Connect with us

Exclusiv

Punct culminant în abuzul retrocedării carierei de la Sibioara. „Moştenitorii” lui Haşotti au fost puşi în posesie, inclusiv pe drumurile de exploatare

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Scandalul retrocedării de la Sibioara intră într-o nouă fază, după ce Primăria Lumina a luat, în urmă cu scurt timp, decizia de a-i pune în posesie pe „moştenitorii” reprezentaţi convenţional de avocatul Ionel Haşotti asupra unui terenul minier retrocedat prin fraudă la lege în anul 2008. Deşi soluţia administrativă vine la o distanţă de opt ani de la hotărârea judecătorească extrem de controversată, aceasta nu va închide conflictul existent între păţi, ci îl va dinamita. Cel mai probabil, decizia va conduce la o nouă suită de procese civile şi doare penale, care se vor adăuga celor deja existente pe rolul instanţelor şi parchetelor, mai ales că „moştenitorii” intră, la fel de abuziv, şi în posesia drumurilor de exploatare care leagă restul carierei de la Sibioara de sistemul de drumuri publice. Prin această punere în posesie asupra drumurilor de exploatare activitatea Somaco Construct SRL ar putea fi blocată, întrucât nu există alte căi de comunicaţie între perimetrul rămas în exploatarea companiei miniere şi sistemul de drumuri publice. Abia acum cei care au urmărit obţinerea acestei soluţii administrative îşi dau arama pe faţă, arătând că principalul scop urmărit a fost acela de a obstrucţiona activitatea companiei miniere care încurca afacerile unor grupuri de interese în domeniul digurilor marine sau al autostrăzilor. Citiţi în continuare istoria halucinantă a suitei de abuzuri şi făcături, unele mai ingenioase decât altele, care au condus la situaţia actuală.

Sibioara-vedere-satelit

În data de 7 martie 2005, societatea de construcţii Comprest Util SRL, aparţinând omului de afaceri Grigore Comănescu, a cumpărat, de la persoane particulare, părţile sociale ale SC Somaco Construct SRL Constanţa, pentru suma de PATRU MILIOANE DE EURO. SC Somaco Construct SRL deţinea Licenţa de Exploatare nr. 2454/2001 emisă de Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM) pentru perimetrul minier Sibioara II – Valea cu Izvorul (carieră de piatră). Terenurile din perimetrul minier erau deţinute de Somaco Construct SRL cu titlu de proprietate şi parţial cu titlu de folosinţă legală (contract de asociere în participaţiune cu Primăria Lumina nr. 2422/02.07.2003 pentru o suprafaţă de 8,7172 hectare). Grigore Comănescu a comandat un audit, juridic şi economic, prin care a primit asigurări că achiziţia este certă şi că exploataţia minieră poate deveni profitabilă, în baza unor investiţii suplimentare. Ulterior achiziţiei, societatea a demarat aceste investiţii suplimentare, a căror valoare actualizată ajunge astăzi la peste 20 de milioane de euro.

După ani de netulburată exploatare a carierei, în 2009, societatea a fost înştiinţată că Tribunalul Constanţa a dispus retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, parţial, peste perimetrul minier (50.274 mp peste terenul în folosinţă legală şi 5.518 mp peste terenul în proprietate), deşi articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000 interzicea în mod expres restituirea suprafeţelor afectate de exploataţii miniere active. SC Somaco Construct SRL nu a fost parte în respectivul proces şi astfel nu a putut propune probe care să arate că retrocedarea terenului minier era interzisă de lege. O altă parte a terenului retrocedat (44.569 mp) se suprapunea peste o groapă de gunoi a comunei Lumina, care şi ea era exceptată prin lege de la retrocedare.

Formalităţile administrative pentru revendicare fuseseră iniţiate pe 20 septembrie 2005 de către septuagenarele Elena Mitrofan din localitatea Mihail Kogălniceanu şi Margareta Muscalu din Constanţa. Ele au cerut restituirea terenului de 20 de hectare pe care l-ar fi dobândit bunicul lor comun, Nicolae Sandu Tudorancea, de la statul român, în secolul al XIX-lea (anul 1894). Cele două bătrâne au prezentat documente emise de Arhivele Naţionale, din anul 1908 şi 1915, care atestau că, la cele două date menţionate, terenul se afla în proprietatea bunicului lor. Comisiile de fond funciar de la Primăria Lumina şi Prefectura Judeţului Constanţa au solicitat însă titlul de preluare a terenului de către stat, documente de proprietate ulterioare anului 1945 sau martori pe cele patru laturi ale terenului (proprietarii învecinaţi sau urmaşii lor). Neprimind nimic din toate acestea, autorităţile au respins revendicarea.

Pe 6 iunie 2006, Mitrofan şi Muscalu l-au angajat pe avocatul Ionel Haşotti, fratele senatorului Puiu Haşotti şi unul din cei mai cunoscuţi specialişti din domeniul retrocedărilor (care a câştigat, de-a lungul timpului, pentru diferiţi clienţi, retrocedări controversate în Parcul Tăbăcărie şi în incinta RATC Constanţa, inclusiv terenurile de sub clădiri, platforme şi alei de acces, exceptate prin lege de la retrocedare). Acesta a deschis în numele bătrânelor un proces de fond funciar la Judecătoria Constanţa, susţinând că „Autorul nostru (Nicolae Tudorancea – n.r.) a plătit taxele şi impozitele către stat, atât până la preluarea bunului cât şi după acest eveniment, fiind înregistrat fiscal până în anul 1951.”. Însă potrivit Certificatului de Deces seria DP nr. 259948 emis pe 20 septembrie 2005 de Primăria Lumina, Niculae Tudorancea a decedat pe 14 aprilie 1942. Evident, cel decedat în 1942 nu putea achita taxe şi impozite în 1951… decât în lumea de apoi. Prin urmare, chitanţele de plată a taxelor locale depuse la dosarul de judecată erau emise pe numele Aurel Tudorancea. Acesta din urmă era, însă, un autor diferit, ale cărui terenuri fuseseră deja retrocedate către alţi moştenitori. Judecătoarea Corina Eugenia Jianu (actualmente suspendată din magistratură şi trimisă în judecată, alături de fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, sub acuzaţia că a primit mită pentru a pronunţa hotărâri ilegale de retrocedare) a confirmat calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare a celor două cliente ale avocatului Haşotti. Constatarea ei nu se baza pe niciunul din criteriile stabilite de lege: existenţa titlului de preluare a terenului de către stat, acte de proprietate ulterioare anului 1945 sau declaraţia martorilor pe cele patru laturi ale terenului. Însă Jianu nu a autorizat restituirea terenului pe vechiul amplasament, considerând că acesta are destinaţie specială şi este oprit prin lege de la restituire.

Ulterior, „moştenitoarele” au declarat recurs la Tribunalul Constanţa, cerând restituirea terenului pe vechiul amplasament, pe considerentul că în parcela în care se afla cariera se mai retrocedaseră şi alte bucăţi de teren – fără a preciza că se retrocedaseră doar terenuri eminamente agricole. Această susţinere crea aparenţa că terenul solicitat este unul agricol şi nu o carieră de piatră în exploatare, oprită de la retrocedare prin articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000. La dezbaterea cauzei, care a avut loc pe 25 septembrie 2008, avocatul Ionel Haşotti a susţinut în faţa instanţei că „deşi terenul are o destinaţie specială nu are nici un fel de oprelişte la restituire. Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră.”. Primăria Lumina, care era parte în proces şi era condusă de un primar subordonat politic lui Puiu Haşotti, fratele avocatului, nu l-a contrazis, deşi se afla în posesia dovezilor de exploatare a carierei de piatră de către Somaco Construct SRL.  Instanţa nu a simţit nevoia să verifice situaţia şi nu a cerut date de la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale sau de la Oficiul de Cadastru referitor la statutul terenului. În consecinţă, în baza alegaţiei avocatului şi a omisiunii Primăriei Lumina de a prezenta dovezile a autorizat (prin Decizia Civilă 925/2008) restituirea terenului, care din punct de vedere legal nu putea fi restituit.

În anul 2009, când a aflat de existenţa hotărârii de retrocedare care încălca flagrant articolul 4 alin. 1 din Legea 1/2000, Somaco Construct SRL a deschis un proces de fond funciar împotriva „moştenitoarelor” şi a comisiilor de fond funciar de la Primăria Lumina şi Prefectura Constanţa. Societatea a cerut instanţei să constate dreptul de proprietate şi de folosinţă, al societăţii, asupra unei părţi din terenul retrocedat ilegal, parte care constituia exploatarea de carieră. Un expert judiciar desemnat de instanţa de judecată a constatat că suprafaţa hotărâtă spre retrocedare în anul 2008 se suprapunea peste 5,5792 de hectare din perimetrul minier, aflate parţial în proprietate şi parţial în folosinţa legală a SC Somaco Construct SRL. În consecinţă, cererea companiei miniere a fost admisă prin Sentinţa Civilă nr. 17.528/12.07.2010. Mai mult, hotărârea a devenit irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1127/30.09.2011 a Tribunalului Constanţa.

Ionel Haşotti a atacat hotărârea irevocabilă pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare, iar Grefa Tribunalului Constanţa, cu o promtitudine mai rar întâlnită, a stabilit un termen foarte scurt şi a emis citaţie către Somaco Construct SRL. Ulterior, însă, fişa sintetică a litigiului a dispărut de pe portalul instanţelor de judecată. În schimb, avocatul Haşotti s-a adresat Curţii de Apel Constanţa cu o cerere de recurs împotriva hotărârii irevocabile, care fusese dată deja în recurs. Era un fel de recurs la recurs, interzis ca atare de art. 299 raportat la prevederile articolului 377 din Codul de Procedură Civilă, precum şi de Decizia nr. 14/16 martie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În ciuda faptului că acţiunea era inadmisibilă, Curtea de Apel Constanţa a admis-o şi a revocat hotărârea irevocabilă (Decizia Civilă 181/C/05 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24738/212/2009).

În acest fel, s-a instituit un nou ciclu procesual. Judecătorii distribuiţi în cauză au respins acţiunea Somaco Construct SRL şi au admis o cerere reconvenţională formulată de Ionel Haşotti, prin care societatea minieră era obligată să dezafecteze şi să ridice de pe terenul retrocedat construcţiile (care nici nu existau, dar nu a mai verificat nimeni acest aspect), agregatele şi echipamentele industriale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere (daune care, ulterior, au fost majorate la 500 de lei/zi de întârziere). Totodată, Somaco Construct SRL a fost obligată să sisteze orice operaţiune de exploatare a terenului, sub sancţiunea plăţii altor daune cominatorii, de aceeaşi valoare.  Sistarea operaţiunilor miniere s-a dispus prin încălcarea Legii Minelor, care prevedea limitativ cazurile în care se putea dispune o astfel de măsură. Retrocedarea terenurilor miniere, care în sine era interzisă de art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, nu era prevăzută drept cauză de sistare a operaţiunilor miniere în Legea Minelor.

De-a lungul timpului, Primăria Lumina şi Prefectura Constanţa au deschis trei procese pentru revizuirea hotărârii ilegale de retrocedare din anul 2008. La baza acestor demersuri au stat invocarea licenţei miniere a companiei Somaco Construct SRL sau numeroase înscrisuri emanate de la Arhivele Naţionale. Documentele de arhivă atestau că Nicolae Tudorancea a încheiat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare a terenului său în anul 1938. De asemenea, atestau că, în 1946, soţia supravieţuitoare şi doi dintre cei şapte copii ai săi au figurat pe lista ţăranilor săraci, cu proprietăţi agricole ZERO, propuşi la împroprietărire, pentru a-şi putea duce traiul. Maria Tudorancea a fost împroprietărită efectiv la reforma agrară cu un hectar de teren, în vreme ce fiii ei, Dumitru şi Aurel, au fost trecuţi în listele ţăranilor admişi la împroprietărire cu câte cinci hectare de teren.  Toate cele trei cereri de revizuire au fost respinse din considerente procedurale (instanţa a apreciat că actele de arhivă trebuiau prezentate la momentul procesului iniţial, ca să poată fi luate în considerare).

În ciuda soluţiilor obţinute în instanţele de judecată, clientele avocatului Haşotti nu au intrat în posesia terenului până în anul 2016. Principalul impediment l-a constituit constatarea specialiştilor de la OCPI Constanţa că terenul hotărât spre retrocedare se suprapunea parţial peste mai multe proprietăţi private, inclusiv peste proprietatea Somaco Construct SRL. În anul 2011, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului a emis, sub semnătura prefectului de atunci, Claudiu Palaz, o hotărâre prin care a respins punerea în posesie a „moştenitoarelor”. Doi ani mai târziu, când la cârma Prefecturii se afla Eugen Bola, cunoscut colaborator politic al senatorului Puiu Haşotti, hotărârea a fost revocată de acesta. Însă, din punct de vedere legal, un act administrativ, odată intrat în circuitul civil, nu mai poate fi revocat de emitentul său. Deşi Somaco Construct SRL a deschis un proces cerând anularea hotărârii ilegale a lui Bola, instanţele de judecată au respins această cerere. Prefectul în funcţie la momentul acelui proces, Radu Volcinski, a susţinut în notele scrise depuse la instanţă că intenţionează să găsească o modalitate prin care să fie respectate prevederile articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care, reamintim, interzice retrocedarea terenurilor ocupate de exploataţiile miniere active. După ce a câştigat procesul, Volcinski a uitat de declaraţia sa de intenţie, negăsind până la finele mandatului său o variantă de respectare a legii.

Profitând de blocajul administrativ în privinţa procedurilor de punere în posesie asupra terenului minier, avocatul Ionel Haşotti a deschis un proces împotriva Primăriei Lumina şi a Prefecturii Constanţa, cerând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului retrocedat prin fraudă la lege pentru întreaga perioadă în care nu s-a putut face punerea în posesie a „moştenitorilor”. Pentru a dezlega fondul cauzei, Judecătoria Constanţa a cerut unui expert minier de la Petroşani să calculeze valoarea de piaţă a redevenţei miniere pentru suprafaţa retrocedată. Deşi expertul minier a specificat în raportul său că redevenţa, indiferent de valoarea ei de piaţă, nu se cuvine unor persoane fizice, ci doar statului român, Judecătoria Constanţa a acordat daune de 500.000 de euro către clienţii avocatului Ionel Haşotti, raportat la ce nu li se cuvenea acestora. Suma în cauză trebuie achitată în solidar de Primăria Lumina şi Prefectura Judeţului Constanţa.

Printr-un demers distinct, acelaşi avocat a solicitat daune cominatorii de la Somaco Construct SRL, la începutul acestui an, pe motiv că nu ar fi dus la îndeplinire hotărârea judecătorească prin care societatea a fost obligată la evacuarea echipamentelor, demolarea clădirilor şi sistarea activităţilor extractive de pe terenul retrocedat prin fraudă la lege. Reprezentanţii societăţii susţin, însă, că au îndeplinit toate obligaţiile stabilite în sarcina lor, mai ales că unele erau oricum lipsite de obiect (în speţă, demolarea clădirilor care nu au existat niciodată). Ei au cerut înscrierea în fals a proceselor-verbale de executare silită întocmite în lipsa lor de un executor judecătoresc angajat de „moştenitori”, precum şi a titlului executoriu în sine. De data aceasta, cererea Somaco Construct SRL a fost admisă de Judecătoria Constanţa. Scandalizat de soluţie, avocatul Ionel Haşotti a formulat cerere de recuzare a judecătoarei Alina Jurubiţă învestită cu soluţionarea cauzei, pe considerentul unei atitudini duşmănoase pe care ar fi manifestat-o faţă de persoana sa, de-a lungul timpului. Înainte de a se pronunţa o soluţie faţă de cererea de recuzare, Ionel Haşotti a depus şi o cerere de strămutare a dosarului de judecată. Procesul a fost strămutat la Judecătoria Babadag.

În urmă cu aproximativ o săptămână, compania minieră a fost anunţată că „moştenitorii” reprezentaţi convenţional de Ionel Haşotti au fost puşi în posesia terenului retrocedat în favoarea lor în urmă cu opt ani. De data aceasta, OCPI Constanţa a dat undă verde procedurilor, după ce ani de zile susţinuse că nu se poate face punerea în posesie deoarece amplasamentul stabilit pentru retrocedare se suprapune peste mai multe proprietăţi private, cu titluri perfect valabile. Aşa cum este de aşteptat, soluţia administrativă va conduce la o nouă suită de procese extrem de tensionate, mai ales că şi drumurile de exploatare folosite de compania minieră au fost trecute în posesia clienţilor lui Haşotti. De asemenea, autorităţile administrative nu au ţinut cont de somaţia de a scădea cinci hectare din suprafaţa retrocedată, pentru care s-a făcut dovada cu acte de arhivă că au fost retrocedate deja către alţi moştenitori ai lui Nicolae Tudorancea (bătrânul a avut şapte copii şi numeroşi nepoţi şi strănepoţi care au obţinut deja terenuri în compensare la Sibioara, Mihail Kogălniceanu şi Săcele).

Între timp, şi procurorii cercetează abuzurile reclamate de Somaco Construct SRL. O parte din dosarele penale s-au închis, pe considerentul prescrierii răspunderii penale. Însă procurorii anticorupţie au ridicat de la Tribunalul Constanţa, în prima parte a acestui an, dosarul de judecată în care a fost revocată, în recurs, hotărârea irevocabilă constitutivă de drepturi pentru Somaco Construct SRL. Reamintim că instanţa Curţii de Apel Constanţa a încălcat articolele 299 şi 377 din Codul de Procedură Civilă, precum şi Decizia nr. 14/2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la instigarea avocatului Ionel Haşotti de a nu ţine cont de această soluţie, pe considerentul că ar fi singulară. Decizia ÎCCJ nu era singulară, dar cu certitudine era, şi încă este, obligatorie în toate instanţele de judecată din România.

 

Comments

comments

Exclusiv

Abuzurile lui Făgădău pentru SĂLIȚA Polivalentă

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O asociație sportivă din Constanța îl acuză pe primarul Decebal Făgădău de abuzuri comise în legătură cu proiectul Sălii Polivalente din zona Badea Cârțan. Într-un comunicat de presă, Asociația Club Sportiv Metalul Constanța, prin președintele ei Valentin Șurghie (foto deschidere), spune că proiectul Sălii Polivalente a fost inițiat încă din anul 2014, pe baza unui protocol semnat de Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, și de Liviu Dragnea, fostul ministru al Dezvoltării. În varianta inițială, sala de 5000 de locuri trebuia să se construiască pe un teren de 30.000 de metri pătrați, în apropierea stadionului de rubgy, cu acces de pe strada Stadionului. Decebal Făgădău a schimbat acest amplasament, propunând exproprierea și demolarea stadioanelor de fotbal, perfect funcționale, deținute în zonă de RATC și de Clubul Sportiv Metalul, astfel încât accesul la viitoarea sală polivalentă să se facă din strada Ștefăniță Vodă.

În comunicat se atrage atenția că procedura de expropriere a stadionului Metalul nu a fost finalizată, iar autorizația de demolare a vestiarelor și tribunei pentru spectatori a fost emisă în regim de urgență, fără aviz din partea Ministerului Tineretului și Sporturilor, dar mai ales fără a exista în mod real o situație de urgență.

Ambele acuzații sunt extrem de grave.

Expropriere sau haiducie

”În procedura de expropriere inițiată de dl. Făgădău față de ACS Metalul Constanța, au fost incluse doar vestiarele și tribuna stadionului Metalul. În mod inexplicabil, dl. Făgădău a omis celelalte bunuri ale clubului: gardul stadionului, aleile, gradenele și spatiile bancilor de rezerve, tabela electronică de scor, porțile de fotbal, covorul de gazon și sistemul de drenaj, terenurile de antrenament pentru copii începători dotate cu gazon sintetic, gardul de protecție al tribunei. Probabil că domnia sa a considerat că poate lua aceste bunuri în mod haiducește, fără dreapta și prealabila despăgubire prevăzute de Constituție și de lege.” – se arată în comunicat.

Făgădău a inventat o plângere penală, ca să exproprieze pe moca

”Dar nici dreapta și prealabila despăgubire pentru vestiare și tribune nu a fost achitată către ACS Metalul Constanța, din 2019 și până în prezent. Ca să nu achite sumele stabilite in HCL-ul inițiat chiar de el, dl. Făgădău a depus o plângere penală la Parchet, în care a susținut că ACS Metalul Constanța nu ar avea un drept de proprietate asupra construcțiilor expropriate.” – se arată în comunicat.

Președintele clubului Metalul combate denunțul penal al primarului Făgădău cu următoarele argumente:

”În primul rând, dacă nu am avea un drept de proprietate, întreaga procedură de expropriere ar fi lovită de nulitate. Pentru că nu poți încheia acte de expropriere pe seama unei persoane lipsite de calitatea de proprietar. Așa ceva ar fi cu totul ilegal și abuziv. În al doilea rând, avem toate drepturile legale asupra construcțiilor și asupra stadionului pe care îl exploatăm din anul 2005, drepturi pe care le-am dobândit de la fostul CONPREF (Somaco SA ) care le-a edificat în perioada comunistă, ca bunuri proprii, cu toate aprobările de la stat. În al treilea rând, dl. Făgădău poate scrie oricâte delațiuni, dar nu poate rescrie legea fundamentală, care spune că exproprierea operează abia după plata despăgubirii. În consecință, în absența plății despăgubirii, procedura de expropriere nu a fost finalizată si este NULA DE DREPT.”.

Autorizația de demolare are la bază un mare FALS

Și acuzațiile nu se opresc aici. În comunicat se afirmă că autorizația de demolare a vestiarelor și a tribunei stadionului Metalul a fost emisă în octombrie 2019, în regim de urgență. Acest regim se aplică în urma unei catastrofe sau atunci când există un pericol iminent de prăbușire a construcțiilor. Fiind o situație urgentă, demolarea se poate autoriza fără avizele uzuale din partea altor autorități. Însă președintele clubului Metalul spune că nu există și nu a existat niciodată o astfel de situație de urgență. Clădirile sunt perfect funcționale, nu există un risc de prăbușire și nu a avut loc nicio catastrofă.

”Teza urgenței este falsă. Dl. Făgădău avea obligația legală să solicite avize de la mai multe autorități, printre care și Ministerul Tineretului și Sporturilor, forul nostru pe linie sportivă. Niciodată Ministerul nu ar fi emis aviz pentru autorizația de demolare în afara unui plan de relocare a activității sportive. Nimeni nu ar fi semnat senin un astfel de document care ar fi condus la situația ca sute de sportivi legitimați să rămână fără terenul pe care se antrenau și desfășurau activități competiționale, dar și fără soluții alternative. Opinăm că din acest motiv, știind că nu va obține niciodată avizul Ministerului Tineretului și Sporturilor, dl. Făgădău a inventat situația cu totul falsă a urgenței, pentru că doar în caz de urgență autorizațiile pot fi emise fără avize de specialitate.” – se arată în comunicat.

O demolare din elicopter

Situația devine cu totul caraghioasă în privința punerii în aplicare a autorizației de demolare. Am arătat mai sus că primarul Făgădău a omis să exproprieze gardul stadionului, aleile, covorul de gazon cu sistem de drenaj și celelalte bunuri. Ca să poată demola vestiarele și tribuna, constructorul ar trebui să dezafecteze gardul și celelalte bunuri sau să își aducă utilajele cu elicopterul. Desigur, ultima variantă este caraghioasă, de unde rezultă că doar dezafectarea gardului ar putea permite accesul utilajelor pentru demolarea autorizată. Președintele clubului Metalul atrage însă atenția că dezafectarea bunurilor (gardul și celelalte) care nu au fost expropriate și pentru care nu există autorizație de demolare ar intra sub incidența Codului Penal, ca fapte de distrugere și tulburare de posesie.

În finalul comunicatului, clubul Metalul solicită intervenția autorităților pentru îndreptarea acestor abuzuri și pentru salvarea bazei sportive.

Trebuie să mai spunem că Sala Polivalentă de la Constanța va avea o capacitate de numai 5.000 de locuri, situație care exclude posibilitatea organizării unor competiții de anvergură. Din acest motiv, mai mulți critici ai proiectului au numit-o ”Sălița Polivalentă”.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Legenda salvatorilor urbani. Cât de profitabilă e trânta cu PUZ-urile

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Trânta cu PUZ-urile a devenit de câțiva ani o îndeletnicire foarte practicată în România. Ne referim aici la atacarea proiectelor imobiliare, prin petiții adresate autorităților, prin mitinguri sau prin acțiuni în justiție. Vorbim deja de un fenomen extrem de vizibil în marile orașe ale României, la București, la Cluj sau la Constanța, unde există lupte crâncene între asociații civice și dezvoltatori imobiliari. ONG-urile își justifică lupta prin scopuri oneste, precum respectarea legii sau intenția de salvare a spațiilor verzi. Însă, uneori, în spatele acestor scopuri declarate se ascund de fapt și scopuri politice, de acumulare a capitalului electoral sau chiar financiar, ceea ce reprezintă o deturnare de neacceptat.

Cum s-a născut legenda salvatorilor urbani

Salvatorii orașelor de azi nu s-au inventat de la zero. La baza mișcării se află câteva idei care au prins contur în jurul anilor 2000. Ne referim aici la inițiative civice precum Salvați Roșia Montană ori Salvați Delta Dunării. La nivelul Constanței, în aceeași perioadă s-a organizat un protest împotriva construirii mall-ului din Parcul Tăbăcărie, de către asociațiile Eco Dobrogea și Mare Nostrum, cu susținerea puternică a cotidianului Ziua de Constanța. O altă acțiune pe aceeași linie a fost campania Salvați Pădurea Comorova, inițiată după ce pădurea din zona stațiunilor Neptun, Olimp și Jupiter a fost introdusă în intravilan, pentru construcții, printr-un PUZ controversat adoptat de Consiliul Local Mangalia.

Numitorul comun al acestor inițiative civice a fost efortul de a salva un patrimoniu natural, cultural sau arhitectonic din fața unei distrugeri. În timp, s-a creat o veritabilă ideologie, care pune în centrul ei lupta omului de rând cu rechinii imobiliari. În unele cazuri, niște rechini politici s-au cățărat pe lupta omului de rând, adunând capital electoral de pe urma unor acțiuni eminamente selective.

Primul salvator urban de mare anvergură: Nicușor Dan

În 2006, s-a născut în Capitală Asociația Salvați Bucureștiul, a lui Nicușor Dan, care a militat pentru salvarea clădirilor de patrimoniu, a parcurilor și a spațiilor verzi. Șase ani mai târziu, liderul acestei mișcări făcea pasul spre politică, intrând ca independent în competiția pentru alegerea primarului capitalei. În 2015, Dan a înființat un partid politic sub denumirea Uniunea Salvați Bucureștiul, care ulterior s-a transformat în Uniunea Salvați România (USR). Din momentul în care a intrat în politică, la adresa sa au apărut critici care aduceau o umbră asupra onestității acțiunilor civice. De pildă, reputatul profesor Marian Preda l-a acuzat pe Nicușor Dan că ar fi atacat un PUZ referitor la construirea unei clădiri pentru Universitatea București întrucât ar fi făcut jocurile firmei de construcții Aedificia Carpati. Iar fostul șef al ANAF, constănțeanul Sebastian Bodu, a afirmat că o persoană din Asociația Salvați Bucureștiul, dar nu Nicușor Dan personal, ar fi cerut bani de la un dezvoltator imobiliar pentru a fi scutit de contestarea proiectului (vezi AICI sursa informației).

Totuși, în cazul ASB, vorbim de simple schimburi de replici și acuze de presă, iar nu de dovezi. Însă ceea ce este de remarcat este faptul că, încetul cu încetul, în spațiul public a apărut ideea că trânta cu PUZ-urile nu ar avea la bază doar interese civice și întotodeauna pe deplin oneste. În timp, alte exemple, de la Cluj și de la Constanța, aveau să vină, de data aceasta la pachet cu dovezi că treaba nu e întotdeauna onestă, așa cum vom arăta mai jos.

Elek Levente și acuzația atacurilor selective și discreționare

În 2014, s-a înființat Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului (APUC). Fondatorul acesteia, Elek Levente, avea să facă pasul spre USR, devenind la un moment dat președinte interimar, după demisia lui Nicușor Dan din partid. La momentul de față, el este vicepreședinte la nivel național și, de asemenea, liderul USR Cluj. Asociația fondată de Elek Levente a atacat diverse PUZ-uri și autorizații de construire.

Ca o noutate, APUC a recurs la negocieri cu diverși dezvoltatori imobiliari, iar aceste tranzacții extrajudiciare au condus la stingerea unor litigii. Pe de altă parte, cel puțin într-un dosar, APUC s-a aflat în coparticipare procesuală alături de un dezvoltator imobiliar (Terastar SRL), contestând împreună cu acesta proiectul unui dezvoltator imobiliar rival (Gad Real Estate SRL). Vorbim de un litigiu important, în care dezvoltatorul atacat de APUC și de constructorul rival a cerut strămutarea procesului de la Curtea de Apel Cluj. Cererea a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a trimis cauza la Curtea de Apel Suceava. În cererea de strămutare admisă de ÎCCJ, care a fost publicată în presa clujeană, sunt aduse acuzații grave asociației lui Elek Levente.

APUC a fost acuzată că a omis să atace proiecte cu nereguli grave, precum: construirea unui bloc de 25 de etaje la intrarea în Cluj-Napoca dinspre Florești, într-o zonă foarte aglomerată; un proiect de imobile mixte, cu regim de înălțime de 12 etaje, pe un amplasament din zona Pieței Mihai Viteazul, între casele cu un etaj existente în împrejurimi; proiectul Platinia de pe terenul fostei fabrici de bere Ursus, cu imobile de 11 etaje care ar depăși indicatorii urbanistici. Cu alte cuvinte, conduita acestor rechini imobiliari a fost trecută cu vederea.

În cererea de strămutare se mai afirmă că ”Din moment ce investitorul Terastar SRL sprijină activitatea asociației, în niciun moment asociația nu a contestat legalitatea documentaţiilor întocmite în favoarea acestuia.”, deși vorbim de documentații perfect similare, au spus avocații.

De asemenea, în cererea de strămutare admisă de ÎCCJ s-a mai afirmat că APUC este ”o asociație al cărui președinte este om politic, lider de partid, care își promovează imaginea ”selectând” anumite proiecte imobiliare ”de contestat” și anumiți investitori imobiliari. (…) Caracterul civic al acțiunilor întreprinse de APUC este îndoielnic, în condiţiile în care aceste acțiuni au constituit o rampă de lansare în viaţa politică a președintelui asociației Elek Levente”. (Vezi AICI sursa informațiilor)

Alți doi dezvoltatori imobiliari, ale căror proiecte (Luminia și Măceșului) au fost blocate de APUC, au reușit în cele din urmă să câștige procesele cu asociația fondată de Elek Levente, după strămutarea cauzelor. După ce s-a dovedit în justiție că acțiunile întreprinse de APUC au fost nefondate, asociația a fost obligată să plătească despăgubiri importante. Pentru a se onora, APUC a solicitat donații de la clujeni, plătind pentru erorile sale din banii fanilor.

Constanța.

La Constanța, trânta cu PUZ-urile evoluează după același patent prezentat mai sus. Principalii actori sunt deputatul Stelian Ion și senatorul Vergil Chițac, deopotrivă epigoni ai lui Nicușor Dan și Elek Levente.

Stelian Ion are un discurs articulat și aplicat. Însă problemele sale vin din trecut.

Stelian Ion, tranzacție pe bani, ca să renunțe la contestația unui PUZ

Stelian Ion este de formație avocat. La începutul carierei sale, acesta l-a reprezentat în instanță pe fostul primar Radu Mazăre în trei procese civile. Ion a reușit să câștige procesul intentat de Mazăre jurnalistei Feri Predescu, care, pentru o opinie, a trebuit să achite daune morale. După zece ani, statul român a fost condamnat la CEDO pentru că i-a încălcat drepturile cunoscutei jurnaliste. Informația că Stelian Ion a fost avocatul lui Radu Mazăre a fost prezentată în premieră de jurnaliștii de la Constanța.Ro (vezi AICI) în anul 2018. În replică, Stelian Ion a precizat că a mers la procese fiind trimis de maestra sa, avocata Ioana Focșa, cea care avea contract direct cu fostul primar al Constanței. O căutare pe Facebook arată că Ioana Focșa este supranumită ”avocata lui Mazăre”, reprezentându-l pe fostul primar într-un șir de procese. Ea a fost și avocata unor ”locotenenți” ai lui Radu Mazăre, în procese de corupție, cum ar fi Ilie Rachieru, fostul director șpăgar de la RADET, sau Constantin Babuș, fostul director șpăgar din Primărie.

Din lac în puț. După ce a ieșit de sub tutela avocatei lui Mazăre, Stelian Ion a devenit avocatul RAEDPP, în condițiile în care mama sa lucra la această regie autonomă a Municipiului Constanța. Tot de la RAEDPP a primit Stelian Ion o garsonieră ANL în cartierul Poarta 6. După ce informația a ajuns în presă, deputatul s-a apărat spunând că a primit locuința pe baza unui punctaj, iar nu pe baza influenței mamei sale, care era un simplu angajat al regiei, fiind încadrată acolo încă din perioada comunistă. O simplă parcurgere a listelor cu punctaje arată, însă, că Stelian Ion, care era necăsătorit, a primit un punctaj mai bun decât persoane căsătorite care aveau copii în întreținere. De altfel, în blocurile ANL din Poarta 6 au primit repartiții o sumedenie de angajați ai Primăriei, dar și consiliera, necăsătorită, a unui parlamentar. Favoritismele au fost atât de vizibile, încât presa, la acea vreme, a consemnat că repartizarea locuințelor ANL s-a făcut pe pile.

La câțiva ani distanță, profitând de un moment favorabil, actualul deputat a reușit să obțină un schimb de locuințe, predând garsoniera din Poarta 6 și primind în loc o altă locuință ANL, în cartierul, mult mai select, Faleză Nord. Acest schimb avea să-l aducă pe Stelian Ion în postura de a contesta, ca persoană fizică, un PUZ, în anul 2016. Într-o emisiune de televiziune, el a spus că un proiect imobiliar, autorizat în vecinătatea blocului său, i-a umbrit apartamentul și i-a redus timpul de însorire în jurul valorii minime legale. Cum perioada exactă de însorire urma să fie stabilită prin expertiză, iar șansele ar fi fost fifty-fifty, actualul deputat a negociat cu dezvoltatorul în cauză, Euro House Construct SRL, o tranzacție extrajudiciară. În schimbul unei despăgubiri de 10.000 de euro, deputatul USR-ist a fost de acord să renunțe la proces.

Stelian Ion, USR sau Asociația Verde Urban – fondată de deputat, dar din care acesta s-a retras între timp – nu au contestat după întâmplarea de mai sus alte proiecte imobiliare ale Euro House Construct SRL, care este cel mai mare dezvoltator imobiliar din Constanța, cu numeroase proiecte finalizate sau aflate în execuție. 

CELCO a cotizat la USR și construiește blocuri între case, fără necazuri și proteste

Ultimul scandal legat de trânta selectivă cu PUZ-urile a izbucnit săptămâna trecută, când presa locală a relatat că USR a primit 200.000 de lei în campania electorală de la CELCO SA. Patronul CELCO SA, Nicolae Dușu, construiește două blocuri între case într-o zonă foarte aglomerată a Constanței, după cum relatează publicația Constanța 100%. Cele două construcții sunt autorizate pentru 6 și 8 etaje, iar o parte din spațiile verzi necesare au fost distribuite pe acoperișuri…. să ozoneze cerul. Stelian Ion a precizat citat de Constanța.Ro că donația de campanie a firmei CELCO s-a făcut prin secretariatul general al USR de la București, fără implicarea filialei constănțene. ”USR Constanța încurajează orice fel de donație venită de la persoane fizice sau juridice, fără însă ca aceasta să însemne vreun tratament preferențial actual sau viitor acordat donatorilor.” – a mai spus Ion. Acesta a dat asigurtări că blocurile construit de CELCO între case nu fac parte din strategia asumată de USR de dezvoltare a orașului.

Anterior scandalului, CELCO nu a fost nici criticată, nici atacată în instanță pentru proiectul blocurilor dintre case, de USR sau de asociația, arondată partidului, Verde Urban. Iar din punctul de vedere exprimat de deputatul Stelian Ion, nu se degajă vreo intenție de contestare a PUZ-ului sau a autorizațiilor de construire, după modelul aplicat altor dezvoltatori , care ce-i drept nu au plătit cotizații la partid, dar au fost târâți prin intanțele de judecată. Or, între cele două categorii de dezvoltatori, unii târâți în instanțe sau încercuiți în lanțuri vii, iar alții doar dojeniți, e o diferență de tratament, în ciuda asigurărilor de fațadă ale deputatului Stelian Ion. 

Constanța Altfel și ideologia luptei omului de rând cu rechinii imobiliari

Și mai intensă este trânta cu PUZ-urile dusă de Asociația Constanța Altfel, un ONG mult mai bine articulat decât Verde Urban. Această asociație a fost înființată de senatorul Vergil Chițac, de avocata Felicia Ovanesian și de alte persoane, la scurt timp după ce politicianul și oamenii săi au fost dați afară din PNL Constanța. În lipsa unui partid, aceștia s-au orientat mimetic și au copiat aproape în detaliu aventura cluljeanului Elek Levente, inspirându-se de la acesta chiar și în privința postărilor pe Facebook. Nu-i bai, lumea nu s-a prins.

Felicia Ovanesian și Vergil Chițac

Totuși, Constanța Altfel a adus contribuții esențiale din punct de vedere ideologic la această mișcare a salvatorilor urbani. Ne referim aici la textele de pe site-ul asociației, în care, mai clar decât oriunde, ni se vorbește de lupta oamenilor simpli împotriva rechinilor imobiliari. Constanța Altfel a știut mai bine decât orice altă asociație din zona salvatorilor urbani să creeze un limbaj al urii, împotriva unei categorii întregi, aceea a dezvoltatorilor imobiliari, cu excepția multinaționalelor. În malaxorul urii au încăput de-a valma și golani de la retrocedări, care meritau să fie acolo, dar și antreprenori onești, care au plătit milioane de euro pentru terenurile de construit, și cu toate acestea s-au pomenit târâți în procese. Evident că au fost și dezvoltatori omiși cu totul, așa cum ar fi același Nicolae Dușu. Abia după ce situația blocurilor pe care le ridică acesta între case a ajuns în atenția opiniei publice, Constanța Altfel a comunicat că a aflat situația și că va întreprinde demersuri pentru a ataca actele urbanistice.

Când Albă ca Zăpada nu este așa de albă

Strategia juridică a Asociației Constanța Altfel este gândită și pusă în aplicare de avocata Felicia Ovanesian. Vorbim aici de o profesionistă a dreptului care s-a evidențiat în trecutul său nu atât prin apărarea oamenilor simpli în fața rechinilor imobiliari, cât prin activități legale de recuperare a creanțelor, prin asistența juridică oferită actualului pușcăriaș de la retrocedări, Georgică Giurgiucanu, sau prin reprezentarea italienilor de la FINCOGERO în tranzacții extrajudiciare cu Radu Mazăre, în urmă cu mulți ani. Italienii mulg și acum, în rate, multe milioane de euro de la Primăria Constanța pe baza unei șmecherii pe care au făcut-o cu fostul primar. Tot Ovanesian i-a reprezentat pe rechinii imobiliari Radu Merlă și Dănuț Florescu. Ba chiar, casa ei de avocatură a apărat și o persoană care a continuat să construiască după ce autorizația de construire fusese suspendată. Desigur, și astfel de persoane au dreptul la un avocat. Dar pare cel puțin cinic să vezi același avocat că se ia la trântă cu alte PUZ-uri, înfierând rechinii imobiliari care încalcă legea. În sfârșit, avocata deține ample suprafețe de teren, ca un veritabil rechin imobiliar, iar casele sale alipite, care sunt situate pe o stradă din Faleză Nord, își proiectează balcoanele peste domeniul public, proprietatea fiind lipsită de orice petic de iarbă verde vizibil din stradă. Așa arată casele unei luptătoare pentru salvarea spațiilor verzi!

Rețetă civilă pentru un fost militar fără partid

E limpede pentru oricine că avocata construiește o legendă, în mod tehnic și fără scrupule, având arsenalul cunoștințelor juridice necesare. La fel de limpede, ea nu este vreo luptătoare animată de un ideal candid sau cel puțin trecutul ei, în care nu a fost chiar călugăriță, ne face să avem rezerve cu privire la însușirea, pe bune, a acestor idealuri. Ultima certitudine este aceea că toată trânta selectivă cu PUZ-urile este doar o rețetă pentru reinventarea fostului militar Vergil Chițac în personaj civic, servindu-i ca trambulină pentru candidatura, deja anunțată, la Primăria Constanța. Atât de încântat este Chițac de această situație și de beneficiile de imagine, încât nici măcar nu s-a retras de la conducerea asociației după ce a redevenit membru de partid, așa cum au făcut Elek Levente sau Stelian Ion, după ce au ajuns în funcții politice. De ce s-au retras cei doi? Pentru că așa se face. Pentru că nu este corect să te dai mare luptător civic, urmărind să impresionezi publicul cu speranța de a culege roadele în plan politic.  

În final, trebuie să remarcăm, ca o consecință a ideilor prezentate, că trânta cu PUZ-urile este o treabă profitabilă, cel puțin din punct de vedere politic. Și n-ar trebui să fie așa. În opinia noastră, în acest domeniu ar trebui să fie ceva mai multă transparență. În primul rând, finanțarea ONG-urilor care atacă acte de urbanism ar trebui să fie mai transparentă. De asemenea, politicienii ar trebui să pozeze mai puțin în activiști civici, pentru că această conduită falsifică reacția propriu-zis civică, de care avem atâta nevoie. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ce imbecilitate a mai făcut primarul din Agigea. A montat o stație de transport public în fața unui magazin

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, continuă să șocheze opinia publică. De data aceasta, controversatul primar a montat o stație de călători pe o stradă interioară din localitate pe care nu circulă microbuze sau autobuze din sistemul de transport public de persoane. Aceasta nu deservește publicul, în schimb blochează cu totul accesul la un spațiu comercial care funcționa în zonă cu autorizație emisă de Primăria Agigea, sub semnătura primarului Cîrjaliu. Situația a fost dezvăluită de organizația USR din localitate, într-o postare pe Facebook.

Așa arăta magazinul înainte de montarea stației de călători

USR-iștii susțin că, la începutul anului, au semnalat situația deplorabilă în care se găsesc, de ani de zile, stațiile de călători din Agigea, situate la strada principală (drumul național). În fața criticilor, pe 9 februarie 2020, primarul PSD-ist s-a decis să încheie un contract cu o firmă din comuna constănțeană 23 August, pentru a cumpăra două stații noi de călători. Din verificările noastre este vorba de SC Euforbia SRL, o firmă a omului de afaceri Dănuț Sava, proprietarul hotelului Nordiana din Mangalia. Firma lui Sava a primit de la Primăria Agigea 32.000 de lei. Contractul a fost încheiat fără licitație publică. Zilele trecute, una din cele două stații de călători a fost livrată Primăriei Agigea. Intuim că, între timp, primarul Maricel Cîrjaliu a uitat de nevoia care a stat la baza achiziției. În consecință, stația de călători nu a fost montată la drumul principal, acolo unde era mare nevoie de ea, ci pe o stradă interioară din localitate, pe unde nu circulă microbuze sau autobuze din sistemul de transport public de persoane.

De ce a ales administrația Cîrjaliu să pună stația de călători într-un loc fără călători? Fotografiile de la fața locului arată că această construcție blochează accesul la magazinul de legume și fructe care funcționa în zonă de ani de zile, cu avizul Primăriei Agigea. USR-iștii dau de înțeles că necazul comerciantului distrus de acest gest de neconceput al Primăriei ar stârni bucuria unui alt comerciant din vecinătate, care ar fi un vechi și înfocat suporter al primarului PSD-ist. 

Mai jos puteți citi integral postarea USR Agigea referitoare al acest subiect: 

”La începutul acestui an semnalam starea deplorabilă a stațiilor de călători din Agigea, o situație veche de ani de zile, de care primarul localității nu se rușina și pe care nici nu făcea niciun efort să o corecteze.

Doar criticile noastre se pare că l-au atins pe acesta, hotărând ca pe 9 martie 2020 să încheie un contract cu o firmă din 23 August. Pentru suma de 32.000 de lei, această firmă trebuia să construiască și să monteze două stații noi de călători în Agigea. Suma este în mod vădit exagerată. Dar ceea ce ni se pare cu adevărat revoltător este faptul că aceste stații, modeste ca înfățișare, dar mult prea scumpe, nu au ajuns pe strada principală, unde era mare nevoie de ele, ci pe o stradă interioară din Agigea unde, culmea, NU circulă microbuze din sistemul de transport public de persoane!

Ba mai mult, stația a fost amplasată în fața unui spațiu comercial, care astfel rămâne fără acces pentru public. Necazul acestui comerciant distrus de un gest de neconceput al Primăriei contrastează cu satisfacția totală afișată de un concurent din vecinătate. Concurentul care se bucură de acest necaz este – cum altfel – un vechi și înfocat suporter al primarului.

Și asta explică, probabil, de ce stația de călători a fost montată pe o stradă pe care nu trec microbuze, când mult mai necesar era să fie amplasată pe strada principală sau mai aproape de școală ca elevii să nu mai fie nevoiți să traverseze strada principală, care este destul de periculoasă.

Credem că aceste practici trebuie să înceteze. Vremea baronilor locali s-a dus. Încă puțin și vom schimba total situația.”. 

Supărat pe criticile contracandidatului său, Gabriel Ciobanu de la USR, primarul PSD-ist Cristian Maricel Cîrjaliu ar vrea să demoleze casa acestuia. Numai că imobilul din imagine nu aparține familiei Ciobanu. 

Isprăvile cetățeanului de onoare

De-a lungul timpului, Cristian Maricel Cîrjaliu s-a evidențiat prin diverse acțiuni arbitrare. Acesta și-a decernat titlul de cetățean de onoare al comunei sale, pe baza unor referate întocmite de subordonații săi. De asemenea, Cîrjaliu a urmat studii doctorale la o universitate din Chișinău, considerată o veritabilă fabrică de diplome. Tema sa de cercetare a fost corupția din administrația publică. Însă articolele pe care le-a publicat în câteva reviste de specialitate din Republica Moldova au fost în mare parte plagiate. Cîrjaliu este artizanul inventarierii frauduloase a unor terenuri ale statului în domeniul privat al comunei Agigea. Prin această operațiune, Primăria și-a trecut în proprietate un dig din sistemul de protecție costieră, dar și porțiuni din plaja localității. Un teren din zona Golful Pescarilor, acaparat prin această manevră, a fost ulterior vândut la preț de garsonieră către o firmă deținută de finul de cununie al lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului Maricel. Vorbim aici de firma Golful Pescarilor, care a ridicat restaurantul omonim din localitate. La momentul de față, un procent de 10% din această firmă aparține chiar ginerelui primarului din Agigea. Pe fondul acestor interese de clan, Primăria Agigea a dus un război total împotriva firmelor concurente Pescăria lui Matei SRL și Sarda Fish SRL, care au fost amendate în mod repetat. Primăria a refuzat să emită avize de branșare la rețeaua de gaze și la rețeaua de electricitate pentru Pescăria lui Matei SRL, fără nicio justificare plauzibilă. Clienții restaurantului au fost la rândul lor amendați pentru parcare neregulamentară, după ce Primăria a săpat un șanț la marginea drumului public, în vecinătatea Pescăriei lui Matei, dar și un semn de parcare interzisă pe drumul public. 

În sfârșit, trebuie să mai amintim aici că Maricel Cîrjaliu este urmărit penal pentru că a vândut un teren al localității către fiica sa, fără licitație publică. Într-o discuție pe whatsapp, care s-a scurs în presă anul trecut, edilul din Agigea amenința cu bătaia un coleg de partid. Ultimele articole despre isprăvile sale se referă la sesizările prin care ar vrea să demoleze casa contracandidatului său, Gabriel Ciobanu de la USR, precum și la ziarul despre el însuși, pe care l-a lansat în această perioadă de pre-campanie electorală. Desigur, spălarea imaginii este plătită din fondurile Primăriei Agigea. 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: