Connect with us

Exclusiv

Scheletul din dulapul unui procuror care apără independența justiției

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Viorel Teliceanu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, și-a spus zilele trecute, la Realitatea TV, opinia despre decizia Curții Constituționale a României cu privire la revocarea șefei DNA. Acesta și-a arătat îngrijorarea că decizia obligatorie a Curții ar crea premisele unei politizări profunde a Ministerului Public. ” Practic s-ar diminua prerogativele de independență pe care procurorii le au cel puțin în acest moment.” – a punctat Teliceanu (vezi aici).

În decembrie 2017, același procuror a participat la un miting pentru apărarea independenței justiției, în contextul promovării unui pachet legislativ de modificare a unor prevederi ale codurilor, penal și de procedură penală. ”Percheziții informatice nu se vor mai putea face. Mărturia mincinoasă va fi parțial dezincriminată. Deci putem să punem, aproape, lacăt pe unitățile de parchet” – declara Teliceanu, cu acea ocazie, reporterilor de la DIGI TV (vezi aici).

Fentă judiciară în favoarea unui politician corupt care susține Ordonanța 13

În ciuda acestor declarații, procurorul care militează pentru independența justiției a pronunțat în trecut o soluție, cel puțin bizară, prin care a favorizat un cunoscut politician constănțean. Vorbim aici de Nicolae Matei, fost primar al orașului Năvodari, fost pușcăriaș, suporter înflăcărat al Ordonanței 13 și critic acerb al magistraților ”care fac sex oral în parcare” și ”nu sunt întregi la minte” (cum a declarat într-o emisiune de poveste de la Litoral TV). Teliceanu a făcut o ”fentă” teribilă, pentru a-l scăpa de răspunderea penală pe coruptul Matei.

Dosarul cu fentă are în sine o istorie de-a dreptul remarcabilă. Plângerea penală a fost depusă, la Parchetul Judecătoriei Constanța, în toamna anului 2012, de societatea Somaco Construct SRL. Aceasta reclama faptul că primarul din Năvodari, Nicolae Matei, ajutat de mai mulți funcționari publici, a inventat o taxă fiscală, în cuantum de două milioane de euro, în baza susținerii false că societatea ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității.

Abuzuri grosolane

În realitate, societatea consolidase malul lăsat de izbeliște al lacului Siutghiol, în dreptul proprietății sale, complexul turistic de patru stele, Verona, pentru a se apăra de inundații. Așadar, vorbim de o construcție permanentă și nu de grămezi neconsolidate de materiale. Lucrarea a fost realizată în anul 2007. Cinci ani mai târziu, Primăria Năvodari și-a intabulat în proprietate terenul consolidat de Somaco Construct SRL.

În loc să se bucure de consolidarea malului, primarul momentului, Nicolae Matei, s-a apucat să caute nod în papură. În luna mai 2012, acesta a amendat societatea Somaco Construct SRL, cu 40.000 de lei pentru construcția neautorizată și a dispus aducerea terenului la situația inițială (de mlaștină). Investitorul a depus plângere contravențională, iar instanța de judecată a diminuat amenda la 1.000 de lei și a respins pretenția ca ternul să fie readus la starea inițială (de mlaștină).

În august 2012, pentru aceeași ”faptă”, Nicolae Matei a trimis firmei Somaco Construct SRL o decizie de impunere fiscală în valoare de două milioane de euro. De data aceasta, primarul a pretins că materialele au fost depozitate – ceea ce reprezenta un fals grosolan. Până în prezent, aceasta a rămas cea mai mare ”taxă fiscală” din lume, mai ales că, acumulând penalități și majorări de întârziere, datoria a ajuns între timp la peste cinci milioane de euro. Dar ”taxa fiscală” nu are niciun fundament legal, de vreme ce legea definește acest concept ca fiind suma datorată autorității locale pentru beneficiul unei prestații. În cazul de la Siutghiol, autoritatea nu a efectuat nicio prestație, iar societatea taxată nu a avut niciun beneficiu. Între părți nu a existat un contract, o cerere sau vreun alt document.

Patentul infracțional

Așa cum s-a arătat într-o ordonanță întocmită de Parchetul Curții de Apel Constanța, într-un dosar penal referitor la furtul terenurilor și clădirilor Taberei de Copii de la Năvodari, Nicolae Matei a mai inventat și alte taxe. Tot în anul 2012, acesta a fabricat o decizie de impunere societății Sind România, proprietara de drept a Taberei. Ulterior, administrația a trecut la executarea silită a unor bunuri din patrimoniul Sind România, în speță cabane turistice și un restaurant, care au fost vândute la prețuri de nimic. Bunurile în cauză au fost adjudecate de Dormarbib Group SRL, o firmă deținută și administrată de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. E limpede că invențiile fiscale erau în fapt instrumente de jaf.

ÎCCJ sucește procesul civil în baza opiniei imbecile a expertului-parte

În fața acestui abuz, Somaco a reacționat pe două planuri. În primul rând, a atacat la instanța de contencios decizia de impunere fiscală, iar pe de altă parte a depus o plângere penală la Parchetul Judecătoriei Constanța, pe 24 septembrie 2012, pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. Societatea a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța, însă soluția a fost răsturnată în favoarea lui Matei, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în anul 2015. În ciuda faptului că expertiza neutră și oficială efectuată în cauză atesta că nu s-au depozitat materiale de construcție pe teren, ÎCCJ a dat eficiență unui așa-zis ”Co-raport de expertiză”. Acesta era un înscris produs de expertul-parte angajat de Primăria Năvodari, pe numele său Vasile Moldovanu (foto), fost director al Regiei de Drumuri pe vremea lui Nicușor Constantinescu și actualmente consilier județean din partea PSD. Moldovanu a apreciat că piatra și nisipul au fost depozitate sub forma unei platforme de consolidare. Opinia în cauză este o noapte a minții, o fractură de logică și o dovadă, cum rar s-au mai văzut, de analfabetism funcțional. Așa cum în geometrie nu pot exista cercuri pătrate, nici în domeniul construcțiilor nu pot exista depozite sub forma unor platforme de consolidare. Depozitul și platforma sunt noțiuni total opuse. Astfel, depozitul este provizoriu, iar platforma este definitivă; depozitul este o grămadă neconsolidată, iar platforma de consolidare este, așa cum îi spune chiar numele, o structură consolidată. Afirmația că s-a depozitat temporar sub formă de platformă definitivă echivalează cu a spune că un lichid este rece sub formă caldă, că zăpada este albă sub formă neagră, că oaia e laie sub formă bălaie. Magistrații de la Înalta Curte au fost induși în eroare de această imbecilitate fără seamăn. În acest fel, așa-zisa taxă fiscală a fost menținută în ființă.

Clasări cu repetiție la Parchetul Judecătoriei, anulate de instanță

În timp ce dosarul civil la care ne-am referit mai sus era întors în favoarea lui Matei, dosarul penal bătea pasul pe loc, tot în folosul infractorului. Sistemul ticăloșit își încorda mușchii ca să-i facă dreptate celui nedrept. Așa se face că, în baza unei anchete sumare, procurorii de la Parchetul Judecătoriei au clasat cauza penală pe 28 iunie 2013, sub motivația că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Somaco Construct a atacat ordonanța de clasare, iar judecătorul de cameră preliminară a anulat-o prin sentința penală nr. 1333/11.11.2013, dispusă în dosarul de judecată nr. 22522/212/2013. Observând că nu există un contract între părți, instanța a apreciat că Primăria nu avea dreptul legal să impună taxa fiscală, având la îndemână doar acțiunile de amendare, respectiv de evacuare. Însă, după cum am relatat mai sus, Primăria deja amendase firma Somaco Construct, iar dubla amendă/impunere pentru aceeași faptă este interzisă de Constituție.

Dosarul s-a întors la Parchetul Judecătoriei, unde a zăcut până la următoarea ordonanță de clasare din 9 octombrie 2014. Somaco a depus plângere împotriva noii ordonanțe. Aceasta a fost admisă, iar dosarul s-a reîntors din nou în lucru.

DNA clasează un nou dosar penal, tot în baza opiniei imbecile a expertului-parte

Pe 15 iulie 2015, exasperat de conduita Parchetului Judecătoriei, administratorul societăți Somaco Construct a formulat o nouă plângere penală, de data aceasta la DNA Constanța. Persoanele reclamate erau frații Puiu și Ionel Hașotti (cel dintâi apărându-l public pe Matei la un miting antijustiție din octombrie 2012 și solicitând eliberarea acestuia din arestul preventiv, ceea ce s-a și întâmplat la scurt timp), procurorul de caz de la Parchetul Judecătoriei, Camelia Andrei, primarul Matei și cinci funcționari implicați în emiterea deciziei de impunere fiscală.

Noul dosar a fost repartizat procurorului Constantin Conortos. Acesta nu a audiat pe nimeni și nu a făcut o cercetare la fața locului. În schimb, pe 22 februarie 2016, a dispus începerea urmăririi penale in rem, adică pentru faptele reclamate. Și tot în aceeași zi, a emis o ordonanță de clasare a dosarului penal, invocând aspectul că  faptele au făcut obiectul controlului judecătoresc al instanței civile a ÎCCJ ”în dosarul civil fiind efectuată și o expertiză în acest sens”. Or, am arătat mai sus că în dosarul civil a fost efectuată o expertiză oficială care concluziona că nu s-au depozitat materiale de construcții pe terenul de la Siutghiol. Evident că procurorul de caz se referea la celălalt înscris fabricat de expertul-parte al lui Matei, fără a analiza cu ce drept a denumit Moldovanu opinia sa imbecilă ”Co-raport de expertiză”.

În sfârșit se constată faptele…

Tot în 2016, au început să se facă, în sfârșit, cercetări în dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța. Pe 9 august, noul procuror de caz, Viorel Teliceanu, a făcut o cercetare la fața locului, pe malul lacului Siutghiol, și a ascultat expertul neutru care atestase că nu a existat niciodată o depozitare de materiale de construcții pe teren. De asemenea, procurorul a ascultat o funcționară din cadrul Primăriei, care a declarat că a întocmit calculul matematic al taxei fiscale fără a avea niciun document la dispoziție. Aceeași funcționară a declarat că a fost martoră la întocmirea expertizei din procesul civil, împrejurare în care a observat că pe teren nu se aflau depozitate materiale de construcții.

… dar dosarul se clasează din nou

Analizând aceste mijloace de probă, procurorul Viorel Teliceanu a constatat că pe terenurile de la Siutghiol nu au fost niciodată depozitate materiale de construcții. O concluzie logică și firească ar fi fost aceea ca procurorul să pună în mișcare acțiunea penală și să dispună urmărirea in personam împotriva lui Matei și a funcționarilor publici. Cu toate acestea, Teliceanu a făcut descoperirea subită că a mai existat un dosar penal la DNA cu același obiect (la care am făcut referire mai sus… deși nu era chiar același obiect, fiind vorba și de alte fapte reclamate împotriva altor persoane). Mai departe, a opinat că o persoană nu poate fi urmărită de două ori pentru aceeași faptă, în virtutea principiului de drept ”ne bis in idem”. Iar așa pe 7 noiembrie 2016, a clasat din nou dosarul penal. Însă niciodată Matei și ai lui nu au fost urmăriți penal, pentru faptele lor. Matei nu a fost ascultat, nici măcar o singură dată, în cei cinci ani de când dosarul se plimbă între parchete și instanță, dar ultimul procuror de caz vorbea deja de dublă urmărire. Ce glumă sinistră!

Ordonanta Teliceanu

Ca înaintea erei noastre: un act din 2017 exista în 2016

La finele anului 2017, Curtea de Conturi a României, sesizată de Comisia de Abuzuri a Senatului, a realizat un control amănunțit la Primăria din Năvodari. Analizând actele existente la această instituție cu privire la modul în care a fost emisă taxa fiscală de două milioane de euro, auditorii Curții de Conturi au descoperit o grozăvie fără egal. Astfel, s-a reliefat că terenul consolidat de Somaco Construct SRL, pe cheltuiala sa prin lucrarea de apărare împotriva inundațiilor, aparține de drept statului român. Acesta a fost intabulat ilegal de Orașul Năvodari, cu încălcarea flagrantă a procedurilor specifice. Cu raportul în mână, care atesta că Primăria a furat terenul statului în anul 2012, pentru a putea pretinde taxe retroactive de ocupare din 2010, Somaco Construct SRL a depus la Parchetul Judecătoriei Constanța, în atenția procurorului-șef Viorel Teliceanu, o cerere de redeschidere a dosarului penal. Teliceanu a trimis lucrarea unui procuror subordonat, care a scris o chestiune absolut halucinantă:

”In sustinerea cererii de redechidere a urmaririi penale, pententa S.C. Somaco Contruct S.R.L. a depus un raport de control intocmit la unitatea administrativ teritoriala oras Navodari, pentru perioada 2012-2016, raportul fiind emis la data de 20.09.2017, raport ce exista la data emiterii solutiei de clasare din data 07.11.2016. Se observa ca raportul de control intocmit de Curtea de Conturi si depus de petenta la cererea de redeschidere exista inca de la momentul pronunțarii solutiei de clasare.”

Așadar, un act din 2017 exista în 2016! După toate semnele, la Parchetul lui Teliceanu anii curg în sens invers, ca înainte de Hristos. Ordonanța dată de subordonatul lui Teliceanu a fost aprobată de acesta, semn că și-a însușit pe deplin cronologia dinaintea erei noastre. Cum altfel să înțelegem această motivație halucinantă, prin care se vădește intenția explicită a organului de a acoperi, chiar și cu prețul unui sofism de această manieră, fapte grele și făptuitori din clanul politic?

Însă argumentele contrafactuale și contrafăcute nu au rezistat controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța, care a anulat ordonanța și a dispus întoarcerea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale. Între timp, cercetările au fost preluate de Parchetul Curții de Apel Constanța. Și tot între timp, acest fin teoretician de fente juridice făcute în beneficiul unui politician a evoluat public în sensul unui apărător al independenței justiției în fața controlului politic. Dar iată ce schelet se ascunde în dulapul său!

Comments

comments

Actual

Golful Pescarilor – moșia lui Maricel Cîrjaliu. Afacerea este supravegheată de ginere

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Noi dovezi fulminante arată că afacerea Golful Pescarilor de la Agigea este controlată de primarul și cetățeanul de onoare Maricel Cîrjaliu. Un fel de primaru′ Vasile din Las Fierbinți! Ordinea.Ro a prezentat cu lux de amănunte cum Maricel a pus ochii pe terenul extrem de atractiv de lângă Cherhanaua din Agigea. În 2012, la inițiativa acestuia, Consiliul Local a votat un inventar prin care și-a însușit haiducește terenul din Golf, în suprafață de 8940 mp (vezi detalii AICI). Doi ani mai târziu, Cîrjaliu a vândut fără hotărâre de Consiliu Local un lot de 1700 mp din terenul inclus ilegal în domeniul privat al localității. Suprafața în cauză a ajuns astfel la firma Cherhana Bibanu SRL, deținută atunci, în calitate de asociat unic, de Dumitru Stanciu, un mecanic auto nășit la cununia religioasă de fratele afacerist al primarului din Agigea (vezi detalii AICI). La fix o săptămână după ce a pus mâna pe terenul cu deschidere la mare, care încăleca și o bucată din plaja inalienabilă a statului, rubedenia spirituală a primarului s-a asociat cu doi oameni de afaceri, Petre Daniel Popa și Mihai Cristian Lupoiu. La rândul lor, aceștia reușiseră să pună mâna, în vecinătatea directă, pe un dig din sistemul de apărare costieră, cumpărat de la o controversată firmă de lichidări judiciare (detalii AICI). Ulterior, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele în Golful Pescarilor SRL. Societatea a edificat pe teren o construcție pescărească pentru procesarea peștelui capturat din mare. Însă, chiar de la bun început, imobilul construit în această ipoteză a fost utilizat ca restaurant de fițe, cu meniu pescăresc… de import. Vorbim aici de restaurantul Golful Pescarilor.

De la nepotul spiritual care se ocupă de motoare, la ginerele promotor de Golf și plimbăreț prin Dubai

După cum spuneam în episoadele trecute ale serialului nostru, mai există și alte dovezi care-l leagă pe primarul Cîrjaliu de afacerea Golful Pescarilor. În cele ce urmează vi le prezentăm în mod schematic:

  1. Jumătate din restaurantul Golful Pescarilor se află în patrimoniul unei persoane cu legături ”spirituale”, naș-fin, cu fratele primarului din Agigea.

Sursa foto: Constanta.Ro.

 

2. Primarul Cristian Maricel Cîrjaliu merge la Golf ca la el acasă, servind masa și indicând unui fotograf ce ar fi de pozat în zonă.

3. Imaginea restaurantului Golful Pescarilor este gestionată de Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu, care distribuie pe Facebook postări de promovare. Acesta este chiar ginerele primarului din Agigea. La momentul căsătoriei cu fiica lui Maricel, Nuțoaia a ținut să-și ia și numele de familie al soției.

 

4. Ginerele primarului își desfășoară activitatea la restaurant, alături de ceilalți doi patroni și de personalul unității. Cu alte cuvinte, nu este vorba de un hobby. În mod firesc, în poza de grup trebuia să intre Dumitru Stanciu, asociatul din acte. Însă acesta nu prea obișnuiește să dea pe la Golful Pescarilor. În locul său, activitatea zilnică este supravegheată de ginerele lui Maricel. Desigur, acesta are și hobby-uri, precum plimbatul prin Dubai și Bali – așa cum se atestă fotografiile pe care le postează în spațiul virtual. Vă dați seama că tipul nu este un simplu angajat, căci angajații simpli n-au bani de destinații turistice exotice. Tata-socru trăiește dintr-un salariu amărât de primar, nu prea ar avea nici el de unde să subvenționeze asemenea pasiuni.

 

Istoria unei hărțuiri oribile

Date fiind aceste combinații și interese de clan, Maricel Cîrjaliu a folosit funcția publică de primar al comunei Agigea pentru a lovi în restaurantul Pescăria lui Matei, concurentul direct al Golfului, dar și în firma Sarda Fish SRL, care deține cherhanaua veche, reabilitată de curând și pregătită să joace, spre spaima primarului și a rubedeniilor sale, un rol comercial în zonă. Hărțuirea Pescăriei lui Matei a condus la 37 de procese, în care societatea a contestat controale, amenzi și decizii discriminatorii ale Primăriei. Într-un episod viitor al serialului nostru, vă spunem cu lux de amănunte istoria acestei hărțuiri oribile.

”După 20 de ani” nu este doar un roman al lui Dumas; este și o practică a românului Maricel

Spuneam mai sus că patronii de la Golful Pescarilor sunt deranjați de faptul că firma Sarda Fish a modernizat cherhanaua veche și se pregătește să joace un rol comercial mai activ în zonă. Ca la un clinchet de clopoțel, primarul degrabă comițător de abuzuri împotriva concurenței acestor privați, s-a apucat să facă săpături cu privire la proprietarii mai vechi ai cherhanalei. Cîrjaliu are ceva experiență în astfel de săpături, întrucât anul trecut a dat în judecată zeci de proprietari, puși în posesie în anii 90 în procedura fondului funciar, cu gândul să le ia terenurile la Primărie. Invocând un interes legitim, de a recupera bunurile localității, Maricel a descoperit vicii în actele vechi de aproape 30 de ani, cerând instanțelor de judecată să desființeze titlurile de proprietate ale amărâților. Au fost instanțe care au admis aceste pretenții, însă la un moment dat un complet a pus frână la marea despuiere, indicând în clar că fără acordul prefectului nu se mai poate înainta un pas. În consecință, primarul din Agigea s-a dus la prefect să-i ceară hârtie, însă acesta, oripilat de situație, a refuzat cu fermitate să intre în joc. Negru de supărare, primarul Agigei i-a făcut plângere penală la DNA prefectului de atunci, Adrian Nicolaescu, însă procurorul de caz l-a trimis la plimbare, dispunând clasarea dosarului penal.

Mai nou, după cum am spus, Cîrjaliu s-a simțit deranjat de faptul că Sarda Fish s-a apucat să renoveze cherhanaua pe care o are în patrimoniu din anul 2005. Și s-a mai simțit deranjat de dovezile apărute în presă că Primăria a furat terenul din Golf, pentru a face loc în zonă restaurantului Golful Pescarilor, acolo unde patron pe jumătate este nepotul spiritual al primarului, iar promotor de bază chiar ginerele său. Mânat de aceste două interese, unul personal, de imagine, și unul de clan, Cîrjaliu a început să caute nereguli la proprietarii anteriori ai cherhanalei, Marea Neagră SA și Condemar SA, datând din anul 2001. Însă, în acest caz, primarul Agigei nu poate justifica un interes legitim, nici măcar formal, ca în cazul prezentat mai sus. Acest aspect nu l-a oprit să cheltuie banii Primăriei în corespondențe pentru interese care nu aparțin Primăriei, să se folosească de însemnele autorității și la urmă să încropească un memoriu cu datele colectate, multe din ele interpretare grosolan și fără știință de carte (ca de exemplu confuziile de-a dreptul habarniste între faliment și insolvența cu drept propriu de administrare; plus acuzația fără fundament cu privire la ”inducerea în eroare a creditorilor”, deși în realitate era vorba de vânzarea imobilului tocmai către creditor, iar nu către un terț). Memoriul încropit în urma acestei activități nejustificate sub aspectul interesului legal, ci poate doar a interesului de trib, a fost trimis Ministerului Finanțelor Publice și presei. Să știe opinia publică și domnul ministru că ăia pe care i-a fript Primăria cu 37 de controale/amenzi/litigi sunt niște nenorociți, care au făcut falsuri acu′ douăjdeani. Alte detalii sunt de prisos. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Aroganțele lui Chelaru pe seama Curții de Conturi. Primăria Năvodari a pierdut procesul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câțiva ani, unul din stăpânii județului Constanța îi gonea cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi. Între timp, baronul s-a dus la închisoare. Însă alți baroni mai mici, care au pus stăpânire pe orașul Năvodari, fac aroganțe pe seama deciziilor autorității supreme de audit. Deși se cred unși cu toate alifiile… impunității, drumul pe care au apucat se cam înfundă.

În septembrie 2017, un control la sânge al Curții de Conturi scotea la lumină abateri de o mare gravitate în execuția bugetară a Primăriei din Năvodari. La vremea respectivă, le-am prezentat cu lux de amănunte, întrucât asemenea maniere golănești sunt total incompatibile cu haina autorității publice. Auditorii Curții au constatat, șocați de tupeul ieșit din comun, că jupânii care conduc orașul au falsificat ani de zile programele de încasare a veniturilor locale. În acest fel, persoane într-un număr nedeterminat – dar mare, că vorbim de multe miliarde de lei – au fost tolerate să nu achite niciun șfanț la bugetul local. Cel mai probabil acest sistem moca a fost creat pentru amante, rubedenii și acoliți politici. În timp ce acești privilegiați ai regimului de la Năvodari trăiau ca într-un paradis fiscal, fără să achite nimic, Primăria încasa, datorită veniturilor oficiale mici, bani grei de la bugetul de stat. Atenție, vorbim de declarații solemne, cu semnătură și parafă, depuse la Trezorerie, prin care Statul Român a fost muls de niște unii care se credeau prea protejați și prea unși cu toate alifiile… impunității.

O situație punctuală a băieților și fetelor cu regim de paradis fiscal nu a fost redată în raportul Curții de Conturi. În schimb, auditorii ne-au lăsat câteva exemple de privilegiați. Astfel, documentul spune că Mat Fish SRL, firma unui anume Doru Matei, nu a plătit niciodată impozit pe luciul de apă al Lacului Tașaul (peste 1.970 de hectare), pe care-l avea în concesiune de ani de zile. De asemenea, restaurantul Cherhana Tașaul, loc de întâlnire al protipendadei de la Năvodari, nici măcar nu era înregistrat cu rol fiscal la Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei. În sfârșit, alți protejați plăteau concesiuni de 92 de bani pe metru pătrat pe an sau nu plăteau deloc.

În timp ce-i proteja pe unii, Primăria îi nenorocea pe alții. Este cazul firmei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală halucinantă, de două milioane de euro, după ce a consolidat pe banii ei o fâșie din malul lacului Siutghiol, în dreptul complexului Verona de 4 stele. Raportul Curții a stabilit că terenul în cauză aparține de drept statului român, însă Orașul Năvodari și l-a însușit haiducește, prin vot, ca să aibă pretextul să pretindă, în anul 2012, o taxă zilnică pentru așa-zisa depozitare de materiale de construcții, calculată retroactiv, din 2010. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciunde: să fure o primărie terenul statului ca să inventeze datorii fictive, de milioane de euro, împotriva unui privat, cu scopul de a-i vinde pe nimic bunurile, la executări trucate! Afirmația de mai sus nu se bazează pe o speculație, ci pe o analogie, întrucât fostul primar Nicolae Matei a mai inventat datorii fictive împotriva SC Sind România SRL, vânzând bunuri ale acesteia chiar către cumnatul său, la prețuri de toată rușinea.

În total au fost 11 abateri grave constatate de Curtea de Conturi și tot atâtea măsuri stabilite în sarcina Primăriei Năvodari, prin Decizia nr. 38/30.10.2017.  Ca să păstrăm caracterul simplificat al expunerii de față, ne referim în continuare doar la cele două abateri punctate mai sus, având puterea de exemplu pentru toate celelalte. Raportat la acestea, Primăria a fost obligată, pe de o parte, să corecteze subevaluarea cruntă a veniturilor, iar pe de altă parte să facă o delimitare corectă a terenurilor sale de terenurile statului, ca să dea înapoi ce a furat prin vot.

În mod normal, cu măsurile dispuse de Curtea de Conturi nu te joci. Autoritățile publice pot depune o contestație chiar la Curtea de Conturi, cerând amânarea aplicării măsurilor. De asemenea, în caz de răspuns negativ, se pot adresa instanței de judecată. Urmând această procedură, Primăria Năvodari a contestat măsurile la Curtea de Conturi. Însă acest demers a fost respins de instituția statului, care nu a acordat niciun fel de amânare la aplicarea măsurilor. Mai departe, autoritatea locală a deschis un proces în care a cerut anularea unei singure măsuri din decizia Curții de Conturi, în speță cea referitoare la terenurile furate de la stat cu scopul taxării discriminatorii a firmei Somaco Construct SRL.

Însă, repetăm, măsurile – cea contestată la instanță și toate celelalte 10 necontestate – trebuiau puse în aplicare, măcar de teama Legii 94/1992 privind funcționarea Curții de Conturi. Atenție, vorbim aici de o lege drastică, o lege care prevede chiar și închisoarea de la 3 luni la un an pentru nerespectarea unora din măsuri. Pe Chelaru l-a durut la bască (scuzați formularea licențioasă, dar alta mai potrivită nu găsim). Terenurile furate de la stat nu au fost inventariate și predate îndărăt statului, nici până în clipa de față. La fel de grav, subevaluarea veniturilor Orașului Năvodari nu a fost corectată. Ba chiar, jupânii de la Năvodari și-au permis o aroganță maximă față de Curtea de Conturi, un mișto de-a dreptul epocal, prin care în loc să crească prevederile pe venituri, așa cum erau obligați prin decizie, le-au scăzut și mai mult, ca să se facă bine înțeleși cine sunt ei și cum joacă. Dovada este în comparația proiectelor de buget pe anii 2017 și 2018. Astfel, anul trecut prevederile pe venituri fiscale, considerate subevaluate de Curtea de Conturi, au fost de 68.959.701 lei, în vreme ce proiectul de buget propus anul acesta conține venituri fiscale de 46.066.794 de lei, cu  peste 20 de milioane de lei mai mici. După cum spuneam în deschiderea articolului, a mai fost un personaj în acest județ care i-a gonit cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi, iar acum odihnește la Poarta Albă.

Deși în mod propriu nu știm ce-a fost în capul autorilor de aroganțe, intuim că aceștia s-au bazat pe faptul că vor câștiga procesul împotriva Curții de Conturi. O asemenea eventualitate nu i-ar fi acoperit la încălcarea măsurii de corectare a veniturilor, însă putea fi măcar un praf aruncat în ochi, ca să nu se vadă că niște șefi mai mici, din Camera de Conturi locală, n-au reclamat organelor judiciare conduita de la Năvodari, făcând la rândul lor aroganțe cu articolul 265 din Codul Penal. După o zicală plină de înțelepciune, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Ca dovadă, pe 5 decembrie 2018, acțiunea Primăriei Năvodari împotriva Curții de Conturi a fost respinsă pe fond de Tribunalul Constanța. Cu luni bune înaintea acestui deznodământ, Administrația Națională Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice au revendicat într-un proces distinct toate terenurile furate de Primăria Năvodari de la stat în zona de protecție a Lacului Siutghiol. Vorbim de 6,5 hectare de teren, pe care cele două instituții spun că Primăria și le-a însușit cu japca. Plus construcții hidrotehnice, în speță consolidări de maluri, care prin natura și destinația lor sunt de drept tot în proprietatea statului.

După cum spuneam într-un articol mai vechi, nici Nicolae Matei, artizanul acestor evoluții, nu mai este cine a fost și nici protectorii săi nu mai pot aranja ploile ca înainte. În 2012, pe când inventa taxe fiscale de milioane de euro, Matei se credea pe cai mari. Cu toate acestea, fostul primar a făcut și arest preventiv, a făcut și pușcărie în dosarul mitei, a fost trimis în judecată în dosarul retrocedărilor frauduloase, a fost trimis în judecată în dosarul furtului Taberei de Copii, iar alte dosare clasate s-au reîntors în lucru la unitățile de parchet. După cum se vede, drumul se cam înfundă. Însă urmașul lui Matei, actualul primar Florin Chelaru, prostit să nu vadă cursul evident al evenimentelor, o joacă grav împotriva curentului. Reamintim că aleșii locali din filiala de partid condusă de Chelaru și-au permis aroganțe și cu DNA-ul, votând ca Orașul Năvodari să nu se constituie parte civilă în dosarul Taberei de Copii, cu un prejudiciu de 3,5 milioane de euro. Au făcut-o pentru că pot, fără să priceapă că și putința asta se termină într-o zi.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Horticultorul de la Poliția Locală Mangalia a vrut să-l încătușeze pe consilierul Ozzy Menabit

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare. Deși inițiativa Primăriei de a câștiga spații libere prin demolarea garajelor nu este în sine greșită, maniera în care a procedat autoritatea locală i-a scos din sărite pe mangalioți. Acțiunea a fost derulată la foc automat, la grămadă, fără un plan etapizat în funcție de puterea autorității locale de a transforma zonă cu zonă. Cu alte cuvinte, culcăm totul la pământ și mai vedem în câți ani și cu ce bani putem amenaja ceva în loc. Cel puțin acestea au fost criticile aduse de consilierul local Ozzy Menabit, devenit un fel de coșmar al administrației Radu. Menabit a tras un semnal de alamă că plăcile de azbest de pe garaje nu sunt demontate cu grijă și securizate, ci sunt culcate la pământ de buldozere, sfărâmate în așchii și deseori în pulberi care se răspândesc în atmosferă. Praful de azbest poate fi inhalat de copii, de bătrâni și, în general, de toate persoanele care se pot afla în zona demolărilor. Azbestul este un material interzis în construcțiile civile în cadrul Uniunii Europene fiind considerat periculos și cu potențial letal în caz de inhalare a pulberilor. Legislația românească a fost aliniată celei europene cu cinci ani înainte de admiterea țării noastre în UE. Practic, a fost una din condițiile pre-aderării. Astfel, Hotărârea de Guvern 856/2002 definește resturile de azbest drept deșeuri periculoase, cu regim special de manipulare, fiind prevăzute amenzi drastice la orice abatere. Din păcate, demenții care vântură pulberi din acest cancer în atmosferă rămân doar contravenienți, deși potrivit unor voci ar trebui să răspundă penal, cu executare.

După cum spuneam, Menabit a sesizat această problemă gravă în spațiul public. Însă, acțiunea de demolare a garajelor învelite cu plăci de azbest a continuat cu și mai mult sârg, probabil în ideea de a se termina opera înainte să se trezească vreo instituție a statului să ia la bani mărunți făptașii. Dar nici Menabit nu s-a lăsat. El a început să adune dovezi ale neglijenței criminale, filmând demolare cu demolare. Astăzi, în timp ce desfășura această misiune pe care și-a stabilit-o în calitate de consilier local, a fost molestat de directorul Poliției Locale, Mihai Angelescu, un horticultor care s-a ajuns pe această funcție prin frățirism – o versiune originală a nepotismului tradițional. Horticultorul nu are un unchi, ca toți piloșii. El are un frate care, din preparator de imagine la televiziunea lui Strutinsky, s-a ajuns viceprimar navetist de Mangalia, după ce a fost în afaceri cu asociatul soacrei lui Cristian Radu, cea care i-a lăsat moștenire primarului de Mangalia, fost șef de Gardă Finaciară, un teren provenit dintr-o retrocedare a lui Mazăre, un palat, apartamente, spații comerciale, sute de mii de metri de pământ și bani la saltea. Că agonisise femeia din pensia ei. Desigur, viceprimarul s-a dedulcit la frățirism, aducându-l pe horticultor la șefia ordinii publice locale. În clipul alăturat, puteți vedea câteva secvențe în care șeful poliției locale și alți doi subordonați au tăbărât asupra consilierului, cu intenția de a-l încătușa și a-l duce la secție. Trecătorii s-au oprit și au filmat incidentul, aceștia adeverind că Angelescu a sărit la bătaie.

În trecut, așa cum am relatat în ziarul nostru, Mihai Angelescu a transmis amenințări prin SMS către un agent economic (vezi AICI). Deși dovezile au devenit publice, parchetul local obedient Primăriei nu s-a urnit să facă o cercetare măcar de ochii lumii. Încurajat de această lipsă de reacție, horticultorul a îndrăznit să cuteze la încătușarea unui consilier local care fotografia neregulile de la demolări. În 2016, același Ozzy Menabit a transmis Poliției Locale o înștiințare privind ocuparea domeniului public al localității de o companie de circ, fără contract de închiriere și fără plata cuvenită bugetului local, cerând un control.

În mod halucinant, Mihai Angelescu îl certa în răspunsul său pe consilier că ar fi îndrăznit să investigheze nereguli fără acordul compartimentului de comunicare al Primăriei lui Cristian Radu. Horticultorul îi atrăgea atenția că urmează să-l sancționeze contravențional pentru comentariile pe care consilierul le făcuse pe Facebook. Culmea, abuzul de drept al fratelui viceprimarului a fost făcut public la momentul respectiv, în 2016, însă nu s-a luat nicio măsură împotriva acestui adept al cenzurii, care monitorizează reacțiile opozanților din Mangalia ca pe vremuri nu de mult și nu de tot apuse.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: