Connect with us

Opinie

Părintele Necula se retrage din viața publică. ”Acum e aceeași ură, aceeași dictatură a propriei opinii împotriva celorlalți”

Liliana Naclad

Publicat

la data de

La rubrica Paznicul Farului realizată de Alexandru Rusu la Radio România Actualități, părintele Constantin Necula a stârnit un val de emoții în rândul ascultătorilor prin anunțarea retragerii din viața publică. “Mă voi retrage din viața publică – e un gând care îmi trece foarte des prin minte.” Afirmația este făcută în contextul invalidării referendumului și pe fondul dorințelor altora de a vorbi pe seama Bisericii. “Am să mă retrag și am să tac, din dorința de a-i lăsa pe ceilalți să vorbească. Am remarcat că sunt foarte mulți dispuși să vorbească împotriva Bisericii, a societății creștine. Le doresc succes! E o tristețe care m-a cuprins, pe care nu o voi birui decât în Liturghie.”

Deși rubrica are doar câteva minute, expunerea privitoare la intenția sa de retragere este argumentată printr-o trecere în revistă a societății creștine și românești actuale în care se dorește amalgamarea valorilor până la anularea lor.

“E prima dată când am înțeles de ce Mântuitorul nu a răspuns la toate întrebările, ci doar la cele ale oamenilor care vor cu adevărat să se îndrepte. Acum e aceeași ură, aceeași aroganță socială, aceeași dictatură a propriei opinii împotriva celorlalți și, în acest marasm, aceeași Biserică răstignită a nu știu câta oară de oameni care cred cu adevărat că Biserica ar trebui să le negocieze păcatele. Regret! Evanghelia nu e negociabilă.(…) Sper din toată inima să avem tăria să putem să ne revenim –  nu cu picioarele pe pământ, ci cu mintea în cer, acolo unde ne e locul. (…) Deja am constatat că, în ciuda faptului că familia bărbat – femeie nu e o prioritate, cealaltă familie dintr-o dată a avut trei proiecte băgate la sertar. Așa am constatat că suntem căzuți între politici și (…) – cred că e obligatoriu ca paznicul Farului să se retragă în Far. (…)

Mai avem 50 de zile până să ne prăznuim Centenarul. Ne-am bătut joc de 99 de ani și 315 zile din Centenarul nostru”.

Mesajele nu au întârziat să apară, atât din diaspora, care vede în părintele Constantin Necula un ambasador al creștinismului românesc, cât și în rândul creștinilor din țară.

Cristina Liberis a avut o reacție sinceră: “Dacă se va întâmpla acest lucru, va fi o imensă pierdere pentru toată lumea. Decizia părintelui profesor Constantin Necula de retragere din spatiul public aduce cu ea atata tristete si realism, incat ma doare fizic. Într-o societate care si-a pierdut reperele, parintele Necula este intr-adevar paznicul farului. (…) Nu avem nevoie de trecut, iar prezentul e doar o forma a viitorului pe care l-am sabotat. Sau boicotat. Nu am înteles nimic din sacrificiul unor generatii. Nu am inteles că fără trecut nu putem avea viitor.
Este o lupta cu morile de vant, dar daca pe rand renuntam toti, va fi dezastru.”.

Nicoleta Stefania Ciubotaru: Nuuuuu, nu ne lasati…..nu ne luati din hrana de pe drum. Stiu ca mai exista hrana de la Sf. Potir, da, o primim de cate ori ingaduie Bunutul. Insa pt noi, mai ales in perioada tulbure care va fi si in continuare, conteaza sa ne agatam de orice ne hraneste si ne mangaie.

Maria Butum: Parinte va rugam din suflet nu ne abandonati imi cer iertare dar acum avem nevoie cel mai mult de D-stra, tinerii au nevoie de D-stra, au nevoie de indemnurile de al cauta pe Dumnezeu.Va rog sa ma iertati dar eu refuz sa cred ca va veti indura renuntati la lupta acum cand avem nevoie de indemnurile si de cuvintele de invatatura. Va iubim si avem mare nevoie de D-stra.

Odată cu publicare pe fecebook a rubricii Paznicul Farului, mesajele au început  să curgă, toate cerând insistent revenirea asupra deciziei. Fără doar și poate, la acest moment părintele Constantin Necula este un paznic al Farului Hristos. El este perceput ca find vocea Bisericii și a creștinului deopotrivă. Prin întreaga sa activitate a dovedit că a înțeles că preotul/clericul este multiplicatorul imaginii lui Hristos, de aici și nevoia maselor de a avea un reper. Datorită viziunii sale deschise și de dialog față de celelalte culte, cei care își pierd echilibrul, împiedicându-se în scame, emit în spațiul virtual păreri neavizate despre ecumenicitatea sa, apropierea limitându-se doar la a întinde o mână și a purta un dialog. Însă o analiză atentă a discursului său vădește o puternică ancorare în creștinismul ortodox și românesc. Dovadă în acest sens sunt și refuzurile repetate de a renunța la învățământul românesc în favoarea instituțiilor de profil din Geneva ori Strsbourg sau cele din Italia. A preferat să studieze periodic și să se întoarcă îmbogățit în viziuni, fapt relevat în discursul său.

Părintele profesor Constantin Necula este una din vocile cele mai pregnante ale ortodoxiei. Este, totodată, un înnoitor al discursului creștin, unul care se deschide către societate și către problemele tinerelor generații. Înzestrat cu o putere ieșită din comun de electrizare a ascultătorilor, părintele a reușit să umple săli până la refuz și, totodată, să treacă sticla, cum se spune despre cei care, invitați în emisiuni de televiziune, reușesc să capteze atenția încă de la primele cuvinte rostite. Fascinată de naturalețea sa, de răspunsurile de o simplitate care se obține, vorba lui Constantin Noica, doar după ce ai uitat tot ce ai citit, presa națională a denumit discursul său drept un gen de stand-up spiritual. Plecarea părintelui Necula din spațiul public va lăsa un gol greu de umplut într-un moment extrem de sensibil pentru societatea românească și mai ales pentru mărturisitorii spiritualității ortodoxe. Or, din acest punct de vedere, îl rog să reflecteze dacă nu cumva retragerea în Liturghie și tăcerea pe care o anunță nu reprezintă tot o formă de boicot. Înțeleg amărăciunea pe care o resimte alături de toate conștiințele creștine în fața acestui asalt fără precedent. Același sentiment mă încearcă și pe mine. Și tocmai de aceea îl rog să răspundă public: ce să facem, să ne retragem cu toții în Liturghie, să tăcem cu toții, să-i lăsăm pe cei care dau acest asalt împotriva Bisericii, a Familiei și chiar a biologiei să ocupe nestingheriți întreaga scenă publică?

Comments

comments

Opinie

De ce așa mulți români la vot (opinie)

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Discursul media din aceste zile vizează prezența covârșitoare a românilor la vot. Acest fapt vine pe fondul a doi vectori: unul intern, iar celălalt dat de politica externă.

Intern, prezența la vot este dată de discursul anticorupție, iar extern, de reafirmarea politicii pro-europene în contrapondere cu discursurile eurosceptice care s-au făcut tot mai auzite în ultima perioadă.

Prezența masivă din România este astfel asigurată de un vot intern contra PSD și unul extern pro-european. Nu doar noi am fost luați prin surprindere, ci la nivelul întregii Uniuni, europenii și-au exercitat mult mai responsabil dreptul la vot. Franța a avut cea mai ridicată rată a prezenței la vot înregistrată de la constituirea Uniunii până în prezent – la ora 15.00 votaseră 20%,

Politica internă se va reconfigura cu siguranță, dat fiind votul de dreapta care nu mai poate fi contestat. Dacă se va naște o alianță politică solidă care să devină o alternativă viabilă a social-democrației, ține doar de strategia marilor câștigători PNL și USR. Cu toate acestea, programul la care ar trebui să lucreze ar trebui să fie unul de factură național-liberală, în care să fie reafirmate valorile creștine. Iar în cazul în care nu o vor face, cu siguranță PSD nu se va sfii să împrumute idei liberal naționaliste în doctrina sa politică, iar o repoziționare a sa să fie făcută prin mișcări interne de schimbare a bordului.

Vectorul extern, și anume mișcările socio-politice de la nivelul UE au fost cele care au adus un plus procentual în ce privește exercitarea dreptului la vot. Frământările din Franța, Brexit-ul, prelungirea sancțiunilor UE împotriva regimului sirian, iar de cealaltă parte reafirmarea relațiilor statelor est europene cu Rusia, sunt doar câteva dintre punctele cheie determinante. Câteva procente vin și din temerile în ce privește intrarea satelor estice sub sfera de influență a Rusiei, sau al vehiculatei idei de ieșire din UE. Perdanți sunt euroscepticii care ar trebui să regândească agenda UE pentru următorii ani.

Acest moment este fără îndoială și punctul de cotitură al orientării politicii românești și europene. Se dorește o Europă ca protectorat, însă cu politică liberal-națională. O dreaptă care să respecte configurarea etnică a fiecărui stat membru, respectând valorile tradițional-creștine fie că este vorba despre cele ortodoxe sau catolice.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Ce ascund cifrele din spatele creșterii economice anunțate de Guvern

Claudiu Vuta

Publicat

la data de

Scris de

Într-un comunicat al INS (Institutul Național de Statistică) emis în data de 15 mai 2019 se arată că produsul intern brut al României a înregistrat un avans de 5,1%, în primul trimestru din 2019, față de perioada similară din 2018, iar comparativ cu trimestrul IV 2018, economia României a fost, în termeni reali, mai mare cu 1,3%.

Cifra de 5,1% a reprezentat o surpriză în condițiile în care cele mai optimiste prognoze nu indicau un avans mai mare de 4,4%, economiștii BCR fiind cei care au estimat această cifră. Analiștii chestionați de către Bloomberg au estimat o creștere a economiei României la cel mult 4,1%, cei ai Reuters fiind chiar mai pesimiști, prognoza acestora fiind fixată la 3,9%.

Mai jos vom analiza structura creșterii economice.

În zona de formare a PIB sunt unele dezamăgiri, dar și surprize. O bună performanță a înregistrat sectorul construcțiilor cu un plus de 5,7%, datorită dezvoltării segmentului imobiliar. Sectorul comerțului a înregistrat un avans de 8,5%, dezamăgirea venind din partea industriei, sector ce a înregistrat o creștere de doar 1,2%.

Doresc să atrag atenția asupra boom-ului din segmentul imobiliar, ce a generat creșterea de 5,7% a sectorului construcțiilor, întrucât aceasta se datorează în primul rând creditării, care pe viitor va produce îndatorare. Este important de menționat că aceasta este cea mai mare creștere din intervalul septembrie 2008 – martie 2019. Nu suntem departe de o bulă imobiliară.

Analizând creșterea de 8,5% a sectorului comerțului, aceasta s-a datorat preponderent majorării salariilor angajaților din domeniul public. Consumul privat a înregistrat o creștere exponențială, comerțul retail s-a dezvoltat, oamenii au cheltuit mai mulți bani pentru bunuri și servicii. Partea negativă este reprezentată de faptul că aceasta a dus la majorarea importurilor. Astfel, în anul curent deficitul comercial a fost 2,4 miliarde de euro, comparativ cu cel înregistrat în primele două luni din 2018,  care se afla la 750 de milioane de euro.

De exemplu, în luna februarie 2019, exporturile au însumat 5,892 miliarde euro, iar importurile au însumat 7,044 miliarde euro, rezultând un deficit de 1,152 miliarde euro.

Cifrele ne spun că sectoarele productive au avut creșteri moderate, în timp ce consumul a explodat. Ne confruntăm cu aceeași situație pe care am mai avut-o și în cursul anului 2017. Cererea internă este ridicată, pe când cea externă este modestă.

Da, România înregistrează creștere economică, însă aceasta este bazată pe majorarea consumului, nu este sustenabilă pe termen lung.

Ca efecte directe a creșterii importurilor menționez devalorizarea monedei naționale în raport cu dolarul american și euro. Un alt efect direct al dezechilibrelor din economie este reprezentat de creșterea inflației, precum și a dobânzilor bancare, fapt ce a dus la majorarea ratelor lunare plătite de către români.

În această situație, Banca Națională a României are obligația de a aduce corecții politicii monetare, în sensul majorării dobânzii de referință, aflată în prezent la un nivel de 2,5%. În condițiile supraîncălzirii economiei, a creșterii deficitului comercial și a devalorizării monedei naționale, majorarea dobânzii de referință este o pârghie pe care banca centrală o poate utiliza pentru corectarea dezechilibrelor.

O soluție pentru restabilirea echilibrelor macroeconomice ar putea fi reprezentată de coordonarea politicilor guvernamentale cu cele ale Băncii Naționale. În același timp guvernul României este obligat să aloce bani pentru proiecte de anvergură, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii sau alte investiții majore, situație ce ar crea fluxuri economice și creștere economică sustenabilă.

În concluzie, situația economică a României este în prezent asemănătoare cu cea a unui datornic care se împrumută la costuri din ce în ce mai ridicate, pentru finanțarea nevoilor curente.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Când nu ai om, vine Dumnezeu la tine. Singurătate și solitudine

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Singurătatea este o stare tradusă prin nevoia de a avea om alături, iar absența acestuia este simțită acut în incapacitatea de a deveni integru de unul singur. Comparativ cu solitudinea care este  alegerea izolării, singurătatea este percepută ca nefiind o alegere, ci o conjunctură, având conotații negative. Omul singur este trist, pe când solitarul este oarecum independent de ceilalți, dar în dependență de Cel care îi oferă rostul și sensul. Omul care simte singurătatea ca fiind apăsătoare, nu percepe solitudinea ca fiind momentul propice dezvoltării unei relații cu sine. Și zi după zi, singurătatea îi aduce boală și zacere. Duminică, in biserici s-a vorbit despre un om singur care va deveni solitar.

Se spune despre el că zăcea de 38 de ani, dar că spera să ajungă să se vindece prin afundarea în apa Vitezdei – care, în traducere înseamnă ”casa izvoarelor milei”. De jur împrejurul acestui izvor/lac/scăldătoare, se construiseră cinci pridvoare pentru că erau recunoscute calitățile sale terapeutice. În acele pridvoare se aflau mulți bolnavi, deoarce exista credința locală că, cel ce se aruncă primul în apă, după ce se tulbură, acela se vindecă. Nu ar fi de mirare să fi fost un lac sulfuros care, periodic se tulbura, încărcându-se astfel de proprietăți terepeutice. Despre omul singur ni se spune că suferea, dar nu atât suferința fizică, despre care nu ne sunt date amănunte, cât suferința lui părea să plece din singurătate. La întrebarea dacă dorește să se însănătoșască, bolnavul răspunde: “nu am om!”, dorind parcă să Îl determine pe Iisus să îl sprijine pentru a ajunge primul să se arunce în apa tămăduitoare. Nu răspunde ca mulți alți vindecați – ”Da Doamne, vreau!” El spune că nu are om să îl ajute. Ca și când, degeaba își dorește vindecarea, că el singur nu poate. Cum s-ar spune azi, la o simplă analiză, omul din Vitezda era în depresie. El nu se putea ridica din zacerea ce venise la pachet cu neputința vindecării. Dar a avut răbdarea și firul de credință de care s-a prins. Pentru această perseverență de 38 de ani Hristos îi spune simplu – “Scoala-te, ia-ți patul tău si umblă. Și îndată omul s-a facut sănatos, si-a luat patul și umbla.” (Ioan 5,8)

Este momentul în care omul din Vitezda iese din singurătate și intră în solitudinea ce îi dă posibilitatea de a-și lămuri sieși relația cu Vindecătorul. Astfel că, la momentul la care este certat de evrei că își cară patul (targa) în zi de odihnă/ sabbat și nu are voie, el mărturisește că ascultă de Cel ce l-a făcut sănătos, dar nu știe cine e. Deodată omul ce se temea de singurătate, este înconjurat de omeni, însă tema de ipocrizia legalistă a evreilor anulează în cel vindecat curajul răspunderii. El nu își asumă încălcarea Legii, preferă să împartă vina cu Cel ce l-a vindecat. În această stare de duplicitate el și-a continuat drumul spre Templu cu gând să mulțumească pentru că a primit sănătatea așteptată 38 de ani. Când însă s-a reîntâlnit la Templu cu Hristos, L-a recunoscut, cu tot cu gândurile sale,  încredințându-l că este mai presus de lege și de tămăduirile din Vitezda  “Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5, 14).

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: