Connect with us

Opinie

Părintele Necula se retrage din viața publică. ”Acum e aceeași ură, aceeași dictatură a propriei opinii împotriva celorlalți”

Liliana Naclad

Publicat

la data de

La rubrica Paznicul Farului realizată de Alexandru Rusu la Radio România Actualități, părintele Constantin Necula a stârnit un val de emoții în rândul ascultătorilor prin anunțarea retragerii din viața publică. “Mă voi retrage din viața publică – e un gând care îmi trece foarte des prin minte.” Afirmația este făcută în contextul invalidării referendumului și pe fondul dorințelor altora de a vorbi pe seama Bisericii. “Am să mă retrag și am să tac, din dorința de a-i lăsa pe ceilalți să vorbească. Am remarcat că sunt foarte mulți dispuși să vorbească împotriva Bisericii, a societății creștine. Le doresc succes! E o tristețe care m-a cuprins, pe care nu o voi birui decât în Liturghie.”

Deși rubrica are doar câteva minute, expunerea privitoare la intenția sa de retragere este argumentată printr-o trecere în revistă a societății creștine și românești actuale în care se dorește amalgamarea valorilor până la anularea lor.

“E prima dată când am înțeles de ce Mântuitorul nu a răspuns la toate întrebările, ci doar la cele ale oamenilor care vor cu adevărat să se îndrepte. Acum e aceeași ură, aceeași aroganță socială, aceeași dictatură a propriei opinii împotriva celorlalți și, în acest marasm, aceeași Biserică răstignită a nu știu câta oară de oameni care cred cu adevărat că Biserica ar trebui să le negocieze păcatele. Regret! Evanghelia nu e negociabilă.(…) Sper din toată inima să avem tăria să putem să ne revenim –  nu cu picioarele pe pământ, ci cu mintea în cer, acolo unde ne e locul. (…) Deja am constatat că, în ciuda faptului că familia bărbat – femeie nu e o prioritate, cealaltă familie dintr-o dată a avut trei proiecte băgate la sertar. Așa am constatat că suntem căzuți între politici și (…) – cred că e obligatoriu ca paznicul Farului să se retragă în Far. (…)

Mai avem 50 de zile până să ne prăznuim Centenarul. Ne-am bătut joc de 99 de ani și 315 zile din Centenarul nostru”.

Mesajele nu au întârziat să apară, atât din diaspora, care vede în părintele Constantin Necula un ambasador al creștinismului românesc, cât și în rândul creștinilor din țară.

Cristina Liberis a avut o reacție sinceră: “Dacă se va întâmpla acest lucru, va fi o imensă pierdere pentru toată lumea. Decizia părintelui profesor Constantin Necula de retragere din spatiul public aduce cu ea atata tristete si realism, incat ma doare fizic. Într-o societate care si-a pierdut reperele, parintele Necula este intr-adevar paznicul farului. (…) Nu avem nevoie de trecut, iar prezentul e doar o forma a viitorului pe care l-am sabotat. Sau boicotat. Nu am înteles nimic din sacrificiul unor generatii. Nu am inteles că fără trecut nu putem avea viitor.
Este o lupta cu morile de vant, dar daca pe rand renuntam toti, va fi dezastru.”.

Nicoleta Stefania Ciubotaru: Nuuuuu, nu ne lasati…..nu ne luati din hrana de pe drum. Stiu ca mai exista hrana de la Sf. Potir, da, o primim de cate ori ingaduie Bunutul. Insa pt noi, mai ales in perioada tulbure care va fi si in continuare, conteaza sa ne agatam de orice ne hraneste si ne mangaie.

Maria Butum: Parinte va rugam din suflet nu ne abandonati imi cer iertare dar acum avem nevoie cel mai mult de D-stra, tinerii au nevoie de D-stra, au nevoie de indemnurile de al cauta pe Dumnezeu.Va rog sa ma iertati dar eu refuz sa cred ca va veti indura renuntati la lupta acum cand avem nevoie de indemnurile si de cuvintele de invatatura. Va iubim si avem mare nevoie de D-stra.

Odată cu publicare pe fecebook a rubricii Paznicul Farului, mesajele au început  să curgă, toate cerând insistent revenirea asupra deciziei. Fără doar și poate, la acest moment părintele Constantin Necula este un paznic al Farului Hristos. El este perceput ca find vocea Bisericii și a creștinului deopotrivă. Prin întreaga sa activitate a dovedit că a înțeles că preotul/clericul este multiplicatorul imaginii lui Hristos, de aici și nevoia maselor de a avea un reper. Datorită viziunii sale deschise și de dialog față de celelalte culte, cei care își pierd echilibrul, împiedicându-se în scame, emit în spațiul virtual păreri neavizate despre ecumenicitatea sa, apropierea limitându-se doar la a întinde o mână și a purta un dialog. Însă o analiză atentă a discursului său vădește o puternică ancorare în creștinismul ortodox și românesc. Dovadă în acest sens sunt și refuzurile repetate de a renunța la învățământul românesc în favoarea instituțiilor de profil din Geneva ori Strsbourg sau cele din Italia. A preferat să studieze periodic și să se întoarcă îmbogățit în viziuni, fapt relevat în discursul său.

Părintele profesor Constantin Necula este una din vocile cele mai pregnante ale ortodoxiei. Este, totodată, un înnoitor al discursului creștin, unul care se deschide către societate și către problemele tinerelor generații. Înzestrat cu o putere ieșită din comun de electrizare a ascultătorilor, părintele a reușit să umple săli până la refuz și, totodată, să treacă sticla, cum se spune despre cei care, invitați în emisiuni de televiziune, reușesc să capteze atenția încă de la primele cuvinte rostite. Fascinată de naturalețea sa, de răspunsurile de o simplitate care se obține, vorba lui Constantin Noica, doar după ce ai uitat tot ce ai citit, presa națională a denumit discursul său drept un gen de stand-up spiritual. Plecarea părintelui Necula din spațiul public va lăsa un gol greu de umplut într-un moment extrem de sensibil pentru societatea românească și mai ales pentru mărturisitorii spiritualității ortodoxe. Or, din acest punct de vedere, îl rog să reflecteze dacă nu cumva retragerea în Liturghie și tăcerea pe care o anunță nu reprezintă tot o formă de boicot. Înțeleg amărăciunea pe care o resimte alături de toate conștiințele creștine în fața acestui asalt fără precedent. Același sentiment mă încearcă și pe mine. Și tocmai de aceea îl rog să răspundă public: ce să facem, să ne retragem cu toții în Liturghie, să tăcem cu toții, să-i lăsăm pe cei care dau acest asalt împotriva Bisericii, a Familiei și chiar a biologiei să ocupe nestingheriți întreaga scenă publică?

Comments

comments

Opinie

Voi ce faceți anul acesta de Blackout?

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Ocupați cu discuții privind recursul compensatoriu, grațieri și amnistii, Brexit sau victoria de ieri a Simonei Halep de la Australian Open (Felicitări!), puțini observă situația în care se află Sistemul Energetic Național.

În timp ce scriu aceste rânduri, situația se prezintă în felul următor: consumul este de 8430 MW, iar producția este de aprox. 6810 MW. Diferența dintre consum și producție, de aproximativ 1600 MW, provine din import. Observăm cum s-a spulberat mitul “România, furnizor regional de securitate energetică”, așa cum era menționat în capitolul “Obiective Strategice Fundamentale” al Strategiei Energetice.

Lipsa de viziune a actualului ministru al Energiei reiese din strategia elaborată de acesta. În planul de investiții în noi capacități de producere a energiei se prevede construirea unui grup de 400 MW la Turceni. Ce să ardeți în acest nou grup, domnule ministru? Pe care cărbune îl vom arde acolo, când astăzi, tocmai din lipsa cărbunelui s-a închis un grup de 330 MW la Rovinari?

Bineînțeles, vina nu este numai a actualului ministru. Vinovați de această situație sunt toți miniștrii care au condus acest minister din 2012 până astăzi. Mă refer la anul 2012 ca la un moment T0, pentru că acela a fost anul în care am văzut cea mai rapidă diversificare a surselor de producție a energiei electrice la noi în țară.

Dacă tranziția sistemului energetic național către un sistem modern, echilibrat, care să asigure vârfurile de consum fără probleme și la costuri decente, un sistem bazat pe mai mult gaz și regenerabil, și mai puțin cărbune, dacă această tranziție începea de acum 5 ani, astăzi nu am fi fost atât de dependenți de CE Oltenia, iar problemele lor interne nu ar fi afectat atât de grav siguranța SEN. Dar cei care au condus ministerul Energiei au tratat cu superficialitate problemele cu care se confruntă CE Oltenia și, în loc să restructureze compania, să retehnologizeze grupurile de producție și să eficientizeze atât activitatea de producere a energiei electrice, cât și cea de minerit, au acordat ajutoare de stat, au scutit de achiziționarea de certificate de CO2 și, mai nou, și de certificate verzi.

Trebuie să nu trecem cu vederea solicitarea de dividende suplimentare de către ministerul Energiei, în calitate de acționar majoritar, companiilor din sectorul energetic, fapt ce a condus la o reducere a investițiilor acestor companii în retehnologizare și trebuie să ținem cont și de noul impozit de 2% din cifra de afaceri care va afecta și mai mult bugetele de investiții și fondul de salarii al acestor companii, punându-le în pericol activitatea comercială.

Ieri, ministrul Energiei, Anton Anton, spunea că noul impozit de 2% afectează grav activitatea producătorilor de energie electrică. Când a semnat acest OUG, oare nu a intuit acest lucru?

Toate aceste “ingrediente” se pare că formează, în aceste zile, rețeta perfectă pentru un Blackout al sistemului energetic.

Așa că uitați, vă rog frumos, de Black Friday, pentru că anul acesta suntem foarte aproape de Blackout, iar consecințele unui Blackout sunt dezastruoase.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Discursul lui Donald Tusk: Ich bin ein Rumäener!

Vlatko Dibrean Dimov

Publicat

la data de

Am așteptat să se liniștească valul de aprecieri ale discursului ținut de președintele Consiliului European, Donald Tusk, la București, cu ocazia preluării de către România a președinției Consiliului UE.

Este de apreciat atunci când un oficial european vine și vorbește frumos, folosind un limbaj diplomatic, dar în esență își maschează adevăratele intenții, prin cuvinte bine alese. Într-o țară care colcăie de corupție, de la funcționarul unei primării mărginașe până la Guvern, într-o țară în care DNA-ul a încercat să se lupte cu răul, a preluat răutatea în interior – cum s-ar spune, violatorul a ajuns victimă- singurele domenii care par emblematice sunt cultura și sportul. Este clar că Donald Tusk a mizat puternic pe această linie de comunicare, astfel încât să evite subiectele care ar fi putut produce efecte de inflamare în mass media. A reușit, prin mângâiere ușoară și laude aduse rudei sărace, să câștige aplauzele și zâmbetele celor din sală, precum și aprecierea românilor.

Într-adevăr, atunci când ești musafir și vrei să dai dovadă de bună creștere, este normal să folosești cuvinte din care să reiasă aprecierea gazdei. Donald Tusk a reușit, la Ateneul român, să fascineze prin discursul său, care se încadrează perfect în ceea ce înseamnă construcția europeană și fixarea modelelor de succes în mentalitatea colectivă.  Ceea ce este, într-adevăr, de apeciat este efortul de a susține un discurs în limba română. Un grande Bravo din acest punct de vedere!

Discursul său a fost, practic, o adunare de metafore încropite într-un text politically correct. Cum s-ar spune popular: “Spune oamenilor ce vor să audă”. Metafore cu încărcătură emblematică, un șablon despre secvențe, oameni de succes și momente extraordinare devenite simboluri reprezentative ale României. Este bine știut faptul că în lume, când se vorbește despre România, se face asocierea- un clișeu deja- cu povestea mitică și romanțată despre Dracula sau cu personalități precum Ceaușescu, Comăneci și Hagi, iar mai nou, adaptat zilelor noastre, Halep. Într-un fel, prin această repetare excesivă, s-a ajuns la reprezentări și clișee uzate care banalizează adevărul. Iar România este mai mult de atât.

Desigur, am remarcat faptul că nu a pomenit nimic de geopolitică, economie, energie, justiție, stat de drept, bunăstare sau migrație. Subiecte destul de importante la frontiera de Est a Uninunii Europene. De altfel, respectarea regulilor, atașamentul față de principii, provocările viitorului, apărarea valorilor sunt idei, expresii standard, adesea întâlnite în discursul oficialităților europene care încearcă să sfințească locul și să fie pe placul gazdelor.

Într-o țară care este puternic divizată, aflată la marginea Europei și care încearcă să construiască o democrație după modelul occidental, clasa politică se află adesea prinsă în capriciile puterii formate în perioada tranziției speculative, iar Donald Tusk cunoaște aceste realități, pentru că provine dintr-o țară cu un trecut asemănător.

Discursul lui Donald Tusk îmi amintește de faimosul discurs a lui John F. Kennedy din Berlinul de Vest, din anul 1963, care a rămas în istorie datorită celebrei propoziții: ”Ich bin ein Berliner!” Kennedy nu a mai apucat să vadă cu ochii săi că gândurile sale au prins viața și s-au adeverit peste timp. Rămâne să vedem dacă provocările viitorului, prin metaforele din discursul lui Tusk despre energia melodiei românești sau despre zidurile transformate în oglinzi și ferestre, se vor concretiza în apărarea valorilor europene.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Boboteaza – Vederea lui Dumnezeu sau Epifania

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

“A-L vedea pe Dumnezeu și să trăiești, ne spune Scriptura, că este cu neputință omului”. Dar cum totuși, azi, sau de Rusalii, sau de Schimbarea la Față, oamenilor le este permis să Îl vadă? Răspunsul este în Fericiri. Acolo ni se spune: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” Însă ni se arată cu ce vom și vedea – deci nu cu ochii, ci cu inima, și nu orice inimă, ci una curată. Cam greu în lumea noastră încercănată de noroi, chipuri cioplite și închipuiri. Chiar și la Bobotează, dacă am fi fost la Iordan, oare L-am fi văzut? Sau nu am fi înțeles nimic din tabloul minuțios al arătării Celui ce este. Și S-a arătat. Natura toată și-a arătat rostuirea. Iordanul s-a întors, semn că din apă și prin apă vom trăi. Dar doar dintr-o anumită apă vom fi și vii. Dar cine L-a văzut atunci? Doar câțiva erau pregătiți să primească această vedere a Lui. Și dintre ei, câți au mai rămas cu El pe Golgota? A-L vedea, a-L primi și a-L păstra este exercițiul de fiecare zi al vieții.

Ar fi trebuit să ne activăm toți stimulii interiori și exteriori pentru a auzi, a vedea, a simți și a înțelege. Doar așa El S-ar fi comunicat, fiind Comunicantul Însuși. Prin urmare, nu este necesară doar voința Domnului, cât mai degrabă dorința omului. Epifania, arătare, și Epifanis din gr ἐπιφάνής însemna – să vină în vedere! – este practic o invocare, un punct culminant al alergării până la momentul în care Dumnezeu și omul se întâlnesc, se văd reciproc, pentru că până atunci doar omul este văzut de Dumnezeu. El nu se vedea doar în luciul apei ca Fiu, nici ca Duh Sfânt în porumbel, El era acolo întru totul și se putea revela ca stare. Așa cum vibe-ul fiecăruia dintre noi devine contaminant, la fel era și la Iordan. Numai că El, Dumnezeu, se transmite ca stare, ca mod de a fi, în echilibrul treimic oferit încă de la creație prin chipul zidit în om. Cei prezenți au voit să Îl vadă, au trecut prin filtrul rațiunii cunoștințele despre El și au simțit ceea ce transmitea. Practic, prin rațiune, voință și simțire, chipul lui Dumnezeu din om s-a echilibrat în părți egale, și doar așa L-au putut vedea prin înțelegere deplină, prin voință deplină și prin simțire deplină.

Sunt oameni care caută să îl vadă fizic și, în micimea căutării, sfârșesc în devieri făcându-și chip din om. Eu însămi am traversat o experiență prin care apropiați doreau să îmi inoculeze ideea că mă întâlnesc cu dumnezeul pe care ei și-l făcuseră dintr-un părințel bătrânel, cu barbă albă, simpatic de altfel – însă clar, nu Dumnezeu. Prin acest mod deviant de a-l vedea, și-au construit o adevărată teologie plină de erezii. Apoi sunt cei care urmăresc cu tot dinadinsul să Îl simtă, fără să treacă prin rațiune ajungând la stări extatice ce nu au a face cu realitatea vederii Lui, ci doar cu o nălucire fără noimă și fond. Sau cei ce urmăresc o revelație divină, doar prin voință sfârșesc în a-L vedea pe Dumnezeu chiar și în cele mai grosiere și josnice aspecte ale vieții lor.

Prin urmare vederea lui Dumnezeu, la Iordan, sau în viața fiecăruia dintre noi, nu este o vedere cu ochii fizici, ci este o vedere în chipul lăuntric sădit în noi prin creație. Însă din chip am ajuns închipuiri într-o lume tot  mai virusată de virtual și realități raționale fără fond trăitor.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: