Exclusiv Slide

Olandezii care au extins plajele au fost obligați de Tribunalul Constanța să plătească un milion de euro unui antreprenor local

feb. 02, 2018 Adrian Cârlescu

Tribunalul Constanța a obligat compania Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda, sucursala România, să achite o factură din 16 noiembrie 2015 și dobândă legală către un antreprenor român care a contribuit la lucrarea de extindere a plajelor turistice.  În total, multinaționala va trebui să achite 4.651.806 lei. Ordonanța de plată a fost emisă pe 31 ianuarie 2018.

O lucrare de 85 de milioane de euro

Fiind un nume de referință la nivel internațional, Van Oord a participat în anul 2012 la licitația pentru proiectul de ”Execuție lucrări pentru protecția și reabilitarea părții sudice a litoralului românesc al Mării Negre”. Însă nu a participat în mod individual, ci în asociere cu Societatea de Construcții în Transporturi București SA (SCT), controlată de controversatul Horia Simu. ”Pedigree”-ul acestuia nu a contat deloc pentru olandezi. Asociindu-se cu firma lui Simu, Van Oord a câștigat patru loturi funcționale, din cele cinci scoase la licitație, respectiv Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord. În acest fel, consorțiul în cauză a semnat pe 2 iulie 2013 contracte în valoare cumulată de 327.705.452 de lei, adică 72,8 milioane de euro, la care se adăuga TVA. Pe parcursul execuției lucrărilor, consorțiul a beneficiat de sume suplimentare din partea beneficiarului. Astfel, pe 15 decembrie 2015, cu doar câteva zile înainte de recepția finală a lucrării, autoritatea contractantă a încheiat contracte de lucrări suplimentare pentru toate cele patru loturi ale Van Oord, după cum urmează:

Tomis Nord + 16.735.228,78 ron

Tomis Centru + 9.069.38,96 ron

Tomis Sud + 11.962.157,20 ron

Eforie Nord + 17.517.357,95 ron.

În total: 55.284.130,89 de lei, ceea ce însemna 12,2 milioane de euro. Sumele sunt fără TVA. Cu majorări cu tot, contractele consorțiului Van Oord – SCT au ajuns la valoarea de 85 de milioane de euro fără TVA.

Blocaje de plăți

O mare parte din lucrările incluse în aceste contracte au fost executate de societatea constănțeană Comprest Util SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. În acest sens, pe 8 noiembrie 2013, Comprest a semnat cu SCT două contracte de furnizare de materiale cu punere în operă. Vorbim aici de blocuri de piatră de duritate crescută, betoane și prefabricate din beton certificate internațional, în speță acropode și stabilopozi. ”Furnizorul” a pus materialele în operă, sub formă de diguri marine. Aceasta era partea cea mai dificilă din proiect. Cu toate că ducea greul lucrării, Comprest Util s-a pomenit frecvent cu blocaje de plăți. SCT-ul dădea vina pe Van Oord, iar olandezii dădeau vina pe Horia Simu. În mai multe rânduri, Comprest Util a oprit lucrul pe șantier. Presați de termenul scadent, Van Oord și SCT s-au pus de acord și au deblocat plățile. Însă la SCT erau probleme economice foarte grave, deoarece societatea lui Simu intrase într-o spirală a datoriilor. Mai mulți creditori au depus cereri de insolvență.

Acordul Tripartit și sacii din căruță

Ca să nu se compromită proiectul de extindere a plajelor, pe 27 ianuarie 2015, cele trei părți implicate au semnat un Acord Tripatrit. Apoi, pe 27 iulie 2015, Van Oord și SCT au semnat un adendum la contractul lor de consorțiu. Cele două documente spuneau în esență că facturile emis de Comprest Util vor fi plătite de Van Oord, în baza instrucționărilor de plată emise de SCT. Van Oord urma să devină proprietarul pietrei puse în opera digurilor, abia după efectuarea plăților. Cu cele două instrumente juridice în mână, Comprest și-a încasat banii la timp și a terminat lucrarea înainte de termen. Ultima factură emisă, având seria COMPR și numărul 90198/16.11.2015, a intrat și ea în plată, secvențial, adică în tranșe. Van Oord a plătit o mare parte din suma facturată, însă a rămas un rest de plată de 3.950.026,16 lei. Pe 29 decembrie 2015, plajele extinse au fost recepționate de Apele Române, fără a se ține cont de faptul că o parte din piatra pusă în operă, valorând 3.950.026,16 lei nu era proprietatea Van Oord, nefiind achitată. După ce s-au văzut cu sacii în căruță, olandezii au uitat pur și simplu să mai plătească marfa.

Procese în serie

Antreprenorul român a început o serie de litigii cu olandezii, pentru recuperarea acestei sume. În primul rând, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată din partea Judecătoriei Constanța. Însă, în mod paradoxal, un judecător de la această instanță a apreciat că Van Oord nu are calitate procesuală pasivă. Ulterior, Comprest Util a deschis alte două procese. În primul a cerut constatarea stării de insolvență a Van Oord România, în fața Tribunalului Constanța. În acest dosar, a depus cerere de intervenție și SCT București SA, prin administrator judiciar, reclamând faptul că, la rândul ei, nu și-a încasat toți banii cuveniți pentru lucrările de extindere a plajelor. În al doilea proces, societatea din Constanța a cerut să se înscrie la masa credală a SCT, care se afla în stare de insolvență, sub autoritatea judecătorului sindic de la Tribunalul București, cu suma de 3.950.026,16 lei. Judecătorul sindic de la Tribunalul București a stabilit însă că suma în cauză este datorată de Van Oord, iar nu de SCT. În baza acestei constatări, Comprest Util a deschis al patrulea proces, în materia ordonanței de plată, la Tribunalul Constanța. Pe 31 ianuarie a.c., instanța constănțeană a obligat firma olandeză să achite către Comprest Util 4.651.806 lei, reprezentând debitul principal de 3,9 milioane de lei și dobânda legală de peste 700.000 de lei.

Van Oord s-a îmbolnăvit de metehne balcanice

La nivel internațional Van Oord se bucură de o reputație impecabilă. Cu toate acestea, filiala din România, condusă de români, cu metehne cât se poate de românești, a ajuns să păteze acest nume. Țeapa de un milion de euro  nu a doborât firma Comprest Util, care este una din cele mai puternice din țară, fiind an de an în topurile de specialitate ale Camerei de Comerț și Industrie a României, fiind în plus acreditată ca firmă partener NATO. Însă o firmă mai mică, fără un astfel de istoric în spate, ar fi fost pusă pe butuci, dacă ar fi fost obligată să plătească impozite la această sumă facturată, așa cum a făcut Comprest, și apoi să lupte în patru procese, timp de doi ani de zile, pentru a încasa rezultatul muncii sale. Trebuie să mai spunem că, în urmă cu un an, expertul de mediu care a întocmit studiile de specialitate pentru Van Oord a reclamat, la rândul său, în cadrul unei dezbateri de mediu, că a fost țepuit de Van Oord. De asemenea, asociația ecologistă Mare Nostrum a făcut vorbire, printr-un reprezentant al ei, despre micul dezastru lăsat pe fundul mării în perimetrele marine din care olandezii au extras nisipul folosit la prima etapă de extindere a plajelor. În ciuda acestor semnale negative, compania din Olanda nu a manifestat nicio tulburare vizavi de conduita surcursalei de la Constanța. În prezent, Van Oord se pregătește să participe la licitația pentru etapa a doua de extindere a plajelor, care are o valoare estimată de un miliard de euro.

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.