Exclusiv Slide

Primăria Năvodari a furat terenurile statului de pe malul lacului Siutghiol. O spune Curtea de Conturi

Noi 17, 2017 Adrian Cârlescu

Curtea de Conturi a României confirmă că Primăria Năvodari a furat terenurile statului de pe malul lacului Siutghiol, pentru a putea pretinde o taxă astronomică, de două milioane de euro, de la o firmă de turism. Constatarea se găsește în cea mai recentă decizie, emisă pe 30 octombrie 2017, în urma unui control la Primăria din Năvodari.

Chelaru ține la blat Raportul Curții de Conturi

Autoritatea locală avea obligația să comunice raportul de control și decizia Curții de Conturi, în termen de zece zile de la înregistrarea celor două documente, către toți consilierii locali în funcție. Abia după ce o parte din aleșii locali au formulat cereri exprese, primarul Florin Chelaru le-a trimis pe mail un fișier denumit ”Raport Curtea de Conturi”. Însă în interior nu se afla niciun raport, ci doar Decizia organului de control, în care abaterile sunt punctate pe scurt și sunt impuse măsuri destul de blânde. Raportul, în care sunt descrise pe larg, cu toate detaliile, abaterile constatate, este ținut la blat de Chelaru, în încercarea de a minimaliza efectele. Există suspiciunea că Decizia a îmblânzit constatările din raport, care sunt devastatoare și impuneau valorificarea prin denunț la DNA. În loc de cuvenita denunțare a celor vinovați, Decizia lasă posibilitatea Primăriei de a constitui o comisie împreună cu Apele Române pentru a identifica terenurile furate de la stat și pentru a propune soluții. Desigur, hoții pot găsi cele mai bune soluții pentru remedierea hoției. Documentul care lasă lupii la stână nu a fost semnat de directorul Camerei de Conturi Constanța, ci de directorul adjunct.


Raport Curte Conturi

Terenurile statului, însușite prin vot

Potrivit informațiilor noastre, devalizarea statului de terenurile de la Siutghiol a început în anul 2011. La inițiativa fostului primar Nicolae Matei, consilierii locali din Năvodari au votat Hotărârea nr. 71/21.04.2011, prin care s-a inventariat în domeniul public al localității un teren de 2.400 mp pe malul lacului Siutghiol, în zona bulevardului Mamaia Nord. Matei a motivat că intenționează să amenajeze o alee de promenadă pe malul lacului. Apoi, în aceeași zi de 21 aprilie 2011, a fost adoptată și Hotărârea 93, referitoare la mai multe operațiuni de scoatere a unor terenuri din domeniul privat și de introducere în domeniu public, de modificare și de completare a inventarului bunurilor private. Potrivit unei anexe a hotărârii, inventarul bunurilor private a fost completat cu un teren de 11.000 mp localizat în zona bulevardului Mamaia Nord, între lacul Siutghiol și proprietăți private, fără a se preciza modul de dobândire a acestuia de către autoritatea locală, vecinătățile și coordonatele cadastrale. Pur și simplu, geniile de la Năvodari au considerat că simpla inventariere, pe baza votului, este în sine un act de împroprietărire. Nici nu e de mirare, în țara în care preoții devin proprietari prin sfințire, de ce nu s-ar putea ca administrațiile să dobândească imobile, nu cumpărându-le ca toată lumea, ci ridicând degetele folosite, altfel, pentru scobitul în nas și pentru gesturi obscene?

5,4 hectare

Prin cele două hotărâri locale, Primăria s-a înstăpânit, pur și simplu, pe malul și pe o parte din cuveta lacului care fusese amenajată în scopul prevenirii inundațiilor. Însă prin Constituție și prin Legea apelor, cuveta și malul lacului erau incluse de drept în proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă a statului român. Cu alte cuvinte, Primăria s-a înstăpânit peste terenurile statului. Furăciunea a continuat, iar în 2012, prin HCL nr. 68, poziția 53, inventarul de la Siutghiol s-a rotunjit, și tot prin ridicări de degete, la 54.568,40 de metri pătrați. Așadar, 5 hectare și jumătate de intravilan turistic, de mare valoare.

Au intabulat terenurile furate pe fracții, ca să nu bată la ochi

Ca să nu bată la ochi că și-a tras în acte terenul statului pregătindu-se să-l valorifice, Primăria nu s-a înscris la Cadastru cu toată suprafața. Mai marii orașului au emis adeverințe pentru intabularea directă a unor fracții. Astfel, din terenul de 2.400 mp însușit chipurile în scopul construirii aleii de promenadă, s-a intabulat o bucată de 1.827 mp. Evident că proiectul cu aleea fusese o simplă șmecherie de fațadă, ca să se justifice manopera. Mai departe, din terenul de 11.000 mp, s-au intabulat doar două fracții, una de 4.756 mp, iar alta de 3.723 mp. Nimeni în țara asta, dobândind o casă, nu poate alege să intabuleze o singură cameră și-un sfert de teren. Potrivit legii, se intabulează proprietățile întregi, iar mai apoi, cu alte proceduri și alte taxe, proprietatea inițială se poate divide în proprietăți mai mici, prin dezmembrare. În mod paradoxal, OCPI Constanța a admis această intabulare ilegală. Însă directorul instituției era – și asta explică totul – consilier și cetățean de onoare la Năvodari. Este vorba de Stere Sponte, care doar ce a scăpat cu onoarea întreagă, fiind recent achitat într-un proces de corupție referitor la un alt tun imobiliar.

Pământ furat, vândut cu 23 de euro

Mai departe, Primăria a vândut terenul de 4.756 mp furat de la stat, cu 23 de euro/mp către societatea care administrează complexul Scoica Land. Fără anunț, fără licitație și la jumătate din valoarea de inventar, care era de 49 de euro. Valoarea de piață nu a calculat-o nimeni, dar era, potrivit unor opinii, de patru ori mai mare decât valoarea de inventar. Terenul este chiar pe vechea cuvetă a lacului, amenajată împotriva inundațiilor.

Hărțuirea de la Complexul Verona

Cealaltă fracție intabulată abuziv are o poveste și mai fabuloasă. Terenul de 3.723 de metri pătrați, împreună cu un segment de 923 mp din așa-zisa aleea de promenadă, se află între complexul turistic Verona și lacul Siutghiol. În total: 4.646 mp. Toată această suprafață a fost amenajată împotriva inundațiilor și infiltrațiilor, în anul 2007, de proprietarul complexului Verona, firma Somaco Construct SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. Anterior acestei intervenții, o parte din teren era inundată periodic, iar o parte se afla permanent sub luciul de apă. După ce a băgat bani grei să amenajeze și să înfrumusețeze terenul lăsat de izbeliște, Grigore Comănescu s-a pomenit cu o amendă de 40.000 de lei din partea Primăriei. Se întâmpla pe 3 mai 2012, când Primăria nici nu finalizase șmecheriile cadastrale prin care și-a trecut în patrimoniu terenul statului. Prin actul de contravenție, societatea era obligată să desființeze construcțiile de amenajare și să readucă terenul la starea lui inițială. Grigore Comănescu a contestat procesul-verbal de contravenție la instanță. Iar judecătorii au considerat că fapta nu este gravă… mai ales că, de fapt, era benefică. În consecință, au diminuat amenda la 1.000 de lei și au respins ca inoportună măsura de aducere a terenului la starea inițială… de mlaștină, respectiv de cuvetă acoperită permanent de apă.

O nouă amendă, sub formă de taxă, de două milioane de euro

Nemulțumit de suma prea mică stabilită în sarcina investitorului, Matei s-a gândit să-i bage mâna mai adânc în buzunar. Pe 14 august 2012, în timpul procesului mai sus amintit, acesta a trimis societății lui Grigore Comănescu o decizie de impunere fiscală de 8.474.304 de lei. Ceea ce însemna aproximativ două milioane de euro. Primăria a pretins că societatea Somaco Construct ar fi depozitat alandala și provizoriu, în locurile publice, piatră și nisip. Însă, în realitate, era vorba de materialele incluse în platforma de consolidare a terenului, care nu erau depozitate provizoriu, nu erau grămezi neconsolidate, ci parte dintr-o lucrare definită chiar prin Legea 50/1991 drept construcție. Or, la Legea 50, societatea fusese deja amendată.

Terenul amenajat pentru care Matei a trimis taxa de două milioane de euro

În  mod evident, societatea se afla în fața unei noi amenzi, mascată sub formă de taxă fiscală. Potrivit legii, taxa fiscală presupune existența unui acord al părților, o prestație a autorității și un beneficiu al plătitorului. Însă în cazul de față, nu a existat niciun contract, autoritatea nu a efectuat nici o prestație, iar societatea taxată nu a avut niciun beneficiu. Or, nefiind o astfel de colaborare, e clar că așa-zisa taxă este de fapt o amendă uriașă, care depășește toate pragurile valorice, nu doar din România, ci din întreaga Uniune Europeană.

Un fals intelectual care a menținut în ființă taxa mincinoasă și abuzivă

A urmat un nou proces, prin care Somaco Construct a contestat decizia de impunere fiscală. Pe fond, la Curtea de Apel Constanța, societatea a câștigat fără probleme, după ce expertul neutru desemnat de instanță a certificat că materialele nu erau pe teren, ci în teren, și nu erau depozitate în grămezi neconsolidate, ci prinse chiar în platforma de consolidare. Un expert-parte angajat de Primărie în persoana inginerului Vasile Moldovanu (foto), actualmente consilier județean PSD-ist, a depus în favoarea celor care îl plăteau un înscris denumit prin fals intelectual Co-Raport de expertiză. În cuprinsul acestui document cu denumire înșelătoare, Moldovanu susținea că materialele au fost depozitate sub forma unei platforme de consolidare. Era un non-sens total, pentru că depozitele sunt grămezi neconsolidate, iar platformele de consolidare sunt consolidate… că de aia le zice așa. Această logică de cerc-pătrat n-a produs consecințe la Curtea de Apel Constanța, care a considerat că taxa este abuzivă și a desființat-o. În schimb, în cadrul recursului judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorii au încurcat expertiza neutră cu înscrisul produs de Moldovanu. Și așa, taxa de două milioane de euro a fost menținută în ființă.

O instanță penală confirmă că cele două milioane de euro reprezintă amendă

La debutul procesului de contencios administrativ și fiscal, în anul 2012, Grigore Comănescu a depus și o plângere penală împotriva lui Nicolae Matei și a funcționarilor implicați în emiterea deciziei de impunere fiscală. Dosarul penal a fost repartizat procurorului Camelia Andrei. În iunie 2013, Andrei a dat o soluție de clasare, în baza unei anchete sumare, apreciind că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, fiind vorba de un litigiu de competența instanțelor civile. Grigore Comănescu a contestat ordonanța de clasare la instanță, iar judecătorul de caz a întors dosarul la Parchet. Instanța penală a apreciat că, de vreme ce nu a existat un contract între Primărie și firma Somaco, nu poate fi vorba de taxă fiscală.

”În cauză, instanța constată că între Primăria orașului Năvodari și petentă nu s-a încheiat niciun contract pentru spațiul pretins utilizat… Instanța reține că în cazul de față s-a emis o decizie de impunere, pentru stabilirea unor obligații fiscale, pentru operațiuni neautorizate, ca și cum acestea ar fi fost încuviințate. (…) Primăria ar fi trebuit să recurgă la alte remedii (evacuare, amendare), iar nu la perceperea unei taxe, aceasta presupunând prin ipoteză o intrare în posesia spațiului cu acordul autorității publice.”, se arată în Sentința Penală 1333/11.11.2013 pronunțată în Dosarul 22522/212/2012 al Judecătoriei Constanța.


Hotarare judecatoreasca penal 2013 nu e taxa e amenda

O nouă plângere penală la DNA

Întors la Parchetul Judecătoriei, dosarul a fost continuat până la o nouă soluție de clasare, dată în anul 2015, pe fondul menținerii taxei în ființă, prin decizia ÎCCJ. Grigore Comănescu nu s-a lăsat și a contestat noua soluție la procurorul-șef al Parchetului Judecătoriei Constanța. Acesta a infirmat soluția, a schimbat procurorul de caz și a dispus continuarea cercetărilor. În paralel, omul de afaceri a formulat o plângere la DNA Constanța împotriva uneia dintre judecătoarele de la Înalta Curte, care este născută în Constanța și este verișoara Adrianei Strutinsky, fosta soție a lui Sorin Strutinsky, la rândul său adversar în afaceri al lui Grigore Comănescu. Strutisnky a fost și coleg de celulă cu Nicolae Matei, într-o perioadă în care amândoi erau arestați preventiv pentru comiterea unor fapte de corupție. Totodată, Grigore Comănescu a cuprins în noua plângere întregul caz, cu faptele săvârșite de Matei și de funcționarii publici. Noul dosar – 233/P/2015 – a fost repartizat procurorului Constantin Conortos de la DNA Constanța.

Matei a scăpat pe raționamentul că o persoană nu poate fi urmărită de două ori

Nicolae Matei

O vreme, cele două dosare au mers în paralel. Pe 22 februarie 2016, Conortos a deschis urmărirea penală in rem și în aceeași zi a clasat cauza, pe considerentul că faptele reclamate au fost analizate de Înalta Curte. Cu doar câteva zile înainte, mai exact pe 18 februarie 2016, același Conortos deschisese și închisese imediat un alt dosar penal, în care Grigore Comănescu reclamase fapte penale săvârșite în dauna sa în cazul retrocedării abuzive de la Sibioara.

La Parchetul Judecătoriei, procurorul de caz, Viorel Teliceanu, a continuat demersurile, făcând anchetă propriu-zisă. A descins pe teren, a făcut constatări, a audiat funcționarii publici și pe expertul neutru, concluzionând că terenul nu a fost ocupat cu materiale de construcții, nici în trecut, nici în prezent. Cu alte cuvinte, a constatat ce reclamase Grigore Comănescu, anume că a fost taxat pentru depozitarea unor materiale, pe care nu le-a depozitat. Cu toate acestea, în mod halucinant, Teliceanu afirmă în ordonanța sa din 7 noiembrie 2016 că ar fi aflat, dar nu de la Grigore Comănescu, ci din alte surse, că acesta a depus la DNA plângerea la care ne-am referit mai sus, clasată de Conortos. ”O persoană nu poate fi urmărită de două ori pentru aceleași fapte”, a scris Teliceanu, trimițând la principiul de drept ”ne bis in idem”. Cu această argumentație, a clasat dosarul penal, în care constatase anterior săvârșirea faptelor. Cu alte cuvinte, făptașii au încălcat legea, dar nu pot fi trași la răspundere întrucât nu pot fi urmăriți de două ori.


Ordonanta Teliceanu

Procurorul n-a avut o problemă că păgubitul a fost amendat de două ori

În realitate în dosarul de la DNA nu s-a început urmărirea penală împotriva unor persoane, ci in rem, împotriva faptelor. Dosarul a fost închis în ziua deschiderii urmăririi in rem. În mod normal, ”ne bis in idem” trebuia reținut în favoarea lui Grigore Comănescu, pentru că a fost amendat de două ori pentru aceeași faptă. Însă, așa cum se întâmplă la noi, principiile au fost interpretate în favoarea golanilor care încalcă, de fel, cam toate principiile.

La Curtea de la Strasbourg

La momentul de față, omul de afaceri se judecă pentru desființarea soluției de clasare dată de Teliceanu. El a cerut instanței penale să sesizeze Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg cu privire la interpretarea validă a principiului ”ne bis in idem”, însă judecătorul de caz a respins această cerere printr-o încheiere din care nu se înțelege că a respins-o, o asemenea împrejurare nefiind consemnată în dispozitiv și nefiind motivată nici măcar la modul minimal și expeditiv.  În aceeași perioadă, o cerere de sesizare a Curții de la Luxemburg a fost aprobată la Curtea de Apel Constanța pentru firma multinațională ENEL.

Curtea de Conturi a constatat furăciunea

Un singur lucru bun s-a întâmplat până acum, și anume faptul că autoritățile s-au sesizat că terenurile de la Siutghiol, inclusiv acela pentru care a cerut Matei taxa halucinantă de două milioane de euro, aparțin de drept statului, că așa spune legea și Constituția. Vorbim aici de raportul și decizia Curții de Conturi amintite în deschiderea articolului. Chiar dacă directorul adjunct al Camerei de Conturi din Constanța a îmblânzit constatările din raport, chiar dacă raportul e ținut la blat de Chelaru, chiar dacă se va face o comisie care va întârzia un timp deznodământul, acesta este previzibil. Căci, indiferent de ce pot face penalii, statul român trebuie să-și recupereze terenurile furate. Deja e o chestiune care depășește cercul de șmecheri de la Constanța. Să mai spunem că Grigore Comănescu a sesizat în mod direct Curtea Europeană de Justiție și Comisia Europeană, care sunt deja extrem de sensibile la situația justiției din România.

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.