Connect with us

Exclusiv

Primăria Năvodari a furat terenurile statului de pe malul lacului Siutghiol. O spune Curtea de Conturi

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Curtea de Conturi a României confirmă că Primăria Năvodari a furat terenurile statului de pe malul lacului Siutghiol, pentru a putea pretinde o taxă astronomică, de două milioane de euro, de la o firmă de turism. Constatarea se găsește în cea mai recentă decizie, emisă pe 30 octombrie 2017, în urma unui control la Primăria din Năvodari.

Chelaru ține la blat Raportul Curții de Conturi

Autoritatea locală avea obligația să comunice raportul de control și decizia Curții de Conturi, în termen de zece zile de la înregistrarea celor două documente, către toți consilierii locali în funcție. Abia după ce o parte din aleșii locali au formulat cereri exprese, primarul Florin Chelaru le-a trimis pe mail un fișier denumit ”Raport Curtea de Conturi”. Însă în interior nu se afla niciun raport, ci doar Decizia organului de control, în care abaterile sunt punctate pe scurt și sunt impuse măsuri destul de blânde. Raportul, în care sunt descrise pe larg, cu toate detaliile, abaterile constatate, este ținut la blat de Chelaru, în încercarea de a minimaliza efectele. Există suspiciunea că Decizia a îmblânzit constatările din raport, care sunt devastatoare și impuneau valorificarea prin denunț la DNA. În loc de cuvenita denunțare a celor vinovați, Decizia lasă posibilitatea Primăriei de a constitui o comisie împreună cu Apele Române pentru a identifica terenurile furate de la stat și pentru a propune soluții. Desigur, hoții pot găsi cele mai bune soluții pentru remedierea hoției. Documentul care lasă lupii la stână nu a fost semnat de directorul Camerei de Conturi Constanța, ci de directorul adjunct.

Raport Curte Conturi

Terenurile statului, însușite prin vot

Potrivit informațiilor noastre, devalizarea statului de terenurile de la Siutghiol a început în anul 2011. La inițiativa fostului primar Nicolae Matei, consilierii locali din Năvodari au votat Hotărârea nr. 71/21.04.2011, prin care s-a inventariat în domeniul public al localității un teren de 2.400 mp pe malul lacului Siutghiol, în zona bulevardului Mamaia Nord. Matei a motivat că intenționează să amenajeze o alee de promenadă pe malul lacului. Apoi, în aceeași zi de 21 aprilie 2011, a fost adoptată și Hotărârea 93, referitoare la mai multe operațiuni de scoatere a unor terenuri din domeniul privat și de introducere în domeniu public, de modificare și de completare a inventarului bunurilor private. Potrivit unei anexe a hotărârii, inventarul bunurilor private a fost completat cu un teren de 11.000 mp localizat în zona bulevardului Mamaia Nord, între lacul Siutghiol și proprietăți private, fără a se preciza modul de dobândire a acestuia de către autoritatea locală, vecinătățile și coordonatele cadastrale. Pur și simplu, geniile de la Năvodari au considerat că simpla inventariere, pe baza votului, este în sine un act de împroprietărire. Nici nu e de mirare, în țara în care preoții devin proprietari prin sfințire, de ce nu s-ar putea ca administrațiile să dobândească imobile, nu cumpărându-le ca toată lumea, ci ridicând degetele folosite, altfel, pentru scobitul în nas și pentru gesturi obscene?

5,4 hectare

Prin cele două hotărâri locale, Primăria s-a înstăpânit, pur și simplu, pe malul și pe o parte din cuveta lacului care fusese amenajată în scopul prevenirii inundațiilor. Însă prin Constituție și prin Legea apelor, cuveta și malul lacului erau incluse de drept în proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă a statului român. Cu alte cuvinte, Primăria s-a înstăpânit peste terenurile statului. Furăciunea a continuat, iar în 2012, prin HCL nr. 68, poziția 53, inventarul de la Siutghiol s-a rotunjit, și tot prin ridicări de degete, la 54.568,40 de metri pătrați. Așadar, 5 hectare și jumătate de intravilan turistic, de mare valoare.

Au intabulat terenurile furate pe fracții, ca să nu bată la ochi

Ca să nu bată la ochi că și-a tras în acte terenul statului pregătindu-se să-l valorifice, Primăria nu s-a înscris la Cadastru cu toată suprafața. Mai marii orașului au emis adeverințe pentru intabularea directă a unor fracții. Astfel, din terenul de 2.400 mp însușit chipurile în scopul construirii aleii de promenadă, s-a intabulat o bucată de 1.827 mp. Evident că proiectul cu aleea fusese o simplă șmecherie de fațadă, ca să se justifice manopera. Mai departe, din terenul de 11.000 mp, s-au intabulat doar două fracții, una de 4.756 mp, iar alta de 3.723 mp. Nimeni în țara asta, dobândind o casă, nu poate alege să intabuleze o singură cameră și-un sfert de teren. Potrivit legii, se intabulează proprietățile întregi, iar mai apoi, cu alte proceduri și alte taxe, proprietatea inițială se poate divide în proprietăți mai mici, prin dezmembrare. În mod paradoxal, OCPI Constanța a admis această intabulare ilegală. Însă directorul instituției era – și asta explică totul – consilier și cetățean de onoare la Năvodari. Este vorba de Stere Sponte, care doar ce a scăpat cu onoarea întreagă, fiind recent achitat într-un proces de corupție referitor la un alt tun imobiliar.

Pământ furat, vândut cu 23 de euro

Mai departe, Primăria a vândut terenul de 4.756 mp furat de la stat, cu 23 de euro/mp către societatea care administrează complexul Scoica Land. Fără anunț, fără licitație și la jumătate din valoarea de inventar, care era de 49 de euro. Valoarea de piață nu a calculat-o nimeni, dar era, potrivit unor opinii, de patru ori mai mare decât valoarea de inventar. Terenul este chiar pe vechea cuvetă a lacului, amenajată împotriva inundațiilor.

Hărțuirea de la Complexul Verona

Cealaltă fracție intabulată abuziv are o poveste și mai fabuloasă. Terenul de 3.723 de metri pătrați, împreună cu un segment de 923 mp din așa-zisa aleea de promenadă, se află între complexul turistic Verona și lacul Siutghiol. În total: 4.646 mp. Toată această suprafață a fost amenajată împotriva inundațiilor și infiltrațiilor, în anul 2007, de proprietarul complexului Verona, firma Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. Anterior acestei intervenții, o parte din teren era inundată periodic, iar o parte se afla permanent sub luciul de apă. După ce a băgat bani grei să amenajeze și să înfrumusețeze terenul lăsat de izbeliște, Grigore Comănescu s-a pomenit cu o amendă de 40.000 de lei din partea Primăriei. Se întâmpla pe 3 mai 2012, când Primăria nici nu finalizase șmecheriile cadastrale prin care și-a trecut în patrimoniu terenul statului. Prin actul de contravenție, societatea era obligată să desființeze construcțiile de amenajare și să readucă terenul la starea lui inițială. Grigore Comănescu a contestat procesul-verbal de contravenție la instanță. Iar judecătorii au considerat că fapta nu este gravă… mai ales că, de fapt, era benefică. În consecință, au diminuat amenda la 1.000 de lei și au respins ca inoportună măsura de aducere a terenului la starea inițială… de mlaștină, respectiv de cuvetă acoperită permanent de apă.

O nouă amendă, sub formă de taxă, de două milioane de euro

Nemulțumit de suma prea mică stabilită în sarcina investitorului, Matei s-a gândit să-i bage mâna mai adânc în buzunar. Pe 14 august 2012, în timpul procesului mai sus amintit, acesta a trimis societății lui Grigore Comănescu o decizie de impunere fiscală de 8.474.304 de lei. Ceea ce însemna aproximativ două milioane de euro. Primăria a pretins că societatea Somaco Construct ar fi depozitat alandala și provizoriu, în locurile publice, piatră și nisip. Însă, în realitate, era vorba de materialele incluse în platforma de consolidare a terenului, care nu erau depozitate provizoriu, nu erau grămezi neconsolidate, ci parte dintr-o lucrare definită chiar prin Legea 50/1991 drept construcție. Or, la Legea 50, societatea fusese deja amendată.

Terenul amenajat pentru care Matei a trimis taxa de două milioane de euro

În  mod evident, societatea se afla în fața unei noi amenzi, mascată sub formă de taxă fiscală. Potrivit legii, taxa fiscală presupune existența unui acord al părților, o prestație a autorității și un beneficiu al plătitorului. Însă în cazul de față, nu a existat niciun contract, autoritatea nu a efectuat nici o prestație, iar societatea taxată nu a avut niciun beneficiu. Or, nefiind o astfel de colaborare, e clar că așa-zisa taxă este de fapt o amendă uriașă, care depășește toate pragurile valorice, nu doar din România, ci din întreaga Uniune Europeană.

Un fals intelectual care a menținut în ființă taxa mincinoasă și abuzivă

A urmat un nou proces, prin care Somaco Construct a contestat decizia de impunere fiscală. Pe fond, la Curtea de Apel Constanța, societatea a câștigat fără probleme, după ce expertul neutru desemnat de instanță a certificat că materialele nu erau pe teren, ci în teren, și nu erau depozitate în grămezi neconsolidate, ci prinse chiar în platforma de consolidare. Un expert-parte angajat de Primărie în persoana inginerului Vasile Moldovanu (foto), actualmente consilier județean PSD-ist, a depus în favoarea celor care îl plăteau un înscris denumit prin fals intelectual Co-Raport de expertiză. În cuprinsul acestui document cu denumire înșelătoare, Moldovanu susținea că materialele au fost depozitate sub forma unei platforme de consolidare. Era un non-sens total, pentru că depozitele sunt grămezi neconsolidate, iar platformele de consolidare sunt consolidate… că de aia le zice așa. Această logică de cerc-pătrat n-a produs consecințe la Curtea de Apel Constanța, care a considerat că taxa este abuzivă și a desființat-o. În schimb, în cadrul recursului judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorii au încurcat expertiza neutră cu înscrisul produs de Moldovanu. Și așa, taxa de două milioane de euro a fost menținută în ființă.

O instanță penală confirmă că cele două milioane de euro reprezintă amendă

La debutul procesului de contencios administrativ și fiscal, în anul 2012, Grigore Comănescu a depus și o plângere penală împotriva lui Nicolae Matei și a funcționarilor implicați în emiterea deciziei de impunere fiscală. Dosarul penal a fost repartizat procurorului Camelia Andrei. În iunie 2013, Andrei a dat o soluție de clasare, în baza unei anchete sumare, apreciind că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, fiind vorba de un litigiu de competența instanțelor civile. Grigore Comănescu a contestat ordonanța de clasare la instanță, iar judecătorul de caz a întors dosarul la Parchet. Instanța penală a apreciat că, de vreme ce nu a existat un contract între Primărie și firma Somaco, nu poate fi vorba de taxă fiscală.

”În cauză, instanța constată că între Primăria orașului Năvodari și petentă nu s-a încheiat niciun contract pentru spațiul pretins utilizat… Instanța reține că în cazul de față s-a emis o decizie de impunere, pentru stabilirea unor obligații fiscale, pentru operațiuni neautorizate, ca și cum acestea ar fi fost încuviințate. (…) Primăria ar fi trebuit să recurgă la alte remedii (evacuare, amendare), iar nu la perceperea unei taxe, aceasta presupunând prin ipoteză o intrare în posesia spațiului cu acordul autorității publice.”, se arată în Sentința Penală 1333/11.11.2013 pronunțată în Dosarul 22522/212/2012 al Judecătoriei Constanța.

Hotarare Judecatoreasca Penal 2013 Nu E Taxa E Amenda

O nouă plângere penală la DNA

Întors la Parchetul Judecătoriei, dosarul a fost continuat până la o nouă soluție de clasare, dată în anul 2015, pe fondul menținerii taxei în ființă, prin decizia ÎCCJ. Grigore Comănescu nu s-a lăsat și a contestat noua soluție la procurorul-șef al Parchetului Judecătoriei Constanța. Acesta a infirmat soluția, a schimbat procurorul de caz și a dispus continuarea cercetărilor. În paralel, omul de afaceri a formulat o plângere la DNA Constanța împotriva uneia dintre judecătoarele de la Înalta Curte, care este născută în Constanța și este verișoara Adrianei Strutinsky, fosta soție a lui Sorin Strutinsky, la rândul său adversar în afaceri al lui Grigore Comănescu. Strutisnky a fost și coleg de celulă cu Nicolae Matei, într-o perioadă în care amândoi erau arestați preventiv pentru comiterea unor fapte de corupție. Totodată, Grigore Comănescu a cuprins în noua plângere întregul caz, cu faptele săvârșite de Matei și de funcționarii publici. Noul dosar – 233/P/2015 – a fost repartizat procurorului Constantin Conortos de la DNA Constanța.

Matei a scăpat pe raționamentul că o persoană nu poate fi urmărită de două ori

Nicolae Matei

O vreme, cele două dosare au mers în paralel. Pe 22 februarie 2016, Conortos a deschis urmărirea penală in rem și în aceeași zi a clasat cauza, pe considerentul că faptele reclamate au fost analizate de Înalta Curte. Cu doar câteva zile înainte, mai exact pe 18 februarie 2016, același Conortos deschisese și închisese imediat un alt dosar penal, în care Grigore Comănescu reclamase fapte penale săvârșite în dauna sa în cazul retrocedării abuzive de la Sibioara.

La Parchetul Judecătoriei, procurorul de caz, Viorel Teliceanu, a continuat demersurile, făcând anchetă propriu-zisă. A descins pe teren, a făcut constatări, a audiat funcționarii publici și pe expertul neutru, concluzionând că terenul nu a fost ocupat cu materiale de construcții, nici în trecut, nici în prezent. Cu alte cuvinte, a constatat ce reclamase Grigore Comănescu, anume că a fost taxat pentru depozitarea unor materiale, pe care nu le-a depozitat. Cu toate acestea, în mod halucinant, Teliceanu afirmă în ordonanța sa din 7 noiembrie 2016 că ar fi aflat, dar nu de la Grigore Comănescu, ci din alte surse, că acesta a depus la DNA plângerea la care ne-am referit mai sus, clasată de Conortos. ”O persoană nu poate fi urmărită de două ori pentru aceleași fapte”, a scris Teliceanu, trimițând la principiul de drept ”ne bis in idem”. Cu această argumentație, a clasat dosarul penal, în care constatase anterior săvârșirea faptelor. Cu alte cuvinte, făptașii au încălcat legea, dar nu pot fi trași la răspundere întrucât nu pot fi urmăriți de două ori.

Ordonanta Teliceanu

Procurorul n-a avut o problemă că păgubitul a fost amendat de două ori

În realitate în dosarul de la DNA nu s-a început urmărirea penală împotriva unor persoane, ci in rem, împotriva faptelor. Dosarul a fost închis în ziua deschiderii urmăririi in rem. În mod normal, ”ne bis in idem” trebuia reținut în favoarea lui Grigore Comănescu, pentru că a fost amendat de două ori pentru aceeași faptă. Însă, așa cum se întâmplă la noi, principiile au fost interpretate în favoarea golanilor care încalcă, de fel, cam toate principiile.

La Curtea de la Strasbourg

La momentul de față, omul de afaceri se judecă pentru desființarea soluției de clasare dată de Teliceanu. El a cerut instanței penale să sesizeze Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg cu privire la interpretarea validă a principiului ”ne bis in idem”, însă judecătorul de caz a respins această cerere printr-o încheiere din care nu se înțelege că a respins-o, o asemenea împrejurare nefiind consemnată în dispozitiv și nefiind motivată nici măcar la modul minimal și expeditiv.  În aceeași perioadă, o cerere de sesizare a Curții de la Luxemburg a fost aprobată la Curtea de Apel Constanța pentru firma multinațională ENEL.

Curtea de Conturi a constatat furăciunea

Un singur lucru bun s-a întâmplat până acum, și anume faptul că autoritățile s-au sesizat că terenurile de la Siutghiol, inclusiv acela pentru care a cerut Matei taxa halucinantă de două milioane de euro, aparțin de drept statului, că așa spune legea și Constituția. Vorbim aici de raportul și decizia Curții de Conturi amintite în deschiderea articolului. Chiar dacă directorul adjunct al Camerei de Conturi din Constanța a îmblânzit constatările din raport, chiar dacă raportul e ținut la blat de Chelaru, chiar dacă se va face o comisie care va întârzia un timp deznodământul, acesta este previzibil. Căci, indiferent de ce pot face penalii, statul român trebuie să-și recupereze terenurile furate. Deja e o chestiune care depășește cercul de șmecheri de la Constanța. Să mai spunem că Grigore Comănescu a sesizat în mod direct Curtea Europeană de Justiție și Comisia Europeană, care sunt deja extrem de sensibile la situația justiției din România.

Comments

comments

Exclusiv

Aventurile turistului Viorel Ionescu în Insulele Canare. Dat de gol de rudele unui consilier

Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câteva luni, am semnalat pe Ordinea.Ro că primarul din Hârșova, Viorel Ionescu, l-a ajutat pe un consilier local, coleg de partid cu el, să devină administrator al societății de interes public local, Carsium Edil SRL, în ciuda faptului că, în viața civilă, acesta era, și este în continuare, un simplu electrician. Numirea meseriașului în consiliul de administrație de la Carsium Edil  s-a făcut prin hotărâre de Consiliu Local. Din punct de vedere legal, cooptarea membrilor consiliului de administrație trebuia să se facă prin selecție competitivă, pe baza principiilor guvernanței corporative a întreprinderilor publice, așa cum obliga OUG 109/2011. Dacă legea ar fi fost respectată, acesta nici nu se putea înscrie la concurs, neavând pregătirea adecvată. În al doilea rând, printre votanții hotărârii s-a numărat chiar consilierul-electrician. Cu alte cuvinte, meșterul a ridicat degetele pentru a-și crea un avantaj de natură financiară, de statut social sau de imagine publică, deși legea îl obliga să se abțină de la deliberare în astfel de cazuri de folos personal. În al treilea rând, consilierii locali nu pot fi administratori ai societăților deținute de Consiliul Local din care fac parte, cele două funcții fiind incompatibile.

Carisum Edil ajunge la limita de jos a rentabilității

Pe consilierul-electrician îl cheamă Gabriel Ticu. Date fiind ilegalitățile semnalate mai sus, acesta a fost retras din CA-ul întreprinderii publice. De altfel, sursele noastre spun că, la momentul de față, Carsium Edil nici nu mai are un consiliu de administrație, funcționând ca un SRL de familie. În primele 6 luni ale anului curent, societatea a înregistrat un profit de 499 de lei. Pe de altă parte, salariile și indemnizațiile au avut valoarea de 1.119.503 lei, față de 731.684 de lei în perioada similară a anului trecut. Așadar, cheltuielile salariale au fost majorate cu 53%, aceasta fiind principala cauză a aducerii întreprinderii publice la limita de jos a rentabilității.

Un concediu de vis în Insulele Canare

Povestea de mai sus ar fi fost dată uitării. Însă chiar ieri a apărut în spațiul public o filmare care trădează legături foarte strânse, nu doar de apartenență la același partid, între primarul Ionescu și consilierul din cauza căruia a fost compromisă funcționarea legală și normală a societății Carsium Edil. Imaginile atestă că cei doi, însoțiți de familiile lor, au petrecut un concediu de vis în Insulele Canare. Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens. Apreciem că această filmare trădează, așa cum am spus, relații foarte strânse, care nu au rămas izolate la sfera vieții private, în contextul în care Ionescu și-a ajutat partenerul de vacanțe să ocupe o funcție publică peste nivelul pregătirii sale.

Coafeza de la Spital

Trebuie să mai spunem că primarul din Hârșova s-a mai remarcat în trecut prin ajutorul dat unei coafeze să acceadă în conducerea Spitalului Orășenesc. Medici specialiști, cu 6 ani de facultate și încă 6 de rezidențiat, s-au pomenit umiliți în ultimul hal de un primar care a considerat că o coafeză e mai în stare să conducă destinele Spitalului decât specialiștii în domeniu. După un scandal monstru, protejata primarului a fost îndepărtată din conducerea spitalului. La momentul de față, unitatea sanitară este condusă de un medic din Pantelimon, care a mai încercat, dar fără succes, să ajungă director de spital la București și Călărași, fiind respins de fiecare dată. Acesta menționează în declarația sa de interese că este afiliat politic, la PSD, și înrolat în Asociația Națională Marea Lojă Națională din România și-n Ordinul Inițiatic Marea Lojă Națională din România.

O firmă, vai steaua ei, aleasă să construiască Heliportul

Disprețul lui Viorel Ionescu pentru merit, pentru profesionalism și pentru scara firească a valorilor s-a arătat încă o dată, la sfârșitul lunii trecute. Atunci, edilul din Hârșova a atribuit un contract de lucrări foarte important unei firme din județul Tulcea care în ultimii ani de raportare contabilă figurează pe site-ul Ministerului de Finanțe fără angajați, fără venituri, fără cifră de afaceri și cu un CAEN specific buticurilor. Vorbim aici de contractul de construire a heliportului din curtea Spitalului, care a fost atribuit prin încredințare directă. Dacă Primăria ar fi organizat o licitație, această firmă, vai steaua ei, nu s-ar fi calificat nici măcar să care apă cu bidonul.

Huzur pe banul public, în SUA și Canada

În sfârșit, trebuie să mai spunem că primarului din Hârșova îi plac vizitele în străinătate decontate din bani publici. Amintim că, în luna mai 2018, Ionescu s-a infiltrat într-o delegație a Asociației Municipiilor din România, deși Hârșova este oraș, iar nu municipiu, și ca atare nu face parte din această structură. Edilul a beneficiat astfel de o deplasare peste ocean, în Canada și Statele Unite ale Americii, în care s-a discutat, printre altele, despre metrouri, aeroporturi și intervenții în caz de atac terorist. Primăria Hârșova a cumpărat biletele de avion înainte ca Ionescu să obțină aprobarea Consiliului Local pentru deplasare. La întoarcerea de peste ocean, edilul a uitat să prezinte autorității deliberative un raport al vizitei, ceea ce, potrivit legii, conduce la sancțiunea suportării costurilor din propriul buzunar. Nu se știe, deocamdată, dacă primarul Viorel Ionescu a întreprins vreo măsură de a recupera fondurile prăpădite de la persoana fizică Viorel Ionescu.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Valentin Vrabie, un fel de Tusac al Medgidiei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

De mai bine de doi ani, Medgidia se află într-un scandal continuu. Mai exact de la urcarea lui Valentin Vrabie în scaunul de primar! În iunie 2016, acesta a reușit să obțină un scor electoral foarte bun, candidând din postura de independent, cu aureola mediatică a unor realizări remarcabile la Peștera. În plus, Vrabie a lansat câteva teme populiste, de tipul celor folosite cu mult succes, la vremea sa, și de Dan Diaconescu. În primul rând: un leu metrul cub de apă. În al doilea rând: retorica antisistem. Când oamenii vorbesc, partidele să tacă! Așa le-a spus Vrabie alegătorilor, prin afișele sale de campanie. În timp ce tuna și fulgera împotriva nenorociților din politică, el întărea organizatoric o structură de partid. Vorbim aici de M10, o formațiune care a scos la Medgidia 5 locuri în Consiliul Local, la egalitate cu PSD-ul.

Dizolvarea Consiliului, un plan din primii pași

Încă din iunie 2016, Vrabie s-a arătat nemulțumit de Consiliul ales, după ce omul propus de el pentru funcția de viceprimar a fost respins la vot de partidele politice. În acel context, pentru prima dată a fost aruncată pe piață ipoteza alegerilor anticipate. Pe 30 iunie 2016, s-a ajuns la un acord de formare a unei majorități în Consiliul Local Medgidia. Luminița Vlădescu de la PSD a fost singura propunere pentru postul de viceprimar, fiind aleasă cu 13 voturi din 19. Compromisul cu PSD fusese agreat de Vrabie, care a și declarat după ședința de atunci că și-a dorit un alt viceprimar, dar că va face echipă cu Vlădescu. O vreme, chiar a făcut. Și la Medgidia a fost pace până în ultima zi din august 2016, atunci când consilierii locali nu au fost prea încântați de suma propusă de Vrabie pentru a fi alocată unui eveniment cultural. Vorbim aici de Zilele Medgidiei. Suma votată de consilieri, în speță 40.000 de euro, l-a nemulțumit pe primar, care a anunțat că renunță la organizarea evenimentului. Mai mult, Vrabie a declarat cu acea ocazie, citat de cotidianul Cuget Liber: ”Intenționez să pun capăt acestui circ, prin consultarea cetățenilor cu privire la desfășurarea unui referendum pentru alegerea unui nou consiliu local. Am venit aici pentru a schimba lucrurile în bine și orice zi pierdută este în defavoarea cetățenilor.”.

Dușmanul vinovat de toate relele

De pe urma campaniei populiste, locuitorii din Medgidia aveau speranțe mari. Minunile promise nu se mai întâmplau. Însă Vrabie găsise mecanismul optim de distribuire a culpei în cârca unui dușman. La început, dușmanul a fost consiliul în ansamblul său. Apoi criticii lui Vrabie din presă și din societatea civilă, viceprimarul Luminița Vlădescu, șeful acesteia Felix Stroe, ”securiștii” de la RAJA, consilierul local Marian Butnaru și din noul tot Consiliul in corpore.

Stroe, Vrabie, Crăciun. Moș Crăciun.

Cum să-ți distrugi imaginea în ultimul hal

Războinicul a reușit să-și facă imaginea praf. Pe 24 octombrie 2016, un consilier local din Peștera i-a făcut plângere penală, reclamând Parchetului că Vrabie l-a snopit în bătaie. Apoi, în 2017, au ieșit pe piață înregistrări audio ale unor convorbiri telefonice purtate de Valentin Vrabie cu un critic din societatea civilă. L-am numit aici pe Adrian Barză. Limbajul lui Vrabie, de o trivialitate rar întâlnită chiar și în mediile interlope, a șocat enorm. Primarul din Medgidia, fostul independent antisistem care cerea partidelor să tacă, era deja membru ALDE, ba chiar ocupa și o funcție de conducere la nivel național, în partidul lui Tăriceanu. Partidul s-a delimitat de el, iar el și-a trimis demisia, motivat de alte aspecte, dar cu siguranță în legătură cu această lipsă de solidaritate.

Vătaf pe moșie

După această serie de gafe incredibile, Vrabie a încercat să se reinventeze. Din acest motiv, primarul Medgidiei a revenit la retorica mai veche, potrivit căreia ar fi făcut lucruri de senzație, dar nu a fost lăsat de alții. Aici i-au căzut la marele fix câteva proiecte, cum ar fi cel de asfaltare a unor străzi din oraș. Cățărat pe aceste chestiuni puține, dar palpabile, primarul a cerut referendum pentru ieftinirea apei. Nu i-a ieșit. A mai încercat un fel negociere prin declarații publice cu RAJA, cerând avantaje pentru Medgidia, pentru apa din subsol, care nu este a orașului Medgidia, ci a statului român. Apoi s-a războit cu Luminița Vlădescu. I-a luat biroul și mașina de serviciu, i s-a adresat în ședințe publice într-un mod înjositor (”sunteți o escroacă!”, ”nă vă e rușine că sunteți femeie de 50 de ani cu trei copii acasă?”), iar la un moment dat a refuzat să-i mai achite indemnizația de viceprimar, pe motiv că aceasta nu ar face mai nimic și nu și-ar merita banii. Vorbim aici de un comportament de vătaf pe moșie.

Ultimul balamuc

În sfârșit, ultima inițiativă a primarului din Medgidia a urmărit declanșarea unui referendum pentru dizolvarea Consiliului Local. Chiar zilele trecute, Valentin Vrabie a pichetat Instituția Prefectului, însoțit de aproximativ 100 de persoane. Cu doar câteva zile înainte, prefectul comunicase că a identificat probleme în ceea ce privește semnăturile strânse de primar. Câteva zeci din acestea aparțin unor persoane care erau decedate, iar alte câteva sute aparțin unor persoane ce aveau date de identitate schimbate. Ce va fi vom vedea. Însă opinăm că aceste manifestări de ostilitate între un primar ales și consilierii locali la rândul lor aleși, derapajele de limbaj, acuzațiile continue de hoție și proastă administrare, circul și scandalul continuu sunt incompatibile cu statul de drept. Un balamuc de o asemenea gravitate nu s-a mai întâmplat la noi de ceva timp. Istoria se repetă, cu mici diferențe.

Un alt populist, la vremea lui: Tusac

Un balamuc oarecum similar s-a întâmplat în perioada 2008-2012 la Mangalia. În 2008, mangalioții s-au lăsat vrăjiți de imaginea de oameni ai faptelor pe care și-o cultivaseră Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Atunci, cei doi făptuiau. Acum stau la umbră, în Madagascar sau la Poarta Albă.

Prepusul lor, Claudiu Tusac le-a promis mangalioților dezvoltare, lapte și miere, transparență totală. ”Voi scoate ușa de la intrare”, spunea acesta, ca semn că va fi deschis cu toată lumea. În timp, totul s-a dovedit vrăjeală. La câteva luni după ce s-a urcat în scaunul de primar, Tusac le-a cerut consilierilor să voteze delegarea serviciilor publice ale Mangaliei către o asociație de dezvoltare intercomunitară gândită de Nicușor Constantinescu. Planul n-a mers, pentru că s-au opus consilierii.

La vânătoare de consilieri

În replică, Tusac a tocmit presa și i-a umplut de respect. Apoi a mutat ședințele la Casa de Cultură, asigurând o asistență de fluierători, formată din babele PSD-iste și infractorii orașului. N-a mers nici așa. În pasul următor, biroul de presă al Primăriei s-a transformat în birou de investigații, întocmind dosare cu probleme identificate pentru fiecare opozant. Mai departe, Poliția Locală a început să împrăștie amenzi cu nemiluita. Consilierul de atunci John Anghel a fost amendat cu un miliard, pentru că schimbase soluția tehnică a unui foișor, cu 10 ani în urmă, ca să evite tăierea unui copac. Paul Foleanu a fost tăvălit în presă că ocupa un apartament ANL, obținut cu ani buni înainte de a fi consilier. Sorin Andrei s-a pomenit că primarul a făcut proiect să concesioneze unor interlopi sângeroși parcarea publică din fața complexului său comercial. Vasile Olan s-a trezit cu roțile tăiate, iar un altul cu vopsea pe parbriz și capotă. Griguță s-a trezit că Tusac i-a dat soția afară de la ADPP, unde lucra de pe vremea lui Iorguș, și îi făcuse și plângere penală pentru niște borduri. Viorel Oleniuc era viceprimar, iar Tusac îi delegase în scris atribuția de a supraveghea curățenia în Primărie și verbal pe aceea de a număra porumbeii care se găinățau pe geamuri. Indemnizația de viceprimar i-o plătea când avea chef. De cele mai multe ori nu avea chef.

O domnie a bunului-plac, neegalată nici măcar în Împărăția lui Nicușor

În timp ce consilierii se apărau cum puteau, primarul și ai lui furau cu șapte mâini. Nu era lună fără un festival, o chermeză, o pomană dansantă. Și de fiecare dată, Primăria trimitea adrese oficiale în care îi îndemna pe agenții economic să contribuie cu sponsorizări către o fundație, Pro Litoral, fondată chiar de Tusac împreună cu soția, cu șefa biroului de presă și cu doi-trei consilieri obedienți din partidul său toxic. Cei care nu plăteau, se pomeneau cu băjeții de la Corpul de Control, care începeau să numere treptele, să măsoare grosimea pereților și alte alea, până găseau un motiv formal de amendă. Alte sponsorizări erau la negru și se împărțeau pe caiet. Atât de bine se împărțeau că parcarea Primăriei se umpluse de ML-uri. Village Tour, firma de asfaltări a lui Tusac, trecută formal în proprietatea unui offshore, Mersina Investment LLC, a început să peticească orașul pe sute de mii de euro, punând pe curent un contract reziliat ce făcea obiectul unui litigiu în instanță. Primarul se judeca cu firma primarului. Având puterea pixului și pofta banului, a închis litigiul. Apoi au început să curgă banii. Și multe alte nereguli. De pildă, Primăria deconta cheltuieli de leasing auto ale unei firme de pază, pe care o plătea deturnând fondurile de la locuințe. Era la Mangalia o domnie a bunului-plac, așa cum nu se văzuse nici măcar în împărăția lui Nicușor Constantinescu.

V-am dizolvat!

La un moment dat, visând puterea absolută, Tusac a uitat să convoace Consiliul Local preț de două luni de zile. Exact atât cât trebuia pentru dizolvare. Înțelegând pericolul care-i păștea, consilierii majoritari, dar în opoziție cu primarul, au convocat o ședință extraordinară în ultima clipă. Tusac a declarat-o ilegală. Tot el a declarat, cu de la sine putere, dizolvarea Consiliului Local. A lipit un afiș mare pe ușa Primăriei și din acea zi a refuzat să-i mai primească pe consilieri în ”local”. Primăria devenise un fel de moșie a lui Tusac, păzită cu strășnicie de firma de pază plătită prin deturnare de fonduri și de Poliția Comunitară (echivalenta Poliției Locale de acum), condusă atunci de Fiolă, milițianul care refuzase să-i facă alcool-test-ul lui Nicușor Constantinescu, în intersecția adormirii. Și luni de zile, în plină democrație, Mangalia a fost condusă ca o feudă, de un despot întunecat.

Colapsul de la  termoficare

În această perioadă de feudalism întârziat, compania locală care furniza agentul termic în oraș l-a notificat în mai multe rânduri pe Tusac să convoace Consiliul Local, spre a supune aprobării acestui for reducerea tarifului de termoficare. O criză economică fără precedent bântuia întreaga lume, iar pe acest fond combustibilii ajunseseră la un preț aproape de un minim istoric. Cele 50.000 de gigacalorii pe care le producea într-un an compania de termoficare a Mangaliei ajunseseră la un preț de cost cu un milion de euro mai mic. Tusac a declarat senin că nu mai are Consiliu Local, îndemnând compania să factureze la ultimul tarif aprobat. Neavând încotro, prestatorul s-a conformat și a facturat la tariful mult mai mare decât prețul de cost. Dar Primăria n-a achitat, că nu a vrut Tusac. ”Nu pot, că nu am Consiliu” – s-a zbârlit feudalul întârziat. Conduita sa a adus termoficarea în pragul colapsului. Compania locală a plătit impozit pe profitul scriptic, la fel și TVA pe sume neîncasate. Scârbiți de întreaga situație, reprezentanții grupului Rompetrol, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Rominservices Therm, au decis să-și vândă participația. Singura ofertă a fost formulată de o firmă care avea sediul social în casa unui consilier județean. Însă, la origini, aceasta fusese înființată de finul lui Claudiu Tusac, funcționând o vreme cu sediul social chiar în casa primarului.

Claudiu Palaz – coșmarul lui Tusac

Coșmarul lui Tusac a fost prefectul de atunci al județului Constanța, Claudiu Palaz. Acesta a emis, pe rând, un ordin de suspendare din funcție și apoi un ordin de constatare a încetării mandatului de primar. La ultima mazilire a lui Tusac, brusc s-a oprit căldura în Mangalia. După cum arătam mai sus, frâiele companiei de termoficare se găseau la o firmă care funcționase chiar la reședința fostului primar. Mangalioții au plătit cu sănătatea derapajele acestui personaj sinistru. În acea iarnă, s-au înmulțit crucile în cimitir, cu mult peste media statistică obișnuită. În iunie 2016, Tusac a fost debarcat definitiv de mangalioți. În mod halucinant, după tot ce făcuse, acesta încă avea susținători. Încă erau oameni care-l iubeau. Încă erau oameni care doreau să fie conduși în acel stil feudal. Un cancer sufletesc roade psihologia colectivă a acestui popor prea agresat în istoria lui și de aceea prea complice cu agresorii. Totuși, mai mulți au fost cei cu o gândire normală și sănătoasă și măcar gestul lor ar trebui să ne redea o fărâmă de speranță.

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

PUZ-ul Lăpușneanu rămâne în picioare. Ultimul proces TARDIV al fostului prefect Ioan Albu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul prefect Ioan Albu lovește din nou. Chiar zilele trecute anunțam aici că acesta a prăpădit un proces cu o miză uriașă, depunând un apel tardiv și apoi, tot tardiv, o cerere de repunere în termen. A întârziat prima oară. A întârziat și a doua oară. Ba chiar, o hotărâre din 2 noiembrie 2018, a Tribunalului Constanța, ne arată că fostul prefect a întârziat și a treia oară, într-o altă procedură judiciară. De data aceasta vorbim de un proces la rândul său foarte important și de asemenea pe larg mediatizat. Vorbim de procesul în care s-a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu, de la City Park Mall până la Dobrogea. Tribunalul a constatat acum că acțiunea Prefectului a fost tardiv introdusă. Cu alte cuvinte, mult zgomot pentru nimic. Timp risipit, bani cheltuiți și discuții care au generat ură în spațiul public.

Un PUZ mamut, cu terenuri cumpărate cu milioane de euro sau retrocedate pe nimic

Atacul la PUZ a plecat de la o asociație nonguvernamentală care a declarat război unor proiecte imobiliare. Această structură civică, dar condusă de un politician, nu are probleme, de pildă, cu transformarea zonei verzi de la fostul RATC în ”cartier” de turnuri și mall-uri. Acolo, asociația nu a contestat niciun PUZ. Însă are o problemă cu bulevardul Lăpușneanu. Vorbim de o zonă imensă, de 13,33 de hecare, în care s-au adoptat mai multe reglementări urbanistice, încă din 1998. Aici Primăria a vândut, pe bani grei, sau a retrocedat pe nimic terenuri cu un potențial foarte bun. Așadar, vorbim deopotrivă de cumpărători care au plătit milioane de euro, dar și de prieteni ai unor avocați care au luat pe mai nimic, plătind sume derizorii, de Poarta 6, către moștenitorii puși în posesie în procedura administrativă a retrocedării. În 2015, ultimul investitor insinuat în zonă, pe un teren de 700 de metri pătrați, a făcut PUZ pentru toată întinderea, de 13,33 hectare, de la blocul cu marmură neagră de peste drum de mall, până la blocul de peste drum de complexul Dobrogea. Documentul integra reglementările din PUZ-urile anterioare, în mare parte, însă aducea și modificări importante, în principal în favoarea firmei care a plătit această documentație. La aproape 3 ani distanță, prefectul Ioan Albu a cerut instanței să anuleze hotărâre de Consiliu Local, prin care a fost adoptat acest PUZ. După cum spuneam mai sus, acțiunea prefectului a fost respinsă pe fond ca tardivă.

În acest caz, tardivitatea nu a fost provocată. Adică, fostul prefect nu a întârziat depunerea acțiunii la instanță, peste termenul legal, cu scopul de a prăpădi procesul. Termenul legal era depășit încă din capul locului. Cu toate acestea, știind că nu mai este în termen pentru a deschide un astfel de litigiu, Ioan Albu a insistat în acțiunea sa, risipind timp, cheltuind bani și generând ură în spațiul public.

Numitorul comun

Trebuie să spunem că întârzierile lui Albu, toate trei la grămadă, au un numitor comun. Procesul în care acesta a întârziat să depună apelul și apoi cererea de repunere în termen se referă la retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara, comuna Lumina. Persoana afectată de conduita lui Albu construiește, pe un teren cumpărat cu bani grei, cel mai spectaculos bloc din PUZ-ul Lăpușneanu. Așadar, vorbim de trei acte de procedură, cu toate tardive, cu toate țintind în aceeași firmă!

Un avocat mincinos

După cum am relatat în articolul anterior, cariera de piatră de la Sibioara aparține SC Somaco Construct SRL, o companie minieră care continuă exploatarea începută în anul 1965. În 2005, părțile sociale ale companiei miniere au fost cumpărate, cu 4 milioane de euro, de SC Comprest Util SRL, o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. După ani buni de la această investiție, omul de afaceri a aflat că două septuagenare, reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, au obținut o hotărâre judecătorească, pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, în parte, peste carieră. Compania minieră nu a fost citată în proces, iar legea interzicea retrocedarea terenurilor miniere. Însă avocatul a mințit cu nesimțire în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, neavând de cine să fie contrazis.

Falsuri de zile mari

În 2016, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti, arătând că retrocedarea s-a dat prin fraudă la lege. Legea cerea acte de proprietate ulterioare anului 1945 și interzicea expres retrocedarea terenurilor miniere. Septuagenarele aveau acte din secolul XIX până în 1938, însă nu aveau după 1945. În timpul procesului, Arhivele Naționale au certificat că autorul bătrânelor era înregistrat în anul 1941 cu 10 hectare de teren, iar nu cu 20, acesta având funcțiunea agricolă, iar nu minieră. Cu toate acestea, Judecătoria Constanța a respins acțiunea, luând de bun un act din 1947, care nu emană de la Arhive, nu are dată, număr de înregistrare, ștampilă și antet, este scris pe baza regulilor ortografice care aveau să intre în vigoare abia în 1954 și conținea date de identitate contrazise de documentele oficiale (greșeli de nume și de vârstă). Documentul fusese adus de acasă de una din bătrâne, care a pretins că îl moștenise de la părinți. Așadar, vorbim de un înscris cu aparență de fals. Într-un alt proces, aceeași bătrână a adus de acasă un act care conținea informația că un oarecare Barbu Teșeleanu ar fi fost proprietar de terenuri, înscris ca atare în documente datând din 1949, deși potrivit actelor de stare civilă acesta avea atunci doar zece ani.  Or, un copil de zece ani nu putea să fie proprietar de terenuri. Documentul care conținea această inepție contrafactuală a fost depus în două versiuni diferite, scrise de mâini diferite, cu caligrafii diferite la instanță. Judecătoarea (aceeași ca și în cazul retrocedării carierei de la Sibioara) s-a făcut că plouă; între timp a fost dată afară din magistratură, fiind acuzată de DNA că a vândut pe șpagă hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege.

Ioan Albu: de 3 ori tardiv

Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de magistratul care a judecat pe fond procesul pentru anularea titlului de proprietate. Însă au fost relatate de juriștii Prefecturii în cererea de apel. Calea de atac putea conduce la înfăptuirea dreptății. Aici, însă, a intervenit Ioan Albu, care a declarat apelul tardiv. Mai apoi, având la îndemână remediul repunerii în termen, Albu a depus o cerere în acest sens din nou după scurgerea termenului legal. Procesul pentru anularea titlului de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti avea o miză importantă. După ce a prăpădit procesul referitor la cariera de la Sibioara, pe ultima sută de metri a mandatului său fostul prefect a depus o acțiune pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu, cunoscând, ca toată lumea, că  cel mai important bloc din această zonă este construit de patronul carierei Sibioara, prin SC Comprest Util SRL. Este vorba de un teren nu din categoria celor retrocedate, ci din categoria celor cumpărate cu milioane de euro.

Ioan Albu nu mai e prefect. După el, potopul!

Desigur, această conduită ar putea fi rodul coincidenței și al incompetenței. Însă reamintim că tatăl lui Ioan Albu și fratele lui Ionel Hașotti, adică Gheorghe Albu și Puiu Hașotti, au fost asociați într-o firmă. Albu-tatăl a ajuns la vremea lui secretar de stat cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Așadar, vorbim de relații vechi, de familie, care, cel puțin ipotetic, puteau juca un rol în conduita lui Ioan Albu. Pe de altă parte, trebuie să mai spunem că Ionel Hașotti a fost implicat în retrocedarea unor terenuri din PUZ-ul Lăpușneanu (familia Gardef) și al terenurilor din PUZ-ul RATC (familia Damadian). PUZ-ul de la RATC nu l-a deranjat pe fostul prefect sau pe civicii conduși politic spre ținte selective. Oricum ar fi, opinăm că acest inventar de fapte și relații ar trebui cercetat de instituțiile abilitate. După cum spuneam, Ioan Albu nu mai e prefect. Dar după el, potopul!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: