Connect with us

Exclusiv

Punct culminant în abuzul retrocedării carierei de la Sibioara. „Moştenitorii” lui Haşotti au fost puşi în posesie, inclusiv pe drumurile de exploatare

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Scandalul retrocedării de la Sibioara intră într-o nouă fază, după ce Primăria Lumina a luat, în urmă cu scurt timp, decizia de a-i pune în posesie pe „moştenitorii” reprezentaţi convenţional de avocatul Ionel Haşotti asupra unui terenul minier retrocedat prin fraudă la lege în anul 2008. Deşi soluţia administrativă vine la o distanţă de opt ani de la hotărârea judecătorească extrem de controversată, aceasta nu va închide conflictul existent între păţi, ci îl va dinamita. Cel mai probabil, decizia va conduce la o nouă suită de procese civile şi doare penale, care se vor adăuga celor deja existente pe rolul instanţelor şi parchetelor, mai ales că „moştenitorii” intră, la fel de abuziv, şi în posesia drumurilor de exploatare care leagă restul carierei de la Sibioara de sistemul de drumuri publice. Prin această punere în posesie asupra drumurilor de exploatare activitatea Somaco Construct SRL ar putea fi blocată, întrucât nu există alte căi de comunicaţie între perimetrul rămas în exploatarea companiei miniere şi sistemul de drumuri publice. Abia acum cei care au urmărit obţinerea acestei soluţii administrative îşi dau arama pe faţă, arătând că principalul scop urmărit a fost acela de a obstrucţiona activitatea companiei miniere care încurca afacerile unor grupuri de interese în domeniul digurilor marine sau al autostrăzilor. Citiţi în continuare istoria halucinantă a suitei de abuzuri şi făcături, unele mai ingenioase decât altele, care au condus la situaţia actuală.

Sibioara-vedere-satelit

În data de 7 martie 2005, societatea de construcţii Comprest Util SRL, aparţinând omului de afaceri Grigore Comănescu, a cumpărat, de la persoane particulare, părţile sociale ale SC Somaco Construct SRL Constanţa, pentru suma de PATRU MILIOANE DE EURO. SC Somaco Construct SRL deţinea Licenţa de Exploatare nr. 2454/2001 emisă de Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM) pentru perimetrul minier Sibioara II – Valea cu Izvorul (carieră de piatră). Terenurile din perimetrul minier erau deţinute de Somaco Construct SRL cu titlu de proprietate şi parţial cu titlu de folosinţă legală (contract de asociere în participaţiune cu Primăria Lumina nr. 2422/02.07.2003 pentru o suprafaţă de 8,7172 hectare). Grigore Comănescu a comandat un audit, juridic şi economic, prin care a primit asigurări că achiziţia este certă şi că exploataţia minieră poate deveni profitabilă, în baza unor investiţii suplimentare. Ulterior achiziţiei, societatea a demarat aceste investiţii suplimentare, a căror valoare actualizată ajunge astăzi la peste 20 de milioane de euro.

După ani de netulburată exploatare a carierei, în 2009, societatea a fost înştiinţată că Tribunalul Constanţa a dispus retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, parţial, peste perimetrul minier (50.274 mp peste terenul în folosinţă legală şi 5.518 mp peste terenul în proprietate), deşi articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000 interzicea în mod expres restituirea suprafeţelor afectate de exploataţii miniere active. SC Somaco Construct SRL nu a fost parte în respectivul proces şi astfel nu a putut propune probe care să arate că retrocedarea terenului minier era interzisă de lege. O altă parte a terenului retrocedat (44.569 mp) se suprapunea peste o groapă de gunoi a comunei Lumina, care şi ea era exceptată prin lege de la retrocedare.

Formalităţile administrative pentru revendicare fuseseră iniţiate pe 20 septembrie 2005 de către septuagenarele Elena Mitrofan din localitatea Mihail Kogălniceanu şi Margareta Muscalu din Constanţa. Ele au cerut restituirea terenului de 20 de hectare pe care l-ar fi dobândit bunicul lor comun, Nicolae Sandu Tudorancea, de la statul român, în secolul al XIX-lea (anul 1894). Cele două bătrâne au prezentat documente emise de Arhivele Naţionale, din anul 1908 şi 1915, care atestau că, la cele două date menţionate, terenul se afla în proprietatea bunicului lor. Comisiile de fond funciar de la Primăria Lumina şi Prefectura Judeţului Constanţa au solicitat însă titlul de preluare a terenului de către stat, documente de proprietate ulterioare anului 1945 sau martori pe cele patru laturi ale terenului (proprietarii învecinaţi sau urmaşii lor). Neprimind nimic din toate acestea, autorităţile au respins revendicarea.

Pe 6 iunie 2006, Mitrofan şi Muscalu l-au angajat pe avocatul Ionel Haşotti, fratele senatorului Puiu Haşotti şi unul din cei mai cunoscuţi specialişti din domeniul retrocedărilor (care a câştigat, de-a lungul timpului, pentru diferiţi clienţi, retrocedări controversate în Parcul Tăbăcărie şi în incinta RATC Constanţa, inclusiv terenurile de sub clădiri, platforme şi alei de acces, exceptate prin lege de la retrocedare). Acesta a deschis în numele bătrânelor un proces de fond funciar la Judecătoria Constanţa, susţinând că „Autorul nostru (Nicolae Tudorancea – n.r.) a plătit taxele şi impozitele către stat, atât până la preluarea bunului cât şi după acest eveniment, fiind înregistrat fiscal până în anul 1951.”. Însă potrivit Certificatului de Deces seria DP nr. 259948 emis pe 20 septembrie 2005 de Primăria Lumina, Niculae Tudorancea a decedat pe 14 aprilie 1942. Evident, cel decedat în 1942 nu putea achita taxe şi impozite în 1951… decât în lumea de apoi. Prin urmare, chitanţele de plată a taxelor locale depuse la dosarul de judecată erau emise pe numele Aurel Tudorancea. Acesta din urmă era, însă, un autor diferit, ale cărui terenuri fuseseră deja retrocedate către alţi moştenitori. Judecătoarea Corina Eugenia Jianu (actualmente suspendată din magistratură şi trimisă în judecată, alături de fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, sub acuzaţia că a primit mită pentru a pronunţa hotărâri ilegale de retrocedare) a confirmat calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare a celor două cliente ale avocatului Haşotti. Constatarea ei nu se baza pe niciunul din criteriile stabilite de lege: existenţa titlului de preluare a terenului de către stat, acte de proprietate ulterioare anului 1945 sau declaraţia martorilor pe cele patru laturi ale terenului. Însă Jianu nu a autorizat restituirea terenului pe vechiul amplasament, considerând că acesta are destinaţie specială şi este oprit prin lege de la restituire.

Ulterior, „moştenitoarele” au declarat recurs la Tribunalul Constanţa, cerând restituirea terenului pe vechiul amplasament, pe considerentul că în parcela în care se afla cariera se mai retrocedaseră şi alte bucăţi de teren – fără a preciza că se retrocedaseră doar terenuri eminamente agricole. Această susţinere crea aparenţa că terenul solicitat este unul agricol şi nu o carieră de piatră în exploatare, oprită de la retrocedare prin articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000. La dezbaterea cauzei, care a avut loc pe 25 septembrie 2008, avocatul Ionel Haşotti a susţinut în faţa instanţei că „deşi terenul are o destinaţie specială nu are nici un fel de oprelişte la restituire. Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră.”. Primăria Lumina, care era parte în proces şi era condusă de un primar subordonat politic lui Puiu Haşotti, fratele avocatului, nu l-a contrazis, deşi se afla în posesia dovezilor de exploatare a carierei de piatră de către Somaco Construct SRL.  Instanţa nu a simţit nevoia să verifice situaţia şi nu a cerut date de la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale sau de la Oficiul de Cadastru referitor la statutul terenului. În consecinţă, în baza alegaţiei avocatului şi a omisiunii Primăriei Lumina de a prezenta dovezile a autorizat (prin Decizia Civilă 925/2008) restituirea terenului, care din punct de vedere legal nu putea fi restituit.

În anul 2009, când a aflat de existenţa hotărârii de retrocedare care încălca flagrant articolul 4 alin. 1 din Legea 1/2000, Somaco Construct SRL a deschis un proces de fond funciar împotriva „moştenitoarelor” şi a comisiilor de fond funciar de la Primăria Lumina şi Prefectura Constanţa. Societatea a cerut instanţei să constate dreptul de proprietate şi de folosinţă, al societăţii, asupra unei părţi din terenul retrocedat ilegal, parte care constituia exploatarea de carieră. Un expert judiciar desemnat de instanţa de judecată a constatat că suprafaţa hotărâtă spre retrocedare în anul 2008 se suprapunea peste 5,5792 de hectare din perimetrul minier, aflate parţial în proprietate şi parţial în folosinţa legală a SC Somaco Construct SRL. În consecinţă, cererea companiei miniere a fost admisă prin Sentinţa Civilă nr. 17.528/12.07.2010. Mai mult, hotărârea a devenit irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1127/30.09.2011 a Tribunalului Constanţa.

Ionel Haşotti a atacat hotărârea irevocabilă pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare, iar Grefa Tribunalului Constanţa, cu o promtitudine mai rar întâlnită, a stabilit un termen foarte scurt şi a emis citaţie către Somaco Construct SRL. Ulterior, însă, fişa sintetică a litigiului a dispărut de pe portalul instanţelor de judecată. În schimb, avocatul Haşotti s-a adresat Curţii de Apel Constanţa cu o cerere de recurs împotriva hotărârii irevocabile, care fusese dată deja în recurs. Era un fel de recurs la recurs, interzis ca atare de art. 299 raportat la prevederile articolului 377 din Codul de Procedură Civilă, precum şi de Decizia nr. 14/16 martie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În ciuda faptului că acţiunea era inadmisibilă, Curtea de Apel Constanţa a admis-o şi a revocat hotărârea irevocabilă (Decizia Civilă 181/C/05 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24738/212/2009).

În acest fel, s-a instituit un nou ciclu procesual. Judecătorii distribuiţi în cauză au respins acţiunea Somaco Construct SRL şi au admis o cerere reconvenţională formulată de Ionel Haşotti, prin care societatea minieră era obligată să dezafecteze şi să ridice de pe terenul retrocedat construcţiile (care nici nu existau, dar nu a mai verificat nimeni acest aspect), agregatele şi echipamentele industriale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere (daune care, ulterior, au fost majorate la 500 de lei/zi de întârziere). Totodată, Somaco Construct SRL a fost obligată să sisteze orice operaţiune de exploatare a terenului, sub sancţiunea plăţii altor daune cominatorii, de aceeaşi valoare.  Sistarea operaţiunilor miniere s-a dispus prin încălcarea Legii Minelor, care prevedea limitativ cazurile în care se putea dispune o astfel de măsură. Retrocedarea terenurilor miniere, care în sine era interzisă de art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, nu era prevăzută drept cauză de sistare a operaţiunilor miniere în Legea Minelor.

De-a lungul timpului, Primăria Lumina şi Prefectura Constanţa au deschis trei procese pentru revizuirea hotărârii ilegale de retrocedare din anul 2008. La baza acestor demersuri au stat invocarea licenţei miniere a companiei Somaco Construct SRL sau numeroase înscrisuri emanate de la Arhivele Naţionale. Documentele de arhivă atestau că Nicolae Tudorancea a încheiat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare a terenului său în anul 1938. De asemenea, atestau că, în 1946, soţia supravieţuitoare şi doi dintre cei şapte copii ai săi au figurat pe lista ţăranilor săraci, cu proprietăţi agricole ZERO, propuşi la împroprietărire, pentru a-şi putea duce traiul. Maria Tudorancea a fost împroprietărită efectiv la reforma agrară cu un hectar de teren, în vreme ce fiii ei, Dumitru şi Aurel, au fost trecuţi în listele ţăranilor admişi la împroprietărire cu câte cinci hectare de teren.  Toate cele trei cereri de revizuire au fost respinse din considerente procedurale (instanţa a apreciat că actele de arhivă trebuiau prezentate la momentul procesului iniţial, ca să poată fi luate în considerare).

În ciuda soluţiilor obţinute în instanţele de judecată, clientele avocatului Haşotti nu au intrat în posesia terenului până în anul 2016. Principalul impediment l-a constituit constatarea specialiştilor de la OCPI Constanţa că terenul hotărât spre retrocedare se suprapunea parţial peste mai multe proprietăţi private, inclusiv peste proprietatea Somaco Construct SRL. În anul 2011, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului a emis, sub semnătura prefectului de atunci, Claudiu Palaz, o hotărâre prin care a respins punerea în posesie a „moştenitoarelor”. Doi ani mai târziu, când la cârma Prefecturii se afla Eugen Bola, cunoscut colaborator politic al senatorului Puiu Haşotti, hotărârea a fost revocată de acesta. Însă, din punct de vedere legal, un act administrativ, odată intrat în circuitul civil, nu mai poate fi revocat de emitentul său. Deşi Somaco Construct SRL a deschis un proces cerând anularea hotărârii ilegale a lui Bola, instanţele de judecată au respins această cerere. Prefectul în funcţie la momentul acelui proces, Radu Volcinski, a susţinut în notele scrise depuse la instanţă că intenţionează să găsească o modalitate prin care să fie respectate prevederile articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care, reamintim, interzice retrocedarea terenurilor ocupate de exploataţiile miniere active. După ce a câştigat procesul, Volcinski a uitat de declaraţia sa de intenţie, negăsind până la finele mandatului său o variantă de respectare a legii.

Profitând de blocajul administrativ în privinţa procedurilor de punere în posesie asupra terenului minier, avocatul Ionel Haşotti a deschis un proces împotriva Primăriei Lumina şi a Prefecturii Constanţa, cerând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului retrocedat prin fraudă la lege pentru întreaga perioadă în care nu s-a putut face punerea în posesie a „moştenitorilor”. Pentru a dezlega fondul cauzei, Judecătoria Constanţa a cerut unui expert minier de la Petroşani să calculeze valoarea de piaţă a redevenţei miniere pentru suprafaţa retrocedată. Deşi expertul minier a specificat în raportul său că redevenţa, indiferent de valoarea ei de piaţă, nu se cuvine unor persoane fizice, ci doar statului român, Judecătoria Constanţa a acordat daune de 500.000 de euro către clienţii avocatului Ionel Haşotti, raportat la ce nu li se cuvenea acestora. Suma în cauză trebuie achitată în solidar de Primăria Lumina şi Prefectura Judeţului Constanţa.

Printr-un demers distinct, acelaşi avocat a solicitat daune cominatorii de la Somaco Construct SRL, la începutul acestui an, pe motiv că nu ar fi dus la îndeplinire hotărârea judecătorească prin care societatea a fost obligată la evacuarea echipamentelor, demolarea clădirilor şi sistarea activităţilor extractive de pe terenul retrocedat prin fraudă la lege. Reprezentanţii societăţii susţin, însă, că au îndeplinit toate obligaţiile stabilite în sarcina lor, mai ales că unele erau oricum lipsite de obiect (în speţă, demolarea clădirilor care nu au existat niciodată). Ei au cerut înscrierea în fals a proceselor-verbale de executare silită întocmite în lipsa lor de un executor judecătoresc angajat de „moştenitori”, precum şi a titlului executoriu în sine. De data aceasta, cererea Somaco Construct SRL a fost admisă de Judecătoria Constanţa. Scandalizat de soluţie, avocatul Ionel Haşotti a formulat cerere de recuzare a judecătoarei Alina Jurubiţă învestită cu soluţionarea cauzei, pe considerentul unei atitudini duşmănoase pe care ar fi manifestat-o faţă de persoana sa, de-a lungul timpului. Înainte de a se pronunţa o soluţie faţă de cererea de recuzare, Ionel Haşotti a depus şi o cerere de strămutare a dosarului de judecată. Procesul a fost strămutat la Judecătoria Babadag.

În urmă cu aproximativ o săptămână, compania minieră a fost anunţată că „moştenitorii” reprezentaţi convenţional de Ionel Haşotti au fost puşi în posesia terenului retrocedat în favoarea lor în urmă cu opt ani. De data aceasta, OCPI Constanţa a dat undă verde procedurilor, după ce ani de zile susţinuse că nu se poate face punerea în posesie deoarece amplasamentul stabilit pentru retrocedare se suprapune peste mai multe proprietăţi private, cu titluri perfect valabile. Aşa cum este de aşteptat, soluţia administrativă va conduce la o nouă suită de procese extrem de tensionate, mai ales că şi drumurile de exploatare folosite de compania minieră au fost trecute în posesia clienţilor lui Haşotti. De asemenea, autorităţile administrative nu au ţinut cont de somaţia de a scădea cinci hectare din suprafaţa retrocedată, pentru care s-a făcut dovada cu acte de arhivă că au fost retrocedate deja către alţi moştenitori ai lui Nicolae Tudorancea (bătrânul a avut şapte copii şi numeroşi nepoţi şi strănepoţi care au obţinut deja terenuri în compensare la Sibioara, Mihail Kogălniceanu şi Săcele).

Între timp, şi procurorii cercetează abuzurile reclamate de Somaco Construct SRL. O parte din dosarele penale s-au închis, pe considerentul prescrierii răspunderii penale. Însă procurorii anticorupţie au ridicat de la Tribunalul Constanţa, în prima parte a acestui an, dosarul de judecată în care a fost revocată, în recurs, hotărârea irevocabilă constitutivă de drepturi pentru Somaco Construct SRL. Reamintim că instanţa Curţii de Apel Constanţa a încălcat articolele 299 şi 377 din Codul de Procedură Civilă, precum şi Decizia nr. 14/2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la instigarea avocatului Ionel Haşotti de a nu ţine cont de această soluţie, pe considerentul că ar fi singulară. Decizia ÎCCJ nu era singulară, dar cu certitudine era, şi încă este, obligatorie în toate instanţele de judecată din România.

 

Comments

comments

Exclusiv

Ultimii bani vidanjați de Maricel Cîrjaliu din Primăria Agigea (document)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Controversatul primar din comuna Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a plătit peste 55.000 de euro pentru curățarea terenului pe care se construiește școala cea nouă din fonduri europene. Banii nu au fost achitați din cadrul proiectului european, ci din bugetul localității. Asta în condițiile în care Uniunea suportă toate cheltuielile eligibile pentru amenajarea șantierului. În realitate, curățarea – dacă a existat vreuna – a fost total inutilă. Ca dovadă, cu doar câteva zile înainte de predarea amplasamentului către constructor, terenul era tot plin de buruieni și necurățat. S-ar părea că banii au fost aruncați pe apa sâmbetei, însă nu este așa. În realitate, suma absolut fabuloasă pentru o astfel de curățare de amplasament a intrat fix în conturile unei firme de casă a familiei lui Maricel Cîrjaliu. Și asta explică totul. Este vorba de firma Asus Serice SRL, cea care se ocupă cu vidanjarea foselor particulare din comună, serviciu pentru care încasează bani buni atât de la privați, cât și din bugetul public.

Situația reiese dintr-o factură întocmită de firma Asus Service în baza contractului de lucrări 23650/03.12.2019 încheiat cu Primăria Agigea. Achiziția nu a fost publicată pe SICAP. Însă o copie a documentului de plată a intrat în posesia redacției, după ce angajații Primăriei, sătui de regimul de fraudă instalat de Maricel Cîrjaliu, au scurs copia către o persoană apropiată redacției Ordinea.Ro. După cum se poate observa, documentul poartă viza ”bun de plată” aplicată de primar, precum și semnătura acestuia. Persoana care a semnat pentru primirea facturii a fost Ekaterina Stanciu, care este nimeni alta decât soția lui Dumitru Stanciu, unul din acționarii restaurantului Golful Pescarilor. Un alt acționar este chiar ginerele primarului Maricel Cîrjaliu. Însă și soții Stanciu – ea de la Primărie, iar el de la Golf – sunt finii de cununie ai lui Bogdan Cîrjaliu, fralele afacerist al primarului Maricel.

În urmă cu doi ani, când ne-am ocupat pentru prima oară de această firmă, am constatat că Asus Service răspundea exact la același număr de telefon ca și Golful Pescarilor SRL. De asemenea, am constatat că, în trecut, același număr de telefon fusese utilizat de mai multe firme în care a fost asociat Maricel Cîrjaliu sau fratele său Bogdan, precum Varianta SRL, Scan SRL sau Asociații Servicii SRL. Misterul s-a lămurit în momentul în care am aflat că numărul de telefon aparținde de fapt contabilei familiei Cîrjaliu.  Cu aceste relații cercul se închide. Practic vorbim de o afacere cu bani publici derulată de primarul Maricel Cîrjaliu cu o firmă la telefonul căreia răspunde contabila sa. Colac peste pupăză, facturile sunt recepționate de fina fratelui său, care la rândul ei are un soț care este asociat cu ginerele primarului Cîrjaliu. O viermuială mai mare nici că se putea.

Citește și: 

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Trebuie să mai spunem că lucrarea în sine de construire a școlii generale de pe strada Avram Iancu nr. 22 a fost câștigată de Mobitom SA, o firmă din grupul de afaceri fondat de pușcăriașii Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. De altfel, Maricel Cîrjaliu a declarat că îi poartă un mare respect lui Nicușor Constantinescu, în condițiile în care acesta ispășește ani grei de închisoare pentru abuzuri baroniale comise la vremea sa. După cum se spune în popor, cine se aseamănă se adună. Ca dovadă, și Maricel Cîrjaliu are probleme cu legea penală. El este inculpat pentru faptele de corupție prin care a inventariat fraudulos terenurile din zona Golful Pescarilor, vânzând mai departe un lot din întreaga suprafață către firma care operează acum restaurantul. La acel moment, societatea era deținută integral de Dumitru Stanciu, care pentru a plăti prețul cerut de Primărie s-a împrumutat de bani de la nașul său, Bogdan Cîrjaliu.

Având în vedere aceste raporturi mai degrabă specifice grupurilor de tip mafiot decât unei administrații publice, nu putem decât să ne întrebăm: cine a fost beneficiarul real al plății de peste 55.000 de euro?

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fonduri europene devorate în haită la Hârșova. Oamenii primarului traseist s-au ghiftuit dintr-un proiect pentru săraci

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În ultimii patru ani am relatat aici, pe Ordinea.Ro, numeroase probleme de gestiune frauduloasă a orașului Hârșova din mandatul încă-primarului Viorel Ionescu. Am scris despre cum s-a plimbat acesta în Canada și în Statele Unite ale Americii, plecând în deplasare cu Asociația Municipiilor din România, o structură din care ”municipiul” Hârșova nu face parte. După fructuoase schimburi de experiență despre metrouri, aeroporturi și măsuri de apărare în fața atacurilor teroriste, primarul Viorel a uitat să depună raportul ”vizitei de lucru”. Iar din acest motiv, Curtea de Conturi l-a silit să returneze banii. Nu vorbim de o sumă fabuloasă, ci de doar câteva mii de euro. Însă Ionescu a refuzat să-și asume bărbătește eroarea, pornind un proces cu autoritatea de audit, ca să întârzie valorificarea penală a raportului. După tergiversări epocale, primarul a pierdut procesul pe fond. Însă la momentul de față se află în recurs, unde tergiversează cu și mai multă măiestrie, ridicând excepții de neconstituționalitate. (Mai multe detalii AICI).

Am mai scris despre golănia juridico-financiară de la căminul de bătrâni, acolo unde Viorel a violat caietul de sarcini aprobat de Consiliul Local, atribuind licitația unei firme care nu îndeplinea criteriile stabilite. Și ca și cum nu era de ajuns, același Ionescu a băgat mâna în visteria publică, achitând documentația pentru autorizarea ISU. Documentație pe care trebuia să o obțină firma beneficiară. (Mai multe detalii AICI).

Am scris despre firmele popii Iscru, un cleric mafiot din județul vecin care s-a ocupat la începuturi de heliportul de la Spital, dar și de numeroase proiecte din fonduri PNDL accesate de Primăria Hârșova. În acest caz, există un dosar penal la DNA. (Mai multe detalii AICI și AICI).

În sfârșit, am scris despre tunul nerușinat, prin care Primăria Hârșova a ajutat o asociație de actele căreia s-a ocupat, anterior, chiar nevasta primarului. ONG-ul care derulase raporturi profesionale cu nevasta primarului a fost favorizat să pună mâna pe pășunea localității, deși nu avea nicio oaie în proprietate, nu era înscris în Registrul Național al Exploatațiilor Agricole și nu îndeplinea nicio condiție să stea în licitație. Ulterior, același ONG a fraudat fondurile europene cuvenite crescătorilor înșelați. Frauda colosală face obiectul unui dosar penal. Dar cel mai grav este faptul că familiile de crescători de animale au fost aduse în sapă de lemn, mutilate emoțional, scoase din joc și înlocuite cu niște șmecheri. (mai multe detalii AICI). 

ADMIS – fonduri europene pentru persoanele în risc de sărăcie din vestul orașului

Credeam că le-am văzut pe toate la Hârșova. Credeam că primarul localității a dat tot ce-a avut mai rău în el, în manțocării juridico-financiare sau în mâncat ficații – după cum s-a exprimat chiar el într-o emisiune de pomină de la PRO TV. Cu toate acestea, ce-a fost până aici e un simplu mizilic față de ceea ce urmează. În cazul cel nou, vorbim de un atac în haită, prin care gașca primarului s-a înfruptat din fondurile europene destinate săracilor.

Ne referim aici la proiectul ADMIS, derulat de un consorțiu format din două asociații nonguvernamentale, o școală generală din oraș, o grădiniță și Primăria localității. Scopul ADMIS a fost acela de a ajuta 600 de persoane aflate în risc de sărăcie, din zona de vest a orașului, cunoscută și sub numele ”zona Varoș”. Vorbim de măsuri de sprijin care au vizat asigurarea de hrană caldă pentru copiii din familiile sărace integrați în rețeaua școlară și în activități after-school. De asemenea, vorbim de creșterea calității vieții prin anveloparea unui bloc și a mai multor case. O latură consistentă a proiectului se referea la organizarea unor cursuri de formare profesională și de anteprenoriat. 20 de absolvenți ai cursului de antreprenoriat urmau să primească ajutoare nerambursabile de câte 25.000 de euro, pentru a porni o afacere.

O intenție bună, deturnată cu brio

Întregul proiect, în valoare de peste 23 de milioane de lei, a fost finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020, Axa prioritară 4 pentru INCLUIZIUNEA SOCIALĂ și COMBATEREA SĂRĂCIEI.. Filozofia generală a proiectului era aceea de a sprijini persoanele din grupul țintă, aflate în risc de sărăcie și excludere din societate, pentru a câștiga un confort termic, pentru a putea trimite copii la școală, pentru a se califica, pentru a-și găsi un loc de muncă sau pentru a putea dezvolta afaceri pe cont propriu, în aproape orice domeniu, mai puțin în piscicultură și agricultură.

De altfel, una din asociațiile implicate în coordonarea proiectului a publicat mai multe clipuri de promovare pe YouTube, cu tineri romi dansând sau îndemnându-se unul pe altul să meargă la cursurile de antreprenoriat, pentru a primi ajutor să pornească o afacere.  

Într-un final, săracii educați în spirit anteprenorial și finanțați să pornească afaceri pe cont propriu s-au dovedit a fi copiii unor consilieri locali bogați din gașca primarului, rudele unor angajați din Primărie și familioanele unora dintre militanții electorali ai traseistului Viorel Ionescu.

Fiul unui consilier care își face concediile cu primarul

Unul dintre ”săracii” ajutați să intre în afaceri este Adrian Ticu, fiul consilierului local Gabriel-Daniel Ticu. Acesta din urmă a fost ales în anul 2016 pe lista ALDE, care se deschidea chiar cu numele primarului Viorel Ionescu. La nici 3 luni distanță de la alegerile locale trecute, primarul a inițiat HCL 101/19.09.2016, prin care Ticu senior a fost vârât în Consiliul de Administrație al societății publice Carsium Edil SRL. Hotărârea a fost votată inclusiv de Ticu, deși având un beneficiu de pe urma ei, acesta era obligat să se abțină. Dornic să ajungă la vistieria cu bani, Ticu nici nu a băgat de seamă că funcția era incompatibilă cu statutul de consilier local. La rândul său, inițiatorul hotărârii, primarul Viorel, nu a băgat nici el de seamă că administratorii întreprinderilor publice nu pot fi numiți prin HCL-uri, ci recrutați pe criterii corporative, după cum spune legea. Însă Ticu era un simplu electrician și nu avea studii care să-i permită să se înscrie la un concurs în condițiile legii.

Până la urmă, protejatul primarului a fost scos din funcția incompatibilă, iar autoritățile nu s-au sesizat de fapta lui. Carsium Edil a funcționat fără consiliu de administrație, ca un SRL de familie, ajungând la limita de jos a rentabilității din cauza creșterii excesive a cheltuielilor salariale. În vara anului 2018, electricianul și primarul Ionescu și-au luat soțiile și au petrecut cu toții un concediu în Insulele Canare. O filmare care surprinde un episod din concediul comun a ajuns pe Facebook.

În sfârșit, Gabriel Ticu se află și la aceste alegeri pe lista de consilieri a partidului preluat de traseistul Ionescu. Între timp, după cum spuneam, fiul său a beneficiat de fondurile pentru săraci, fiind selectat să primească 25 de mii de euro ca să-și deschidă o firmă de termopane. O tranșă din acești bani a fost virată încă din anul 2019, atunci când fiul lui Ticu a înființat firma Gamoterm Ady-Ionuț SRL, cu sediul social în apartamentul părinților săi. În același apartament își mai are sediul social și firma Gamadi Prosper SRL, care derulează activități de creditare pe bază de amanet. IFN-ul este deținut de consilierul Gabriel-Daniel Ticu și de soția sa, Mitica. Revenind la Gamoterm Ady-Ionuț SRL, trebuie să mai spunem că aceasta și-a deschis un punct de lucru pe strada Plantelor la numărul 25.

Cami Șerban a ajuns directoare la liceu. Fiul ei și-a luat rulotă de fast-food din banii pentru combaterea sărăciei

Lista beneficiarilor continuă cu Andrei-Valentin Șerban, fiul consilierei locale Camelia Șerban de la PMP. Juniorul a primit 25.000 de euro pentru a deschide un fast-food de tip rulotă (SC Black & Purple SRL). În mandatul care stă să se încheie, Camelia Șerban a votat cu obediență proiectele inițiate de primarul Viorel Ionescu. Mai mult, în anul 2019, a fost numită director al Liceului Ioan Cotovu din localitate, după ce vechiul director, Alexandru Bujeniță, a fost demis subit de actualul inspector școlar general. Bujeniță este și consilier local din partea PSD, fiind așadar pe o poziție politică adversă. În orice caz, el a declarat în 2019 că a fost schimbat din funcția pe care o deținea aproape de o viață din motive politice. Ionescu a negat acuzațiile, argumentând că n-ar putea un membru ALDE (cum era el pe atunci) să facă agenda inspectorului PNL.

„În principal, este vorba despre un management defectuos şi dificultăţi de comunicare, sesizate chiar şi de primarul localităţii. Dacă dânsul (profesorul Bujeniță – n.r.) consideră că a fost schimbat pe criterii politice, aştept şi eu o justificare a acestei afirmaţii” – a declarat la acel moment șeful ISJ Constanța, Sorin Mihai, citat de Ziua de Constanța.

Între timp, Ionescu s-a ”transferat” oficial la PNL, iar misterul înlocuirii lui Bujeniță capătă un răspuns. Cami Șerban nu mai candidează la nicio funcție politică. Ea se va ocupa de liceu, iar fiul ei de rulota cu mâncare luată din banii pentru săraci.

Nevasta administratorului public, selectată pentru un coafor din fondurile ADMIS

Și combinațiile continuă. De pildă, Ecaterina (Caty) Constantin a  depus un proiect pentru un salon de înfrumusețare, fiind selectată să primească cei 25.000 de euro din programul ADIMS. Întâmplător, Caty este o susținătoare înfocată a primarului Viorel. Mai mult, soțul ei, Adrian Constantin, a fost numit de curând administrator public al orașului sau city-manager, cum vreți să-i spuneți. Totodată, Adrian Constantin este și pe lista de candidați pentru consiliul local propusă de PNL/ Viorel Ionescu, la poziția 15.

Un alt proiect selectat în vederea finanțării din fondurile ADMIS a fost depus de Cristina Geoglovan și se referă la un salon de înfrumusețare corporală. Aceasta este cumnată cu Ana Maria Geoglovan, o doamnă care apare încă pe site-ul Primăriei Hârșova ca funcționară fix la departamentul de fonduri europene. Ana Maria candidează acum pe lista de consilieri locali a primarului Viorel Ionescu. 

Ionel Borcșa a primit bani din proiectul ADMIS pentru a înființa un atelier de croitorie. Întâmplător, cumnatul său, Marian Munteanu, lucrează la Primăria Hârșova ca magazioner. Cei doi îl susțin, deopotrivă, pe primarul Ionescu.

Și interpușii au fost admiși

Nicolae Giurcă a primit bani din fondurile ADMIS pentru fabricarea și comercializarea marmurei (înființând firma Marmoema Construct SRL). Vorbim de o persoană fără niciun istoric antreprenorial în spate. Și cu toate acestea, numărul de telefon înscris în formularul ADMIS ca fiind al acestui Nicolae Giurcă este de fapt numărul altui om de afaceri din localitate. L-am numit mai sus pe Dumitru Monia, care este persoană fizică autorizată. PFA Monia Dumitru are un punct de lucru deschis chiar în incinta cimitirului nou, de pe strada Cășăriei nr. 6 K, unde se ocupă de construcții funerare din marmură. După cum spuneam, numărul de telefon care apare în dreptul lui Giurcă pe listele ADMIS figurează ca telefon de contact pentru PFA Monia Dumitru. De asemenea, figurează ca telefon de contact și pentru Monia Construct SRL, o firmă deschisă de același  constructor de monumente funerare în parteneriat cu o altă persoană. În sfârșit, potrivit documentării noastre, proprietarul numărului de telefon se află în relații cordiale cu primarul localități, fără acordul căruia nici nu ar putea presta la cimitirul localității. Ca ultim amănunt, firma deschisă pe numele lui Giurcă, Marmoema Construct SRL, are sediul social tot în cimitirul nou, pe strada Cășăriei 6 K. 

Agenții electorali s-au ajuns și ei antreprenori pe banii pentru săraci

Marcel Strîmbeanu (Marbet Impex SRL) a primit bani din fondurile ADMIS pentru prefabricate, garduri și rigole. Strîmbeanu susține candidatura lui Viorel Ionescu pe Facebook.

Georgeta Mirea a primit bani pentru deschiderea unui loc de joacă pentru copii. Conform datelor de pe Facebook, aceasta lucrează la Liceul Cotovu. Atât ea, cât și soțul ei, au rama ”Votați Viorel Ionescu” la fotografiile de profil.

Emanuel-Cristian Dorobanțu a primit bani pentru un laborator de patiserie, iar la momentul de față sprijină activ candidatura primarului Ionescu.

Anveloparea blocului, o afacere de partid

Deschidem aici o paranteză pentru a arăta că o altă bucată din proiectul ADMIS s-a referit la anveloparea blocului P4 din Soveja. De atribuirea lucrării s-a ocupat chiar Primăria Hârșova, iar contractul, în valoare de 1,1 milioane de lei plus TVA, a fost atribuit firmei Alcons Ambiental Construct SRL Ciobanu. Firma în cauză este deținută în cote egale de Adrian Tănase și Mariana Coroiu. Tănase a fost pe lista de consilieri ALDE la alegerile din 2016, fiind de largă notorietatea prietenia sa cu Viorel Ionescu.

Asociata sa, Coroiu, are cont de Facebook, la fel ca toată lumea. Însă aici nu suflă un cuvânt despre Alcons, prezentându-se ca angajată a firmei Coretech Ind SRL. Vorbim de o firmă deținută de Cristi-Iani Drumea, un tip care a fost la rândul său pe lista de consilieri ALDE din 2016. Drumea a fost o vreme consilier local în actualul mandat, însă la un moment dat s-a retras pentru a putea ajunge la cașcaval, în postura de șef al consiliului de administrație de la Spital. Nevasta acestui Drumea este șefa parchetului local, implicată într-o soluție de clasare a dosarului crescătorilor de animale, soluție care a fost anulată în camera preliminară a Judecătoriei locale, fiind în mod vădit părtinitoare. Ca un ultim  amănunt interesant al poveștii, firma lui Drumea a vândut în anul 2017 parâme către Serviciul de Informații Externe. 

Săracii care îi ajută pe săraci

Ne oprim aici cu investigația noastră, întrucât volumul de date este suficient pentru a arăta că este ceva putred în modul în care banii care trebuiau să salveze de la sărăcie un cartier al Hârșovei au ajuns pe mâini bune, la oameni combinați politic și administrativ cu regimul Ionescu. Formal, toți cei implicați sunt perfect acoperiți, prin regulamente care nu taxează asemenea apucături de clan.

Ca o ironie amară, una din asociațiile implicate în proiectul ADMIS a publicat un fel de comunicat și multe poze. O frază cheie suna așa:

”Beneficiarii ADMIS inclusi in activitatea de promovare a nondiscriminarii in Harsova au aratat in fapte ce inseamna Respect. Egalitate. Diversitate, principiile nondiscriminarii, si ca impreuna ne e mai bine, printr-o actiune umanitara in orasul lor: am pregatit impreuna prajituri, pe care le-am impartit cu inima deschisa unor cazuri sociale din Harsova, oameni si mai saraci decat ei.”

Tot timpul vor fi săraci și mai săraci decât săracii, cu rude în Primăria lui Ionescu sau pe listele sale de consilieri, care au încarnat scopul final al proiectului: acela de a ajunge la o viață mai bună.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Maricel Cîrjaliu, prima zi de proces penal în dosarul Golful Pescarilor. Date inedite din RECHIZITORIU

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi a debutat la Tribunalul Constanța procesul penal în care primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și secretarul UAT-ului, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu. Dosarul se află în faza de verificare a regularității rechizitoriului.

Acuzațiile aduse (încă) primarului din Agigea sunt unele din cele mai grave și mai spectaculoase din istoria judiciară a Constanței. Maricel este acuzat că a expropriat ilegal bunuri imobile de la societatea piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, printr-o magie ordinară în actele publice. Ulterior, a vândut ilegal o parte din terenul câștigat din pix unei societăți deținute formal de un mecanic auto din localitate, care era chiar finul fratelui său. Firma acestuia a fost creditată pentru cumpărarea terenului de la Primărie de către fratele primarului PSD-ist din Agigea. Deși erau în mod vădit abuzive și ilegale, actele publice mâzgălite în scopul acestui furt au fost avizate de legalitate de secteratul UAT-ului, Ancuța Calust. Și abuzul nu se oprește aici. Primarul a dărămat gardul pescăriei, racordul de curent electric, racordul de apă. De asemenea, a instituit o prigoană sălbatică împotriva restaurantului Pescăria lui Matei, aplicând amenzi aiuritoare și impozite speciale. De pildă, într-o singură zi, Pescăria lui Matei și Sarda Fish s-au trezit cu amenzi în cuantum total de un miliard de lei vechi. Nici măcar clienții restaurantului n-au scăpat de despotismul acestui individ, fiind la rândul lor amendați pe rupte pentru parcarea mașinilor.

O limbă de pământ cucerită din mare

Punctul de pescuit marin de la Agigea a fost amenajat în anii 80 ai secolului trecut, de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. Vorbim de o platformă construită în mare, pe care se aflau o cherhana, dormitoare, un grup sanitar, rețele de utilități, o cale ferată industrială care permitea transbordarea peștelui capturat, din bărci spre cherhana, vinciuri de acostare a ambarcațiunilor și altele. După revoluție,  activul piscicol de la Agigea a intrat în patrimoniul SC Marea Neagră SA, fiind ulterior transferat la Condemar SA (o altă firmă de stat), care l-a adus ca aport la capitalul social al firmei Sarda Fish SRL. În timp, Sarda Fish a ajuns în proprietatea exclusivă a soților Datcu, Matei și Liliana, care s-au ocupat de punctul piscicol de la Agigea încă de la înființare.

În perioada 2004 – 2012, societatea a plătit taxe și impozite și a primit în mod repetat certificate fiscale sau adeverințe, unele semnate chiar de primarul Maricel Cîrjaliu, prin care i se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului pescăriei, de 8.627,88 de metri pătrați. Relația cu autoritatea a decurs normal până la un punct.

HCL-ul care a stat la baza jafului organizat de la Agigea

Cristian Maricel Cîrjaliu a ajuns primar la Agigea în anul 2008. După doar 9 luni de mandat, acesta a inițiat Hotărârea de Consiliu Local nr. 42/23.03.2009 privind trecerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor suprafețelor de teren situate pe raza localității care nu erau deținute cu titlu valabil de către persoanele fizice și juridice. Mai departe, tipul și-a arogat competența, pe care n-o avea, așa cum constată și procurorii anticorupție, de a analiza și de a hotărî el, după mintea lui, ce acte sunt valabile sau nu. Competența în acest sens aparține prin lege doar instanțelor de judecată. Însă Maricel se considera mai presus de acestea. Ca urmare, individul a pornit un jaf generalizat, dând ordine să fie trecute în inventarul domeniului privat al comunei grădinile cetățenilor și toate proprietățile unde considera el să actele de proprietate nu ar fi valabile. Mai departe, terenurile sploiate de la cetățeni prin această metodă sovietică ajungeau să fie vândute sau concesionate unor terți.

Motivația halucinantă a exproprierii terenurilor din Golf

Pe terenul din Golf, Maricel a pus ochii încă din anul 2010. Ca dovadă, procurorii rețin că viceprimarul său, Dan Ștefan Chiru, a inițiat o hotărâre de consiliu local, prin care a propus completarea inventarului localității cu suprafața de 8.940 de metri pătrați de pe strada Meduzei nr. 6. Vreo doi ani, baronul PSD-ist nu s-a atins de teren. Însă în 2012, a inițiat o nouă hotărâre, 92/2012, prin care a înscris din nou același teren în inventarul bunurilor private ale comunei.

Așa cum a motivat atât el personal, cât și secretara UAT-ului în cadrul cercetării penale, motivația însușirii terenului ar fi fost hotărârea haiducească din 2009 și aprecierea că Sarda Fish nu ar fi avut un titlu valid de proprietate asupra terenului. Cei doi au găsit nod în papură cu privire la facturile prin care antecesorul Sarda Fish a cumpărat platforma piscicolă și cherhanaua. De asemenea, au constatat că bunurile nu au fost dobândite legal, pentru că nici societatea, nici antecesoarele ei nu au beneficiat de aplicarea HG 834/1991. În realitate, activele piscicole fuseseră transferate în mod expres printr-o legislație mai veche, respectiv prin HG 1353/1990 – așa cum constată procurorul DNA. Dobândind bunurile ope legis în 1990, Marea Neagră SA nu le mai putea solicita încă o dată de la stat în 1991, pentru că ar fi fost absurd.

Și-a îmbogățit familionul

Pe baza acestui nod în papură, total tâmpit și ilegal, Maricel a expropriat ilegal terenul. Mai departe, a făcut loc în coasta pescăriei unui nou restaurant pescăresc, Golful Pescarilor. În această firmă, 50% din părțile sociale sunt deținute de doi afaceriști din Constanța, care au și investit sumele necesare construirii clădirii. Cealaltă jumătate de firmă a fost deținută integral, preț de câțiva ani, de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De altfel, așa cum constată procurorii DNA, Bogdan este cel care a împrumutat firma pentru a cumpăra terenul. În urmă cu doi ani, în firmă a fost cooptat chiar ginerele primarului, pe numele său Ionuț Nuțoaia-Cârjaliu, care a devenit asociat cu o investiție de 100 de lei. În urma operațiunii, Stanciu și-a diminuat participația la 40%. Acesta a recunoscut în fața procurorului că nu are un cuvânt de spus în această afacere. Ca un amănunt, soția lui Stanciu este angajată la Primăria Agigea. În declarațiile de avere pe care le-a depus de-a lungul vremii, aceasta nu consemnează nici măcar un leu câștigat de soțul ei din afacerea Golful Pescarilor.

Cum arăta locul pe care s-a construit restaurantul Golful Pescarilor înainte să fie furat prin inventariere de Maricel

Prigoana împotriva lui Matei

După cum spuneam, abuzul lui Maricel nu se limitează la furtul terenului și la îmbogățirea rubedeniilor. Urmează o latură extrem de întunecată, prin care acesta a pornit o veritabilă prigoană împotriva societăților Pescăria lui Matei și Sarda Fish. Pescăria lui Matei este o firmă deschisă de fiul patronilor de la Sarda Fish, Matei Alin Datcu. Acesta a construit în zonă un restaurant cu același nume și a devenit cunoscut la nivel național. Maricel a văzut că afacerea merge și produce mulți bani, așa încât a încercat să o cloneze prin interpușii săi pe terenul furat prin inventariere. Numai că accesul la lotul vândut firmei Golful Pescarilor SRL nu se putea face din cauza gardului vechi al pescăriei. Maricel a inventat niște hârtii și a condus personal operațiunea de dărâmare a gardului. De asemenea, Primăria și Poliția Locală au tăiat stâlpii de curent. Pescăria lui Matei a obținut ordonanță judecătorească de sistare a operațiunii, iar ulterior s-a rebranșat la curent. Maricel nu s-a lăsat și aplicat amenzi atât restaurantului, cât și persoanei autorizate care a îndrăznit să refacă branșamentul.

Extras din Rechizitoriul lui Maricel. Faza pe despotism

Speriat că va rămâne fără curent, Matei Datcu a cumpărat un generator de 15.000 de euro, iar ulterior a montat panouri fotovoltaice. Firma din Ploiești care a făcut lucrarea a fost amendată de Maricel.

Taxe speciale pentru Pescăria lui Matei și Sarda Fish

Pe durata ”războiului”, Pescăria lui Matei și Sarda Fish nu au primit certificate fiscale de la Primărie, pentru că nu a vrut primarul, și astfel nu au putut participa la niciun fel de licitații. La un moment dat, Maricel a inventat un impozit special pentru bărcile de tip mahună, de 18.000 de lei pe an, în contextul în care în localitate există o singură ambarcațiune de acest fel și aparține societății Sarda Fish. De asemenea, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local a impus o taxă de parcare de 25 de lei pe oră în dreptul restaurantului Pescăria lui Matei. Actul administrativ a fost contestat în instanță. Pentru această îndrăzneală, Maricel a ordonat să se monteze indicatoare cu parcarea interzisă în dreptul restaurantului. Clienții au înțeles semnificația și au început să parcheze în afara drumului public. Însă nici Maricel nu s-a lăsat. Individul a trimis un utilaj care a săpat șanțuri la limita străzii. Practic i-a obligat pe șoferi să parcheze pe drumul public, iar Poliția Locală și-a făcut norma de amenzi.

La un moment dat, primarul a aplicat amenzi de câte 500.000 de milioane de lei vechi ambelor societăți, pe motivul total aberant că nu au declarat la Primărie câtă apă uzată vidanjează din fosa septică a locației. Un fel de control la fecale!

Maricel plănuia ”o declarație de dragoste cu parul” pentru avocatul lui Matei

În toată această perioadă, Maricel a generat controale la Pescăria lui Matei din partea tuturor instituțiilor statului. La un moment dat, a anulat autorizația de funcționare a restaurantului, scopul său suprem fiind, evident, acela de a falimenta acest obiectiv cunoscut de toată lumea, ca rubedeniile sale să rămână singure în Golf. Tot aici trebuie să mai spunem că există filmări cu unul din patronii de la Golful Pescarilor care obișnuia să oprească mașina în fața restaurantului concurent, Pescăria lui Matei, și să claxoneze în continuu.

Un alt amănunt extrem de interesant din rechizitoriul prin care Maricel a fost trimis în judecată: Primarul din Agigea a fost interceptat de procurori într-un dosar penal al unui interlop, în timp ce îi cerea acestuia date despre avocatul angajat de Pescăria lui Matei, motivând că urmărea să-i facă acestuia ”o declarație de dragoste cu un par”. Primitiv și agresiv, Maricel a instrumentat o intimidare total anacronică, desprinsă cumva dintr-un scenariu al unui film feudal.  

Încercarea de mușamalizare

În sfârșit, trebuie să mai spunem că dosarul penal al lui Maricel de la Agigea a fost deschis în anul 2015. Cu toate acestea, individul a inițiat multiple acțiuni prin care a contestat actele Sarda Fish pe calea unor plângeri penale. Ba chiar a declanșat ample campanii de presă, pentru a-și discredita victimele. Tema principală a fost să-i prezinte pe pescarii de la Sarda Fish și pe antreprenorul de la Pescăria lui Matei drept niște hoți, când singurul hoț din poveste era chiar el. Intoxicarea principală a fost aceea că pescăria s-a vândut fără acordul lichidatorului judiciar de la Marea Neagră SA, care a și susținut public acest lucru în folosul lui Maricel. Numai că, ce să vezi, exista și acordul de vânzare exprimat de lichidator, așa cum se constată în rechizitoriu. Toate aceste malversații ale lui Maricel au făcut ca dosarul penal să stea o perioadă pe loc. Într-un final, primarul din Agigea a fost trimis în judecată, fără să facă o zi de arest preventiv.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: