Connect with us

Exclusiv

Scheletul din dulapul unui procuror care apără independența justiției

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Viorel Teliceanu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, și-a spus zilele trecute, la Realitatea TV, opinia despre decizia Curții Constituționale a României cu privire la revocarea șefei DNA. Acesta și-a arătat îngrijorarea că decizia obligatorie a Curții ar crea premisele unei politizări profunde a Ministerului Public. ” Practic s-ar diminua prerogativele de independență pe care procurorii le au cel puțin în acest moment.” – a punctat Teliceanu (vezi aici).

În decembrie 2017, același procuror a participat la un miting pentru apărarea independenței justiției, în contextul promovării unui pachet legislativ de modificare a unor prevederi ale codurilor, penal și de procedură penală. ”Percheziții informatice nu se vor mai putea face. Mărturia mincinoasă va fi parțial dezincriminată. Deci putem să punem, aproape, lacăt pe unitățile de parchet” – declara Teliceanu, cu acea ocazie, reporterilor de la DIGI TV (vezi aici).

Fentă judiciară în favoarea unui politician corupt care susține Ordonanța 13

În ciuda acestor declarații, procurorul care militează pentru independența justiției a pronunțat în trecut o soluție, cel puțin bizară, prin care a favorizat un cunoscut politician constănțean. Vorbim aici de Nicolae Matei, fost primar al orașului Năvodari, fost pușcăriaș, suporter înflăcărat al Ordonanței 13 și critic acerb al magistraților ”care fac sex oral în parcare” și ”nu sunt întregi la minte” (cum a declarat într-o emisiune de poveste de la Litoral TV). Teliceanu a făcut o ”fentă” teribilă, pentru a-l scăpa de răspunderea penală pe coruptul Matei.

Dosarul cu fentă are în sine o istorie de-a dreptul remarcabilă. Plângerea penală a fost depusă, la Parchetul Judecătoriei Constanța, în toamna anului 2012, de societatea Somaco Construct SRL. Aceasta reclama faptul că primarul din Năvodari, Nicolae Matei, ajutat de mai mulți funcționari publici, a inventat o taxă fiscală, în cuantum de două milioane de euro, în baza susținerii false că societatea ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității.

Abuzuri grosolane

În realitate, societatea consolidase malul lăsat de izbeliște al lacului Siutghiol, în dreptul proprietății sale, complexul turistic de patru stele, Verona, pentru a se apăra de inundații. Așadar, vorbim de o construcție permanentă și nu de grămezi neconsolidate de materiale. Lucrarea a fost realizată în anul 2007. Cinci ani mai târziu, Primăria Năvodari și-a intabulat în proprietate terenul consolidat de Somaco Construct SRL.

În loc să se bucure de consolidarea malului, primarul momentului, Nicolae Matei, s-a apucat să caute nod în papură. În luna mai 2012, acesta a amendat societatea Somaco Construct SRL, cu 40.000 de lei pentru construcția neautorizată și a dispus aducerea terenului la situația inițială (de mlaștină). Investitorul a depus plângere contravențională, iar instanța de judecată a diminuat amenda la 1.000 de lei și a respins pretenția ca ternul să fie readus la starea inițială (de mlaștină).

În august 2012, pentru aceeași ”faptă”, Nicolae Matei a trimis firmei Somaco Construct SRL o decizie de impunere fiscală în valoare de două milioane de euro. De data aceasta, primarul a pretins că materialele au fost depozitate – ceea ce reprezenta un fals grosolan. Până în prezent, aceasta a rămas cea mai mare ”taxă fiscală” din lume, mai ales că, acumulând penalități și majorări de întârziere, datoria a ajuns între timp la peste cinci milioane de euro. Dar ”taxa fiscală” nu are niciun fundament legal, de vreme ce legea definește acest concept ca fiind suma datorată autorității locale pentru beneficiul unei prestații. În cazul de la Siutghiol, autoritatea nu a efectuat nicio prestație, iar societatea taxată nu a avut niciun beneficiu. Între părți nu a existat un contract, o cerere sau vreun alt document.

Patentul infracțional

Așa cum s-a arătat într-o ordonanță întocmită de Parchetul Curții de Apel Constanța, într-un dosar penal referitor la furtul terenurilor și clădirilor Taberei de Copii de la Năvodari, Nicolae Matei a mai inventat și alte taxe. Tot în anul 2012, acesta a fabricat o decizie de impunere societății Sind România, proprietara de drept a Taberei. Ulterior, administrația a trecut la executarea silită a unor bunuri din patrimoniul Sind România, în speță cabane turistice și un restaurant, care au fost vândute la prețuri de nimic. Bunurile în cauză au fost adjudecate de Dormarbib Group SRL, o firmă deținută și administrată de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. E limpede că invențiile fiscale erau în fapt instrumente de jaf.

ÎCCJ sucește procesul civil în baza opiniei imbecile a expertului-parte

În fața acestui abuz, Somaco a reacționat pe două planuri. În primul rând, a atacat la instanța de contencios decizia de impunere fiscală, iar pe de altă parte a depus o plângere penală la Parchetul Judecătoriei Constanța, pe 24 septembrie 2012, pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. Societatea a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța, însă soluția a fost răsturnată în favoarea lui Matei, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în anul 2015. În ciuda faptului că expertiza neutră și oficială efectuată în cauză atesta că nu s-au depozitat materiale de construcție pe teren, ÎCCJ a dat eficiență unui așa-zis ”Co-raport de expertiză”. Acesta era un înscris produs de expertul-parte angajat de Primăria Năvodari, pe numele său Vasile Moldovanu (foto), fost director al Regiei de Drumuri pe vremea lui Nicușor Constantinescu și actualmente consilier județean din partea PSD. Moldovanu a apreciat că piatra și nisipul au fost depozitate sub forma unei platforme de consolidare. Opinia în cauză este o noapte a minții, o fractură de logică și o dovadă, cum rar s-au mai văzut, de analfabetism funcțional. Așa cum în geometrie nu pot exista cercuri pătrate, nici în domeniul construcțiilor nu pot exista depozite sub forma unor platforme de consolidare. Depozitul și platforma sunt noțiuni total opuse. Astfel, depozitul este provizoriu, iar platforma este definitivă; depozitul este o grămadă neconsolidată, iar platforma de consolidare este, așa cum îi spune chiar numele, o structură consolidată. Afirmația că s-a depozitat temporar sub formă de platformă definitivă echivalează cu a spune că un lichid este rece sub formă caldă, că zăpada este albă sub formă neagră, că oaia e laie sub formă bălaie. Magistrații de la Înalta Curte au fost induși în eroare de această imbecilitate fără seamăn. În acest fel, așa-zisa taxă fiscală a fost menținută în ființă.

Clasări cu repetiție la Parchetul Judecătoriei, anulate de instanță

În timp ce dosarul civil la care ne-am referit mai sus era întors în favoarea lui Matei, dosarul penal bătea pasul pe loc, tot în folosul infractorului. Sistemul ticăloșit își încorda mușchii ca să-i facă dreptate celui nedrept. Așa se face că, în baza unei anchete sumare, procurorii de la Parchetul Judecătoriei au clasat cauza penală pe 28 iunie 2013, sub motivația că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Somaco Construct a atacat ordonanța de clasare, iar judecătorul de cameră preliminară a anulat-o prin sentința penală nr. 1333/11.11.2013, dispusă în dosarul de judecată nr. 22522/212/2013. Observând că nu există un contract între părți, instanța a apreciat că Primăria nu avea dreptul legal să impună taxa fiscală, având la îndemână doar acțiunile de amendare, respectiv de evacuare. Însă, după cum am relatat mai sus, Primăria deja amendase firma Somaco Construct, iar dubla amendă/impunere pentru aceeași faptă este interzisă de Constituție.

Dosarul s-a întors la Parchetul Judecătoriei, unde a zăcut până la următoarea ordonanță de clasare din 9 octombrie 2014. Somaco a depus plângere împotriva noii ordonanțe. Aceasta a fost admisă, iar dosarul s-a reîntors din nou în lucru.

DNA clasează un nou dosar penal, tot în baza opiniei imbecile a expertului-parte

Pe 15 iulie 2015, exasperat de conduita Parchetului Judecătoriei, administratorul societăți Somaco Construct a formulat o nouă plângere penală, de data aceasta la DNA Constanța. Persoanele reclamate erau frații Puiu și Ionel Hașotti (cel dintâi apărându-l public pe Matei la un miting antijustiție din octombrie 2012 și solicitând eliberarea acestuia din arestul preventiv, ceea ce s-a și întâmplat la scurt timp), procurorul de caz de la Parchetul Judecătoriei, Camelia Andrei, primarul Matei și cinci funcționari implicați în emiterea deciziei de impunere fiscală.

Noul dosar a fost repartizat procurorului Constantin Conortos. Acesta nu a audiat pe nimeni și nu a făcut o cercetare la fața locului. În schimb, pe 22 februarie 2016, a dispus începerea urmăririi penale in rem, adică pentru faptele reclamate. Și tot în aceeași zi, a emis o ordonanță de clasare a dosarului penal, invocând aspectul că  faptele au făcut obiectul controlului judecătoresc al instanței civile a ÎCCJ ”în dosarul civil fiind efectuată și o expertiză în acest sens”. Or, am arătat mai sus că în dosarul civil a fost efectuată o expertiză oficială care concluziona că nu s-au depozitat materiale de construcții pe terenul de la Siutghiol. Evident că procurorul de caz se referea la celălalt înscris fabricat de expertul-parte al lui Matei, fără a analiza cu ce drept a denumit Moldovanu opinia sa imbecilă ”Co-raport de expertiză”.

În sfârșit se constată faptele…

Tot în 2016, au început să se facă, în sfârșit, cercetări în dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța. Pe 9 august, noul procuror de caz, Viorel Teliceanu, a făcut o cercetare la fața locului, pe malul lacului Siutghiol, și a ascultat expertul neutru care atestase că nu a existat niciodată o depozitare de materiale de construcții pe teren. De asemenea, procurorul a ascultat o funcționară din cadrul Primăriei, care a declarat că a întocmit calculul matematic al taxei fiscale fără a avea niciun document la dispoziție. Aceeași funcționară a declarat că a fost martoră la întocmirea expertizei din procesul civil, împrejurare în care a observat că pe teren nu se aflau depozitate materiale de construcții.

… dar dosarul se clasează din nou

Analizând aceste mijloace de probă, procurorul Viorel Teliceanu a constatat că pe terenurile de la Siutghiol nu au fost niciodată depozitate materiale de construcții. O concluzie logică și firească ar fi fost aceea ca procurorul să pună în mișcare acțiunea penală și să dispună urmărirea in personam împotriva lui Matei și a funcționarilor publici. Cu toate acestea, Teliceanu a făcut descoperirea subită că a mai existat un dosar penal la DNA cu același obiect (la care am făcut referire mai sus… deși nu era chiar același obiect, fiind vorba și de alte fapte reclamate împotriva altor persoane). Mai departe, a opinat că o persoană nu poate fi urmărită de două ori pentru aceeași faptă, în virtutea principiului de drept ”ne bis in idem”. Iar așa pe 7 noiembrie 2016, a clasat din nou dosarul penal. Însă niciodată Matei și ai lui nu au fost urmăriți penal, pentru faptele lor. Matei nu a fost ascultat, nici măcar o singură dată, în cei cinci ani de când dosarul se plimbă între parchete și instanță, dar ultimul procuror de caz vorbea deja de dublă urmărire. Ce glumă sinistră!

Ordonanta Teliceanu

Ca înaintea erei noastre: un act din 2017 exista în 2016

La finele anului 2017, Curtea de Conturi a României, sesizată de Comisia de Abuzuri a Senatului, a realizat un control amănunțit la Primăria din Năvodari. Analizând actele existente la această instituție cu privire la modul în care a fost emisă taxa fiscală de două milioane de euro, auditorii Curții de Conturi au descoperit o grozăvie fără egal. Astfel, s-a reliefat că terenul consolidat de Somaco Construct SRL, pe cheltuiala sa prin lucrarea de apărare împotriva inundațiilor, aparține de drept statului român. Acesta a fost intabulat ilegal de Orașul Năvodari, cu încălcarea flagrantă a procedurilor specifice. Cu raportul în mână, care atesta că Primăria a furat terenul statului în anul 2012, pentru a putea pretinde taxe retroactive de ocupare din 2010, Somaco Construct SRL a depus la Parchetul Judecătoriei Constanța, în atenția procurorului-șef Viorel Teliceanu, o cerere de redeschidere a dosarului penal. Teliceanu a trimis lucrarea unui procuror subordonat, care a scris o chestiune absolut halucinantă:

”In sustinerea cererii de redechidere a urmaririi penale, pententa S.C. Somaco Contruct S.R.L. a depus un raport de control intocmit la unitatea administrativ teritoriala oras Navodari, pentru perioada 2012-2016, raportul fiind emis la data de 20.09.2017, raport ce exista la data emiterii solutiei de clasare din data 07.11.2016. Se observa ca raportul de control intocmit de Curtea de Conturi si depus de petenta la cererea de redeschidere exista inca de la momentul pronunțarii solutiei de clasare.”

Așadar, un act din 2017 exista în 2016! După toate semnele, la Parchetul lui Teliceanu anii curg în sens invers, ca înainte de Hristos. Ordonanța dată de subordonatul lui Teliceanu a fost aprobată de acesta, semn că și-a însușit pe deplin cronologia dinaintea erei noastre. Cum altfel să înțelegem această motivație halucinantă, prin care se vădește intenția explicită a organului de a acoperi, chiar și cu prețul unui sofism de această manieră, fapte grele și făptuitori din clanul politic?

Însă argumentele contrafactuale și contrafăcute nu au rezistat controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța, care a anulat ordonanța și a dispus întoarcerea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale. Între timp, cercetările au fost preluate de Parchetul Curții de Apel Constanța. Și tot între timp, acest fin teoretician de fente juridice făcute în beneficiul unui politician a evoluat public în sensul unui apărător al independenței justiției în fața controlului politic. Dar iată ce schelet se ascunde în dulapul său!

Comments

comments

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: