Connect with us

Exclusiv

Ocaua justiției de la Constanța. Pentru străini mumă, pentru români ciumă

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Ceea ce se întâmplă în această perioadă într-unul din cele mai cunoscute litigii de la Constanța aruncă o pată de rușine pe obrazul justiției. Vorbim aici de litigiul dintre Comprest Util (România) și Van Oord (Olanda). Reclamând faptul că a fost țepuită cu un milion de euro, compania românească a obținut pe 31 ianuarie a.c. o ordonanță de plată împotriva olandezilor, la Tribunalul Constanța. De asemenea, Curtea de Apel Constanța, într-un alt dosar de judecată, a dispus începerea procedurii de insolvență împotriva Van Oord, pentru aceeași datorie de un milion de euro, provenită dintr-o factură neachitată integral, din noiembrie 2015.

O hotărâre definitivă, care nu era deloc definitivă

În luna martie, olandezii au atacat ordonanța de plată cu o acțiune în anulare, la Tribunalul Constanța. Dosarul a fost repartizat unui complet condus de judecătoarea Elena Alina Marin. Încă de la debutul procesului, instanța a soluționat în termen de o săptămână (rețineți: o săptămână!) o cerere accesorie, de urgență, formulată de Van Oord. Astfel, prin hotărâre definitivă s-a dispus suspendarea executării ordonanței de plată, până la soluționarea cererii principale de anulare. Cu alte cuvinte, Comprest Util era legată de mâini, fără a mai putea executa silit firma olandeză pentru datoria de un milion de euro, până la soluționarea cererii principale de anulare a ordonanței de plată.

Argumentând că, potrivit legii, nu se putea pronunța o hotărâre definitivă, ci doar una supusă căii de atac, firma românească a declarat apel pe 16 aprilie 2018. Era un apel beton – cum se spune în jargonul avocățesc – pe care orice slujitor al dreptului, inclusiv cele două judecătoarea, putea să-l evalueze dintr-o privire ca deplin întemeiat. Probabil din acest motiv, apelul a fost înaintat la Curte după luni grele de așteptare, primind termen de judecată abia pe 18 iulie 2018. La data stabilită, Curtea de Apel Constanța a constatat ceea ce era de domeniul evidenței, și anume că hotărârea definitivă nu era deloc definitivă. Așadar, a fost o eroare. Însă aceasta și-a produs efectele, protejându-i pe olandezi în fața executării silite.

O excepție băgată sub preș

Același complet de judecată de la Tribunalul Constanța nu doar că a suspendat executarea ordonanței printr-o hotărâre eronată, dar a dispus și anularea acesteia în condiții de-a dreptul contradictorii, pe 28 iunie 2018. Alături de alți colegi din presă, interesați de această luptă dintre o firmă locală ridicată prin muncă și un colos occidental care și-a deschis sucursala din România în casa unor foști judecători din Constanța (vezi aici), am asistat la termenul final al acestui proces. Or, jumătate din timpul alocat dezbaterilor a fost dedicat excepției puterii de lucru judecat invocate de firma românească. În esență, aceasta cerea ca Tribunalul să țină cont de hotărârea instanței superioare, a Curții de Apel, prin care s-a stabilit definitiv calitatea de debitoare a firmei Van Oord și caracterul cert, lichid și exigibil al datoriei de un milion de euro către Comprest Util. De asemenea, firma constănțeană a cerut să se țină cont și de o hotărâre mai veche a judecătorului sindic al Tribunalului București, din interpretarea căreia reiese deslușit că debitorul obligației de plată către Comprest Util este firma Van Oord.

Potrivit legii, o instanță inferioară nu poate contrazice o decizie definitivă a unei instanțe superioare în grad. O astfel de practică ar reprezenta o violare a principiului securității raporturilor juridice, dar și o dovadă de încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil. Regula nu putea fi încălcată. Poate de aceea, completul inferior de la Tribunal a ignorat cu desăvârșire hotărârea instanței superioare și a omis în mod grav să se pronunțe asupra excepției puterii de lucru judecat. Dovadă este chiar dispozitivul hotărârii pronunțate pe 28 iunie 2018, așa cum apare pe portalul instanțelor de judecată, în care nu se consemnează nicio soluție față de excepția ridicată de Comprest Util. După acest flit pe față, instanța s-a pronunțat pe toate, dar pe toate, excepțiile ridicate de Van Oord, ca să fie clară pentru oricine diferența de tratament. Dacă se întâmpla invers, și ar fi fost încălcate drepturile procesuale ale olandezilor, ar fi ieșit scandal internațional.

Ocua mică și ocauna mare

Șocați de această bătaie de joc, reprezentanții Comprest Util au cerut lămurirea dispozitivului sentinței și îndreptarea omisiunii nepronunțării în privința excepției puterii de lucru judecat. Lămurirea este o procedură de urgență, reglementată ca atare de articolul 443 din Codul de Procedură Civilă. Acum, amintiți-vă ce v-am rugat mai sus să rețineți: că la urgența invocată de Van Oord, instanța s-a pronunțat într-o săptămână. Așadar, aceasta a fost ocaua folosită pentru olandezi. În schimb, la cererea la fel de urgentă de lămurire a dispozitivului omisiv și contradictoriu formulată de firma românească, instanța a folosit altă oca, stabilind termen de judecată, nu după o săptămână, ci după luni grele, pe 24 septembrie 2018. Evocând tocmai caracterul de urgență al procedurii, Comprest Util a depus o cerere de preschimbare a termenului, reușind astfel să aducă procesul pe 24 iulie.

A venit apa caldă? A venit, da’ e rece!

La termenul cu pricina, președinta de până atunci a completului a făcut rocadă cu judecătoarea Claudia Bojin.  De ce n-a rămas Marin președintă rămâne deocamdată un mister. Însă, în mod cert, completul, sub conducerea Claudiei Bojin, a refuzat să judece cererea, acordând un nou termen ”urgent” pentru… 20 septembrie 2018. Cu alte cuvinte, instanța a anulat preschimbarea termenului, aruncând înapoi procesul la sfârșitul lunii septembrie. Această manieră amintește de un banc de la Radio Erevan: ”A venit apa caldă?  A venit, da’ e rece!”.

Instanța a motivat că ar fi necesară atașarea dosarului de fond – care era deja atașat. De asemenea, a motivat că nu s-ar fi scurs cele 30 de zile în care urmează, obligatoriu, să se redacteze considerentele hotărârii – deși această opreliște nu este menționată în lege. Lămurirea se referă la dispozitiv, care există, iar nu la considerentele ce urmează a fi redactate. Chiar și în ipoteza în care motivele de amânare ar fi fost justificate, ștergând cu buretele aspectele pomenite mai sus, obligația urgenței rămânea în picioare. Căci judecătorii sunt obligați să respecte legea comună tuturor, iar nu o lege inventată ad-hoc.

Judecătoarea litigiului cu Van Oord și soția directorului Van Oord, experte la un raport al Băncii Mondiale

Ca o ironie de zile mari, judecătoarea Claudia Bojin, cea care a apreciat că urgența se măsoară în luni grele, a făcut parte din rândul colaboratorilor externi ai Băncii Mondiale, care au măsurat durata medie a proceselor comerciale și a procedurilor de executare silită la Constanța. Vorbim aici de raportul Doind Business 2017, care a vizat ”compararea reglementărilor comerciale aplicabile companiilor locale în 22 de orașe din Bulgaria, România și Ungaria cu alte 187 de țări”. Printre cele 22 de localități incluse în studiu s-a numărat și Constanța. Indicatorii măsurați au fost constituirea unei societăți comerciale, obținerea autorizațiilor de construire, racordarea la rețeaua de electricitate, înregistrarea transferului dreptului de proprietate și soluționarea litigiilor comerciale. Printre colaboratorii Băncii Mondiale la realizarea acestui raport s-a numărat și Cristina Stamat, de la Primăria Constanța, care este soția managerului sucursalei Van Oord Constanța.

Judecătoarea Claudia Bojin a fost colaborator extern la realizarea studiului în privința măsurării duratei medii a proceselor comerciale. Raportul a stabilit că un litigiu comercial (proces + executare) se soluționează, în medie,  la Constanța, în 495 de zile (un an și 4 luni). Așa o fi, însă doar în medie, căci în situația particulară a litigiului despre care vorbim în articolul de față, creanța nu a fost executată silit nici în momentul de față, deși datează din anul 2015. Ba mai mult, judecătorii au comis erori care i-au protejat pe țepari de executarea silită. Iar cum se joacă ping-pong cu termenele de judecată, urgența impusă de lege fiind măsurată în luni grele, în beneficiul – desigur tot întâmplător – al olandezilor.

Spunem aceasta deoarece, în afara remedierii omisiunii de pronunțare pe excepția puterii de lucru judecat, firma românească mai cere să se lămurească dacă ordonanța de plată a fost anulată în tot sau în parte. Pe lege, nu există instituția anulării generice. Anularea trebuia să se dea fie în tot – raportat la suma principală plus penalități de întârziere, fie în parte – în ipoteza că s-ar înlătura penalitățile pe motiv că ar necesita un probatoriu mai amplu, inadmisibil în procedura ordonanței de plată. Or, dacă s-ar lămuri, de pildă, că anularea s-a produs doar raportat la partea de penalități, cealaltă parte, a debitului principal, ar putea fi pusă în executare silită.

Scopul final al studiului la conceperea căruia au participat deopotrivă, deși pe secțiuni funcționale diferite, judecătoarea litigiului și soția directorului de la Van Oord a fost acela de a găsi deficiențe și de a propune soluții. În privința indicatorului ”soluționarea litigiilor comerciale”, au fost propuse soluții foarte bune. Însă ne permitem și noi, după istoria de mai sus, să propunem o soluție care ar normaliza lucrurile: aceeași oca pentru firmele românești și pentru cele străine. Păi ce-i cu bătaia asta de joc? Chiar suntem ultimii proști din lume?

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Claudiu Palaz și Horia Constantinescu s-au întâlnit la o cafea… de taină

Mihaela Tîrpan

Publicat

la data de

Scris de

Oficial, Caludiu Palaz și Horia Constantinescu nu au nimic de împărțit. Nici poziții publice, nici valori comune, nici vreo dușmănie! Pur și simplu, cei doi par să fie din povești diferite. Peter Pan nu apare în povestea Croitorașului cel Viteaz. Neoficial, însă, această perspectivă ar putea fi răsturnată de o fotografie transmisă redacției Ordinea.Ro, în care cei doi sunt surprinși la o cafea… de taină, discutând aprins.

Această legătură, până acum necunoscută publicului, ne-a făcut să săpăm mai adânc. Așa am descoperit că Palaz și Constantinescu au, totuși, contrar percepției de la care am pornit, un punct de joncțiune. Acesta se numește: Costinești. La alegerile trecute, PMP-ul lui Palaz a avut un candidat redutabil la Costinești, în persoana lui Dorin Jeanu. Acesta a scos un scor electoral foarte bun, de 30,65%, ceea ce, se pare, a diminuat șansele cât se poate de reale ale PSD-istului Horia Constantinescu de a ajunge primar în stațiunea tineretului, acolo unde deținea o afacere înfloritoare. Afacerea există și acum, dar Horia Constantinescu a trecut-o pe mâna familiei sale, pentru a se putea ocupa de controalele de la OPC. Din această perspectivă, întâlnirea celor doi la o cafea ar putea fi o tatonare reciprocă sau poate un început de negociere pentru pozițiile pe care le vor exprima și susține în perspectiva alegerilor locale din 2020. Horia Constantinescu a pierdut trenul de a ajunge prefect al județului Constanța și, se pare, a renunțat la ideea de a candida la Primăria Constanța – idee lansată în spațiul public fără un suport probator, dar menținută într-o zonă de ambiguitate chiar de către cel vizat de acest zvon, care nu a dezmințit niciodată tranșant un astfel de plan. În sfârșit, Constantinescu a sprijinit, conform surselor noastre, numirea lui Gabriel Diceanu la conducerea BTT Costinești. S-a întors acesta la mai vechea sa iubire, Costineștiul? Își pregătește o nouă candidatură? Până la urmă, oare ce a discutat cu Palaz?

Am încercat să găsim răspunsuri la aceste întrebări, contactându-i pe cei doi politicieni. Iată ce ne-au declarat aceștia:

Horia Constantinescu: “Puteți să publicați fotografia și fără declarația mea. Există viață și după activitățile politice. Am băut o cafea, nimic altceva. Mă consider un om responsabil mintal încât să nu fac strategii politice cu doi ani înainte de alegeri. În doi ani multe se pot schimba, inclusiv din punct de vedere legislativ.”

De partea cealaltă, mult mai deschis spre spre dialog a fost vicele Consiliului Județean Constanța. A recunoscut și că a discutat politică și administrație cu Horia Constantinescu, spre “binele Costineștiului”.

Claudiu Palaz: “Horia Constantinescu îmi e prieten. A fost o cafea a prieteniei. Nu pot să ascund, de asemenea, nici faptul că am discutat politică. Ne interesează pe amândoi cum merg lucrurile în Costinești, deci am discutat despre activitățile publice de acolo.”

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: