Connect with us

Exclusiv

Olandezii care au extins plajele au fost obligați de Tribunalul Constanța să plătească un milion de euro unui antreprenor local

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Tribunalul Constanța a obligat compania Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda, sucursala România, să achite o factură din 16 noiembrie 2015 și dobândă legală către un antreprenor român care a contribuit la lucrarea de extindere a plajelor turistice.  În total, multinaționala va trebui să achite 4.651.806 lei. Ordonanța de plată a fost emisă pe 31 ianuarie 2018.

O lucrare de 85 de milioane de euro

Fiind un nume de referință la nivel internațional, Van Oord a participat în anul 2012 la licitația pentru proiectul de ”Execuție lucrări pentru protecția și reabilitarea părții sudice a litoralului românesc al Mării Negre”. Însă nu a participat în mod individual, ci în asociere cu Societatea de Construcții în Transporturi București SA (SCT), controlată de controversatul Horia Simu. ”Pedigree”-ul acestuia nu a contat deloc pentru olandezi. Asociindu-se cu firma lui Simu, Van Oord a câștigat patru loturi funcționale, din cele cinci scoase la licitație, respectiv Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord. În acest fel, consorțiul în cauză a semnat pe 2 iulie 2013 contracte în valoare cumulată de 327.705.452 de lei, adică 72,8 milioane de euro, la care se adăuga TVA. Pe parcursul execuției lucrărilor, consorțiul a beneficiat de sume suplimentare din partea beneficiarului. Astfel, pe 15 decembrie 2015, cu doar câteva zile înainte de recepția finală a lucrării, autoritatea contractantă a încheiat contracte de lucrări suplimentare pentru toate cele patru loturi ale Van Oord, după cum urmează:

Tomis Nord + 16.735.228,78 ron

Tomis Centru + 9.069.38,96 ron

Tomis Sud + 11.962.157,20 ron

Eforie Nord + 17.517.357,95 ron.

În total: 55.284.130,89 de lei, ceea ce însemna 12,2 milioane de euro. Sumele sunt fără TVA. Cu majorări cu tot, contractele consorțiului Van Oord – SCT au ajuns la valoarea de 85 de milioane de euro fără TVA.

Blocaje de plăți

O mare parte din lucrările incluse în aceste contracte au fost executate de societatea constănțeană Comprest Util SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. În acest sens, pe 8 noiembrie 2013, Comprest a semnat cu SCT două contracte de furnizare de materiale cu punere în operă. Vorbim aici de blocuri de piatră de duritate crescută, betoane și prefabricate din beton certificate internațional, în speță acropode și stabilopozi. ”Furnizorul” a pus materialele în operă, sub formă de diguri marine. Aceasta era partea cea mai dificilă din proiect. Cu toate că ducea greul lucrării, Comprest Util s-a pomenit frecvent cu blocaje de plăți. SCT-ul dădea vina pe Van Oord, iar olandezii dădeau vina pe Horia Simu. În mai multe rânduri, Comprest Util a oprit lucrul pe șantier. Presați de termenul scadent, Van Oord și SCT s-au pus de acord și au deblocat plățile. Însă la SCT erau probleme economice foarte grave, deoarece societatea lui Simu intrase într-o spirală a datoriilor. Mai mulți creditori au depus cereri de insolvență.

Acordul Tripartit și sacii din căruță

Ca să nu se compromită proiectul de extindere a plajelor, pe 27 ianuarie 2015, cele trei părți implicate au semnat un Acord Tripatrit. Apoi, pe 27 iulie 2015, Van Oord și SCT au semnat un adendum la contractul lor de consorțiu. Cele două documente spuneau în esență că facturile emis de Comprest Util vor fi plătite de Van Oord, în baza instrucționărilor de plată emise de SCT. Van Oord urma să devină proprietarul pietrei puse în opera digurilor, abia după efectuarea plăților. Cu cele două instrumente juridice în mână, Comprest și-a încasat banii la timp și a terminat lucrarea înainte de termen. Ultima factură emisă, având seria COMPR și numărul 90198/16.11.2015, a intrat și ea în plată, secvențial, adică în tranșe. Van Oord a plătit o mare parte din suma facturată, însă a rămas un rest de plată de 3.950.026,16 lei. Pe 29 decembrie 2015, plajele extinse au fost recepționate de Apele Române, fără a se ține cont de faptul că o parte din piatra pusă în operă, valorând 3.950.026,16 lei nu era proprietatea Van Oord, nefiind achitată. După ce s-au văzut cu sacii în căruță, olandezii au uitat pur și simplu să mai plătească marfa.

Procese în serie

Antreprenorul român a început o serie de litigii cu olandezii, pentru recuperarea acestei sume. În primul rând, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată din partea Judecătoriei Constanța. Însă, în mod paradoxal, un judecător de la această instanță a apreciat că Van Oord nu are calitate procesuală pasivă. Ulterior, Comprest Util a deschis alte două procese. În primul a cerut constatarea stării de insolvență a Van Oord România, în fața Tribunalului Constanța. În acest dosar, a depus cerere de intervenție și SCT București SA, prin administrator judiciar, reclamând faptul că, la rândul ei, nu și-a încasat toți banii cuveniți pentru lucrările de extindere a plajelor. În al doilea proces, societatea din Constanța a cerut să se înscrie la masa credală a SCT, care se afla în stare de insolvență, sub autoritatea judecătorului sindic de la Tribunalul București, cu suma de 3.950.026,16 lei. Judecătorul sindic de la Tribunalul București a stabilit însă că suma în cauză este datorată de Van Oord, iar nu de SCT. În baza acestei constatări, Comprest Util a deschis al patrulea proces, în materia ordonanței de plată, la Tribunalul Constanța. Pe 31 ianuarie a.c., instanța constănțeană a obligat firma olandeză să achite către Comprest Util 4.651.806 lei, reprezentând debitul principal de 3,9 milioane de lei și dobânda legală de peste 700.000 de lei.

Van Oord s-a îmbolnăvit de metehne balcanice

La nivel internațional Van Oord se bucură de o reputație impecabilă. Cu toate acestea, filiala din România, condusă de români, cu metehne cât se poate de românești, a ajuns să păteze acest nume. Țeapa de un milion de euro  nu a doborât firma Comprest Util, care este una din cele mai puternice din țară, fiind an de an în topurile de specialitate ale Camerei de Comerț și Industrie a României, fiind în plus acreditată ca firmă partener NATO. Însă o firmă mai mică, fără un astfel de istoric în spate, ar fi fost pusă pe butuci, dacă ar fi fost obligată să plătească impozite la această sumă facturată, așa cum a făcut Comprest, și apoi să lupte în patru procese, timp de doi ani de zile, pentru a încasa rezultatul muncii sale. Trebuie să mai spunem că, în urmă cu un an, expertul de mediu care a întocmit studiile de specialitate pentru Van Oord a reclamat, la rândul său, în cadrul unei dezbateri de mediu, că a fost țepuit de Van Oord. De asemenea, asociația ecologistă Mare Nostrum a făcut vorbire, printr-un reprezentant al ei, despre micul dezastru lăsat pe fundul mării în perimetrele marine din care olandezii au extras nisipul folosit la prima etapă de extindere a plajelor. În ciuda acestor semnale negative, compania din Olanda nu a manifestat nicio tulburare vizavi de conduita surcursalei de la Constanța. În prezent, Van Oord se pregătește să participe la licitația pentru etapa a doua de extindere a plajelor, care are o valoare estimată de un miliard de euro.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: