Exclusiv Slide

Războiul granitului de la Sibioara. Procesul dintre Prefect și clienții lui Ionel Hașotti a ajuns la final

ian. 31, 2018 Adrian Cârlescu

După 15 termene de judecată, procesul în care Prefectul județului Constanța cere anularea titlului de proprietate emis ilegal în perimetrul carierei de granit de la Sibioara, în beneficiul unor persoane reprezentate convențional de controversatul avocat Ionel Hașotti, a ajuns la final. O soluție pe fond se va pronunța pe 5 februarie a.c., așa cum se arată pe portalul instanțelor de judecată, în fișa sintetică a Dosarului nr. 23.037/212/2016.

Patru milioane de euro

Cariera de la Sibioara este una din cele mai importante din România. Specialiștii spun că filonul acesteia conține cea mai bună piatră pentru construcții hidrotehnice din Dobrogea. Ca dovadă, în perioada comunistă, blocurile de granit extrase de aici au fost folosit pentru extinderea Portului Constanța. În ultimii ani, aceeași carieră a livrat piatra pentru extinderea digului de larg al Portului Constanța, precum și pentru digurile construite în cadrul proiectului de extindere a plajelor din Constanța și Eforie Nord. Din punct de vedere juridic și comercial, cariera se află în exploatarea societății Somaco Construct SRL, care deține o licență de exploatare minieră exclusivă, emisă în anul 2001 în baza unei hotărâri de guvern. În 2005, părțile sociale ale SC Somaco Construct SRL au fost cumpărate de SC Comprest Util SRL, în baza unui credit bancar de patru milioane de euro. În 2009, proprietarul grupului de firme Comprest Util –  Somaco Construct, omul de afaceri Grigore Comănescu, a fost notificat de un executor judecătoresc. În acest fel, a aflat că două septuagenare reprezentate de avocatul Ionel Hașotti au obținut, în 2008, o hotărâre judecătorească privind retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, parțial, peste perimetrul minier.

Un mort care plătea taxe și impozite

Din punct de vedere legal, decizia în cauză a fost o monstruozitate. În primul rând, avocatul Ionel Hașotti a susținut textual în cererea de chemare în judecată că autorul bătrânelor, care dobândise terenul de 20 de hectare în anul 1894, a fost înregistrat fiscal și a plătit impozite până în anul 1951. În realitate, acest autor, pe numele său Nicolae Tudorancea, a decedat în anul 1942. Deși certificatul de deces se afla la dosar, controversata judecătoare Corina Eugenia Jianu nu a ținut cont de el și a atestat calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare a celor două bătrâne reprezentate de Hașotti. Am spus ”controversata”, deoarece în momentul de față Jianu este exclusă din magistratură. Ea compare în fața unei instanțe penale a Curții de Apel București, fiind acuzată că a măsluit procese de retrocedare în beneficiul fostului primar penal de la Năvodari, Nicolae Matei.

Un mincinos și o lucrătură în haită

În al doilea rând, decizia a fost monstruoasă, deoarece articolul 4 din Legea 1/2000 interzice în mod expres retrocedarea terenurilor incluse în exploatări miniere. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti a indus în eroare instanța de apel a Tribunalului Constanța, la termenul din 25 octombrie 2008. Acesta a susținut textual că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, pe terenul pe care îl revendica în numele celor două septuagenare. Dovezi erau gârlă, însă Comisia Locală Lumina a omis să le depună la dosar, după cum a omis să-l înștiințeze de existența litigiului pe omul care plătise patru milioane de euro ca să cumpere cariera. În mod paradoxal, casa de avocatură care reprezenta Comisia Locală Lumina avea sediul profesional pe strada AS Pușkin 19 A, Constanța. La aceeași adresă figura cu sediu social Fundația Brătianu fondată chiar de fostul senator și ministru Puiu Hașotti, fratele lui Ionel Hașotti. După toate aparențele, retrocedarea a fost o lucrătură în haită, pusă la cale de niște băieți deștepți cu scopul de a pune laba pe resursă.

Pe aici nu se trece!

Ani de zile, Grigore Comănescu și-a cerut dreptul său legal în fața instanțelor de judecată. La un moment dat, a câștigat o hotărâre irevocabilă prin care i se făcea dreptate. Însă celebrul Hașotti a reușit imposibilul pentru muritorii de rând, și anume revocarea hotărârii irevocabile. Recursul la recurs, deși era interzis de legea procesuală civilă și de Decizia nr. 14/2009 a secțiilor unite ale ÎCCJ, a fost admis de un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase. Ulterior, judecătoarele Chirățica Enache și Cristina Ghernaja au întors foaia și au obligat compania minieră să sisteze exploatarea, să mute echipamentele miniere și să demoleze construcțiile de pe terenul retrocedat clientelor lui Hașotti… deși în gaura de mină nu se afla nicio construcție. Alte trei cereri de revizuire a sentinței de retrocedare, inițiate de Comisia Locală Lumina și de Comisia Județeană, au fost respinse pe rând. Unul din procesele de revizuire a fost judecat chiar de completul care pronunțase sentința de retrocedare.

Prefectul cere anularea titlului de proprietate emis prin fraudă la lege

Ani buni, cât au durat aceste procese, clienții lui Ionel Hașotti nu au primit titlul de proprietate asupra terenului retrocedat prin fraudă la lege, în inima carierei de granit. În aceste condiții, au inițiat un proces împotriva Prefecturii și a Primăriei Lumina, solicitând, ba chiar primind pe fond, daune de jumătate de milion de euro. Sub presiunea procesului de daune, Comisia Județeană a emis titlu de proprietate pentru clienții lui Hașotti în anul 2016. Însă, la scurt timp, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate la Judecătoria Constanța, în dosarul 23.037/212/2016, cerând anularea acestuia. În motivarea acțiunii, Prefectul a arătat, în esență, că legea interzice retrocedarea terenurilor incluse în exploatările miniere active și că persoanele care au beneficiat de această sentință prin fraudă la lege nici nu aveau un drept de moștenire. Documentele de epocă atestau că proprietatea lui Nicolae Tudorancea, care a decedat în anul 1942, a fost transmisă către cei șapte copii ai săi. În perioada colectivizării, statul comunist a confiscat terenurile deținute de urmașii lui Tudorancea, în care erau incluse și suprafețele moștenite. Toate aceste terenuri au fost retrocedate ulterior anului 1991 sau compensate cu acțiuni la Fondul Proprietatea, așa cum reiese fără dubiu din toate documentele.

Retrocedări fără număr

Pe de altă parte, la dosar a mai fost depus un titlu de proprietate pentru opt hectare de teren, emis în anul 2004 pentru Lucreția Păsculescu, avându-l ca autor al dreptului pe tatăl acesteia, Nicolae Tudorancea.

De asemenea, a mai fost depus un titlu de proprietate pentru cinci hectare, avându-i ca titulari pe urmașii Paraschiva Cangea, fiica lui Nicolae Tudorancea. Urmașii Paraschivei au retrocedat cele cinci hectare, probând cu acte de arhivă că autoarea lor a cumpărat această suprafață în anul 1938 de la Nicolae Tudorancea, din lotul carierei de piatră. Desigur, și aceste suprafețe trebuiau scăzute din moștenirea revendicată și obținută pe de-a întregul de clientele lui Ionel Hașotti.

Arhivele Naționale atestă că toată moștenirea lui Tudorancea era de opt hectare

Colac peste pupăză, în timpul procesului, Prefectul a cerut Arhivelor Naționale să elucideze definitiv problema moștenirii lui Nicolae Tudorancea. Instituția statului a trimis două documente de arhivă care atestă o situație de-a dreptul tulburătoare. Astfel, în anul 1941, la recensământul agricol, Nicolae Tudorancea s-a declarat cu un teren agricol de zece hectare. Al doilea document, datând din anul 1953, atesta că statul a naționalizat terenul lăsat în părăsire, care aparținuse lui Nicolae Tudorancea, de opt hectare. Atât mai rămăsese din moștenirea lui Tudorancea.


Tudorancea 8 hectare

Însă cele opt hectare au fost retrocedate integral de Lucreția Păsculescu, așa cum am arătat mai sus. Din acel moment, moștenirea lui Tudorancea a rămas ZERO. În aceste condiții, e clar că moștenitoarele reprezentate de Ionel Hașotti nu aveau nimic de moștenit. Cu toate acestea, au primit 20 de hectare de teren, care se suprapun peste o exploatație minieră exceptată prin lege de la retrocedare. Deja e prea mult și bătaia de joc e prea mare. Rămâne de văzut ce va stabili Judecătoria Constanța. Trebuie să mai menționăm că la dosar există cereri de intervenșție care susțin acțiunea Prefectului formulate de primarul Comunei Lumina și de societatea Somaco Construct SRL. Vom reveni!

 

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.