Connect with us

Exclusiv

Ocaua justiției de la Constanța. Pentru străini mumă, pentru români ciumă

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Ceea ce se întâmplă în această perioadă într-unul din cele mai cunoscute litigii de la Constanța aruncă o pată de rușine pe obrazul justiției. Vorbim aici de litigiul dintre Comprest Util (România) și Van Oord (Olanda). Reclamând faptul că a fost țepuită cu un milion de euro, compania românească a obținut pe 31 ianuarie a.c. o ordonanță de plată împotriva olandezilor, la Tribunalul Constanța. De asemenea, Curtea de Apel Constanța, într-un alt dosar de judecată, a dispus începerea procedurii de insolvență împotriva Van Oord, pentru aceeași datorie de un milion de euro, provenită dintr-o factură neachitată integral, din noiembrie 2015.

O hotărâre definitivă, care nu era deloc definitivă

În luna martie, olandezii au atacat ordonanța de plată cu o acțiune în anulare, la Tribunalul Constanța. Dosarul a fost repartizat unui complet condus de judecătoarea Elena Alina Marin. Încă de la debutul procesului, instanța a soluționat în termen de o săptămână (rețineți: o săptămână!) o cerere accesorie, de urgență, formulată de Van Oord. Astfel, prin hotărâre definitivă s-a dispus suspendarea executării ordonanței de plată, până la soluționarea cererii principale de anulare. Cu alte cuvinte, Comprest Util era legată de mâini, fără a mai putea executa silit firma olandeză pentru datoria de un milion de euro, până la soluționarea cererii principale de anulare a ordonanței de plată.

Argumentând că, potrivit legii, nu se putea pronunța o hotărâre definitivă, ci doar una supusă căii de atac, firma românească a declarat apel pe 16 aprilie 2018. Era un apel beton – cum se spune în jargonul avocățesc – pe care orice slujitor al dreptului, inclusiv cele două judecătoarea, putea să-l evalueze dintr-o privire ca deplin întemeiat. Probabil din acest motiv, apelul a fost înaintat la Curte după luni grele de așteptare, primind termen de judecată abia pe 18 iulie 2018. La data stabilită, Curtea de Apel Constanța a constatat ceea ce era de domeniul evidenței, și anume că hotărârea definitivă nu era deloc definitivă. Așadar, a fost o eroare. Însă aceasta și-a produs efectele, protejându-i pe olandezi în fața executării silite.

O excepție băgată sub preș

Același complet de judecată de la Tribunalul Constanța nu doar că a suspendat executarea ordonanței printr-o hotărâre eronată, dar a dispus și anularea acesteia în condiții de-a dreptul contradictorii, pe 28 iunie 2018. Alături de alți colegi din presă, interesați de această luptă dintre o firmă locală ridicată prin muncă și un colos occidental care și-a deschis sucursala din România în casa unor foști judecători din Constanța (vezi aici), am asistat la termenul final al acestui proces. Or, jumătate din timpul alocat dezbaterilor a fost dedicat excepției puterii de lucru judecat invocate de firma românească. În esență, aceasta cerea ca Tribunalul să țină cont de hotărârea instanței superioare, a Curții de Apel, prin care s-a stabilit definitiv calitatea de debitoare a firmei Van Oord și caracterul cert, lichid și exigibil al datoriei de un milion de euro către Comprest Util. De asemenea, firma constănțeană a cerut să se țină cont și de o hotărâre mai veche a judecătorului sindic al Tribunalului București, din interpretarea căreia reiese deslușit că debitorul obligației de plată către Comprest Util este firma Van Oord.

Potrivit legii, o instanță inferioară nu poate contrazice o decizie definitivă a unei instanțe superioare în grad. O astfel de practică ar reprezenta o violare a principiului securității raporturilor juridice, dar și o dovadă de încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil. Regula nu putea fi încălcată. Poate de aceea, completul inferior de la Tribunal a ignorat cu desăvârșire hotărârea instanței superioare și a omis în mod grav să se pronunțe asupra excepției puterii de lucru judecat. Dovadă este chiar dispozitivul hotărârii pronunțate pe 28 iunie 2018, așa cum apare pe portalul instanțelor de judecată, în care nu se consemnează nicio soluție față de excepția ridicată de Comprest Util. După acest flit pe față, instanța s-a pronunțat pe toate, dar pe toate, excepțiile ridicate de Van Oord, ca să fie clară pentru oricine diferența de tratament. Dacă se întâmpla invers, și ar fi fost încălcate drepturile procesuale ale olandezilor, ar fi ieșit scandal internațional.

Ocua mică și ocauna mare

Șocați de această bătaie de joc, reprezentanții Comprest Util au cerut lămurirea dispozitivului sentinței și îndreptarea omisiunii nepronunțării în privința excepției puterii de lucru judecat. Lămurirea este o procedură de urgență, reglementată ca atare de articolul 443 din Codul de Procedură Civilă. Acum, amintiți-vă ce v-am rugat mai sus să rețineți: că la urgența invocată de Van Oord, instanța s-a pronunțat într-o săptămână. Așadar, aceasta a fost ocaua folosită pentru olandezi. În schimb, la cererea la fel de urgentă de lămurire a dispozitivului omisiv și contradictoriu formulată de firma românească, instanța a folosit altă oca, stabilind termen de judecată, nu după o săptămână, ci după luni grele, pe 24 septembrie 2018. Evocând tocmai caracterul de urgență al procedurii, Comprest Util a depus o cerere de preschimbare a termenului, reușind astfel să aducă procesul pe 24 iulie.

A venit apa caldă? A venit, da’ e rece!

La termenul cu pricina, președinta de până atunci a completului a făcut rocadă cu judecătoarea Claudia Bojin.  De ce n-a rămas Marin președintă rămâne deocamdată un mister. Însă, în mod cert, completul, sub conducerea Claudiei Bojin, a refuzat să judece cererea, acordând un nou termen ”urgent” pentru… 20 septembrie 2018. Cu alte cuvinte, instanța a anulat preschimbarea termenului, aruncând înapoi procesul la sfârșitul lunii septembrie. Această manieră amintește de un banc de la Radio Erevan: ”A venit apa caldă?  A venit, da’ e rece!”.

Instanța a motivat că ar fi necesară atașarea dosarului de fond – care era deja atașat. De asemenea, a motivat că nu s-ar fi scurs cele 30 de zile în care urmează, obligatoriu, să se redacteze considerentele hotărârii – deși această opreliște nu este menționată în lege. Lămurirea se referă la dispozitiv, care există, iar nu la considerentele ce urmează a fi redactate. Chiar și în ipoteza în care motivele de amânare ar fi fost justificate, ștergând cu buretele aspectele pomenite mai sus, obligația urgenței rămânea în picioare. Căci judecătorii sunt obligați să respecte legea comună tuturor, iar nu o lege inventată ad-hoc.

Judecătoarea litigiului cu Van Oord și soția directorului Van Oord, experte la un raport al Băncii Mondiale

Ca o ironie de zile mari, judecătoarea Claudia Bojin, cea care a apreciat că urgența se măsoară în luni grele, a făcut parte din rândul colaboratorilor externi ai Băncii Mondiale, care au măsurat durata medie a proceselor comerciale și a procedurilor de executare silită la Constanța. Vorbim aici de raportul Doind Business 2017, care a vizat ”compararea reglementărilor comerciale aplicabile companiilor locale în 22 de orașe din Bulgaria, România și Ungaria cu alte 187 de țări”. Printre cele 22 de localități incluse în studiu s-a numărat și Constanța. Indicatorii măsurați au fost constituirea unei societăți comerciale, obținerea autorizațiilor de construire, racordarea la rețeaua de electricitate, înregistrarea transferului dreptului de proprietate și soluționarea litigiilor comerciale. Printre colaboratorii Băncii Mondiale la realizarea acestui raport s-a numărat și Cristina Stamat, de la Primăria Constanța, care este soția managerului sucursalei Van Oord Constanța.

Judecătoarea Claudia Bojin a fost colaborator extern la realizarea studiului în privința măsurării duratei medii a proceselor comerciale. Raportul a stabilit că un litigiu comercial (proces + executare) se soluționează, în medie,  la Constanța, în 495 de zile (un an și 4 luni). Așa o fi, însă doar în medie, căci în situația particulară a litigiului despre care vorbim în articolul de față, creanța nu a fost executată silit nici în momentul de față, deși datează din anul 2015. Ba mai mult, judecătorii au comis erori care i-au protejat pe țepari de executarea silită. Iar cum se joacă ping-pong cu termenele de judecată, urgența impusă de lege fiind măsurată în luni grele, în beneficiul – desigur tot întâmplător – al olandezilor.

Spunem aceasta deoarece, în afara remedierii omisiunii de pronunțare pe excepția puterii de lucru judecat, firma românească mai cere să se lămurească dacă ordonanța de plată a fost anulată în tot sau în parte. Pe lege, nu există instituția anulării generice. Anularea trebuia să se dea fie în tot – raportat la suma principală plus penalități de întârziere, fie în parte – în ipoteza că s-ar înlătura penalitățile pe motiv că ar necesita un probatoriu mai amplu, inadmisibil în procedura ordonanței de plată. Or, dacă s-ar lămuri, de pildă, că anularea s-a produs doar raportat la partea de penalități, cealaltă parte, a debitului principal, ar putea fi pusă în executare silită.

Scopul final al studiului la conceperea căruia au participat deopotrivă, deși pe secțiuni funcționale diferite, judecătoarea litigiului și soția directorului de la Van Oord a fost acela de a găsi deficiențe și de a propune soluții. În privința indicatorului ”soluționarea litigiilor comerciale”, au fost propuse soluții foarte bune. Însă ne permitem și noi, după istoria de mai sus, să propunem o soluție care ar normaliza lucrurile: aceeași oca pentru firmele românești și pentru cele străine. Păi ce-i cu bătaia asta de joc? Chiar suntem ultimii proști din lume?

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

(VIDEO) Scandal la Corsa. Angajați ai Primăriei Mangalia, denunțați la Poliție pentru distrugere și furt

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Mai mulți angajați ai Primăriei Mangalia, supravegheați chiar de șeful Poliției Locale, Mihai Angelescu, au tăiat împrejmuirea și bariera metalică de la parcarea hotelului Corsa din localitate. Acțiunea a avut loc vinerea trecută, înaintea minivacanței de Rusalii. Reprezentanții societății Eco Corsa SRL, care administrează parcarea, spun că acțiunea Primăriei Mangalia a fost abuzivă, deoarece autoritatea locală nu a prezentat un ordin de demolare, așa cum ar fi fost legal. Ca urmare, aceștia au solicitat intervenția Poliției Naționale, prin apel la 112, și au depus plângere penală pentru distrugere și furt calificat. După intervenția Poliției Naționale, acțiunea a fost suspendată, însă a fost reluată la scurt timp, până la tăierea tuturor stâlpilor împrejmuirii. Oamenii Primăriei au încărcat elementele metalice într-o camionetă, astfel acestea fiind evacuate din zonă. Până la finalul acțiunii, Primăria nu a comunicat un ordin de demolare către societate.

Primăria vrea să pună laba pe pământ, de doi ani de zile

De doi ani, Primăria Mangalia se chinuie să pună mâna pe parcarea Hotelului Corsa de pe faleza orașului. Terenul parcării aparține municipalității. Însă din 2005 face parte din contractul de asociere nr. 1710/28.04.2005 încheiat pe un termen de 23 de ani cu Eco Corsa SRL, societatea care deține hotelul Corsa. La debutul asocierii, Eco Corsa a obținut certificat de urbanism, autorizație de construire și proces-verbal de recepție finală, pentru amenajarea parcării. An de an, societatea a exploatat activul și a vărsat cota de profit stabilită prin contract. Însă în ultimii doi ani, Primăria a transmis societății mai multe notificări, în care a arătat că asocierea este neprofitabilă. Eco Corsa SRL a ripostat de fiecare dată, probând că s-a ținut o contabilitate separată pentru acest activ, că s-a realizat profit și că s-a vărsat la timp cota contractuală către bugetul local.

Rezilierea unilaterală, interzisă expres prin contract

Pe 11 iunie 2019, invocând aceleași argumente, Primăria a trimis o ultimă adresă, prin care a notificat denunțarea unilaterală a contractului de asociere din anul 2005 și a somat societatea să dezafecteze împrejmuirea în termen de 24 de ore. Rezilierea unilaterală era interzisă expres prin articolul 15 din contractul de asociere 1710/28.04.2005, care reprezintă ”legea părților”. ”Contractul nu poate fi denunțat unilateral. Se va acționa de comun acord sau prin instanță la eliberarea terenului de orice sarcini” – scria în contract. De asemenea, ”legea părților” mai stipula, la articolul 18, că ”orice neînțelegere decurgând din interpretarea și aplicarea prevederilor prezentului contract vor fi soluționate pe cale amiabilă, dar nu mai târziu de 30 de zile de la apariția lor. În cazul în care nu se ajunge la un acord pe cale amiabilă, neînțelegerile vor fi soluționate de către instanțele judecătorești competente.”.

În ziua în care a primit notificarea prin care era călcat în picioare contractul părților, Eco Corsa a deschis o acțiune în instanță, în care a cerut să i se constate drepturile. De asemenea, a obținut certificat de grefă și a transmis Primăriei aceste documente, cu specificarea că se opune rezilierii unilaterale a contractului.

Golănește, fără ordin de demolare

Societatea nu a mai primit niciun răspuns scris. În schimb, pe 14 iunie 2019, în debutul minivacanței de Rusalii, angajații Primăriei au descins cu flexuri, generator de curent electric și camionetă de transport la parcarea hotelului Corsa. Reprezentanții firmei au aflat de acțiune… după zgomot. Deși au solicitat un ordin de demolare sau orice alt document prin care a fost autorizată intervenția care se consuma sub ochii lor, nu au primit nimic. În aceste condiții, societatea a cerut intervenția Poliției Naționale, prin apel la 112. Mai mult, au depus plângere penală pentru distrugere și furt calificat. După intervenția Poliției Naționale, acțiunea a fost sistată pentru scurt timp, însă a fost apoi reluată până la dezafectarea integrală a împrejmuirii și a barierei de acces. Elementele metalice au fost încărcate de oamenii Primăriei într-o camionetă, fiind duse într-o locație necunoscută. Până la finalul acțiunii, societatea nu a primit ordinul de demolare, care este act administrativ și care, în mod obligatoriu, trebuia să cuprindă un termen de contestație. Neavând actul, Eco Corsa nu a avut ce să atace la instanță, ca să poată cere, în mod accesoriu, o ordonanță de sistare a acțiunii. În clipul atașat, puteți observa atitudinea uluitoare a agenților de la Poliția Națională, care, fiind vădit că se află în fața unei acțiuni abuzive, nu au mișcat un deget ca să sisteze faptele de natură penală. Mai mult, agentul Poliției Naționale a procedat la legitimarea unui singur participant la acțiunea abuzivă, doar ca urmare a protestelor administratorului Eco Corsa SRL, Liliana Becheru.

Protestul unui om de afaceri din Mangalia

”M-am nascut la malul mării și aici vreau să rămân. Trăiesc in Mangalia de jumătate de veac, îmi iubesc orașul și prin toată ființa mea trec valuri, brize și gustul sărat amărui al mării. Aici am mamă, frați, copii, aici am prieteni de-o viață. Cu cinste și îngăduință am respectat întotdeauna tot ce înseamnă autoritate, învățându-i pe copiii mei să cunoască legile și să le respecte. În activitatea pe care o desfășor am înțeles întotdeauna să-mi achit toate datoriile la timp, fără întârzieri, chiar dacă uneori nu am fost de acord cu modul de calcul. Am achitat în ultimii ani la bugetul de stat, personal, sau prin firmele pe care le administrez, bani cât pentru a construi o gradiniță sau o școală. 
Ca cetățean îmi aduc prinosul meu cum pot eu mai bine, conducând o asociație care a făcut mult bine cetățenilor orașului.
Astăzi am asistat și am fost parte a unui abuz și ale unor grave încălcări legale, făcute de Primărie care , fără să prezinte vreun act, fără să ne informeze în vreun fel, au purces la distrugerea unor bunuri personale. 
Pentru ce plătim taxele?
Și de ce să fim victimele abuzurilor doar pentru că… așa vrea primarul ( așa ni s-a spus)?
Până unde s-a ajuns?
În orașul Mangalia sunt doar 4 ( patru) investitori in turism născuți/ crescuți aici. De ce? Pentru că administrația nu numai că nu încurajează investitorii locali, ci face tot posibilul să-i extermine.
Vă informăm, domnule Primar, că dumneavoastră sunteți doar un administrator trecător al urbei, nu stăpânul ei.” – a scris Liliana Becheru, pe Facebook, în ziua demolării.

Modul operandi: demolarea de la Rusaliile din 2013

Trebuie să mai spunem că, în anul 2013, tot de Rusalii, Primăria Mangalia a procedat la demolarea a 30 de clădiri în Bazarul Prichindel din Neptun, fără a comunica societăților care dețineau construcțiile un ordin de demolare. Vedeți AICI un articol pe această temă. Se pare că demolarea de Rusalii este un modus operandi.

Am solicitat Primăriei Mangalia un punct de vedere față de cele întâmplate, solicitând ca acesta să ne fie furnizat până astăzi la ora 12. Autoritatea Locală nu a răspuns solicitării noastre, ignorând-o cu desăvârșire, așa cum a mai făcut în trecut de mai multe ori, chit că Legea 544/2001 nu este facultativă. Totuși, în situația în care Primăria Mangalia va trimite răspuns la întrebările noastre, îl vom publica aici de îndată.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Păienjenișul de interese de la stârpirea țânțarilor din Năvodari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O firmă angajată de Primăria Năvodari, fără licitație publică, a început acțiunea de stârpire a țânțarilor din acest oraș. Contractul de dezinsecție terestră a fost semnat pe 28 mai 2019 și are o valoare de 134.264 de lei plus TVA. Potrivit anunțului urcat în SICAP de autoritatea contractantă, prețul corespunde unei cantități de 1.040 (o mie patruzeci) de hectare de teren. Suprafața efectivă pe care se va realiza combaterea cu substanțe toxice a faunei reziduale de țânțari, muște, căpușe, ploșnițe, păianjeni și alte artropode este de 65 de hectare. Însă stropirile se repetă 16 săptămâni la rând, până când suprafața totală prestată  va ajunge la 1.040 de hectare.

Acțiunea de stârpire a țânțarilor a început pe 10 iunie 2019. Mai jos vedeți două din fotografiile date publicității de Primăria Năvodari.

 

Societatea Partener Construct General SRL, chemată pe sprânceană să ucidă insectele timp de 16 săptămâni la rând, s-a lipit și de alte două contracte, tot fără licitație publică și tot la fel de avantajoase, cu Primăria din Năvodari. Primul dintre acestea a fost încheiat pe 15 mai 2019, la o valoare de 129.409 lei plus TVA. De acești bani, societatea trebuie să toaleteze 700 de arbori. Al doilea contract are ca obiect cosirea ierbii și a fost încheiat pe 30 mai 2019, la o valoare de 135.000 de lei plus TVA. Prețul corespunde unei cantități de 90 de hectare de iarbă. De fapt, este vorba de o suprafață de 45 de hectare, care va fi cosită de două ori în această vară. Vorbim aici de spațiile verzi adiacente bulevardului Mamaia Nord, spre Constanța și cele din zona bulevardului Năvodari, spre Lumina.

Valoarea cumulată a celor trei contracte atribuite fără licitație publică este de 398.673 de lei plus TVA.

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, Partener Construct General SRL este o societate înființată în  anul 2013. Aceasta funcționează la mansarda unei case de pe strada Muzicii din Năvodari și are ca obiect principal de activitate ”Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat”. În anul 2017, firma a derulat afaceri de 6,7 milioane de lei, cu 76 de angajați. Datele financiare pentru anul 2018 nu sunt disponibile. Potrivit Registrului Comerțului, afacerea este deținută de Gabriela Ursu, de 32 de ani, și de Maria-Magdalena Bîlea, de 44 de ani.

Presa locală constănțeană a relatat că Partener Construct General SRL a derulat în anul 2017 un contract extrem de avantajos cu Uzina Teromoelectrică Midia SA Năvodari, cea care livrează agentul termic primar către Termica Distribuție SRL Năvodari, societatea Consiliului Local.

Tot din 2017 datează și un anunț al unui executor judecătoresc, prin care se aducea la cunoștința publicului faptul că Partener Construct General SRL a adjudecat imobilul de pe strada Muzicii nr. 63, Năvodari, în care societatea își avea deja sediul social, la mansardă. Clădirea fusese scoasă la vânzare de executorul judecătoresc la cererea Băncii Transilvania, care avea de recuperat o sumă importantă de bani de la proprietarul casei, Marian Găliceanu, și de la ruda acestuia, Manuel Găliceanu. În 2018, licitația pentru vânzarea imobilului a fost reluată, după ce executorul judecătoresc a constatat că Partener Construct General SRL a fost un fals adjudecatar. Intuim că firma s-a implicat pentru a amâna de fapt momentul înstrăinării imobilului către un terț, plătind doar taxa de participare și refuzând apoi să achite prețul licitat.

Marian Găliceanu, proprietarul casei în care funcționează firma care cosește iarba, tunde copacii și stârpește țânțarii din Năvodari, a fost reținut timp de 24 de ore de organele judiciare în septembrie 2013, alături de Vasile Alexandru Manu, fost director la Termica Distribuție Năvodari, într-un dosar de conflict de interese.

Parchetul Curții de Apel Constanța a comunicat atunci că a propus arestarea preventivă a lui Vasile Alexandru Manu pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese ”constând în aceea că în calitate de director la SC TERMICA DISTRIBUŢIE NĂVODARI SRL, persoana juridică la care asociat unic este oraşul Năvodari, a încheiat contracte cu SC CSI ENERGO ELECTRIC SRL, în perioada 2011 – 2013, prin care s-au realizat foloase materiale pentru ginere său Găliceanu Marian, administrator la societatea comercială beneficiară a contractelor încheiate”. Aceeași propunere de arestare preventivă a fost înaintată și pentru Marian Găliceanu, urmărit pentru complicitate la conflictul de interese. Instanța de judecată nu a încuviințat arestarea preventivă, însă a aprobat instituirea controlului judiciar în privința celor doi.

În comunicatul PCA Constanța se mai preciza că firma lui Găliceanu fusese implicată în lucrări de reamenajare a sensului giratoriu de la intersecția străzilor Albinelor și Constanței (în care se află grupul statuar al pescarului aruncând năvodul din mahună), dar și într-un contract care viza închirierea de utilaje și mijloace de transport către Termica Distribuție. În perioada 4 ianuarie 2012 – 17 iunie 2013, firma ginerelui a primit de la întreprinderea publică administrată de socru suma de 690.146,59 de lei.

Trebuie să mai spunem că Vasile Alexandru Manu este coinculpat alături de Nicolae Matei și de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu în dosarul retrocedărilor, fiind acuzat de încălcarea legii cu privire la finanțarea clubului de fotbal Săgeata Năvodari.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Vama Veche. Primăria Limanu a amplasat 12 chioșcuri, urâte ca naiba, pe buza plajei (VIDEO)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Nu se mai termină chiloțăria de pe litoral. La Vama Veche, administrația locală a comunei Limanu a decis să amplaseze 12 chioșcuri, urâte ca naiba, pe strada Falezei, la limita plajei. Vorbim de cea mai bună zonă din Vama Veche, acolo unde există investiții private de sute de mii de euro în hoteluri, restaurante și terase. Antreprenorii locali își vor pierde vadul, în favoarea chioșcarilor. În clipul de mai jos puteți vedea momentul amplasării hidoșeniilor comerciale pe buza plajei din Vama Veche.

Inițiativa de a face loc unor chioșcuri în proximitatea celei mai frumoase plaje de pe litoralul românesc i-a aparținut primarului PSD-ist al comunei Limanu, Daniel Georgescu. Pe 8 august 2017, acesta a semnat în numele Primăriei Limanu un contract de furnizare produse, prin care a cumpărat 21 de chioșcuri din lemn pentru comerț stradal. Un an mai târziu, mai exact pe 15 mai 2018, Georgescu a venit în fața Consiliului Local Limanu cu un proiect de hotărâre referitor la aprobarea procedurii de închiriere a 17 chioșcuri situate în satul 2 Mai, pe strada Gheorghe Bunoiu și a patru chioșcuri situate în Vama Veche, pe strada Ion Creangă și strada Falezei.  În facsimil, puteți citi HCL 66/15.05.2018.

Download (PDF, 56KB)

Documentul de mai sus a fost postat pe site-ul Primăriei Limanu. Din nefericire, HCL-urile adoptate în 2019, nu au mai fost urcate pe site. Din acest motiv, nu știm dacă în anul curent s-a adoptat o hotărâre prin care s-a majorat numărul de chioșcuri pe strada Falezei. În schimb, tot pe site am găsit anunțul publicat de Primăria Limanu pe 20 mai 2019, privind organizarea licitației de închiriere a 12 chioșcuri în Vama Veche.

Download (PDF, 40KB)

Deși am încercat să obținem un punct de vedere de la primarul din Limanu, Daniel Georgescu, acesta nu a răspuns apelurilor noastre. În schimb, la telefonul fix al autorității locale o funcționară ne-a lămurit că nu ne poate da relații decât despre taxele și impozitele locale, conducătorii instituției fiind plecați pe teren.

Contactat telefonic, fostul primar al localității, Nicolae Iustin Urdea, care este consilier local în mandatul actual, ne-a declarat că nu știe dacă s-a adoptat o hotărâre de Consiliu Local cu privire la suplimentarea numărului de chioșcuri din Vama Veche. Acesta a precizat că s-a întâmplat de două sau trei ori să lipsească de la ședințele de Consiliu, însă la niciuna din ședințele la care a participat nu s-a pus în discuție un proiect de suplimentare a numărului de chioșcuri. Acesta a opinat că s-ar fi impus o analiză mai atentă și o dezbatere mai aplicată cu privire la oportunitatea amplasării de chioșcuri. ”Sunt consumatori mulți în Vama Veche. Dar această inițiativă de a se amplasa baterii de chioșcuri în fața clădirilor în care s-au investit sute de mii de euro cred că merita o analiză mai atentă și o dezbatere aplicată” – a declarat Urdea pentru Ordinea.Ro.

În situația în care primarul actual din Limanu va dori să exprime un punct de vedere cu privire la oportunitatea acestei decizii controversate, îl vom publica de îndată.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: