Exclusiv Slide

Scheletul din dulapul unui procuror care apără independența justiției

iun. 04, 2018 Adrian Cârlescu

Viorel Teliceanu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, și-a spus zilele trecute, la Realitatea TV, opinia despre decizia Curții Constituționale a României cu privire la revocarea șefei DNA. Acesta și-a arătat îngrijorarea că decizia obligatorie a Curții ar crea premisele unei politizări profunde a Ministerului Public. ” Practic s-ar diminua prerogativele de independență pe care procurorii le au cel puțin în acest moment.” – a punctat Teliceanu (vezi aici).

În decembrie 2017, același procuror a participat la un miting pentru apărarea independenței justiției, în contextul promovării unui pachet legislativ de modificare a unor prevederi ale codurilor, penal și de procedură penală. ”Percheziții informatice nu se vor mai putea face. Mărturia mincinoasă va fi parțial dezincriminată. Deci putem să punem, aproape, lacăt pe unitățile de parchet” – declara Teliceanu, cu acea ocazie, reporterilor de la DIGI TV (vezi aici).

Fentă judiciară în favoarea unui politician corupt care susține Ordonanța 13

În ciuda acestor declarații, procurorul care militează pentru independența justiției a pronunțat în trecut o soluție, cel puțin bizară, prin care a favorizat un cunoscut politician constănțean. Vorbim aici de Nicolae Matei, fost primar al orașului Năvodari, fost pușcăriaș, suporter înflăcărat al Ordonanței 13 și critic acerb al magistraților ”care fac sex oral în parcare” și ”nu sunt întregi la minte” (cum a declarat într-o emisiune de poveste de la Litoral TV). Teliceanu a făcut o ”fentă” teribilă, pentru a-l scăpa de răspunderea penală pe coruptul Matei.

Dosarul cu fentă are în sine o istorie de-a dreptul remarcabilă. Plângerea penală a fost depusă, la Parchetul Judecătoriei Constanța, în toamna anului 2012, de societatea Somaco Construct SRL. Aceasta reclama faptul că primarul din Năvodari, Nicolae Matei, ajutat de mai mulți funcționari publici, a inventat o taxă fiscală, în cuantum de două milioane de euro, în baza susținerii false că societatea ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității.

Abuzuri grosolane

În realitate, societatea consolidase malul lăsat de izbeliște al lacului Siutghiol, în dreptul proprietății sale, complexul turistic de patru stele, Verona, pentru a se apăra de inundații. Așadar, vorbim de o construcție permanentă și nu de grămezi neconsolidate de materiale. Lucrarea a fost realizată în anul 2007. Cinci ani mai târziu, Primăria Năvodari și-a intabulat în proprietate terenul consolidat de Somaco Construct SRL.

În loc să se bucure de consolidarea malului, primarul momentului, Nicolae Matei, s-a apucat să caute nod în papură. În luna mai 2012, acesta a amendat societatea Somaco Construct SRL, cu 40.000 de lei pentru construcția neautorizată și a dispus aducerea terenului la situația inițială (de mlaștină). Investitorul a depus plângere contravențională, iar instanța de judecată a diminuat amenda la 1.000 de lei și a respins pretenția ca ternul să fie readus la starea inițială (de mlaștină).

În august 2012, pentru aceeași ”faptă”, Nicolae Matei a trimis firmei Somaco Construct SRL o decizie de impunere fiscală în valoare de două milioane de euro. De data aceasta, primarul a pretins că materialele au fost depozitate – ceea ce reprezenta un fals grosolan. Până în prezent, aceasta a rămas cea mai mare ”taxă fiscală” din lume, mai ales că, acumulând penalități și majorări de întârziere, datoria a ajuns între timp la peste cinci milioane de euro. Dar ”taxa fiscală” nu are niciun fundament legal, de vreme ce legea definește acest concept ca fiind suma datorată autorității locale pentru beneficiul unei prestații. În cazul de la Siutghiol, autoritatea nu a efectuat nicio prestație, iar societatea taxată nu a avut niciun beneficiu. Între părți nu a existat un contract, o cerere sau vreun alt document.

Patentul infracțional

Așa cum s-a arătat într-o ordonanță întocmită de Parchetul Curții de Apel Constanța, într-un dosar penal referitor la furtul terenurilor și clădirilor Taberei de Copii de la Năvodari, Nicolae Matei a mai inventat și alte taxe. Tot în anul 2012, acesta a fabricat o decizie de impunere societății Sind România, proprietara de drept a Taberei. Ulterior, administrația a trecut la executarea silită a unor bunuri din patrimoniul Sind România, în speță cabane turistice și un restaurant, care au fost vândute la prețuri de nimic. Bunurile în cauză au fost adjudecate de Dormarbib Group SRL, o firmă deținută și administrată de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. E limpede că invențiile fiscale erau în fapt instrumente de jaf.

ÎCCJ sucește procesul civil în baza opiniei imbecile a expertului-parte

În fața acestui abuz, Somaco a reacționat pe două planuri. În primul rând, a atacat la instanța de contencios decizia de impunere fiscală, iar pe de altă parte a depus o plângere penală la Parchetul Judecătoriei Constanța, pe 24 septembrie 2012, pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. Societatea a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța, însă soluția a fost răsturnată în favoarea lui Matei, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în anul 2015. În ciuda faptului că expertiza neutră și oficială efectuată în cauză atesta că nu s-au depozitat materiale de construcție pe teren, ÎCCJ a dat eficiență unui așa-zis ”Co-raport de expertiză”. Acesta era un înscris produs de expertul-parte angajat de Primăria Năvodari, pe numele său Vasile Moldovanu (foto), fost director al Regiei de Drumuri pe vremea lui Nicușor Constantinescu și actualmente consilier județean din partea PSD. Moldovanu a apreciat că piatra și nisipul au fost depozitate sub forma unei platforme de consolidare. Opinia în cauză este o noapte a minții, o fractură de logică și o dovadă, cum rar s-au mai văzut, de analfabetism funcțional. Așa cum în geometrie nu pot exista cercuri pătrate, nici în domeniul construcțiilor nu pot exista depozite sub forma unor platforme de consolidare. Depozitul și platforma sunt noțiuni total opuse. Astfel, depozitul este provizoriu, iar platforma este definitivă; depozitul este o grămadă neconsolidată, iar platforma de consolidare este, așa cum îi spune chiar numele, o structură consolidată. Afirmația că s-a depozitat temporar sub formă de platformă definitivă echivalează cu a spune că un lichid este rece sub formă caldă, că zăpada este albă sub formă neagră, că oaia e laie sub formă bălaie. Magistrații de la Înalta Curte au fost induși în eroare de această imbecilitate fără seamăn. În acest fel, așa-zisa taxă fiscală a fost menținută în ființă.

Clasări cu repetiție la Parchetul Judecătoriei, anulate de instanță

În timp ce dosarul civil la care ne-am referit mai sus era întors în favoarea lui Matei, dosarul penal bătea pasul pe loc, tot în folosul infractorului. Sistemul ticăloșit își încorda mușchii ca să-i facă dreptate celui nedrept. Așa se face că, în baza unei anchete sumare, procurorii de la Parchetul Judecătoriei au clasat cauza penală pe 28 iunie 2013, sub motivația că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Somaco Construct a atacat ordonanța de clasare, iar judecătorul de cameră preliminară a anulat-o prin sentința penală nr. 1333/11.11.2013, dispusă în dosarul de judecată nr. 22522/212/2013. Observând că nu există un contract între părți, instanța a apreciat că Primăria nu avea dreptul legal să impună taxa fiscală, având la îndemână doar acțiunile de amendare, respectiv de evacuare. Însă, după cum am relatat mai sus, Primăria deja amendase firma Somaco Construct, iar dubla amendă/impunere pentru aceeași faptă este interzisă de Constituție.

Dosarul s-a întors la Parchetul Judecătoriei, unde a zăcut până la următoarea ordonanță de clasare din 9 octombrie 2014. Somaco a depus plângere împotriva noii ordonanțe. Aceasta a fost admisă, iar dosarul s-a reîntors din nou în lucru.

DNA clasează un nou dosar penal, tot în baza opiniei imbecile a expertului-parte

Pe 15 iulie 2015, exasperat de conduita Parchetului Judecătoriei, administratorul societăți Somaco Construct a formulat o nouă plângere penală, de data aceasta la DNA Constanța. Persoanele reclamate erau frații Puiu și Ionel Hașotti (cel dintâi apărându-l public pe Matei la un miting antijustiție din octombrie 2012 și solicitând eliberarea acestuia din arestul preventiv, ceea ce s-a și întâmplat la scurt timp), procurorul de caz de la Parchetul Judecătoriei, Camelia Andrei, primarul Matei și cinci funcționari implicați în emiterea deciziei de impunere fiscală.

Noul dosar a fost repartizat procurorului Constantin Conortos. Acesta nu a audiat pe nimeni și nu a făcut o cercetare la fața locului. În schimb, pe 22 februarie 2016, a dispus începerea urmăririi penale in rem, adică pentru faptele reclamate. Și tot în aceeași zi, a emis o ordonanță de clasare a dosarului penal, invocând aspectul că  faptele au făcut obiectul controlului judecătoresc al instanței civile a ÎCCJ ”în dosarul civil fiind efectuată și o expertiză în acest sens”. Or, am arătat mai sus că în dosarul civil a fost efectuată o expertiză oficială care concluziona că nu s-au depozitat materiale de construcții pe terenul de la Siutghiol. Evident că procurorul de caz se referea la celălalt înscris fabricat de expertul-parte al lui Matei, fără a analiza cu ce drept a denumit Moldovanu opinia sa imbecilă ”Co-raport de expertiză”.

În sfârșit se constată faptele…

Tot în 2016, au început să se facă, în sfârșit, cercetări în dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța. Pe 9 august, noul procuror de caz, Viorel Teliceanu, a făcut o cercetare la fața locului, pe malul lacului Siutghiol, și a ascultat expertul neutru care atestase că nu a existat niciodată o depozitare de materiale de construcții pe teren. De asemenea, procurorul a ascultat o funcționară din cadrul Primăriei, care a declarat că a întocmit calculul matematic al taxei fiscale fără a avea niciun document la dispoziție. Aceeași funcționară a declarat că a fost martoră la întocmirea expertizei din procesul civil, împrejurare în care a observat că pe teren nu se aflau depozitate materiale de construcții.

… dar dosarul se clasează din nou

Analizând aceste mijloace de probă, procurorul Viorel Teliceanu a constatat că pe terenurile de la Siutghiol nu au fost niciodată depozitate materiale de construcții. O concluzie logică și firească ar fi fost aceea ca procurorul să pună în mișcare acțiunea penală și să dispună urmărirea in personam împotriva lui Matei și a funcționarilor publici. Cu toate acestea, Teliceanu a făcut descoperirea subită că a mai existat un dosar penal la DNA cu același obiect (la care am făcut referire mai sus… deși nu era chiar același obiect, fiind vorba și de alte fapte reclamate împotriva altor persoane). Mai departe, a opinat că o persoană nu poate fi urmărită de două ori pentru aceeași faptă, în virtutea principiului de drept ”ne bis in idem”. Iar așa pe 7 noiembrie 2016, a clasat din nou dosarul penal. Însă niciodată Matei și ai lui nu au fost urmăriți penal, pentru faptele lor. Matei nu a fost ascultat, nici măcar o singură dată, în cei cinci ani de când dosarul se plimbă între parchete și instanță, dar ultimul procuror de caz vorbea deja de dublă urmărire. Ce glumă sinistră!

Ordonanta Teliceanu

Ca înaintea erei noastre: un act din 2017 exista în 2016

La finele anului 2017, Curtea de Conturi a României, sesizată de Comisia de Abuzuri a Senatului, a realizat un control amănunțit la Primăria din Năvodari. Analizând actele existente la această instituție cu privire la modul în care a fost emisă taxa fiscală de două milioane de euro, auditorii Curții de Conturi au descoperit o grozăvie fără egal. Astfel, s-a reliefat că terenul consolidat de Somaco Construct SRL, pe cheltuiala sa prin lucrarea de apărare împotriva inundațiilor, aparține de drept statului român. Acesta a fost intabulat ilegal de Orașul Năvodari, cu încălcarea flagrantă a procedurilor specifice. Cu raportul în mână, care atesta că Primăria a furat terenul statului în anul 2012, pentru a putea pretinde taxe retroactive de ocupare din 2010, Somaco Construct SRL a depus la Parchetul Judecătoriei Constanța, în atenția procurorului-șef Viorel Teliceanu, o cerere de redeschidere a dosarului penal. Teliceanu a trimis lucrarea unui procuror subordonat, care a scris o chestiune absolut halucinantă:

”In sustinerea cererii de redechidere a urmaririi penale, pententa S.C. Somaco Contruct S.R.L. a depus un raport de control intocmit la unitatea administrativ teritoriala oras Navodari, pentru perioada 2012-2016, raportul fiind emis la data de 20.09.2017, raport ce exista la data emiterii solutiei de clasare din data 07.11.2016. Se observa ca raportul de control intocmit de Curtea de Conturi si depus de petenta la cererea de redeschidere exista inca de la momentul pronunțarii solutiei de clasare.”

Așadar, un act din 2017 exista în 2016! După toate semnele, la Parchetul lui Teliceanu anii curg în sens invers, ca înainte de Hristos. Ordonanța dată de subordonatul lui Teliceanu a fost aprobată de acesta, semn că și-a însușit pe deplin cronologia dinaintea erei noastre. Cum altfel să înțelegem această motivație halucinantă, prin care se vădește intenția explicită a organului de a acoperi, chiar și cu prețul unui sofism de această manieră, fapte grele și făptuitori din clanul politic?

Însă argumentele contrafactuale și contrafăcute nu au rezistat controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța, care a anulat ordonanța și a dispus întoarcerea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale. Între timp, cercetările au fost preluate de Parchetul Curții de Apel Constanța. Și tot între timp, acest fin teoretician de fente juridice făcute în beneficiul unui politician a evoluat public în sensul unui apărător al independenței justiției în fața controlului politic. Dar iată ce schelet se ascunde în dulapul său!

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.