Connect with us

Opinie

Părintele Necula, precizări de ultim moment față de hotărârea de a se retrage din viața publică

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Zilele trecute, vă informam că părintele profesor Constantin Necula a hotărât să se retragă din viața publică, în urma refendumului pentru familie. ”Am să tac din dorința de a-i lăsa pe ceilalți să vorbească. Acum e aceeași ură, aceeași dictatură a propriei opinii împotriva celorlalți” – și-a motivat gestul părintele, într-o emisiune de la Radio România Actualități. În articolul dedicat acestui subiect, opinam că: ”plecarea părintelui Necula din spațiul public va lăsa un gol greu de umplut într-un moment extrem de sensibil pentru societatea românească și mai ales pentru mărturisitorii spiritualității ortodoxe.”. Adus în atenția opiniei publice de Ordinea.Ro, subiectul a devenit viral. Mulți cititori i-au cerut părintelui Necula, așa cum am făcut-o și noi, să revină asupra hotărârii anunțate. Iată precizările transmise de părintele Necula (text integral, cu mențiunea că intertitlurile au fost inserate de redacție):

Părintele Necula: Nu credeam că sunt atât de important în misiunea Bisericii și nici acum nu cred.

”Am recitit, șoptit, textul lui Herman Hesse: „Dar, dragul meu rob al tristeții, chiar dacă această fugă e reală, chiar dacă nu lipsesc castelienii lași, fricoși, care se joacă cu formule pure, chiar dacă aceștia reprezintă la noi majoritatea- toate acestea nu știrbesc nimic din seninătatea adevărată, aceea a cerului și a spiritului, nimic din valoarea și strălucirea lor (…)…în opoziție cu aceia dintre noi care se mulțumesc cu o nimica toată și cu o falsă seninătate, există și alții, oameni și generații de oameni, a căror seninătate voioasă nu este o joacă și ceva superficial, ci, dimpotrivă, ceva serios și profund” (Jocul cu mărgele de sticlă, RAO, 2013, pp. 360-361). Am primit cu mare emoție mesajele, bune și miștocărești deopotrivă, ale celor care au citit știrea că am în gând o retragere din viața publică. Nu credeam că sunt atât de important în misiunea Bisericii și nici acum nu cred. Poate că doar lipsa altor glasuri îl face pe al meu mai de auzit. Nu. Nu am spus că mă retrag din slujirea Bisericii și din misiune, sau că evit să merg „in partibus infidelium..” (cum a spus Dl. Baconschi). Dar voi reduce răspunsul meu la evitarea frivolităților culturale și sociale la care m-am supus susținând oameni și proiecte prin care am sperat să cresc anduranța la social a Bisericii.

Mă retrag din locul căruia nu i-am aparținut niciodată

Cred că e vremea să ne adunăm, dacă se poate odihniți, pe reconstrucția unei pastorale destinse și a unei catehizări de conținut. Mă retrag din locul căruia nu i-am aparținut niciodată. Locul în care am încercat mereu să ofer chipul unui preot care crede în contemporani. Referendumul, nu ca rezultat ci ca atmosferă, mi-a dovedit că nu am înțeles nimic din gestionarea capitalului de imagine, așa cum cred unii că se trăiește din el. Am obligația, duhovnicească și morală, de a reveni între credincioșii Bisericii și între cei care au nevoie de ajutor, indiferent de confesionalitate ori religiozitate personală, fără a uita de obligația apologetică prin care am fost prezent în media. Împlinesc ceea ce îmi este dat spre împlinire dar voi evita, cât îmi va fi în putință, expunerea preoției la neloialitatea politicului ori la așezarea lângă vedetisme ieftine.

Voi fi oriunde va fi Binecuvântare și dragoste să fiu. Mereu făcând metanie celor care ascultă și vor să-și schimba viața.

Scriu rândurile acestea nu pentru cei cărora le-a luat 5 zile să audă ce am spus la un miez de noapte la Radio Actualități. De nu era reacția în presa scrisă nici nu cred că ar fi reținut cineva momentul. Ci pentru aceia cărora le-am promis că preoția nu e pe segmente. Viață publică pentru un preot mereu în slujire și misiune nu există. De aceea trebuie să-i rog pe comentatori să retragă orice gând de vedetism ori publicitate la adresa mea. Recunosc. Mă retrag de unde nu am fost niciodată. Din inimile celor care au batjocorit Biserica, jignind preoția, caricaturizând zâmbetul Patriarhului ori încrunteala lui. Mă retrag dinaintea miștocarilor de serviciu ai presei românești, din preocupările marilor analiști de presă care își hrănesc ura cu nodul în papură al muncii altora, din orizontul enervării unor oameni dedicați preocupărilor care cred ei că sunt unice, inalienabile. Din golful de superficialitate al celor care preferă manipularea oricărei lucidizări. Mă retrag din linia de căutare a celor care, cu ochii închiși, spun mereu că soarele nu mai răsare. Voi fi oriunde va fi Binecuvântare și dragoste să fiu. Mereu făcând metanie celor care ascultă și vor să-și schimba viața. Din dorința de a-mi păstra cuvintele pentru a dezlega de nedreptate vorbele îndreptate împotriva credinței, nădejdii și dragostei. Nu revin asupra hotărârii. Doar așez hotărârea personală în linia Bisericii din care fac parte.

Comments

comments

Opinie

De ce așa mulți români la vot (opinie)

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Discursul media din aceste zile vizează prezența covârșitoare a românilor la vot. Acest fapt vine pe fondul a doi vectori: unul intern, iar celălalt dat de politica externă.

Intern, prezența la vot este dată de discursul anticorupție, iar extern, de reafirmarea politicii pro-europene în contrapondere cu discursurile eurosceptice care s-au făcut tot mai auzite în ultima perioadă.

Prezența masivă din România este astfel asigurată de un vot intern contra PSD și unul extern pro-european. Nu doar noi am fost luați prin surprindere, ci la nivelul întregii Uniuni, europenii și-au exercitat mult mai responsabil dreptul la vot. Franța a avut cea mai ridicată rată a prezenței la vot înregistrată de la constituirea Uniunii până în prezent – la ora 15.00 votaseră 20%,

Politica internă se va reconfigura cu siguranță, dat fiind votul de dreapta care nu mai poate fi contestat. Dacă se va naște o alianță politică solidă care să devină o alternativă viabilă a social-democrației, ține doar de strategia marilor câștigători PNL și USR. Cu toate acestea, programul la care ar trebui să lucreze ar trebui să fie unul de factură național-liberală, în care să fie reafirmate valorile creștine. Iar în cazul în care nu o vor face, cu siguranță PSD nu se va sfii să împrumute idei liberal naționaliste în doctrina sa politică, iar o repoziționare a sa să fie făcută prin mișcări interne de schimbare a bordului.

Vectorul extern, și anume mișcările socio-politice de la nivelul UE au fost cele care au adus un plus procentual în ce privește exercitarea dreptului la vot. Frământările din Franța, Brexit-ul, prelungirea sancțiunilor UE împotriva regimului sirian, iar de cealaltă parte reafirmarea relațiilor statelor est europene cu Rusia, sunt doar câteva dintre punctele cheie determinante. Câteva procente vin și din temerile în ce privește intrarea satelor estice sub sfera de influență a Rusiei, sau al vehiculatei idei de ieșire din UE. Perdanți sunt euroscepticii care ar trebui să regândească agenda UE pentru următorii ani.

Acest moment este fără îndoială și punctul de cotitură al orientării politicii românești și europene. Se dorește o Europă ca protectorat, însă cu politică liberal-națională. O dreaptă care să respecte configurarea etnică a fiecărui stat membru, respectând valorile tradițional-creștine fie că este vorba despre cele ortodoxe sau catolice.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Ce ascund cifrele din spatele creșterii economice anunțate de Guvern

Claudiu Vuta

Publicat

la data de

Scris de

Într-un comunicat al INS (Institutul Național de Statistică) emis în data de 15 mai 2019 se arată că produsul intern brut al României a înregistrat un avans de 5,1%, în primul trimestru din 2019, față de perioada similară din 2018, iar comparativ cu trimestrul IV 2018, economia României a fost, în termeni reali, mai mare cu 1,3%.

Cifra de 5,1% a reprezentat o surpriză în condițiile în care cele mai optimiste prognoze nu indicau un avans mai mare de 4,4%, economiștii BCR fiind cei care au estimat această cifră. Analiștii chestionați de către Bloomberg au estimat o creștere a economiei României la cel mult 4,1%, cei ai Reuters fiind chiar mai pesimiști, prognoza acestora fiind fixată la 3,9%.

Mai jos vom analiza structura creșterii economice.

În zona de formare a PIB sunt unele dezamăgiri, dar și surprize. O bună performanță a înregistrat sectorul construcțiilor cu un plus de 5,7%, datorită dezvoltării segmentului imobiliar. Sectorul comerțului a înregistrat un avans de 8,5%, dezamăgirea venind din partea industriei, sector ce a înregistrat o creștere de doar 1,2%.

Doresc să atrag atenția asupra boom-ului din segmentul imobiliar, ce a generat creșterea de 5,7% a sectorului construcțiilor, întrucât aceasta se datorează în primul rând creditării, care pe viitor va produce îndatorare. Este important de menționat că aceasta este cea mai mare creștere din intervalul septembrie 2008 – martie 2019. Nu suntem departe de o bulă imobiliară.

Analizând creșterea de 8,5% a sectorului comerțului, aceasta s-a datorat preponderent majorării salariilor angajaților din domeniul public. Consumul privat a înregistrat o creștere exponențială, comerțul retail s-a dezvoltat, oamenii au cheltuit mai mulți bani pentru bunuri și servicii. Partea negativă este reprezentată de faptul că aceasta a dus la majorarea importurilor. Astfel, în anul curent deficitul comercial a fost 2,4 miliarde de euro, comparativ cu cel înregistrat în primele două luni din 2018,  care se afla la 750 de milioane de euro.

De exemplu, în luna februarie 2019, exporturile au însumat 5,892 miliarde euro, iar importurile au însumat 7,044 miliarde euro, rezultând un deficit de 1,152 miliarde euro.

Cifrele ne spun că sectoarele productive au avut creșteri moderate, în timp ce consumul a explodat. Ne confruntăm cu aceeași situație pe care am mai avut-o și în cursul anului 2017. Cererea internă este ridicată, pe când cea externă este modestă.

Da, România înregistrează creștere economică, însă aceasta este bazată pe majorarea consumului, nu este sustenabilă pe termen lung.

Ca efecte directe a creșterii importurilor menționez devalorizarea monedei naționale în raport cu dolarul american și euro. Un alt efect direct al dezechilibrelor din economie este reprezentat de creșterea inflației, precum și a dobânzilor bancare, fapt ce a dus la majorarea ratelor lunare plătite de către români.

În această situație, Banca Națională a României are obligația de a aduce corecții politicii monetare, în sensul majorării dobânzii de referință, aflată în prezent la un nivel de 2,5%. În condițiile supraîncălzirii economiei, a creșterii deficitului comercial și a devalorizării monedei naționale, majorarea dobânzii de referință este o pârghie pe care banca centrală o poate utiliza pentru corectarea dezechilibrelor.

O soluție pentru restabilirea echilibrelor macroeconomice ar putea fi reprezentată de coordonarea politicilor guvernamentale cu cele ale Băncii Naționale. În același timp guvernul României este obligat să aloce bani pentru proiecte de anvergură, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii sau alte investiții majore, situație ce ar crea fluxuri economice și creștere economică sustenabilă.

În concluzie, situația economică a României este în prezent asemănătoare cu cea a unui datornic care se împrumută la costuri din ce în ce mai ridicate, pentru finanțarea nevoilor curente.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Când nu ai om, vine Dumnezeu la tine. Singurătate și solitudine

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Singurătatea este o stare tradusă prin nevoia de a avea om alături, iar absența acestuia este simțită acut în incapacitatea de a deveni integru de unul singur. Comparativ cu solitudinea care este  alegerea izolării, singurătatea este percepută ca nefiind o alegere, ci o conjunctură, având conotații negative. Omul singur este trist, pe când solitarul este oarecum independent de ceilalți, dar în dependență de Cel care îi oferă rostul și sensul. Omul care simte singurătatea ca fiind apăsătoare, nu percepe solitudinea ca fiind momentul propice dezvoltării unei relații cu sine. Și zi după zi, singurătatea îi aduce boală și zacere. Duminică, in biserici s-a vorbit despre un om singur care va deveni solitar.

Se spune despre el că zăcea de 38 de ani, dar că spera să ajungă să se vindece prin afundarea în apa Vitezdei – care, în traducere înseamnă ”casa izvoarelor milei”. De jur împrejurul acestui izvor/lac/scăldătoare, se construiseră cinci pridvoare pentru că erau recunoscute calitățile sale terapeutice. În acele pridvoare se aflau mulți bolnavi, deoarce exista credința locală că, cel ce se aruncă primul în apă, după ce se tulbură, acela se vindecă. Nu ar fi de mirare să fi fost un lac sulfuros care, periodic se tulbura, încărcându-se astfel de proprietăți terepeutice. Despre omul singur ni se spune că suferea, dar nu atât suferința fizică, despre care nu ne sunt date amănunte, cât suferința lui părea să plece din singurătate. La întrebarea dacă dorește să se însănătoșască, bolnavul răspunde: “nu am om!”, dorind parcă să Îl determine pe Iisus să îl sprijine pentru a ajunge primul să se arunce în apa tămăduitoare. Nu răspunde ca mulți alți vindecați – ”Da Doamne, vreau!” El spune că nu are om să îl ajute. Ca și când, degeaba își dorește vindecarea, că el singur nu poate. Cum s-ar spune azi, la o simplă analiză, omul din Vitezda era în depresie. El nu se putea ridica din zacerea ce venise la pachet cu neputința vindecării. Dar a avut răbdarea și firul de credință de care s-a prins. Pentru această perseverență de 38 de ani Hristos îi spune simplu – “Scoala-te, ia-ți patul tău si umblă. Și îndată omul s-a facut sănatos, si-a luat patul și umbla.” (Ioan 5,8)

Este momentul în care omul din Vitezda iese din singurătate și intră în solitudinea ce îi dă posibilitatea de a-și lămuri sieși relația cu Vindecătorul. Astfel că, la momentul la care este certat de evrei că își cară patul (targa) în zi de odihnă/ sabbat și nu are voie, el mărturisește că ascultă de Cel ce l-a făcut sănătos, dar nu știe cine e. Deodată omul ce se temea de singurătate, este înconjurat de omeni, însă tema de ipocrizia legalistă a evreilor anulează în cel vindecat curajul răspunderii. El nu își asumă încălcarea Legii, preferă să împartă vina cu Cel ce l-a vindecat. În această stare de duplicitate el și-a continuat drumul spre Templu cu gând să mulțumească pentru că a primit sănătatea așteptată 38 de ani. Când însă s-a reîntâlnit la Templu cu Hristos, L-a recunoscut, cu tot cu gândurile sale,  încredințându-l că este mai presus de lege și de tămăduirile din Vitezda  “Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5, 14).

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: