Connect with us

Exclusiv

Valentin Vrabie, un fel de Tusac al Medgidiei

Adrian Cârlescu

Publicat

la

De mai bine de doi ani, Medgidia se află într-un scandal continuu. Mai exact de la urcarea lui Valentin Vrabie în scaunul de primar! În iunie 2016, acesta a reușit să obțină un scor electoral foarte bun, candidând din postura de independent, cu aureola mediatică a unor realizări remarcabile la Peștera. În plus, Vrabie a lansat câteva teme populiste, de tipul celor folosite cu mult succes, la vremea sa, și de Dan Diaconescu. În primul rând: un leu metrul cub de apă. În al doilea rând: retorica antisistem. Când oamenii vorbesc, partidele să tacă! Așa le-a spus Vrabie alegătorilor, prin afișele sale de campanie. În timp ce tuna și fulgera împotriva nenorociților din politică, el întărea organizatoric o structură de partid. Vorbim aici de M10, o formațiune care a scos la Medgidia 5 locuri în Consiliul Local, la egalitate cu PSD-ul.

Dizolvarea Consiliului, un plan din primii pași

Încă din iunie 2016, Vrabie s-a arătat nemulțumit de Consiliul ales, după ce omul propus de el pentru funcția de viceprimar a fost respins la vot de partidele politice. În acel context, pentru prima dată a fost aruncată pe piață ipoteza alegerilor anticipate. Pe 30 iunie 2016, s-a ajuns la un acord de formare a unei majorități în Consiliul Local Medgidia. Luminița Vlădescu de la PSD a fost singura propunere pentru postul de viceprimar, fiind aleasă cu 13 voturi din 19. Compromisul cu PSD fusese agreat de Vrabie, care a și declarat după ședința de atunci că și-a dorit un alt viceprimar, dar că va face echipă cu Vlădescu. O vreme, chiar a făcut. Și la Medgidia a fost pace până în ultima zi din august 2016, atunci când consilierii locali nu au fost prea încântați de suma propusă de Vrabie pentru a fi alocată unui eveniment cultural. Vorbim aici de Zilele Medgidiei. Suma votată de consilieri, în speță 40.000 de euro, l-a nemulțumit pe primar, care a anunțat că renunță la organizarea evenimentului. Mai mult, Vrabie a declarat cu acea ocazie, citat de cotidianul Cuget Liber: ”Intenționez să pun capăt acestui circ, prin consultarea cetățenilor cu privire la desfășurarea unui referendum pentru alegerea unui nou consiliu local. Am venit aici pentru a schimba lucrurile în bine și orice zi pierdută este în defavoarea cetățenilor.”.

Dușmanul vinovat de toate relele

De pe urma campaniei populiste, locuitorii din Medgidia aveau speranțe mari. Minunile promise nu se mai întâmplau. Însă Vrabie găsise mecanismul optim de distribuire a culpei în cârca unui dușman. La început, dușmanul a fost consiliul în ansamblul său. Apoi criticii lui Vrabie din presă și din societatea civilă, viceprimarul Luminița Vlădescu, șeful acesteia Felix Stroe, ”securiștii” de la RAJA, consilierul local Marian Butnaru și din noul tot Consiliul in corpore.

Stroe, Vrabie, Crăciun. Moș Crăciun.

Cum să-ți distrugi imaginea în ultimul hal

Războinicul a reușit să-și facă imaginea praf. Pe 24 octombrie 2016, un consilier local din Peștera i-a făcut plângere penală, reclamând Parchetului că Vrabie l-a snopit în bătaie. Apoi, în 2017, au ieșit pe piață înregistrări audio ale unor convorbiri telefonice purtate de Valentin Vrabie cu un critic din societatea civilă. L-am numit aici pe Adrian Barză. Limbajul lui Vrabie, de o trivialitate rar întâlnită chiar și în mediile interlope, a șocat enorm. Primarul din Medgidia, fostul independent antisistem care cerea partidelor să tacă, era deja membru ALDE, ba chiar ocupa și o funcție de conducere la nivel național, în partidul lui Tăriceanu. Partidul s-a delimitat de el, iar el și-a trimis demisia, motivat de alte aspecte, dar cu siguranță în legătură cu această lipsă de solidaritate.

Vătaf pe moșie

După această serie de gafe incredibile, Vrabie a încercat să se reinventeze. Din acest motiv, primarul Medgidiei a revenit la retorica mai veche, potrivit căreia ar fi făcut lucruri de senzație, dar nu a fost lăsat de alții. Aici i-au căzut la marele fix câteva proiecte, cum ar fi cel de asfaltare a unor străzi din oraș. Cățărat pe aceste chestiuni puține, dar palpabile, primarul a cerut referendum pentru ieftinirea apei. Nu i-a ieșit. A mai încercat un fel negociere prin declarații publice cu RAJA, cerând avantaje pentru Medgidia, pentru apa din subsol, care nu este a orașului Medgidia, ci a statului român. Apoi s-a războit cu Luminița Vlădescu. I-a luat biroul și mașina de serviciu, i s-a adresat în ședințe publice într-un mod înjositor (”sunteți o escroacă!”, ”nă vă e rușine că sunteți femeie de 50 de ani cu trei copii acasă?”), iar la un moment dat a refuzat să-i mai achite indemnizația de viceprimar, pe motiv că aceasta nu ar face mai nimic și nu și-ar merita banii. Vorbim aici de un comportament de vătaf pe moșie.

Ultimul balamuc

În sfârșit, ultima inițiativă a primarului din Medgidia a urmărit declanșarea unui referendum pentru dizolvarea Consiliului Local. Chiar zilele trecute, Valentin Vrabie a pichetat Instituția Prefectului, însoțit de aproximativ 100 de persoane. Cu doar câteva zile înainte, prefectul comunicase că a identificat probleme în ceea ce privește semnăturile strânse de primar. Câteva zeci din acestea aparțin unor persoane care erau decedate, iar alte câteva sute aparțin unor persoane ce aveau date de identitate schimbate. Ce va fi vom vedea. Însă opinăm că aceste manifestări de ostilitate între un primar ales și consilierii locali la rândul lor aleși, derapajele de limbaj, acuzațiile continue de hoție și proastă administrare, circul și scandalul continuu sunt incompatibile cu statul de drept. Un balamuc de o asemenea gravitate nu s-a mai întâmplat la noi de ceva timp. Istoria se repetă, cu mici diferențe.

Un alt populist, la vremea lui: Tusac

Un balamuc oarecum similar s-a întâmplat în perioada 2008-2012 la Mangalia. În 2008, mangalioții s-au lăsat vrăjiți de imaginea de oameni ai faptelor pe care și-o cultivaseră Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Atunci, cei doi făptuiau. Acum stau la umbră, în Madagascar sau la Poarta Albă.

Prepusul lor, Claudiu Tusac le-a promis mangalioților dezvoltare, lapte și miere, transparență totală. ”Voi scoate ușa de la intrare”, spunea acesta, ca semn că va fi deschis cu toată lumea. În timp, totul s-a dovedit vrăjeală. La câteva luni după ce s-a urcat în scaunul de primar, Tusac le-a cerut consilierilor să voteze delegarea serviciilor publice ale Mangaliei către o asociație de dezvoltare intercomunitară gândită de Nicușor Constantinescu. Planul n-a mers, pentru că s-au opus consilierii.

La vânătoare de consilieri

În replică, Tusac a tocmit presa și i-a umplut de respect. Apoi a mutat ședințele la Casa de Cultură, asigurând o asistență de fluierători, formată din babele PSD-iste și infractorii orașului. N-a mers nici așa. În pasul următor, biroul de presă al Primăriei s-a transformat în birou de investigații, întocmind dosare cu probleme identificate pentru fiecare opozant. Mai departe, Poliția Locală a început să împrăștie amenzi cu nemiluita. Consilierul de atunci John Anghel a fost amendat cu un miliard, pentru că schimbase soluția tehnică a unui foișor, cu 10 ani în urmă, ca să evite tăierea unui copac. Paul Foleanu a fost tăvălit în presă că ocupa un apartament ANL, obținut cu ani buni înainte de a fi consilier. Sorin Andrei s-a pomenit că primarul a făcut proiect să concesioneze unor interlopi sângeroși parcarea publică din fața complexului său comercial. Vasile Olan s-a trezit cu roțile tăiate, iar un altul cu vopsea pe parbriz și capotă. Griguță s-a trezit că Tusac i-a dat soția afară de la ADPP, unde lucra de pe vremea lui Iorguș, și îi făcuse și plângere penală pentru niște borduri. Viorel Oleniuc era viceprimar, iar Tusac îi delegase în scris atribuția de a supraveghea curățenia în Primărie și verbal pe aceea de a număra porumbeii care se găinățau pe geamuri. Indemnizația de viceprimar i-o plătea când avea chef. De cele mai multe ori nu avea chef.

O domnie a bunului-plac, neegalată nici măcar în Împărăția lui Nicușor

În timp ce consilierii se apărau cum puteau, primarul și ai lui furau cu șapte mâini. Nu era lună fără un festival, o chermeză, o pomană dansantă. Și de fiecare dată, Primăria trimitea adrese oficiale în care îi îndemna pe agenții economic să contribuie cu sponsorizări către o fundație, Pro Litoral, fondată chiar de Tusac împreună cu soția, cu șefa biroului de presă și cu doi-trei consilieri obedienți din partidul său toxic. Cei care nu plăteau, se pomeneau cu băjeții de la Corpul de Control, care începeau să numere treptele, să măsoare grosimea pereților și alte alea, până găseau un motiv formal de amendă. Alte sponsorizări erau la negru și se împărțeau pe caiet. Atât de bine se împărțeau că parcarea Primăriei se umpluse de ML-uri. Village Tour, firma de asfaltări a lui Tusac, trecută formal în proprietatea unui offshore, Mersina Investment LLC, a început să peticească orașul pe sute de mii de euro, punând pe curent un contract reziliat ce făcea obiectul unui litigiu în instanță. Primarul se judeca cu firma primarului. Având puterea pixului și pofta banului, a închis litigiul. Apoi au început să curgă banii. Și multe alte nereguli. De pildă, Primăria deconta cheltuieli de leasing auto ale unei firme de pază, pe care o plătea deturnând fondurile de la locuințe. Era la Mangalia o domnie a bunului-plac, așa cum nu se văzuse nici măcar în împărăția lui Nicușor Constantinescu.

V-am dizolvat!

La un moment dat, visând puterea absolută, Tusac a uitat să convoace Consiliul Local preț de două luni de zile. Exact atât cât trebuia pentru dizolvare. Înțelegând pericolul care-i păștea, consilierii majoritari, dar în opoziție cu primarul, au convocat o ședință extraordinară în ultima clipă. Tusac a declarat-o ilegală. Tot el a declarat, cu de la sine putere, dizolvarea Consiliului Local. A lipit un afiș mare pe ușa Primăriei și din acea zi a refuzat să-i mai primească pe consilieri în ”local”. Primăria devenise un fel de moșie a lui Tusac, păzită cu strășnicie de firma de pază plătită prin deturnare de fonduri și de Poliția Comunitară (echivalenta Poliției Locale de acum), condusă atunci de Fiolă, milițianul care refuzase să-i facă alcool-test-ul lui Nicușor Constantinescu, în intersecția adormirii. Și luni de zile, în plină democrație, Mangalia a fost condusă ca o feudă, de un despot întunecat.

Colapsul de la  termoficare

În această perioadă de feudalism întârziat, compania locală care furniza agentul termic în oraș l-a notificat în mai multe rânduri pe Tusac să convoace Consiliul Local, spre a supune aprobării acestui for reducerea tarifului de termoficare. O criză economică fără precedent bântuia întreaga lume, iar pe acest fond combustibilii ajunseseră la un preț aproape de un minim istoric. Cele 50.000 de gigacalorii pe care le producea într-un an compania de termoficare a Mangaliei ajunseseră la un preț de cost cu un milion de euro mai mic. Tusac a declarat senin că nu mai are Consiliu Local, îndemnând compania să factureze la ultimul tarif aprobat. Neavând încotro, prestatorul s-a conformat și a facturat la tariful mult mai mare decât prețul de cost. Dar Primăria n-a achitat, că nu a vrut Tusac. ”Nu pot, că nu am Consiliu” – s-a zbârlit feudalul întârziat. Conduita sa a adus termoficarea în pragul colapsului. Compania locală a plătit impozit pe profitul scriptic, la fel și TVA pe sume neîncasate. Scârbiți de întreaga situație, reprezentanții grupului Rompetrol, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Rominservices Therm, au decis să-și vândă participația. Singura ofertă a fost formulată de o firmă care avea sediul social în casa unui consilier județean. Însă, la origini, aceasta fusese înființată de finul lui Claudiu Tusac, funcționând o vreme cu sediul social chiar în casa primarului.

Claudiu Palaz – coșmarul lui Tusac

Coșmarul lui Tusac a fost prefectul de atunci al județului Constanța, Claudiu Palaz. Acesta a emis, pe rând, un ordin de suspendare din funcție și apoi un ordin de constatare a încetării mandatului de primar. La ultima mazilire a lui Tusac, brusc s-a oprit căldura în Mangalia. După cum arătam mai sus, frâiele companiei de termoficare se găseau la o firmă care funcționase chiar la reședința fostului primar. Mangalioții au plătit cu sănătatea derapajele acestui personaj sinistru. În acea iarnă, s-au înmulțit crucile în cimitir, cu mult peste media statistică obișnuită. În iunie 2016, Tusac a fost debarcat definitiv de mangalioți. În mod halucinant, după tot ce făcuse, acesta încă avea susținători. Încă erau oameni care-l iubeau. Încă erau oameni care doreau să fie conduși în acel stil feudal. Un cancer sufletesc roade psihologia colectivă a acestui popor prea agresat în istoria lui și de aceea prea complice cu agresorii. Totuși, mai mulți au fost cei cu o gândire normală și sănătoasă și măcar gestul lor ar trebui să ne redea o fărâmă de speranță.

 

 

 

Comments

comments

Actual

Primarul PSD-ist din Agigea și-a făcut ziar despre el însuși, pe banii localității

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul din Agigea, PSD-istul Cristian Maricel Cîrjaliu, a editat un ziar din banii localității, în care se vorbește aproape exclusiv despre el însuși. Inițiativa pare destul de comunistă și aduce aminte de vremurile în care Ziarul, cu Z mare, avea de la prima pagină până la ultima câte o fotografie cu tovarășul mult iubit. Tovarășul se insinua în deschidere, la rubrica actualități, la construcții gigantice pe mărețele șantiere ale Patriei, la interne și la externe, lipsind, slavă Domnului, doar de la rubrica de anunțuri mortuare. Așa și Gazeta de Agigea, organ de presă al Consiliului Local al acestei comune. Pe prima pagină tronează primarul Maricel mimând semnarea unui vraf de hârtii. ”Încercăm să dezvoltăm proiecte ambițioase, să accesăm fonduri europene” – ne spune cel mai iubit fiu al comunei.

De eN-șpe ori Cîrjaliu

Apoi, la pagina doi, ni se servește o nouă poză cu Cîrjaliu, într-un grup de edili, la semnarea unui proiect pentru cursuri și alte vrăjeli din care nimeni nu se alege cu nimic. La pagina 3, găsim un interviu dat de primar cu fraze pompoase, dar… plagiate cu seninătate. La pagina 4, o nouă poză cu primarul, din vremuri de mult trecute când inaugura casa de cultură a localității. La pagina 5 lipsește poza primarului, dar dăm de vorbele sale. ”Este un proiect ambițios, este proiectul meu de suflet”, ne spune acesta încă din titlul articolului dedicat proiectului unui campus școlar care va demara anul viitor. La pagina 6: primarul cu o gașcă de popi, la deschiderea anului școlar. La pagina 7: o descriere a dispensarului medical modern ctitorit de primar. Evident că din articol nu lipsesc declarațiile lui Cîrjaliu.

În sfârșit, pagina 8 este un fel de rubrică mortuară, în care sunt executați mediatic fostul primar Ion Ioniță și actualul vicepreședinte al Consiliului Județean Constanța, PMP-istul Claudiu Palaz. Dar Cîrjaliu nu lipsește nici din această pagină morbidă, fiind citat cu declarații ample, de multe ori lipsite de cel mai elementar suport probator.

Cu mânie proletară

E limpede că rețeta e de sorginte comunistă, întregul ziar fiind dedicat celui mai iubit fiu al comunei, realizărilor sale și luptei împotriva dușmanilor de clasă. De pildă, Palaz e demascat de Cîrjaliu ca ”un opozant dușmănos al localității Agigea”. Și nu doar că e demascat. E și înfierat cu mânie proletară pentru niște treburi pe care nu prea e clar că le-a făcut.

Locuințele nu sunt racordate la canalizare, deoarece…

Cu totul spectaculos este interviul primarului, inserat la pagina 3 a ziarului. Aici, Cîrjaliu se fălește cu proiecte de peste 15 milioane de euro. În același timp, explică de ce satul Lazu nu are rețea de canalizare. Zice întâiul om al comunei că cele 700 de case din Lazu ”nu sunt racordate la rețeaua de canalizare deoarece aceasta nu există”. De ce nu există? Pentru că birocrația în accesarea fondurilor europene…

Primarul mustește de inteligență, cu fraze… plagiate

Apoi, primarul vorbește puțin despre educație, sănătate și cultură. Vorbește puțin, dar cu vorbe alese, să înțeleagă tot poporul ce cârmaci genial îl trage-n siaj. Iată un citat din marea sa înțelepciune:

”Cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și instituțiile necesare pentru comunicarea acestor valori. Cultura este un pilon important al societății, care reușește să supraviețuiască într-o lume ce tinde spre tehnologizare”.

Ați văzut? Omul e priceput. Mustește de inteligență. Îl întreabă redactorul și el răspunde cu geniu. Are cuvintele la el. Numai că, ce să vezi, nu-s chiar cuvintele lui. În realitate, prima frază citată mai sus e un copy/paste ordinar al definiției de dicționar a cuvântului ”cultură”. Iată mai jos dovada:

Iar a doua frază, la fel de pompoasă, este tot un copy/paste încă și mai ordinar. Prețioasa formulare a fost culeasă dintr-un articol publicat în 3 august 2016, pe un blog obscur. Iată mai jos dovada:

Redactorul șef de la oficina cu osanale

Această compilație de fraze prețioase furate din alte părți ca să pară deștept primarul nu se putea întâmpla decât cu acordul și complicitatea redactorului de ziar. Dar, ce să vezi, redactorul nu semnează. În schimb, din caseta tehnică a publicației aflăm că aceasta are totuși un responsabil global. Adică un redactor-șef care răspunde de conținutul editorial. Ei bine, mare jurnalist, ispravnicul acestei oficine, nu este deloc jurnalist. Pe tip îl cheamă Dan Ștefan Chiru și este un politruc din gașca lui Măricel. Pe vremea lui Ioniță, acest Chiru a fost viceprimar al localității. La o căutare pe Google, aflăm că, în 2006, Chiru a fost denunțat penal pentru că ar fi comandat din banii lui o ștampilă cu însemnele Primăriei. În 2007, aflăm că a împărțit 700 de pachete cu alimente prin Agigea, alături de Cîrjaliu. Pe atunci li se zicea pachete, iar nu mită electorală. În perioada 2008 – 2010, îl găsim din nou viceprimar, de data aceasta sub Cîrjaliu. Însă în 2010, Chiru își dă demisia din funcție, după un scandal intern. Reapare în peisajul public prin 2015, când semnează niște referate care au condus la adoptarea unor hotărâri de consiliu local. Apoi, îl găsim în 2017 trimis la cursuri de perfecționare, iar acum, travestit în jurnalist, îl aflăm redactor-șef la oficina cu osanale.

Dăncilă PSD – 16% la Agigea

Această fițuică grețoasă și comunistoidă a fost distribuită gratuit în Agigea în perioada campaniei electorale pentru alegerea președintelui României, în primul tur. În ciuda strădaniei, candidata PSD sprijinită de Cîrjaliu, Viorica Dăncilă, a scos la Agigea un scor de numai 16%. Cât a costat distracția nu știm, pentru că achiziția n-a fost urcată în SICAP.

Doctorand, cetățean de onoare și pistolar

Chiar dacă aventura cu pupături din tălpi până-n creștet nu i-a folosit electorat lui Cîrjaliu, măcar i-a zgândărit orgoliul. Lui Maricel îi plac laudele, la fel cum îi plac titlurile. AICI puteți citi un material detaliat despre articolele științifice pe care le-a plagiat primarul din Agigea cu scopul de a câștiga titlul de doctor în drept, pe teme de corupție, la o ”fabrică de diplome” din Chișinău. Iar AICI puteți citi despre modul în care acesta a devenit cetățean de onoare al comunei sale, pe baza recomandărilor semnate de subordonații săi și de popa din sat. În sfârșit, dacă aveați impresia că tipul se ocupă doar de ctitorii și de fapte mărețe, AICI puteți citi un articol despre niște cetățeni din Agigea care spun că doctorandul și cetățeanul de onoare le-a furat terenurile și le-a pus pistolul la cap. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ce palmă și-a luat avocatul Ionel Hașotti în afacerea ”bani din piatră seacă”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Tentativa avocatului Ionel Hașotti și a prietenului său, executorul judecătoresc Vasile Deacu, de a mulge 260.000 de euro de la compania minieră Somaco Construct SRL Constanța a eșuat lamentabil la Tribunalul din Tulcea. La sfârșitul săptămânii trecute, instanța de judecată a anulat mai multe acte de executare silită, cerute de primul și manufacturate de al doilea. Compania minieră fusese somată să plătească pentru că nu a demolat niște clădiri de pe un teren retrocedat unor clienți ai avocatului Ionel Hașotti în interiorul carierei de la Sibioara. Însă pe suprafața respectivă nu au existat niciodată clădiri, ci doar găuri de mină.  

Executorul a calculat debitul în locul instanței, transformând de capul său daune cominatorii, asimilate amenzilor civile cuvenite statului, în daune compensatorii cuvenite ”creditorilor”. El a încercat să-i umple de bani pe clienții prietenului său, Ionel Hașotti, fără a întocmi în prealabil, conform procedurii, un proces-verbal de constatare la fața locului. Realizând grozăvia pe care tocmai o făcuse, Deacu a încercat să-și acopere propriul abuz. După aproape o lună de la întocmirea actelor de executare silită, acesta a încheiat retroactiv un proces-verbal de constatare, care nu este contrasemnat de martori, creditori sau debitori. Executorul a constatat că firma minieră nu a demolat clădirile, deși în mod contradictoriu a alegat că i s-ar fi interzis accesul pe teren. În aceste condiții, constatarea total ireală ar putea fi rezultatul unor puteri paranormale sau, mult mai probabil, un fals ordinar ca multe altele.

Lanțul minciunilor. Cum să retrocedezi ilegal o carieră și o groapă de gunoi

Executarea cu falsuri la care ne-am referit mai sus are legătură cu o retrocedare scandaloasă din 2008. În anul menționat, Tribunalul Constanța a admis cererea de retrocedare a unui teren de 20 de hectare din extravilanul satului Sibioara, comuna Lumina, județul Constanța. Beneficiarii retrocedării s-au judecat în contradictoriu cu reprezentanții comisiilor de fond funciar de la Primăria Lumina și Prefectura Constanța. Cererea lor, susținută de marele specialist în retrocedări Ionel Hașotti, a fost admisă după ce un expert judiciar parașutat de la Brăila a consemnat în raportul său că terenul este un amplasament liber. În realitate, pe o parte din teren se afla cariera de piatră Sibioara II – Valea cu Izvorul, iar pe o altă parte groapa de gunoi a localității Sibioara. Amplasamentul minier era exceptat expres de la retrocedare prin art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000. Însă avocatul Hașotti a mințit cu seninătate că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clienții săi. Exploatarea exista din 1965. În 2005, compania minieră licențiată de stat să exploateze resursa minerală de la Sibioara, pe numele ei Somaco Construct SRL, fusese cumpărată cu 4 milioane de euro de omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu.

Cariera Sibioara. Chenarul cu roșu reprezintă terenul retrocedat clienților lui Ionel Hașotti.

Lanțul complicităților. Vaghelița, Chirățica, Ghernaja

Compania a aflat de retrocedare în 2009, atunci când a primit o notificare de la executorul Vasile Deacu. Luând cunoștință în această manieră, Somaco Construct a deschis un proces în care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra porțiunii din terenul retrocedat care se suprapunea peste carieră. Judecătoria Constanța, pe fond, și apoi Tribunalul Constanța, în recurs, au dat câștig de cauză companiei licențiate de stat. Ultima hotărâre, pronunțată în recurs, era irevocabilă. Însă avocatul Ionel Hașotti a declarat recurs la recurs, iar un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă. După această bătaie de joc fără precedent în justiție, dosarul de judecată a fost trimis la Tribunalul Constanța, spre rejudecare, fiind repartizat judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja.

Cele două au întors cu totul soarta dosarului. Acțiunea companiei miniere a fost respinsă în octombrie 2012. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Astfel, în cadrul procesual avocatul Ionel Hașotti, care mințise că pe teren nu se află nicio carieră, a întors-o ca la Ploiești, solicitând acum sistarea operațiunilor de exploatare, demolarea clădirilor și evacuarea echipamentelor industriale. Instanța nu a sesizat contradicțiile flagrante pe care le putea înțelege și un copil. În consecință, Chirățica și Ghernaja au obligat compania minieră să sisteze exploatarea, să evacueze echipamentele și să demoleze clădirile, stabilind daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere. Ulterior, Curtea de Apel Galați a majorat daunele cominatorii la 500 de lei pe zi. Însă nimeni nu a cerut o minimă dovadă că există clădiri în gaura de mină, deși era la mintea cocoșului că nimeni, oricât de talentat ar fi, nu poate construi într-un hău. Victoria de mai sus este o dovadă a trecerii de care se bucura marele avocat și a credulității, infantile sau interesate, a judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja.  

Bani din piatră seacă

După ce a obținut cele două hotărâri care se bat cap în cap și se devorează reciproc, avocatul a încercat să facă bani… din piatră seacă, pentru clienții săi.  Ne referim aici în primul rând la un proces în care a cerut jumătate de milion de euro de la stat pe motiv că nu a primit terenul minier la timp, obținând până la urmă doar 140.000 de euro. Mai multe detalii despre această afacere puteți citi AICI. În al doilea rând ne referim la executarea silită tranșată zilele trecute de Tribunalul Tulcea, asupra căreia vom insista mai jos.

260.000 de euro

Această afacere judiciară a debutat pe 8 februarie 2016. La data menționată, executorul judecătoresc Vasile Deacu a emis o încheiere, prin care a scos compania minieră datoare cu 1.214.000 de lei. Suma era calculată cu titlul de daune cominatorii pentru nerespectarea de către Somaco Construct a hotărârii dispuse în dosarul instrumentat de Vanghelița, Chirățica și Ghernaja.

În acest act din 2016, se evocă o cerere de executare silită din 07.11.2013 formulată de clienții lui Hașotti, o hotărâre a instanței privind încuviințarea executării silite, tot din 2013, precum și faptul că ”în motivarea cererii, creditorii (…) au arătat că debitoarea nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu”. De unde știa executorul că firma nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță? Ei bine, din cererea depusă de clienții lui Ionel Hașotti în anul 2013. Mai departe, pe 23 februarie 2016, executorul a emis o nouă încheiere, prin care și-a calculat onorariul său de 20.928 de lei. În aceeași zi, acesta a somat debitoarea Somaco Construct să achite daunele cominatorii și onorariul său. În total 1.234.928 de lei, ceea ce înseamnă peste 260.000 de euro.

Un proces-verbal de constatare, inventat retroactiv

Abia pe 4 martie 2016, executorul s-a prins că nu are o constatare din care să reiasă că firma minieră nu a demolat clădirile și nu a mutat echipamentele. Ori fără constatare nu se putea face calculul și nu se putea trimite somația. Actele se fac într-o ordine, nu doar pentru că așa scrie în lege, ci și pentru că așa e cât se poate de logic. Păi cum ar fi, de exemplu, să vă treziți somat să achitați o amendă de circulație, fără să existe un proces-verbal de constatare a unei contravenții? Cumva, executorul lui Hașotti era în această situația de milițian, care calculează amenzi fără să constate abateri. Ca să dreagă busuiocul, tipul a întocmit după o lună un proces-verbal… cu el însuși.

Abilitățile paranormale ale executorului Deacu

Și nefiind cel puțin două părți în acest act de regulă bilateral care să se contrazică între ele, executorul s-a contrazis cu el însuși. În primul rând a consemnat că s-a deplasat la punctul de lucru al SC Somaco Construct SRL, fiind însoțit de un polițist local de la Lumina și de încă unul de la Poliția Națională. Mai departe, spune că un angajat al firmei i-ar fi interzis accesul pe terenul retrocedat creditorilor/clienților lui Hașotti. Iar la urmă, deși zice că n-a văzut terenul, tuflește fraza de mai jos:

”Constatăm faptul că debitoarea urmărită Somaco Construct SRL nu a dezafectat și nu a ridicat de pe acest teren construcțiile, agregatele și echipamentele industriale, efectuând în continuare operațiuni de exploatare a terenului”.

Un mare vizionar, care n-a văzut cu ochii, dar s-a prins el cumva, paranormal cum este! Și tot de paranormal ce era a calculat și datoriile și onorariul său înainte de constatarea vizionară, că vedeniile astea sunt ciclice, se repetă la niște intervale, când curge inspirația.

O judecătoare curajoasă îl expediază pe Deacu la Parchet

Scandalizată de conduita de milițian coclit a executorului, dar mai ales știind că nu există clădiri pe teren, că nu există echipamente și că nu se poate exploata gaura aia de mină care fusese exploatată deja încă din anii 60 ai secolului trecut, Somaco Construct SRL a depus rapid o contestație la executare pe rolul Judecătoriei Constanța. Încă de la bun început, societatea a cerut înscrierea în fals a hârtiilor tâmpite făcute de Deacu. Iar o judecătoare curajoasă a admis cererea și a sesizat Parchetul Curții de Apel să-i ancheteze pe făptași. Dosarul penal format în această împrejurare avea să se ofilească mai târziu, când o procuroare mai puțin curajoasă avea să opineze că falsul trebuie analizat de instanța civilă.

O strămutare și un expert mincinos

Însă, până atunci, Hașotti a recuzat judecătoarea și a cerut strămutarea procesului. Dosarul de judecată s-a mutat astfel la Judecătoria Babadag.  Procesul a mers înainte, dar cu viteza melcului. În primul rând, lui Deacu i-au trebuit câteva luni bune ca să dea niște explicații stupide și fără sens. Apoi, alte luni bune s-au pierdut cu o expertiză făcută de Eftimie Dumitru, un expert mincinos care a cerut amânări pe motiv că nu ar fi primit detalii de la Agenția Națională a Resurselor Minerale, detalii pe care nici măcar nu le ceruse. El trebuia să răspundă dacă există sau au existat clădiri și echipamente pe teren și dacă s-au efectuat operațiuni miniere după hotărârea dată de Chirățica Enache și Cristina Ghernaja. Într-un târziu, Eftimie Dumitru s-a derobat de sarcinile primite, afirmând că nu are suficiente date pentru a da un răspuns. În mod bizar, Judecătoria Babadag nu l-a amendat pentru această bătaie de joc și nici nu a vrut să cheme un alt expert mai de ispravă să facă ce nu putuse mincinosul.  

Toate dovezile din lume

Între timp, Somaco Construct a depus probe, în speță adrese de la ANRM care spun că societatea nu a exploatat bucata de carieră retrocedată clienților lui Hașotti. A mai depus o constatare a Parchetului Curții de Apel Constanța, potrivit căreia nu au existat clădiri și echipamente pe teren. A mai depus adrese de la Primăria Lumina care spun că nu s-au emis niciodată autorizații de construire sau de desființare în groapa de carieră retrocedată de clienții lui Hașotti. A mai depus diverse expertize efectuate în alte dosare civile, care atestau că terenul e liber, deci fără construcții, echipamente și exploatare efectivă. În sfârșit, a depus procesele-verbale prin care, în 2016, clienții lui Ionel Hașotti au primit posesia terenului, ca amplasament liber, necontestat de aceștia. Desigur, după cum v-ați făcut deja o opinie, Hașotti și ai lui sunt oameni cu dispoziții bizare și contradictorii: când li se pare că există carieră, când li se pare că nu există, când li se pare că terenul e ocupat, când li se pare că e liber și bun de retrocedat. Un fel de alba-neagra, pe care o joacă în funcție de interese!

Încă o viziune paranormală

Pe de altă parte, societatea minieră a depus și mai multe hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, date fie în RIL, fie în lămurirea unor aspecte de drept, având așadar valoare obligatorie. Potrivit acestora, cuantificarea daunelor cominatorii nu se poate face de către executor, ci doar de instanța de judecată. De asemenea, daunele cominatorii echivalează cu o amendă civilă cuvenită statului. Persoanele vătămate de neîndeplinirea unei obligații de a face pot cere unei instanțe de judecată convertirea daunelor cominatorii în daune-interese sau daune compensatorii cuvenite lor, însă doar limitat la valoarea prejudiciului suferit. Evident că Deacu a încălcat toate aceste hotărâri, probabil după ce a mai avut o viziune paranormală că poate să facă așa ceva fără să dea cuiva socoteală.

Pielea lui Deacu

Vasile Deacu. Sursa foto: National.Ro

Din tot probatoriul propus de Somaco, Judecătoria Babadag nu a ținut cont de nimic, optând să salveze câștigul necuvenit al clienților lui Hașotti, dar și onoarea și mai ales pielea executorului Deacu. Însă această situație a durat doar până în calea de atac, de la Tribunalul Tulcea. Judecătorii de aici și-au făcut treaba, anulând definitiv actele vădit false, la sfârșitul săptămânii trecute. De-acum ar cam fi timpul ca și organele penale să-și facă treaba.

Deacu, achitat pentru un alt abuz în serviciu

Vasile Deacu a mai avut probleme cu organele penale, fiind pus sub acuzate și trimis în judecată pentru abuz în serviciu. Condamnat pe fond, acesta a fost în cele din urmă achitat la Înalta Curte de Casație și Justiție. În urmă cu trei ani, presa locală constănțeană consemna că Vasile Deacu și Ionel Hașotti au fost asociați, dimpreună cu alte persoane, într-o fundație culturală care își propunea să salveze patrimoniul arheologic al Constanței. Legea executorilor îl obliga pe Deacu să fie obiectiv cu ambele părți ale dosarului de executare. Or, din acest motiv, tipul chiar nu avea dreptul să facă acte de executare la cererea prietenului și asociatului său, fiind în vădită incompatibilitate.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultima scenă din lupta Curții de Conturi cu Primăria Năvodari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Curtea de Apel Constanța a respins o cerere de intervenție a Apelor Române într-un proces care se referă la nereguli constatate de Curtea de Conturi cu privire la inventarierea terenurilor de stat de pe malul lacului Siutghiol în domeniul privat al Orașului Năvodari. Alungarea instituției de stat din acest proces nici măcar nu a fost consemnată pe portalul instanței de judecată. Completul care a luat această decizie este condus de judecătoarea Beatrice Mariș. Din cauza acesteia, statul român a fost condamnat recent la CEDO, într-un caz de încălcare a dreptului la libera exprimare.

Procesul la care ne-am referit mai sus este o contestație a Orașului Năvodari împotriva unei decizii a Curții de Conturi din anul 2017. În anul menționat, Curtea a realizat un audit la Primăria din Năvodari, constatând 11 abateri grave de la legalitate. Constatările sunt tulburătoare și spun că Primăria din Năvodari a falsificat programele anuale de încasare a veniturilor proprii pentru a accesa fonduri necuvenite de la bugetul de stat; că diverse persoane fizice și juridice nu au fost deloc impozitate; că nu s-a încasat niciun leu de la concesionarul lacului Tașaul sau de la restaurantul Cherhanaua Tașaul; că Primăria a omis să depună declarații de creanță împotriva unor firme intrate în insolvență, pierzând astfel niște milioane de euro. Ultima dintre abateri se referea la modalitatea în care Primăria a pus gheara pe terenurile de stat din cuveta și de pe malul lacului Siutghiol. În această ultimă privință, prin Decizia nr. 38/30.10.2017, Curtea a obligat Primăria să reanalizeze întreaga situație, să remedieze intabulările cu probleme și să facă o delimitare a terenurilor orașului față de cele ale statului, printr-o comisie mixtă cu Apele Române. Măsura trebuia pusă în aplicare până pe 31 ianuarie 2018.

Acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece Primăria Năvodari a contestat exact punctul 11 din decizie. Rețineți, autoritatea locală nu a contestat nimic din haiduciile de la taxe și impozite amintite mai sus. A contestat doar aspectele referitoare la terenurile de la Siutghiol, acolo unde există interese imobiliare ale unei camarile legate ombilical de politrucii care au condus localitatea în ultimii 11 ani.

Pe fond, Tribunalul Constanța a respins contestația Primăriei Năvodari, menținând în ființă decizia Curții de Conturi. Însă Primăria a declarat apel. În calea de atac aflată pe rolul Curții de Apel Constanța, a intervenit și Administrația Națională Apele Române. ANAR a depus cerere de intervenție accesorie, prin care a susținut poziția procesuală a Curții de Conturi. Interesul ANAR era justificat prin două aspecte principale. În primul rând, este vorba de faptul că instituția a fost nominalizată chiar în decizia Curții de Conturi să contribuie alături de Primăria Năvodari la delimitarea între terenurile de stat și cele ale localității din zona lacului. În al doilea rând, este vorba și de un alt proces în care ANAR-ul are, alături de Ministerul de Finanțe, calitatea de reclamant contra Orașului Năvodari. Cele două instituții de stat revendică terenurile din zona de protecție a lacului Siutghiol, pe care Primăria Năvodari le-a inventariat în mod abuziv în proprietatea sa. Vorbim în acest caz de un litigiu foarte important, în care se va decide soarta terenurilor de la Siutghiol, pe baza unui probatoriu complex, incluzând aici și o expertiză de specialitate. Dacă, în celălalt proces, se va anula decizia Curții de Conturi, fie și pe un neajuns formal al sentinței de fond, Primăria Năvodari ar primi muniție să lupte pe acest front. Tocmai acesta este interesul justificat în baza căruia ANAR a depus cererea de intervenție accesorie în favoarea Curții de Conturi.

După cum arătam în preambulul articolului de față, Curtea de Apel ”a gonit” ANAR-ul din proces, respingând cererea de intervenție accesorie. În mod bizar, această decizie intermediară nu a fost publicată pe portalul instanței, ceea ce naște suspiciuni.

Completul de judecată care a dispus în acest sens este condus de judecătoarea Beatrice Mariș. În 2007, aceasta a încălcat dreptul la liberă exprimare al unei cunoscute jurnaliste de investigație din Constanța, obligând-o să achite daune morale de 50.000 de lei fostului primar Radu Mazăre, pe care jurnalista îl criticase. Hotărârea a fost abuzivă. Ca dovadă, după zece ani, în 2017,  statul român a fost condamnat la CEDO (vezi AICI motivarea CEDO). Judecătoarea nu a fost sancționată, ci, dimpotrivă, a fost promovată la Curtea de Apel Constanța.   

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: