Connect with us

Exclusiv

Scheletul din dulapul unui procuror care apără independența justiției

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Viorel Teliceanu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, și-a spus zilele trecute, la Realitatea TV, opinia despre decizia Curții Constituționale a României cu privire la revocarea șefei DNA. Acesta și-a arătat îngrijorarea că decizia obligatorie a Curții ar crea premisele unei politizări profunde a Ministerului Public. ” Practic s-ar diminua prerogativele de independență pe care procurorii le au cel puțin în acest moment.” – a punctat Teliceanu (vezi aici).

În decembrie 2017, același procuror a participat la un miting pentru apărarea independenței justiției, în contextul promovării unui pachet legislativ de modificare a unor prevederi ale codurilor, penal și de procedură penală. ”Percheziții informatice nu se vor mai putea face. Mărturia mincinoasă va fi parțial dezincriminată. Deci putem să punem, aproape, lacăt pe unitățile de parchet” – declara Teliceanu, cu acea ocazie, reporterilor de la DIGI TV (vezi aici).

Fentă judiciară în favoarea unui politician corupt care susține Ordonanța 13

În ciuda acestor declarații, procurorul care militează pentru independența justiției a pronunțat în trecut o soluție, cel puțin bizară, prin care a favorizat un cunoscut politician constănțean. Vorbim aici de Nicolae Matei, fost primar al orașului Năvodari, fost pușcăriaș, suporter înflăcărat al Ordonanței 13 și critic acerb al magistraților ”care fac sex oral în parcare” și ”nu sunt întregi la minte” (cum a declarat într-o emisiune de poveste de la Litoral TV). Teliceanu a făcut o ”fentă” teribilă, pentru a-l scăpa de răspunderea penală pe coruptul Matei.

Dosarul cu fentă are în sine o istorie de-a dreptul remarcabilă. Plângerea penală a fost depusă, la Parchetul Judecătoriei Constanța, în toamna anului 2012, de societatea Somaco Construct SRL. Aceasta reclama faptul că primarul din Năvodari, Nicolae Matei, ajutat de mai mulți funcționari publici, a inventat o taxă fiscală, în cuantum de două milioane de euro, în baza susținerii false că societatea ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității.

Abuzuri grosolane

În realitate, societatea consolidase malul lăsat de izbeliște al lacului Siutghiol, în dreptul proprietății sale, complexul turistic de patru stele, Verona, pentru a se apăra de inundații. Așadar, vorbim de o construcție permanentă și nu de grămezi neconsolidate de materiale. Lucrarea a fost realizată în anul 2007. Cinci ani mai târziu, Primăria Năvodari și-a intabulat în proprietate terenul consolidat de Somaco Construct SRL.

În loc să se bucure de consolidarea malului, primarul momentului, Nicolae Matei, s-a apucat să caute nod în papură. În luna mai 2012, acesta a amendat societatea Somaco Construct SRL, cu 40.000 de lei pentru construcția neautorizată și a dispus aducerea terenului la situația inițială (de mlaștină). Investitorul a depus plângere contravențională, iar instanța de judecată a diminuat amenda la 1.000 de lei și a respins pretenția ca ternul să fie readus la starea inițială (de mlaștină).

În august 2012, pentru aceeași ”faptă”, Nicolae Matei a trimis firmei Somaco Construct SRL o decizie de impunere fiscală în valoare de două milioane de euro. De data aceasta, primarul a pretins că materialele au fost depozitate – ceea ce reprezenta un fals grosolan. Până în prezent, aceasta a rămas cea mai mare ”taxă fiscală” din lume, mai ales că, acumulând penalități și majorări de întârziere, datoria a ajuns între timp la peste cinci milioane de euro. Dar ”taxa fiscală” nu are niciun fundament legal, de vreme ce legea definește acest concept ca fiind suma datorată autorității locale pentru beneficiul unei prestații. În cazul de la Siutghiol, autoritatea nu a efectuat nicio prestație, iar societatea taxată nu a avut niciun beneficiu. Între părți nu a existat un contract, o cerere sau vreun alt document.

Patentul infracțional

Așa cum s-a arătat într-o ordonanță întocmită de Parchetul Curții de Apel Constanța, într-un dosar penal referitor la furtul terenurilor și clădirilor Taberei de Copii de la Năvodari, Nicolae Matei a mai inventat și alte taxe. Tot în anul 2012, acesta a fabricat o decizie de impunere societății Sind România, proprietara de drept a Taberei. Ulterior, administrația a trecut la executarea silită a unor bunuri din patrimoniul Sind România, în speță cabane turistice și un restaurant, care au fost vândute la prețuri de nimic. Bunurile în cauză au fost adjudecate de Dormarbib Group SRL, o firmă deținută și administrată de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. E limpede că invențiile fiscale erau în fapt instrumente de jaf.

ÎCCJ sucește procesul civil în baza opiniei imbecile a expertului-parte

În fața acestui abuz, Somaco a reacționat pe două planuri. În primul rând, a atacat la instanța de contencios decizia de impunere fiscală, iar pe de altă parte a depus o plângere penală la Parchetul Judecătoriei Constanța, pe 24 septembrie 2012, pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. Societatea a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța, însă soluția a fost răsturnată în favoarea lui Matei, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în anul 2015. În ciuda faptului că expertiza neutră și oficială efectuată în cauză atesta că nu s-au depozitat materiale de construcție pe teren, ÎCCJ a dat eficiență unui așa-zis ”Co-raport de expertiză”. Acesta era un înscris produs de expertul-parte angajat de Primăria Năvodari, pe numele său Vasile Moldovanu (foto), fost director al Regiei de Drumuri pe vremea lui Nicușor Constantinescu și actualmente consilier județean din partea PSD. Moldovanu a apreciat că piatra și nisipul au fost depozitate sub forma unei platforme de consolidare. Opinia în cauză este o noapte a minții, o fractură de logică și o dovadă, cum rar s-au mai văzut, de analfabetism funcțional. Așa cum în geometrie nu pot exista cercuri pătrate, nici în domeniul construcțiilor nu pot exista depozite sub forma unor platforme de consolidare. Depozitul și platforma sunt noțiuni total opuse. Astfel, depozitul este provizoriu, iar platforma este definitivă; depozitul este o grămadă neconsolidată, iar platforma de consolidare este, așa cum îi spune chiar numele, o structură consolidată. Afirmația că s-a depozitat temporar sub formă de platformă definitivă echivalează cu a spune că un lichid este rece sub formă caldă, că zăpada este albă sub formă neagră, că oaia e laie sub formă bălaie. Magistrații de la Înalta Curte au fost induși în eroare de această imbecilitate fără seamăn. În acest fel, așa-zisa taxă fiscală a fost menținută în ființă.

Clasări cu repetiție la Parchetul Judecătoriei, anulate de instanță

În timp ce dosarul civil la care ne-am referit mai sus era întors în favoarea lui Matei, dosarul penal bătea pasul pe loc, tot în folosul infractorului. Sistemul ticăloșit își încorda mușchii ca să-i facă dreptate celui nedrept. Așa se face că, în baza unei anchete sumare, procurorii de la Parchetul Judecătoriei au clasat cauza penală pe 28 iunie 2013, sub motivația că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Somaco Construct a atacat ordonanța de clasare, iar judecătorul de cameră preliminară a anulat-o prin sentința penală nr. 1333/11.11.2013, dispusă în dosarul de judecată nr. 22522/212/2013. Observând că nu există un contract între părți, instanța a apreciat că Primăria nu avea dreptul legal să impună taxa fiscală, având la îndemână doar acțiunile de amendare, respectiv de evacuare. Însă, după cum am relatat mai sus, Primăria deja amendase firma Somaco Construct, iar dubla amendă/impunere pentru aceeași faptă este interzisă de Constituție.

Dosarul s-a întors la Parchetul Judecătoriei, unde a zăcut până la următoarea ordonanță de clasare din 9 octombrie 2014. Somaco a depus plângere împotriva noii ordonanțe. Aceasta a fost admisă, iar dosarul s-a reîntors din nou în lucru.

DNA clasează un nou dosar penal, tot în baza opiniei imbecile a expertului-parte

Pe 15 iulie 2015, exasperat de conduita Parchetului Judecătoriei, administratorul societăți Somaco Construct a formulat o nouă plângere penală, de data aceasta la DNA Constanța. Persoanele reclamate erau frații Puiu și Ionel Hașotti (cel dintâi apărându-l public pe Matei la un miting antijustiție din octombrie 2012 și solicitând eliberarea acestuia din arestul preventiv, ceea ce s-a și întâmplat la scurt timp), procurorul de caz de la Parchetul Judecătoriei, Camelia Andrei, primarul Matei și cinci funcționari implicați în emiterea deciziei de impunere fiscală.

Noul dosar a fost repartizat procurorului Constantin Conortos. Acesta nu a audiat pe nimeni și nu a făcut o cercetare la fața locului. În schimb, pe 22 februarie 2016, a dispus începerea urmăririi penale in rem, adică pentru faptele reclamate. Și tot în aceeași zi, a emis o ordonanță de clasare a dosarului penal, invocând aspectul că  faptele au făcut obiectul controlului judecătoresc al instanței civile a ÎCCJ ”în dosarul civil fiind efectuată și o expertiză în acest sens”. Or, am arătat mai sus că în dosarul civil a fost efectuată o expertiză oficială care concluziona că nu s-au depozitat materiale de construcții pe terenul de la Siutghiol. Evident că procurorul de caz se referea la celălalt înscris fabricat de expertul-parte al lui Matei, fără a analiza cu ce drept a denumit Moldovanu opinia sa imbecilă ”Co-raport de expertiză”.

În sfârșit se constată faptele…

Tot în 2016, au început să se facă, în sfârșit, cercetări în dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța. Pe 9 august, noul procuror de caz, Viorel Teliceanu, a făcut o cercetare la fața locului, pe malul lacului Siutghiol, și a ascultat expertul neutru care atestase că nu a existat niciodată o depozitare de materiale de construcții pe teren. De asemenea, procurorul a ascultat o funcționară din cadrul Primăriei, care a declarat că a întocmit calculul matematic al taxei fiscale fără a avea niciun document la dispoziție. Aceeași funcționară a declarat că a fost martoră la întocmirea expertizei din procesul civil, împrejurare în care a observat că pe teren nu se aflau depozitate materiale de construcții.

… dar dosarul se clasează din nou

Analizând aceste mijloace de probă, procurorul Viorel Teliceanu a constatat că pe terenurile de la Siutghiol nu au fost niciodată depozitate materiale de construcții. O concluzie logică și firească ar fi fost aceea ca procurorul să pună în mișcare acțiunea penală și să dispună urmărirea in personam împotriva lui Matei și a funcționarilor publici. Cu toate acestea, Teliceanu a făcut descoperirea subită că a mai existat un dosar penal la DNA cu același obiect (la care am făcut referire mai sus… deși nu era chiar același obiect, fiind vorba și de alte fapte reclamate împotriva altor persoane). Mai departe, a opinat că o persoană nu poate fi urmărită de două ori pentru aceeași faptă, în virtutea principiului de drept ”ne bis in idem”. Iar așa pe 7 noiembrie 2016, a clasat din nou dosarul penal. Însă niciodată Matei și ai lui nu au fost urmăriți penal, pentru faptele lor. Matei nu a fost ascultat, nici măcar o singură dată, în cei cinci ani de când dosarul se plimbă între parchete și instanță, dar ultimul procuror de caz vorbea deja de dublă urmărire. Ce glumă sinistră!

Ordonanta Teliceanu

Ca înaintea erei noastre: un act din 2017 exista în 2016

La finele anului 2017, Curtea de Conturi a României, sesizată de Comisia de Abuzuri a Senatului, a realizat un control amănunțit la Primăria din Năvodari. Analizând actele existente la această instituție cu privire la modul în care a fost emisă taxa fiscală de două milioane de euro, auditorii Curții de Conturi au descoperit o grozăvie fără egal. Astfel, s-a reliefat că terenul consolidat de Somaco Construct SRL, pe cheltuiala sa prin lucrarea de apărare împotriva inundațiilor, aparține de drept statului român. Acesta a fost intabulat ilegal de Orașul Năvodari, cu încălcarea flagrantă a procedurilor specifice. Cu raportul în mână, care atesta că Primăria a furat terenul statului în anul 2012, pentru a putea pretinde taxe retroactive de ocupare din 2010, Somaco Construct SRL a depus la Parchetul Judecătoriei Constanța, în atenția procurorului-șef Viorel Teliceanu, o cerere de redeschidere a dosarului penal. Teliceanu a trimis lucrarea unui procuror subordonat, care a scris o chestiune absolut halucinantă:

”In sustinerea cererii de redechidere a urmaririi penale, pententa S.C. Somaco Contruct S.R.L. a depus un raport de control intocmit la unitatea administrativ teritoriala oras Navodari, pentru perioada 2012-2016, raportul fiind emis la data de 20.09.2017, raport ce exista la data emiterii solutiei de clasare din data 07.11.2016. Se observa ca raportul de control intocmit de Curtea de Conturi si depus de petenta la cererea de redeschidere exista inca de la momentul pronunțarii solutiei de clasare.”

Așadar, un act din 2017 exista în 2016! După toate semnele, la Parchetul lui Teliceanu anii curg în sens invers, ca înainte de Hristos. Ordonanța dată de subordonatul lui Teliceanu a fost aprobată de acesta, semn că și-a însușit pe deplin cronologia dinaintea erei noastre. Cum altfel să înțelegem această motivație halucinantă, prin care se vădește intenția explicită a organului de a acoperi, chiar și cu prețul unui sofism de această manieră, fapte grele și făptuitori din clanul politic?

Însă argumentele contrafactuale și contrafăcute nu au rezistat controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța, care a anulat ordonanța și a dispus întoarcerea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale. Între timp, cercetările au fost preluate de Parchetul Curții de Apel Constanța. Și tot între timp, acest fin teoretician de fente juridice făcute în beneficiul unui politician a evoluat public în sensul unui apărător al independenței justiției în fața controlului politic. Dar iată ce schelet se ascunde în dulapul său!

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Primăria Constanța își dotează WC-urile: șervețele de mâini cu frunzulițe roz și dozatoare ”din inox inoxidabil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Municipiului Constanța a lansat procedura de achiziție publică pentru dotarea grupurilor sanitare de la sediul principal din Bulevardul Tomis, precum și a grupurilor sanitare de tip foișor din Parcul Arheologic (acelea care au costat 50.000 de euro bucata). Potrivit anunțului publicat pe site-ul autorității publice locale, aceasta intenționează să cumpere 23 de dozatoare de hârtie igienică din ”inox inoxidabil”, cu înveliș antiamprentă, 21 de dozatoare pentru săpun-spumă, tot din ”inox inoxidabil” cu înveliș antamprentă, 14 dozatoare pentru șervețele de mâini din același materia, 16 coșuri de gunoi de perete, 23 de coșuri de gunoi din inox (nu se specifică dacă tot ”inox inoxidabil”), 16 perii de WC, 5 uscătoare de mâini care suflă aerul cald la o viteză de 342 de kilometri pe oră, cu 5 ani garanție, și 188 de baterii alcaline.

De asemenea, la aceste dotări, Primăria adaugă și consumabile, după cum urmează: 656 de litri de săpun spumă, 1.312 bucăți de hârtie igienică, și 284 de seturi de șervețele de mâini. Și de această dată, specificațiile tehnice sunt foarte importante pentru primăria cea progresistă de la malul mării. Aflăm din anunțul publicat că hârtia igienică trebuie să aibă un aspect vizual ridicat, să fie albă și musai cu frunzițe albastre. De asemenea, șervețelele de mâini trebuie să fie moi, să lase o senzație de înaltă calitate, să fie făcute din hârtia cea mai absorbantă, pentru o uscare cât mai eficientă cu mai puține deșeuri. De asemenea, șervețelele trebuie să fie musai albe cu frunzulițe roz. O rolă desfășurată trebuie să conțină 34 centimetri de hârtie în lungime și 21,20 centimetri în lățime. În sfârșit, spuma trebuie să fie una moale și cremoasă, compatibilă cu toate tipurile de piele și preparată cu ingrediente care hidratează pielea.

Desigur, funcționarii din Primărie nu sunt îngeri. Merg la WC, și mersul lor ne costă. În anunțul publicat, autoritatea publică locală estimează valoarea achiziției la 95.187,86 de lei fără TVA. Cu TVA cu tot, confortul cu frunzulițe roz și inox din ăla care nu ruginește, neam :)))), ajunge la 113.273,55 de lei. Adică peste un miliard de lei vechi. Să mai spunem că, recent, Primăria a aprobat achiziția unor piese de mobilier de ultima fiță pentru viceprimarii Dumitru Babu și Costin Răsăuțeanu. Mitică și Costi vor primi birouri din sticlă neagră cu inserții de crom. De asemenea, biroul de comunicare al Primăriei, în cadrul căruia slujesc 4 persoane, va fi dotat cu 8 telefoane de ultimă generație. Deci două telefoane de căciulă. Să fie, să ajungă la toată lumea! La fel și hârtia igienică.

Mai jos puteți vedea anunțul publicat de Primăria Constanța:

Download (PDF, 83KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: