Connect with us

Exclusiv

Războiul granitului de la Sibioara. Procesul dintre Prefect și clienții lui Ionel Hașotti a ajuns la final

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

După 15 termene de judecată, procesul în care Prefectul județului Constanța cere anularea titlului de proprietate emis ilegal în perimetrul carierei de granit de la Sibioara, în beneficiul unor persoane reprezentate convențional de controversatul avocat Ionel Hașotti, a ajuns la final. O soluție pe fond se va pronunța pe 5 februarie a.c., așa cum se arată pe portalul instanțelor de judecată, în fișa sintetică a Dosarului nr. 23.037/212/2016.

Patru milioane de euro

Cariera de la Sibioara este una din cele mai importante din România. Specialiștii spun că filonul acesteia conține cea mai bună piatră pentru construcții hidrotehnice din Dobrogea. Ca dovadă, în perioada comunistă, blocurile de granit extrase de aici au fost folosit pentru extinderea Portului Constanța. În ultimii ani, aceeași carieră a livrat piatra pentru extinderea digului de larg al Portului Constanța, precum și pentru digurile construite în cadrul proiectului de extindere a plajelor din Constanța și Eforie Nord. Din punct de vedere juridic și comercial, cariera se află în exploatarea societății Somaco Construct SRL, care deține o licență de exploatare minieră exclusivă, emisă în anul 2001 în baza unei hotărâri de guvern. În 2005, părțile sociale ale SC Somaco Construct SRL au fost cumpărate de SC Comprest Util SRL, în baza unui credit bancar de patru milioane de euro. În 2009, proprietarul grupului de firme Comprest Util –  Somaco Construct, omul de afaceri Grigore Comănescu, a fost notificat de un executor judecătoresc. În acest fel, a aflat că două septuagenare reprezentate de avocatul Ionel Hașotti au obținut, în 2008, o hotărâre judecătorească privind retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, parțial, peste perimetrul minier.

Un mort care plătea taxe și impozite

Din punct de vedere legal, decizia în cauză a fost o monstruozitate. În primul rând, avocatul Ionel Hașotti a susținut textual în cererea de chemare în judecată că autorul bătrânelor, care dobândise terenul de 20 de hectare în anul 1894, a fost înregistrat fiscal și a plătit impozite până în anul 1951. În realitate, acest autor, pe numele său Nicolae Tudorancea, a decedat în anul 1942. Deși certificatul de deces se afla la dosar, controversata judecătoare Corina Eugenia Jianu nu a ținut cont de el și a atestat calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare a celor două bătrâne reprezentate de Hașotti. Am spus ”controversata”, deoarece în momentul de față Jianu este exclusă din magistratură. Ea compare în fața unei instanțe penale a Curții de Apel București, fiind acuzată că a măsluit procese de retrocedare în beneficiul fostului primar penal de la Năvodari, Nicolae Matei.

Un mincinos și o lucrătură în haită

În al doilea rând, decizia a fost monstruoasă, deoarece articolul 4 din Legea 1/2000 interzice în mod expres retrocedarea terenurilor incluse în exploatări miniere. Cu toate acestea, avocatul Ionel Hașotti a indus în eroare instanța de apel a Tribunalului Constanța, la termenul din 25 octombrie 2008. Acesta a susținut textual că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, pe terenul pe care îl revendica în numele celor două septuagenare. Dovezi erau gârlă, însă Comisia Locală Lumina a omis să le depună la dosar, după cum a omis să-l înștiințeze de existența litigiului pe omul care plătise patru milioane de euro ca să cumpere cariera. În mod paradoxal, casa de avocatură care reprezenta Comisia Locală Lumina avea sediul profesional pe strada AS Pușkin 19 A, Constanța. La aceeași adresă figura cu sediu social Fundația Brătianu fondată chiar de fostul senator și ministru Puiu Hașotti, fratele lui Ionel Hașotti. După toate aparențele, retrocedarea a fost o lucrătură în haită, pusă la cale de niște băieți deștepți cu scopul de a pune laba pe resursă.

Pe aici nu se trece!

Ani de zile, Grigore Comănescu și-a cerut dreptul său legal în fața instanțelor de judecată. La un moment dat, a câștigat o hotărâre irevocabilă prin care i se făcea dreptate. Însă celebrul Hașotti a reușit imposibilul pentru muritorii de rând, și anume revocarea hotărârii irevocabile. Recursul la recurs, deși era interzis de legea procesuală civilă și de Decizia nr. 14/2009 a secțiilor unite ale ÎCCJ, a fost admis de un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase. Ulterior, judecătoarele Chirățica Enache și Cristina Ghernaja au întors foaia și au obligat compania minieră să sisteze exploatarea, să mute echipamentele miniere și să demoleze construcțiile de pe terenul retrocedat clientelor lui Hașotti… deși în gaura de mină nu se afla nicio construcție. Alte trei cereri de revizuire a sentinței de retrocedare, inițiate de Comisia Locală Lumina și de Comisia Județeană, au fost respinse pe rând. Unul din procesele de revizuire a fost judecat chiar de completul care pronunțase sentința de retrocedare.

Prefectul cere anularea titlului de proprietate emis prin fraudă la lege

Ani buni, cât au durat aceste procese, clienții lui Ionel Hașotti nu au primit titlul de proprietate asupra terenului retrocedat prin fraudă la lege, în inima carierei de granit. În aceste condiții, au inițiat un proces împotriva Prefecturii și a Primăriei Lumina, solicitând, ba chiar primind pe fond, daune de jumătate de milion de euro. Sub presiunea procesului de daune, Comisia Județeană a emis titlu de proprietate pentru clienții lui Hașotti în anul 2016. Însă, la scurt timp, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate la Judecătoria Constanța, în dosarul 23.037/212/2016, cerând anularea acestuia. În motivarea acțiunii, Prefectul a arătat, în esență, că legea interzice retrocedarea terenurilor incluse în exploatările miniere active și că persoanele care au beneficiat de această sentință prin fraudă la lege nici nu aveau un drept de moștenire. Documentele de epocă atestau că proprietatea lui Nicolae Tudorancea, care a decedat în anul 1942, a fost transmisă către cei șapte copii ai săi. În perioada colectivizării, statul comunist a confiscat terenurile deținute de urmașii lui Tudorancea, în care erau incluse și suprafețele moștenite. Toate aceste terenuri au fost retrocedate ulterior anului 1991 sau compensate cu acțiuni la Fondul Proprietatea, așa cum reiese fără dubiu din toate documentele.

Retrocedări fără număr

Pe de altă parte, la dosar a mai fost depus un titlu de proprietate pentru opt hectare de teren, emis în anul 2004 pentru Lucreția Păsculescu, avându-l ca autor al dreptului pe tatăl acesteia, Nicolae Tudorancea.

De asemenea, a mai fost depus un titlu de proprietate pentru cinci hectare, avându-i ca titulari pe urmașii Paraschiva Cangea, fiica lui Nicolae Tudorancea. Urmașii Paraschivei au retrocedat cele cinci hectare, probând cu acte de arhivă că autoarea lor a cumpărat această suprafață în anul 1938 de la Nicolae Tudorancea, din lotul carierei de piatră. Desigur, și aceste suprafețe trebuiau scăzute din moștenirea revendicată și obținută pe de-a întregul de clientele lui Ionel Hașotti.

Arhivele Naționale atestă că toată moștenirea lui Tudorancea era de opt hectare

Colac peste pupăză, în timpul procesului, Prefectul a cerut Arhivelor Naționale să elucideze definitiv problema moștenirii lui Nicolae Tudorancea. Instituția statului a trimis două documente de arhivă care atestă o situație de-a dreptul tulburătoare. Astfel, în anul 1941, la recensământul agricol, Nicolae Tudorancea s-a declarat cu un teren agricol de zece hectare. Al doilea document, datând din anul 1953, atesta că statul a naționalizat terenul lăsat în părăsire, care aparținuse lui Nicolae Tudorancea, de opt hectare. Atât mai rămăsese din moștenirea lui Tudorancea.

Tudorancea 8 Hectare

Însă cele opt hectare au fost retrocedate integral de Lucreția Păsculescu, așa cum am arătat mai sus. Din acel moment, moștenirea lui Tudorancea a rămas ZERO. În aceste condiții, e clar că moștenitoarele reprezentate de Ionel Hașotti nu aveau nimic de moștenit. Cu toate acestea, au primit 20 de hectare de teren, care se suprapun peste o exploatație minieră exceptată prin lege de la retrocedare. Deja e prea mult și bătaia de joc e prea mare. Rămâne de văzut ce va stabili Judecătoria Constanța. Trebuie să mai menționăm că la dosar există cereri de intervenșție care susțin acțiunea Prefectului formulate de primarul Comunei Lumina și de societatea Somaco Construct SRL. Vom reveni!

 

Comments

comments

Exclusiv

Primăria Constanța își dotează WC-urile: șervețele de mâini cu frunzulițe roz și dozatoare ”din inox inoxidabil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Municipiului Constanța a lansat procedura de achiziție publică pentru dotarea grupurilor sanitare de la sediul principal din Bulevardul Tomis, precum și a grupurilor sanitare de tip foișor din Parcul Arheologic (acelea care au costat 50.000 de euro bucata). Potrivit anunțului publicat pe site-ul autorității publice locale, aceasta intenționează să cumpere 23 de dozatoare de hârtie igienică din ”inox inoxidabil”, cu înveliș antiamprentă, 21 de dozatoare pentru săpun-spumă, tot din ”inox inoxidabil” cu înveliș antamprentă, 14 dozatoare pentru șervețele de mâini din același materia, 16 coșuri de gunoi de perete, 23 de coșuri de gunoi din inox (nu se specifică dacă tot ”inox inoxidabil”), 16 perii de WC, 5 uscătoare de mâini care suflă aerul cald la o viteză de 342 de kilometri pe oră, cu 5 ani garanție, și 188 de baterii alcaline.

De asemenea, la aceste dotări, Primăria adaugă și consumabile, după cum urmează: 656 de litri de săpun spumă, 1.312 bucăți de hârtie igienică, și 284 de seturi de șervețele de mâini. Și de această dată, specificațiile tehnice sunt foarte importante pentru primăria cea progresistă de la malul mării. Aflăm din anunțul publicat că hârtia igienică trebuie să aibă un aspect vizual ridicat, să fie albă și musai cu frunzițe albastre. De asemenea, șervețelele de mâini trebuie să fie moi, să lase o senzație de înaltă calitate, să fie făcute din hârtia cea mai absorbantă, pentru o uscare cât mai eficientă cu mai puține deșeuri. De asemenea, șervețelele trebuie să fie musai albe cu frunzulițe roz. O rolă desfășurată trebuie să conțină 34 centimetri de hârtie în lungime și 21,20 centimetri în lățime. În sfârșit, spuma trebuie să fie una moale și cremoasă, compatibilă cu toate tipurile de piele și preparată cu ingrediente care hidratează pielea.

Desigur, funcționarii din Primărie nu sunt îngeri. Merg la WC, și mersul lor ne costă. În anunțul publicat, autoritatea publică locală estimează valoarea achiziției la 95.187,86 de lei fără TVA. Cu TVA cu tot, confortul cu frunzulițe roz și inox din ăla care nu ruginește, neam :)))), ajunge la 113.273,55 de lei. Adică peste un miliard de lei vechi. Să mai spunem că, recent, Primăria a aprobat achiziția unor piese de mobilier de ultima fiță pentru viceprimarii Dumitru Babu și Costin Răsăuțeanu. Mitică și Costi vor primi birouri din sticlă neagră cu inserții de crom. De asemenea, biroul de comunicare al Primăriei, în cadrul căruia slujesc 4 persoane, va fi dotat cu 8 telefoane de ultimă generație. Deci două telefoane de căciulă. Să fie, să ajungă la toată lumea! La fel și hârtia igienică.

Mai jos puteți vedea anunțul publicat de Primăria Constanța:

Download (PDF, 83KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: