Connect with us

Exclusiv

Şefii ITM Constanţa, jupâni pe moşie. O inspectoare a fost dată afară de trei ori

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Situaţie de comă la ITM Constanţa, unde inspectorul-şef şi o angajată au chemat deopotrivă echipaje de poliţie în sprijinul lor, sunând la 112. Oficialul reclama că angajata a fost destituită din funcţie, dar nu vrea să părăsească de bunăvoie instituţia, în vreme ce angajata reclama ilegalitatea evacuării din birou, înainte de a i se comunica o decizie de încetare a raporturilor de muncă. Toate acestea se întâmplau, nu la un butic de cartier, ci tocmai la instituţia învestită prin lege să soluţioneze conflictele de muncă. Întâmplarea de ieri este doar ultimul episod dintr-un şir de scandaluri care a debutat în anul 2013, cu numeroase procese în materia dreptului muncii, plângeri penale, autodenunţuri cu îndrumare şi un rechizitoriu de trimitere în judecată. Protagoniştii: Eugen Bola, inspectorul-şef al ITM, şi angajata Florina Mărculescu, o femeie care a avut curajul să denunţe încălcarea legislaţiei muncii tocmai de către ITM, repetăm, instituţia care sancţionează aceste abateri la agenţii economici. Căci, vorba aceea, agenţii economici n-au voie să calce pe lângă lege, dar cei care o aplică şi-au stabilit cu de la sine putere dreptul de a o frecventa în mod facultativ, în ceea ce-i priveşte.

Dată afară în baza unei proceduri secrete

Între Florina Mărculescu şi şefii ei exista o stare tensionată mai veche. În anul 2013, instituţia a intrat într-un proces de restructurare de posturi. Compartimentul de control, în cadrul căreia funcţiona aceasta, urma să îşi reducă personalul de la 35 de inspectori, la 29. Deşi exista o procedură legală (art. 100 alin 3 din legea 188/din 1999), potrivit căreia toţi angajaţii urmau să susţină un concurs, în realitatea balcanică de la ITM, ştabii din conducere au întocmit o evaluare secretă. Dar şi-n această privinţă au încălcat încă o dată legislaţia (mai exact HG 611/2008), care îi obliga să facă evaluările în mod transparent, pe bază de interviuri. N-a fost niciun interviu, ci nişte hârţoage făcute pe un colţ de birou, exact aşa cum NU spunea hotărârea de guvern. În acest fel, pe baza unor criterii netransparente şi a unei proceduri secrete, Mărculescu a fost disponibilizată. În total au părăsit instituţia cinci persoane, iar nu şase, aşa cum venise ordinul de la inspectorul de stat. Femeia a contestat decizia în justiţie şi a obţinut, pe ordonanţă preşedinţială, reîncadrarea provizorie în funcţie. Era deja începutul anului 2014. Timp de patru luni, s-a căznit să pună în executarea hotărârea executorie de drept a justiţiei. Dacă era după ITM Constanţa, ar fi urmat să aştepte până la calendele greceşti. Dar după ce i-a făcut plângere penală inspectorului-şef de la ITM Constanţa, Eugen Bola, pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, femeia a primit satisfacţie din partea inspectorului general de la Bucureşti, care a dispus reînfiinţarea postului ei.

Muraru s-a autodenunţat penal, la cererea lui Bola

La aproximativ o săptămână de la revenirea la muncă (în luna mai 2014), Mărculescu a aflat că o colegă, pe numele ei Gabriela Muraru, a scris un autodenunţ la solicitarea expresă a inspectorului-şef Eugen Bola, în care relata că a denaturat un act de control, iar colega ei, care ar fi cunoscut mai bine legea, ar fi fost complice, deoarece nu i-a atras atenţia. Desigur, Bola nu era organ de cercetare penală, ca să primească autodenunţuri. Dar l-a primit cu satisfacţie. Şi nu l-a valorificat deîndată trimiţându-l la Parchet, ci a organizat o cercetare disciplinară. Legea spunea că, fiind vorba de acte de natură penală, se suspendă procedura disciplinară împotriva persoanelor suspectate, cu trimiterea cazului la Parchet. Însă cine se mai împiedica de astfel de mofturi legale?

Muraru-Gabriela-autodenunt

Pe 31 august 2014, Florina Mărculescu a fost destituită din funcţie, pentru a doua oară, în vreme ce colega ei, făptuitoarea care se autodenunţase, a rămas în funcţie, bine-mersi, şi nici nu a fost citată la Parchet. De altfel, dosarul penal întocmit în cauză a rămas în completă nelucrare, chiar şi la momentul de faţă. Rămasă pentru a doua oară, într-un timp atât de scurt, fără post, Mărculescu s-a întors în sala de judecată. Iar justiţia a emis în favoarea ei o nouă hotărâre executorie de drept de reîncadrare provizorie în funcţie.

Un raport oficial care constată nereguli flagrante ale ştabilor de la ITM

În februarie 2015, Mărculescu a fost reîncadrată provizoriu, însă Bola a considerat oportun să o mute de la serviciul de control, la serviciul de evidenţă, închisă într-un birou. Inspectoarea le-a scris şefilor de la Minister despre noua nedreptate. Mai mult, a depus în procesele în care se judeca împotriva ITM-ului mai multe dovezi privind încălcarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a instituţiei cu privire la neaplicarea unor sancţiuni contravenţionale, neglijenţa în gestionarea documentelor cu regim special, fals intelectual cu privire la descrierea unor situaţii de fapt diferite faţă de cele constatate în teren, neglijenţă şi abuz în serviciu prin încălcarea obligaţiei de a păstra confidenţialitatea identităţii petiţionarului. Toate aceste nereguli erau confirmate chiar de un raport oficial de control, întocmit de Inspecţia Muncii de la Bucureşti, sub numărul  594/CCCI/28.08.2013. Împotriva şefilor vinovaţi de aceste abateri trebuia să se constituie o comisie disciplinară la nivelul ministerului, însă raportul s-a rătăcit într-un sertar şi aşa nimeni n-a mai răspuns de nimic. În timp ce comisia de disciplină de la Bucureşti şoma, ştabii de la Constanţa tocmai se reapucau de căutat mizerii la adresa acestei femei care rămăsese singură împotriva tuturor. Scormonind prin arhive, aceştia au găsit un raport de evaluare al Florinei Mărculescu, pe care inspectoarea scrisese cu mâna ei o dată la care i-ar fi fost comunicat documentul. Bucuroşi de această descoperire epocală, şefii i-au făcut o nouă plângere penală că şi-ar fi falsificat raportul de evaluare. Iar plângerea a ajuns în lucru la Parchetul Judecătoriei Constanţa. La un moment dat, Tribunalul Bucureşti (care judeca fondul litigiilor dintre Mărculescu şi ITM) a trimis la acelaşi dosar o sesizare de cercetare a suspiciunii că unul dintre ştabii de la Constanţa ar fi falsificat nişte documente în cadrul procedurii de disponibilizare. Parchetul constănţean a înclinat balaţa în favoarea ştabilor, care, fiind mai mulţi decât femeia care se luptă împotriva sistemului, au declarat pe mai multe voci acelaşi lucru, cuvântul lor fiind mai sonor decât cuvântul ei.

Camelia-Andrei-1

10 poliţişti au intervenit la cererea lui Bola şi a inspectoarei

Zilele trecute, Parchetul a finalizat cercetarea penală cu un rechizitoriu de trimitere în judecată a funcţionarei (nu şi a ştabului faţă de care făcuse sesizarea chiar preşedintele Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bucureşti). Acum inspectoarea va trebui să se lupte să demonstreze nu doar că a fost destituită ilegal, ci mai ales că nu şi-a falsificat raportul de activitate, scriind pe el data la care i-a fost comunicat în realitate. În plus, decizia de trimitere în judecată a condus la o nouă suspendare a sa din funcţia de la ITM (a treia, deja). Florina Mărculescu spune că,pe 28 martie 2016, la închiderea programului de muncă, în biroul ei ar fi intrat un inspector de la personal, care i-ar fi adus la cunoştinţă că a fost (re)suspendată din funcţie. Femeia a cerut să primească decizia, în sensul de a-i fi comunicată oficial, prin poştă, la domiciliu sau avocat, având în vedere litigiul existent din 2013, în care se stabilise această regulă. În dimineaţa zilei de 29 martie 2016, femeia a revenit la serviciu. În scurt timp, în biroul ei s-a înfiinţat chiar inspectorul-şef Eugen Bola, care i-a cerut, pe un ton ridicat, să părăsească instituţia. La un moment dat, în birou au pătruns şi doi angajaţi, un şofer şi un funcţionar administrativ, cu misiunea de a schimba butucul yalei. După o ceartă ca-n cartier, femeia a sunat la 112, chemând poliţia în sprijinul ei. Concomitent şi conducerea instituţiei a apelat la 112. Aşa se face că la sediul ITM au sosit două echipaje  de poliţişti (aproximativ 10 persoane), iar la un moment dat chiar şeful Secţiei 3 Poliţiei.

Un circ grotesc

Bola-29-martie-2016În asistenţa oamenilor legii, Eugen Bola ar fi pretins că îi comunică verbal inspectoarei încetarea raporturilor de muncă, însă femeia a cerut să se consemneze acest fapt în scris, într-un proces-verbal (pe care nimeni n-a vrut să-l încheie). De asemenea, aceasta le-a explicat poliţiştilor că actele administrative nu pot fi puse în executare de ei, ci urmează o procedură legală, care presupune în primul rând comunicarea oficială, iar nu verbală. Nu în ultimul rând, Mărculescu a arătat că statutul ei este acela de funcţionar destituit, repus provizoriu în funcţie printr-o hotărâre judecătorească. O nouă suspendare (a treia, deja) din funcţia pe care o exercită provizoriu nu ar fi prevăzută de lege (care dispune suspendarea funcţionarilor publici la trimiterea în judecată, nu însă şi a celor destituiţi şi repuşi provizoriu în funcţie). În plus, femeia a mai arătat că noul demers de a fi îndepărtată din instituţie ar fi o încercare de zădărnicire a două hotărâri judecătoreşti consecutive de repunere provizorie în funcţie. Înţelegând că problema este mult mai delicată decât părea la prima vedere, poliţiştii au părăsit sediul ITM, iar funcţionara şi-a continuat activitatea până la închiderea programului. În dimineaţa zilei de 30 martie 2016, Florina Mărculescu s-a prezentat din nou la slujbă, a semnat condica de prezenţă, însă nu a mai putut pătrunde în birou întrucât, probabil în afara programului legal de funcţionare, cineva schimbase butucul yalei. În consecinţă, scandalul se va muta, din nou, pe holurile instanţelor de judecată.

Trebuie să mai reamintim că Eugen Bola, pe când era prefect al judeţului Constanţa, s-a comportat tot ca un jupân pe moşie, anulând după doi ani o decizie care îşi produsese efectele juridice şi economice, în scopul favorizării unor clienţi ai avocatului Ionel Haşotti, de a intra în posesia unei cariere de piatră retrocedate prin fraudă la lege. Acum, acelaşi Bola a ajuns să facă mizerii unei femei care nu vrea decât să-şi exercite profesia.

Comments

comments

Exclusiv

Primăria Constanța își dotează WC-urile: șervețele de mâini cu frunzulițe roz și dozatoare ”din inox inoxidabil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Municipiului Constanța a lansat procedura de achiziție publică pentru dotarea grupurilor sanitare de la sediul principal din Bulevardul Tomis, precum și a grupurilor sanitare de tip foișor din Parcul Arheologic (acelea care au costat 50.000 de euro bucata). Potrivit anunțului publicat pe site-ul autorității publice locale, aceasta intenționează să cumpere 23 de dozatoare de hârtie igienică din ”inox inoxidabil”, cu înveliș antiamprentă, 21 de dozatoare pentru săpun-spumă, tot din ”inox inoxidabil” cu înveliș antamprentă, 14 dozatoare pentru șervețele de mâini din același materia, 16 coșuri de gunoi de perete, 23 de coșuri de gunoi din inox (nu se specifică dacă tot ”inox inoxidabil”), 16 perii de WC, 5 uscătoare de mâini care suflă aerul cald la o viteză de 342 de kilometri pe oră, cu 5 ani garanție, și 188 de baterii alcaline.

De asemenea, la aceste dotări, Primăria adaugă și consumabile, după cum urmează: 656 de litri de săpun spumă, 1.312 bucăți de hârtie igienică, și 284 de seturi de șervețele de mâini. Și de această dată, specificațiile tehnice sunt foarte importante pentru primăria cea progresistă de la malul mării. Aflăm din anunțul publicat că hârtia igienică trebuie să aibă un aspect vizual ridicat, să fie albă și musai cu frunzițe albastre. De asemenea, șervețelele de mâini trebuie să fie moi, să lase o senzație de înaltă calitate, să fie făcute din hârtia cea mai absorbantă, pentru o uscare cât mai eficientă cu mai puține deșeuri. De asemenea, șervețelele trebuie să fie musai albe cu frunzulițe roz. O rolă desfășurată trebuie să conțină 34 centimetri de hârtie în lungime și 21,20 centimetri în lățime. În sfârșit, spuma trebuie să fie una moale și cremoasă, compatibilă cu toate tipurile de piele și preparată cu ingrediente care hidratează pielea.

Desigur, funcționarii din Primărie nu sunt îngeri. Merg la WC, și mersul lor ne costă. În anunțul publicat, autoritatea publică locală estimează valoarea achiziției la 95.187,86 de lei fără TVA. Cu TVA cu tot, confortul cu frunzulițe roz și inox din ăla care nu ruginește, neam :)))), ajunge la 113.273,55 de lei. Adică peste un miliard de lei vechi. Să mai spunem că, recent, Primăria a aprobat achiziția unor piese de mobilier de ultima fiță pentru viceprimarii Dumitru Babu și Costin Răsăuțeanu. Mitică și Costi vor primi birouri din sticlă neagră cu inserții de crom. De asemenea, biroul de comunicare al Primăriei, în cadrul căruia slujesc 4 persoane, va fi dotat cu 8 telefoane de ultimă generație. Deci două telefoane de căciulă. Să fie, să ajungă la toată lumea! La fel și hârtia igienică.

Mai jos puteți vedea anunțul publicat de Primăria Constanța:

Download (PDF, 83KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: