interlope, a șocat enorm. Primarul din Medgidia, fostul independent antisistem care cerea partidelor să tacă, era deja membru ALDE, ba chiar ocupa și o funcție de conducere la nivel național, în partidul lui Tăriceanu. Partidul s-a delimitat de el, iar el și-a trimis demisia, motivat de alte aspecte, dar cu siguranță în legătură cu această lipsă de solidaritate.

Vătaf pe moșie

După această serie de gafe incredibile, Vrabie a încercat să se reinventeze. Din acest motiv, primarul Medgidiei a revenit la retorica mai veche, potrivit căreia ar fi făcut lucruri de senzație, dar nu a fost lăsat de alții. Aici i-au căzut la marele fix câteva proiecte, cum ar fi cel de asfaltare a unor străzi din oraș. Cățărat pe aceste chestiuni puține, dar palpabile, primarul a cerut referendum pentru ieftinirea apei. Nu i-a ieșit. A mai încercat un fel negociere prin declarații publice cu RAJA, cerând avantaje pentru Medgidia, pentru apa din subsol, care nu este a orașului Medgidia, ci a statului român. Apoi s-a războit cu Luminița Vlădescu. I-a luat biroul și mașina de serviciu, i s-a adresat în ședințe publice într-un mod înjositor (”sunteți o escroacă!”, ”nă vă e rușine că sunteți femeie de 50 de ani cu trei copii acasă?”), iar la un moment dat a refuzat să-i mai achite indemnizația de viceprimar, pe motiv că aceasta nu ar face mai nimic și nu și-ar merita banii. Vorbim aici de un comportament de vătaf pe moșie.

Ultimul balamuc

În sfârșit, ultima inițiativă a primarului din Medgidia a urmărit declanșarea unui referendum pentru dizolvarea Consiliului Local. Chiar zilele trecute, Valentin Vrabie a pichetat Instituția Prefectului, însoțit de aproximativ 100 de persoane. Cu doar câteva zile înainte, prefectul comunicase că a identificat probleme în ceea ce privește semnăturile strânse de primar. Câteva zeci din acestea aparțin unor persoane care erau decedate, iar alte câteva sute aparțin unor persoane ce aveau date de identitate schimbate. Ce va fi vom vedea. Însă opinăm că aceste manifestări de ostilitate între un primar ales și consilierii locali la rândul lor aleși, derapajele de limbaj, acuzațiile continue de hoție și proastă administrare, circul și scandalul continuu sunt incompatibile cu statul de drept. Un balamuc de o asemenea gravitate nu s-a mai întâmplat la noi de ceva timp. Istoria se repetă, cu mici diferențe.

Un alt populist, la vremea lui: Tusac

Un balamuc oarecum similar s-a întâmplat în perioada 2008-2012 la Mangalia. În 2008, mangalioții s-au lăsat vrăjiți de imaginea de oameni ai faptelor pe care și-o cultivaseră Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Atunci, cei doi făptuiau. Acum stau la umbră, în Madagascar sau la Poarta Albă.

Prepusul lor, Claudiu Tusac le-a promis mangalioților dezvoltare, lapte și miere, transparență totală. ”Voi scoate ușa de la intrare”, spunea acesta, ca semn că va fi deschis cu toată lumea. În timp, totul s-a dovedit vrăjeală. La câteva luni după ce s-a urcat în scaunul de primar, Tusac le-a cerut consilierilor să voteze delegarea serviciilor publice ale Mangaliei către o asociație de dezvoltare intercomunitară gândită de Nicușor Constantinescu. Planul n-a mers, pentru că s-au opus consilierii.

La vânătoare de consilieri

În replică, Tusac a tocmit presa și i-a umplut de respect. Apoi a mutat ședințele la Casa de Cultură, asigurând o asistență de fluierători, formată din babele PSD-iste și infractorii orașului. N-a mers nici așa. În pasul următor, biroul de presă al Primăriei s-a transformat în birou de investigații, întocmind dosare cu probleme identificate pentru fiecare opozant. Mai departe, Poliția Locală a început să împrăștie amenzi cu nemiluita. Consilierul de atunci John Anghel a fost amendat cu un miliard, pentru că schimbase soluția tehnică a unui foișor, cu 10 ani în urmă, ca să evite tăierea unui copac. Paul Foleanu a fost tăvălit în presă că ocupa un apartament ANL, obținut cu ani buni înainte de a fi consilier. Sorin Andrei s-a pomenit că primarul a făcut proiect să concesioneze unor interlopi sângeroși parcarea publică din fața complexului său comercial. Vasile Olan s-a trezit cu roțile tăiate, iar un altul cu vopsea pe parbriz și capotă. Griguță s-a trezit că Tusac i-a dat soția afară de la ADPP, unde lucra de pe vremea lui Iorguș, și îi făcuse și plângere penală pentru niște borduri. Viorel Oleniuc era viceprimar, iar Tusac îi delegase în scris atribuția de a supraveghea curățenia în Primărie și verbal pe aceea de a număra porumbeii care se găinățau pe geamuri. Indemnizația de viceprimar i-o plătea când avea chef. De cele mai multe ori nu avea chef.

O domnie a bunului-plac, neegalată nici măcar în Împărăția lui Nicușor

În timp ce consilierii se apărau cum puteau, primarul și ai lui furau cu șapte mâini. Nu era lună fără un festival, o chermeză, o pomană dansantă. Și de fiecare dată, Primăria trimitea adrese oficiale în care îi îndemna pe agenții economic să contribuie cu sponsorizări către o fundație, Pro Litoral, fondată chiar de Tusac împreună cu soția, cu șefa biroului de presă și cu doi-trei consilieri obedienți din partidul său toxic. Cei care nu plăteau, se pomeneau cu băjeții de la Corpul de Control, care începeau să numere treptele, să măsoare grosimea pereților și alte alea, până găseau un motiv formal de amendă. Alte sponsorizări erau la negru și se împărțeau pe caiet. Atât de bine se împărțeau că parcarea Primăriei se umpluse de ML-uri. Village Tour, firma de asfaltări a lui Tusac, trecută formal în proprietatea unui offshore, Mersina Investment LLC, a început să peticească orașul pe sute de mii de euro, punând pe curent un contract reziliat ce făcea obiectul unui litigiu în instanță. Primarul se judeca cu firma primarului. Având puterea pixului și pofta banului, a închis litigiul. Apoi au început să curgă banii. Și multe alte nereguli. De pildă, Primăria deconta cheltuieli de leasing auto ale unei firme de pază, pe care o plătea deturnând fondurile de la locuințe. Era la Mangalia o domnie a bunului-plac, așa cum nu se văzuse nici măcar în împărăția lui Nicușor Constantinescu.

V-am dizolvat!

La un moment dat, visând puterea absolută, Tusac a uitat să convoace Consiliul Local preț de două luni de zile. Exact atât cât trebuia pentru dizolvare. Înțelegând pericolul care-i păștea, consilierii majoritari, dar în opoziție cu primarul, au convocat o ședință extraordinară în ultima clipă. Tusac a declarat-o ilegală. Tot el a declarat, cu de la sine putere, dizolvarea Consiliului Local. A lipit un afiș mare pe ușa Primăriei și din acea zi a refuzat să-i mai primească pe consilieri în ”local”. Primăria devenise un fel de moșie a lui Tusac, păzită cu strășnicie de firma de pază plătită prin deturnare de fonduri și de Poliția Comunitară (echivalenta Poliției Locale de acum), condusă atunci de Fiolă, milițianul care refuzase să-i facă alcool-test-ul lui Nicușor Constantinescu, în intersecția adormirii. Și luni de zile, în plină democrație, Mangalia a fost condusă ca o feudă, de un despot întunecat.

Colapsul de la  termoficare

În această perioadă de feudalism întârziat, compania locală care furniza agentul termic în oraș l-a notificat în mai multe rânduri pe Tusac să convoace Consiliul Local, spre a supune aprobării acestui for reducerea tarifului de termoficare. O criză economică fără precedent bântuia întreaga lume, iar pe acest fond combustibilii ajunseseră la un preț aproape de un minim istoric. Cele 50.000 de gigacalorii pe care le producea într-un an compania de termoficare a Mangaliei ajunseseră la un preț de cost cu un milion de euro mai mic. Tusac a declarat senin că nu mai are Consiliu Local, îndemnând compania să factureze la ultimul tarif aprobat. Neavând încotro, prestatorul s-a conformat și a facturat la tariful mult mai mare decât prețul de cost. Dar Primăria n-a achitat, că nu a vrut Tusac. ”Nu pot, că nu am Consiliu” – s-a zbârlit feudalul întârziat. Conduita sa a adus termoficarea în pragul colapsului. Compania locală a plătit impozit pe profitul scriptic, la fel și TVA pe sume neîncasate. Scârbiți de întreaga situație, reprezentanții grupului Rompetrol, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Rominservices Therm, au decis să-și vândă participația. Singura ofertă a fost formulată de o firmă care avea sediul social în casa unui consilier județean. Însă, la origini, aceasta fusese înființată de finul lui Claudiu Tusac, funcționând o vreme cu sediul social chiar în casa primarului.

Claudiu Palaz – coșmarul lui Tusac

Coșmarul lui Tusac a fost prefectul de atunci al județului Constanța, Claudiu Palaz. Acesta a emis, pe rând, un ordin de suspendare din funcție și apoi un ordin de constatare a încetării mandatului de primar. La ultima mazilire a lui Tusac, brusc s-a oprit căldura în Mangalia. După cum arătam mai sus, frâiele companiei de termoficare se găseau la o firmă care funcționase chiar la reședința fostului primar. Mangalioții au plătit cu sănătatea derapajele acestui personaj sinistru. În acea iarnă, s-au înmulțit crucile în cimitir, cu mult peste media statistică obișnuită. În iunie 2016, Tusac a fost debarcat definitiv de mangalioți. În mod halucinant, după tot ce făcuse, acesta încă avea susținători. Încă erau oameni care-l iubeau. Încă erau oameni care doreau să fie conduși în acel stil feudal. Un cancer sufletesc roade psihologia colectivă a acestui popor prea agresat în istoria lui și de aceea prea complice cu agresorii. Totuși, mai mulți au fost cei cu o gândire normală și sănătoasă și măcar gestul lor ar trebui să ne redea o fărâmă de speranță.

 

 

 

Comments

comments

Exclusiv

Cum explică Primăria Năvodari jaful prin care și-a însușit terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Tribunalul Constanța obligă Primăria Năvodari și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța să prezinte documentele prin care terenurile de stat din zona de protecție a lacului Siutghiol au fost incluse fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari. Aceste relații sunt solicitate în dosarul de revendicare imobiliară deschis încă de anul trecut de Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice împotriva Orașului Năvodari. Cele două instituții spun că Primăria a acaparat ilegal zona de protecție a lacului, în suprafață de 6,5 hectare, dar și terenurile câștigate din lac prin lucrări hidrotehnice (consolidarea malurilor).

Un jaf ordinar, din vremea lui Matei

Jaful a avut loc în perioada în care localitatea era condusă de Nicolae Matei. La inițiativa acestuia, Consiliul Local Năvodari a votat mai multe hotărâri, prin care zona de protecție a lacului aparținând de drept statului a fost inventariată în domeniului public și privat al localității. Inițiativa nu a fost contestată de administratorul lacului, pentru că această calitate era deținută chiar de către Primăria Năvodari, prin efectul Legii 42/2010. Prin legea menționată anterior, lacul a ajuns în administrarea consiliilor locale riverane. Așa de bine a administrat Primăria Năvodari partea sa de lac, încât și-a însușit terenurile de pe mal.

Nicolae Matei a justificat această inițiativă prin nevoia amenajării unui drum public de promenadă pe malul lacului Siutghiol. Motivația a fost o simplă găselniță. Ca dovadă, drumul nu s-a mai realizat. Și nici nu se mai poate realiza, deoarece, după ce a pus mâna pe terenuri pe baza acestei motivații, Primăria a început să vândă ample suprafețe de pe malul lacului, la prețuri de nimic.

A furat terenul statului, ca să stoarcă o taxă de două milioane de euro

În zonă deține un complex turistic și societatea Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. În urmă cu mai muți ani, acesta a depus o plângere penală, în care a susținut că fostul primar Nicolae Matei i-a cerut șpagă pentru a-i vinde terenul de pe malul lacului, din dreptul complexului de vile. Întrucât omul de afaceri nu a fost de acord să dea șpagă, în august 2012, Matei a trimis societății o decizie de impunere fiscală de două milioane de euro. Primăria a pretins în fals că SC Somaco Construct depozitează provizoriu materiale de construcții pe terenurile orașului. Vorbim aici de terenurile din zona de protecție a lacului, din dreptul complexului turistic Verona, care au fost intabulate fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari în anul 2012. Taxa lui Matei era calculată retroactiv, începând cu 2010. Însă, chiar și așa, terenul nu a fost niciodată ocupat provizoriu cu materiale depozitate, așa cum au constat definitiv procurorii. În realitate, societatea consolidase malul lacului în anul 2007, cu acordul de principiu al Administrației Apelor Române, instituția care avea atunci lacul și zona sa de protecție în administrare. Vorbim de o platformă de consolidare, care este o construcție hidrotehnică permanentă. Așadar, nici vorbă de o depozitare provizorie, cum pretinsese în fals Primăria.

Grigore Comănescu a amenajat malul lacului pe banii lui. Primăria a furat terenul de la stat, ca să-l jupoaie de două milioane de euro. Plaja pe care o vedeți în imagine a fost calificată de gașca de penali drept ”depozit de materiale de construcții”.

Patentul infracțional

Trebuie să mai amintim că, sub conducerea fostului primar Matei, Primăria Năvodari a inventat și alte datorii fictive. Cel mai cunoscut caz este cel al societății Sind România – proprietarul de drept al Taberei de Copii. Matei a inventat datorii din pix, după care a scos o parte din bunurile taberei la vânzare, continuând procedura în ciuda faptului că Sind România a achitat debitul, chiar așa fictiv cum era. Bunurile au fost cumpărate la un preț de nimic de firma Dormarbib Group SRL, a cumnatului fără forme legale al lui Nicolae Matei, acesta fiind mobilul invențiilor fiscale.

Curtea de Conturi a descoperit hoția

Revenim la terenurile de stat de pe malul lacului Siutghiol, furate de Primărie. Jaful de proporții a ieșit la lumină tocmai ca urmare a litigiului dintre Primăria Năvodari și firma Somaco Construct. În anul 2017, după ce societatea a reclamat cazul la comisia de abuzuri a Senatului, acest for a cerut Curții de Conturi să facă un audit special la Primăria Năvodari. Așa s-a descoperit că terenurile din zona de protecție a lacului, care aparțin statului, au fost însușite fraudulos de Primăria Năvodari și intabulate în Cartea Funciară cu încălcarea metodologiei specifice de către registratorii OCPI. Curtea de Conturi a obligat Primăria să facă o inventariere a terenurilor din zona de protecție a lacului împreună cu specialiștii de la Apele Române.

Statul își revendică terenurile furate de gașca lui Matei

Luând cunoștință de întregul jaf, pe 12 iunie 2018, Apele Române au deschis un proces de revendicare a terenurilor furate de la stat de către Primăria Năvodari. Vorbim aici de dosarul 3491/118/2018 al Tribunalului Constanța. La acțiunea Apelor Române a achiesat ulterior Ministerul Finanțelor Publice, care este organul ce exercită dreptul de proprietate în numele statului.

Curtea Constituțională, sesizată să desființeze Legea 42

La sfârșitul lunii ianuarie 2019, Tribunalul Constanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de Apele Române. Instituția solicită să se constate neconstituționalitatea Legii 42/2010, prin care lacul a fost trecut în administrarea consiliilor locale din Năvodari, Ovidiu și Constanța. Amintim că Legea 42/2010 a fost adoptată la pachet cu o altă lege, care, sub motivația de a proteja mediul, a acordat plajele de la Marea Neagră în administrarea consiliilor locale. Legea din urmă nu s-a mai aplicat, fiind declarată neconstituțională. CCR a stabilit că transferul dreptului de administrare al bunurilor din domeniul public al statului către UAT-uri echivalează cu transferul mascat al dreptului de proprietate, ceea ce contravine Constituției. Argumentul este perfect valabil și în cazul lacului Siutghiol.

Primăria ascunde actele furăciunii din coada lacului, ca să-l protejeze pe inculpatul Matei

Mai departe, în cadrul procesului, Tribunalul Constanța a obligat Primăria Năvodari să depună situația juridică a terenurilor de pe malul lacului. De asemenea, a obligat OCPI să depună dosarele de primă înregistrare a terenurilor ce fac obiectul revendicării. La termenul din luna februarie a.c., Primăria Năvodari a depus la dosar doar documentele referitoare la latura estică a lacului. Autoritatea locală a ascuns situația terenurilor de pe latura de nord și din coada lacului, zona Mamaia-Sat, mai ales că o parte din acestea fac obiectul dosarului retrocedărilor de la Năvodari, care se află pe rolul Curții de Apel București. Principalii inculpați din dosarul retrocedărilor de la Năvodari sunt fostul primar Nicolae Matei și fosta judecătoare Corina-Eugenia Jianu. Fosta judecătoare este acuzată că a luat șpagă ca să pronunțe în folosul găștii penale a fostului primar mai multe hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege a unor terenuri de pe malul mării, din zona taberei de copii, de pe malul lacului Siutghiol și, în general, din zona turistică a localității.

O batistă și-un țambal

Deși avea ocazia să se dezică de jafurile lui Matei, actualul primar, Florin Chelaru, încearcă din răsputeri să acopere furtul. În luna februarie, acesta a trimis Tribunalului Constanța o adresă plină de sofisme și mistificări. În primul rând, Chelaru a  afirmat  că nu se poate discuta de abateri de la legalitate în privința intabulării terenurilor statului, deoarece Legea 42/2010 (sub umbrela căreia s-a săvârșit furtul – n.r.) ar fi stabilit că, pe latura de nord-est, lacul se învecinează cu domeniul public și privat al orașului Năvodari. Susținerile lui Chelaru sunt fix apă de ploaie. În realitate, orice lac natural din România are zonă de protecție care este în proprietatea statului prin Constituție și prin Legea organică a Apelor. Această situație nu poate fi schimbată de legea ordinară adoptată în 2010.

Bobiță din Las Fierbinți e ”copil mic” pe lângă Chelaru

În al doilea rând, Chelaru a trimis instanței situația juridică a terenurilor de pe latura de est a lacului Siutghiol. El a susținut că zona de protecție a lacului se suprapune cu terenurile din domeniul public și privat al Orașului Năvodari. Cu alte cuvinte, n-ar fi vorba de un furt ordinar, ci de o suprapunere. Se încalecă terenurile. În optica deformată a lui Chelaru, zona de protecție, adică terenul statului, încalecă domeniul public și privat al localității. Bravo, Bobiță! Cine s-ar fi gândit la așa explicație? În realitate, situația e cât se poate de limpede. Zona de protecție este dintotdeauna în domeniul public al statului, care la rândul său este prin definiție inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Niciun drept privat, nici măcar al unei Primării, nu se poate opune dreptului de proprietate publică al statului. Când descaleci ca vodă pe domeniul statului, proclamându-te proprietar, chiar îți trebuie un tupeu nebun să țipi că statul îți încalecă terenul.

Domeniul statului se suprapune peste strada imaginară, creată din pix de Matei, ca să ambaleze frumos jaful imobiliar. Zona de protecție a lacului nu are 2,23 de hectare, ci 6,5 hectare, incluzând și terenurile de pe latura de nord a lacului.

După tsunami

Pe 11 martie 2019, la ultimul termen de judecată, analizând aceste acte, instanța a obligat Primăria Năvodari să depună și situația terenurilor revendicate de stat pe celelalte laturi ale lacului (nord-est, nord și nord-vest). Avocata Primăriei Năvodari, care îl reprezintă în diverse procese și pe fostul primar Matei, a încercat din răsputeri să combată poziția Apelor Române și a Ministerului de Finanțe. Aceste strădanii au rămas zadarnice. În consecință, Primăria Năvodari va trebui să aducă toate documentele… dacă n-au dispărut în vreun incendiu, cutremur, tsunami sau alte evenimente necunoscute publicului, așa cum se zvonește. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Tabăra de Copii Năvodari. Hotărâre irevocabilă în favoarea SIND România

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Războiul pe patrimoniul Taberei de Copii Năvodari se apropie de final. Până nu demult, în joc erau două procese. Unul din acestea s-a soluționat irevocabil pe 6 martie 2019, în favoarea proprietarului de drept al patrimoniului, SC Sind România SRL. Celălalt proces, care se judecă la Tribunalul Bacău, a rămas o simplă formalitate.

Nenorocirea care s-a abătut asupra Taberei de Copii de la Năvodari a început în aprilie 2011. Atunci, la inițiativa primarului PSD-ist Nicolae Matei, Consiliul Local Năvodari a adoptat Hotărârea nr. 144/24.05.2011, prin care clădirile Taberei de Copii au fost trecute abuziv în proprietatea Orașului Năvodari. Spunem abuziv, deoarece clădirile aparțineau de drept SC Sind România SRL, o societate a sindicatelor din România. De asemenea, terenurile Taberei au fost însușite în domeniul privat al localității, tot prin vot. Vorbim aici de o veritabilă naționalizare a bunurilor, ca în anii stalinismului.

Ulterior, același consiliu controlat de Matei a votat ca bunurile furate de la sindicate, în speță 298 de clădiri și 58 de hectare de teren pe malul mării, să fie aduse ca aport la capitalul social al unei firme noi, SC Tabăra Năvodari SA. În schimbul acestui aport, Orașul Năvodari avea să primească doar 40% din acțiunile SC Tabăra Năvodari SA. Pachetul majoritar, de 60%, era transmis, fără nicio justificare, către SC Dormarbib Group SRL, o firmă deținută de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Abia acum mobilul furtului de patrimoniu devenea străveziu: Matei îl regizase ca să treacă bunurile sub controlul familiei sale.

Tâlhăria a fost definitivată printr-o șmecherie juridică. Astfel, Tabăra Năvodari SA a dat în judecată Orașul Năvodari, cerând instanței să oblige această entitate să predea clădirile și terenurile, care se aflau în posesia efectivă a SC Sind România SRL. O instanță constănțeană a admis această cerere fără să observe că părțile erau înțelese ca să despoaie un terț – SC Sind România SRL – de bunurile sale. Mai departe, Tabăra Năvodari SA a deschis un dosar de executare silită împotriva Orașului Năvodari. În mai 2012, executorul judecătoresc Vasile Deacu a întocmit acte abuzive, prin care a predat întregul patrimoniu, care, repetăm, era al SC Sind România SRL, către firma controlată de cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei.

Despuiată de bunurile sale, SC Sind România a contestat Hotărârea 144/2011 a Consiliului Local Năvodari și actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu. După ani de procese, la Constanța, Brăila și Galați, sindicaliștii au obținut recunoașterea drepturilor legale. În dosarul 7908/118/2013*, Tribunalul Brăila a desființat HCL 144 prin sentința civilă 795/2016. Soluția a devenit irevocabilă prin decizia civilă 844/18.04.2018 a Curții de Apel Galați. Poziția procesuală a Sind România a fost susținută și de Direcția Națională Anticorupție, care instrumenta dosarul Taberei de Copii, finalizat în 2017 prin trimiterea în judecată a lui Nicolae Matei și a unora din complicii săi.

În dosarul 2862/113/2013, în care societatea sindicatelor a contestat actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu, s-a pronunțat o decizie definitivă și executorie încă din 10 martie 2014 în favoarea Sind România. Însă Orașul Năvodari și Tabăra de Copii Năvodari au declarat recurs, cu scopul de a amâna momentul predării bunurilor retur la proprietarul de drept. Acest motiv de tergiversare a fost înlăturat pe 6 martie 2019, când Curtea de Apel Galați a respins irevocabil recursul găștii lui Matei.

În momentul de față, litigiul se reduce la un singur proces, cu final previzibil. Vorbim aici de cererea de întoarcere a executării silite formulate de Sind România, cu scopul de a reintra în posesia patrimoniului. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis această cerere la începutul anului 2018. Ulterior, SIND România a angajat un executor judecătoresc și a întocmit actele prin care a preluat clădirile din Tabăra de Copii. Se întâmpla la debutul sezonului estival 2018. În ziua în care trebuia să se semneze procesul-verbal care finaliza procedura, Orașul Năvodari, prin Florin Chelaru, Tabăra Năvodari SA, Nicolae Matei personal și un sindicat fantomă au obținut o suspendare a procedurii, la Tribunalul Constanța, până la judecarea recursului. Din punct de vedere legal, suspendarea nu anula actele de executare deja întocmite. Însă Sind România a reclamat că Matei personal, cu Marian Surdu și Isidor Gurgu au blocat în vara anului trecut funcționarea taberei. Sind a mai reclamat că Primăria a tăiat curentul în Tabără.

Între timp, recursul la întoarcerea executării silite a fost strămutat de Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul Bacău. Procesul are termen pe 19 martie a.c., iar finalul este previzibil. Opoziția lui Chelaru, Matei, Gurgu și a sindicatului fantomă la întoarcerea executării silite nu se mai sprijină pe nimic: HCL 144, prin care Primăria s-a declarat proprietară pe activele Taberei a fost anulată irevocabil; de asemenea, au fost anulate irevocabil actele de executare silită, întocmite în mod abuziv de executorul Vasile Deacu, în anul 2012.

Ultima zvâcnire a găștii de penali a fost în urmă cu o lună. Atunci, profitând de faptul că Tabăra Năvodari SA a apucat să rămână cu punctul trafo care alimentează cu energie electrică Tabăra și cartierul Beach Land, pe care nu l-a mai predat datorită suspendării provizorii a procedurii, gașca lui Matei i-a dat misiune unui consilier liberal să întocmească un proiect de hotărâre. Ștefan Gălbău – căci despre el este vorba – a propus ca Orașul Năvodari să trimită o cerere la ANRE în vederea autorizării SC Tabăra Năvodari SA să retransmită curent electric prin postul trafo furat de la Sind România. Hotărârea a fost adoptată. Doar trei consilieri nu au fost de acord: doi de la PMP și unul de la PNL.

Adrian Boaje, directorul Sind România, declară că a depus plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea HCL-ului, anexând titlul de proprietate asupra activului și hotărârile judecătorești obținute până acum. Tabăra, care se află în posesia efectivă a Sind România, este ținută în beznă din toamna trecută. Tot de atunci, a fost tăiată și alimentarea cu apă potabilă. Adrian Boaje spune că lipsa utilităților blochează investițiile pe care Sind intenționează să le facă și solicită public urgentarea dosarului penal constituit pentru aceste fapte.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Vrabie, musafirul lui Dragnea”. Primarul din Medgidia ar putea răspunde civil

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Valentin Vrabie ar putea răspunde civil pentru că a plătit din banii Primăriei Peștera articole laudative despre persoana sa, fără legătură cu activitatea instituției. Faptele prezumptiv-delictuale datează din anul 2015. Atunci, primarul de la țară, care plănuia să ajungă primar de oraș, a inițiat o campanie gigantică de promovare a imaginii sale, pe care a plătit-o din bani publici. Vorbim aici de 49 de plăți efectuate din bugetul Primăriei Peștera, în cuantum de 295.598,62 de lei, în decursul anului 2015. Banii publici au fost prăpădiți pe articole de genul: ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, ”Macovei, vizită la Peștera”, ”Valentin Vrabie cere o familie de refugiați”, ”Primarul din Peștera, în linie dreaptă cu liga aleșilor independenți”, ”Modelul independenților”, ”Declarație de independență”, ”Primăria Peștera reduce prețul apei la 90 de bani pe metrul cub” etc., etc..

Extras din Raportul Curții de Conturi referitor la cele 49 de plăți considerate ilegale

Așadar, banii adunați de la contribuabili au fost cheltuiți pe marketing personal de Valentin Vrabie. Acesta și-a construit capitalul de imagine de care avea să profite în campanie din 2016 pe banii peșterenilor. Un subiect intens promovat în articolele plătite de la bugetul Peșterei a fost independența politică. Această campanie a pregătit aria de propagare a sloganului sub care Valentin Vrabie avea să candideze, ca independent, la Primăria Medgidia: ”Oamenii vorbesc, partidele să tacă”.

 

La scurt timp după ce partidele au amuțit în fața succesului electoral al lui Valentin Vrabie, au început să vorbească auditorii, și ei oameni, cu drept să vorbească… în numele Curții de Conturi. Aceștia au luat la ochi contabilitatea publică a Primăriei Peștera din anul 2015. Ce au găsit, se sparie gândul! În primul rând, povestea relatată lapidar mai sus, cu zidirea cultului personalității pe banii unei comunități modeste. În al doilea rând, faptul că prețul apei fusese coborât din pură haiducie sub 1 leu, tot cu scop de augmentare a personalității independentului care se pregătea să ia cu asalt Medgidia. Auditorii au constatat că serviciul de furnizare a apei nu avea personalitate juridică, astfel încât nu se ținea o contabilitate distinctă, ca să nu se vadă că tariful adoptat în scop electoral nu acoperea costurile mult mai mari de producție. Cel mai probabil din aceleași calcule, Vrabie a desființat peste noapte taxa de salubrizare plătită de locuitorii din Peștera. Inițiativa a fost perfect… ilegală. Dar după atâtea ilegalități, una în plus chiar nu mai conta, când veșnicul bugetar Valentin Vrabie avea un scop atât de mare: să ia mințile electorilor din Medgidia, să-i prostească să creadă, aproape religios, într-un Mesia care le va da apă pe un leu și le va lua gunoiul pe moca. O altă haiducie constatată de Curtea de Conturi a fost faptul că cele două companii multinaționale care dețin parcuri eoliene la Peștera fuseseră iertate de un impozit cumulat de aproape două milioane de euro.

În noiembrie 2016, primarul din Medgidia a fost chemat de Curtea de Conturi să dea explicații pentru prăpădul de la Peștera. Nota sa de relații se află în posesia noastră și o prezentăm în cele ce urmează. Precizăm că acesta este punctul de vedere al lui Valentin Vrabie, dat o dată pentru totdeauna. Orice ar avea acum de spus Vrabie e irelevant… mai ales că acesta spune în ultima vreme niște porcării de nereprodus, în care la două cuvinte aduce în discuție organele sexuale, fecala și  epitetul de cea mai joasă speță. În fața Curții, primarul a fost cuminte, a scris civilizat, fără pornache, și a dat din umeri. Cu privire la neîncasarea impozitului pe turbinele eoliene, acesta a spus că decizia Comisiei Fiscale prin care aceste elemente au fost calificate drept construcții impozabile ”a apărut în 2014 și până la finalizarea mandatului meu nu s-au cunoscut destul de clar prevederile acesteia și data la care se aplică…”.

”Cum explicați furnizarea apei potabile către locuitorii comunei Peștera în afara cadrului legal?” – l-au mai întrebat auditorii pe Vrabie. Iar el a răspuns: ”Furnizarea apei către populație este în proces de intrare în legalitate, demers început prin emiterea HCL 59/2016”. La haiducia cu gunoiul gratis, Vrabie a răspuns că ”bugetul din acea perioadă permitea subvenționarea acestei activități”. În realitate, subvențiile se acordă individual, în funcție de criterii stabilite prin lege, nu se dau la grămadă – și către bogați, și către săraci. Când plătești din banii amărăștenilor să se ridice gunoaiele de la firmele șmecherilor din zonă nu e nicio subvenție, ci, în opinia noastră, o ditamai fapta penală. Culmea, salubrizarea costă în țara asta, pentru că în spatele ei sunt costuri, dar și taxe. Or Primăria Peștera, sub mandatul lui Vrabie, a uitat și de taxa de mediu datorată statului pentru deșeurile colectate în plus, găurind bugetul public de 108.664 de lei, cum a constatat Curtea de Conturi. Luat la întrebări și în această privință, Vrabie a dat vina pe firma care se ocupa de colectarea gunoaielor, că nu ar fi transmis la timp cantitățile colectate, pentru a se putea calcula exact cuantumul taxei.

În sfârșit, în povestea sutelor de mii de lei cheltuiți pentru articole și clipuri laudative, haiducul a răspuns că ”prin acțiunile de presă, s-a dorit popularizarea comunei Peștera în spațiul public. Rezultatul acestei popularizări este dat de investițiile care se derulează în prezent pe teritoriul comunei și care au asigurat locuri de muncă pentru toți locuitorii comunei. Menționez că la această oră nu sunt șomeri în localitate, iar nivelul de trai a crescut simțitor. De asemenea menționez că prin popularizarea făcută în presă, parcul de distracții a fost vizitat de peste 100.000 oameni în perioada sărbătorilor de iarnă.”. Vrabie n-a suflat un cuvânt despre rațiunea pe baza căreia a plătit articole despre cum urma să construiască o ligă a independenților.

Administrația actuală din Peștera a contestat la instanța de contencios raportul Curții de Conturi din care am spicuit mai sus. Însă acțiunea a fost respinsă definitiv. Întrucât Raportul a rămas în picioare, Curtea de Conturi a întreprins o monitorizare pas cu pas a demersurilor de recuperare a abaterilor. Sub această presiune, multinaționalele cu parcuri eoliene au fost date în judecată, serviciul de furnizare a apei a fost pus în legalitate, s-a reintrodus taxa de salubrizare, iar mai nou, pentru banii prăpădiți pe cultul personalității, beneficiarul real al prestațiilor, Valentin Vrabie, a fost pârât într-un proces civil, în care Primăria Peștera cere atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia. Este vorba de dosarul 593/118/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, având ca prim termen de înfățișare data de 18 martie 2019. Normal ar fi ca Vrabie să plătească din buzunarul său personal campania de imagine care l-a propulsat în funcția de primar al Medgidiei. Să dea înapoi banii comunității modeste, de la țară, de care s-a folosit pentru a strânge capital electoral, ca să devină primar la oraș.

Trebuie să mai spunem că, ajuns primar la Medgidia, Valentin Vrabie a început să prăpădească și banii acestei comunități în aceleași scopuri de marketing personal. În mod bizar, individul se bucură de o protecție suspectă.

P.S. Articolul ”Vrabie, musafirul lui Dragnea”, plătit din bugetul Primăriei Peștera, nu consemnează vreo întâlnire a lui Vrabie cu Liviu Dragnea. Articolul expune inițiativa fostușui primar din Peștera de a se instala în anticamera lui Liviu Dragnea, care era pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale, în scopul obținerii aprobării pentru un proiect de investiție în vederea refacerii unor podețe.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: