Connect with us

Exclusiv

Tabăra de Copii Năvodari. Hotărâre irevocabilă în favoarea SIND România

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Războiul pe patrimoniul Taberei de Copii Năvodari se apropie de final. Până nu demult, în joc erau două procese. Unul din acestea s-a soluționat irevocabil pe 6 martie 2019, în favoarea proprietarului de drept al patrimoniului, SC Sind România SRL. Celălalt proces, care se judecă la Tribunalul Bacău, a rămas o simplă formalitate.

Nenorocirea care s-a abătut asupra Taberei de Copii de la Năvodari a început în aprilie 2011. Atunci, la inițiativa primarului PSD-ist Nicolae Matei, Consiliul Local Năvodari a adoptat Hotărârea nr. 144/24.05.2011, prin care clădirile Taberei de Copii au fost trecute abuziv în proprietatea Orașului Năvodari. Spunem abuziv, deoarece clădirile aparțineau de drept SC Sind România SRL, o societate a sindicatelor din România. De asemenea, terenurile Taberei au fost însușite în domeniul privat al localității, tot prin vot. Vorbim aici de o veritabilă naționalizare a bunurilor, ca în anii stalinismului.

Ulterior, același consiliu controlat de Matei a votat ca bunurile furate de la sindicate, în speță 298 de clădiri și 58 de hectare de teren pe malul mării, să fie aduse ca aport la capitalul social al unei firme noi, SC Tabăra Năvodari SA. În schimbul acestui aport, Orașul Năvodari avea să primească doar 40% din acțiunile SC Tabăra Năvodari SA. Pachetul majoritar, de 60%, era transmis, fără nicio justificare, către SC Dormarbib Group SRL, o firmă deținută de Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Abia acum mobilul furtului de patrimoniu devenea străveziu: Matei îl regizase ca să treacă bunurile sub controlul familiei sale.

Tâlhăria a fost definitivată printr-o șmecherie juridică. Astfel, Tabăra Năvodari SA a dat în judecată Orașul Năvodari, cerând instanței să oblige această entitate să predea clădirile și terenurile, care se aflau în posesia efectivă a SC Sind România SRL. O instanță constănțeană a admis această cerere fără să observe că părțile erau înțelese ca să despoaie un terț – SC Sind România SRL – de bunurile sale. Mai departe, Tabăra Năvodari SA a deschis un dosar de executare silită împotriva Orașului Năvodari. În mai 2012, executorul judecătoresc Vasile Deacu a întocmit acte abuzive, prin care a predat întregul patrimoniu, care, repetăm, era al SC Sind România SRL, către firma controlată de cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei.

Despuiată de bunurile sale, SC Sind România a contestat Hotărârea 144/2011 a Consiliului Local Năvodari și actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu. După ani de procese, la Constanța, Brăila și Galați, sindicaliștii au obținut recunoașterea drepturilor legale. În dosarul 7908/118/2013*, Tribunalul Brăila a desființat HCL 144 prin sentința civilă 795/2016. Soluția a devenit irevocabilă prin decizia civilă 844/18.04.2018 a Curții de Apel Galați. Poziția procesuală a Sind România a fost susținută și de Direcția Națională Anticorupție, care instrumenta dosarul Taberei de Copii, finalizat în 2017 prin trimiterea în judecată a lui Nicolae Matei și a unora din complicii săi.

În dosarul 2862/113/2013, în care societatea sindicatelor a contestat actele de executare silită întocmite de Vasile Deacu, s-a pronunțat o decizie definitivă și executorie încă din 10 martie 2014 în favoarea Sind România. Însă Orașul Năvodari și Tabăra de Copii Năvodari au declarat recurs, cu scopul de a amâna momentul predării bunurilor retur la proprietarul de drept. Acest motiv de tergiversare a fost înlăturat pe 6 martie 2019, când Curtea de Apel Galați a respins irevocabil recursul găștii lui Matei.

În momentul de față, litigiul se reduce la un singur proces, cu final previzibil. Vorbim aici de cererea de întoarcere a executării silite formulate de Sind România, cu scopul de a reintra în posesia patrimoniului. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis această cerere la începutul anului 2018. Ulterior, SIND România a angajat un executor judecătoresc și a întocmit actele prin care a preluat clădirile din Tabăra de Copii. Se întâmpla la debutul sezonului estival 2018. În ziua în care trebuia să se semneze procesul-verbal care finaliza procedura, Orașul Năvodari, prin Florin Chelaru, Tabăra Năvodari SA, Nicolae Matei personal și un sindicat fantomă au obținut o suspendare a procedurii, la Tribunalul Constanța, până la judecarea recursului. Din punct de vedere legal, suspendarea nu anula actele de executare deja întocmite. Însă Sind România a reclamat că Matei personal, cu Marian Surdu și Isidor Gurgu au blocat în vara anului trecut funcționarea taberei. Sind a mai reclamat că Primăria a tăiat curentul în Tabără.

Între timp, recursul la întoarcerea executării silite a fost strămutat de Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul Bacău. Procesul are termen pe 19 martie a.c., iar finalul este previzibil. Opoziția lui Chelaru, Matei, Gurgu și a sindicatului fantomă la întoarcerea executării silite nu se mai sprijină pe nimic: HCL 144, prin care Primăria s-a declarat proprietară pe activele Taberei a fost anulată irevocabil; de asemenea, au fost anulate irevocabil actele de executare silită, întocmite în mod abuziv de executorul Vasile Deacu, în anul 2012.

Ultima zvâcnire a găștii de penali a fost în urmă cu o lună. Atunci, profitând de faptul că Tabăra Năvodari SA a apucat să rămână cu punctul trafo care alimentează cu energie electrică Tabăra și cartierul Beach Land, pe care nu l-a mai predat datorită suspendării provizorii a procedurii, gașca lui Matei i-a dat misiune unui consilier liberal să întocmească un proiect de hotărâre. Ștefan Gălbău – căci despre el este vorba – a propus ca Orașul Năvodari să trimită o cerere la ANRE în vederea autorizării SC Tabăra Năvodari SA să retransmită curent electric prin postul trafo furat de la Sind România. Hotărârea a fost adoptată. Doar trei consilieri nu au fost de acord: doi de la PMP și unul de la PNL.

Adrian Boaje, directorul Sind România, declară că a depus plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea HCL-ului, anexând titlul de proprietate asupra activului și hotărârile judecătorești obținute până acum. Tabăra, care se află în posesia efectivă a Sind România, este ținută în beznă din toamna trecută. Tot de atunci, a fost tăiată și alimentarea cu apă potabilă. Adrian Boaje spune că lipsa utilităților blochează investițiile pe care Sind intenționează să le facă și solicită public urgentarea dosarului penal constituit pentru aceste fapte.

Comments

comments

Exclusiv

Cifrele oficiale ale dezastrului de la Primăria Mangalia: 7 milioane de euro, arierate și executări silite

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Mangalia este orașul cel mai prost administrat din România. O spun cifrele oficiale comunicate de Guvern la mijlocul anului 2019, cu privire la datoriile neachitate mai vechi de 90 de zile (arierate). În acest top al rușinii, Municipiul Mangalia ocupă primul loc pe țară, cu datorii restante de peste 26 de milioane de lei. Cotidianul Ordinea.Ro a publicat recent două articole pe această temă (le puteți citi dând click AICI și AICI). Revenim asupra subiectului, deoarece situația este mult mai gravă și reiese, de data aceasta, chiar din cifre oficiale comunicate, pentru prima dată în ultimii 7 ani, de Primăria Mangalia.

Relatam în articolele precedente revolta consilierilor locali de opoziție din sudul litoralului, referitor la faptul că datoriile Primăriei sunt ținute la secret de primarul Cristian Radu. Cu siguranță, ”strigătul” consilierilor s-a făcut în sfârșit auzit. Ca dovadă, pe 8 august a.c., Primăria a comunicat către aparatul permanent al Consiliului Local Mangalia o situație a datoriilor înregistrate în contabilitatea publică la 31 iulie 2019. Potrivit acestui document, datoriile municipalității sunt de 33.016.385 de lei, ceea ce înseamnă peste 7 milioane de euro. În adresă se precizează că, din acest total, 26.397.939 de lei reprezintă arierate, adică datorii care zac neplătite de peste 90 de zile.

8,14 milioane de lei, datorii de întârziere către Callatis Therm

În documentul Primăriei sunt enumerate și dosarele de executare silită, deschise de creditori care au de recuperat bani grei, de ani grei. Este vorba de 12 dosare de executare silită, în care Primăria a epuizat orice formă de contestație.  Cel mai important este dosarul 407/2018 deschis de executorul judecătoresc Deacu Vasile la cererea creditorului SC Callatis Therm SA, pentru recuperarea sumei de 8.148.936,42 de lei. Datoria Primăriei provine dintr-o situație care frizează zona penală. Astfel, în anul 2013, primarul Cristian Radu a negociat o convenție cu SC Callatis Therm SA în vederea retragerii acesteia din contractul de concesiune a serviciului public local de termoficare. Prin convenție, Primăria se obliga să achite societății valoarea investițiilor realizate de-a lungul timpului în sistemul local de termoficare. Vorbim de o plată eșalonată, cu termene fixe și cu penalități usturătoare, acceptate de Cristian Radu, de 0,5% pe zi de întârziere. În anul 2014, consilierii locali au aprobat un buget care includea și datoria către Callatis Therm, de 1.066.944,65 de lei. În mod inexplicabil, deși acești bani se aflau la dispoziția Primăriei, datoria nu a fost achitată. Peste ani, Callatis Therm a cerut penalități de întârziere. În acest fel, Primăria a fost obligată să achite penalități de 7.223.2015,28 de lei pentru întârzierea nejustificată din perioada 15 aprilie 2014 – 29 decembrie 2017. De asemenea, instanța a acordat penalități de întârziere și după 29 decembrie 2017, fără a le calcula ea însăși. Așa se face că datoria creată din nimic a ajuns, iată, cu cheltuieli de executare silită, la peste 8 milioane de lei. Debitul principal a rămas neachitat și nu poate fi stins decât după stingerea accesoriilor. În consecință, penalitățile curg, zi de zi, și la momentul de față.

 

Al doilea dosar important de executare silită este cel deschis de BEJ Grasu Gelu Iulian, la cererea creditorilor Erdan Import Export SRL și Fill I Com SRL, pentru suma de 2.699.868,43 de lei. Și această datorie imensă frizează zona penală. Situația are legătură cu o licitație din anul 2007, cu mai mulți participanți, pentru atribuirea traseelor de minicare din Mangalia. Fiind vorba de mai multe trasee, licitația putea avea mai mulți câștigători. În anul 2008, pe finalul procedurii de licitație, un funcționar al Primăriei a întocmit un referat, prin care a propus descalificarea tuturor participanților. Erdan Import SRL și Fill I Com SRL au contetat soluția în instanță, într-un proces comun. De asemenea, o altă societate participantă, R&MM Co SRL, a contestat, la rândul ei, într-un proces separat, soluția de descalificare. În ambele procese, instanțele au pronunțat soluții similare, prin care au desființat raportul de descalificare și au obligat municipalitatea să continue procedura de licitație. Logic și legal era ca toate cele trei firme să fie invitate la continuarea procedurii. Însă, în anul 2012, primarul Mangaliei, Cristian Radu, s-a prezentat în fața Consiliului Local, cerând aprobarea de a semna contractul pentru traseele de minicare doar cu firma R&MM Co SRL, în baza hotărârii judecătorești. Despre cealaltă hotărâre judecătorească, soluționată în mod similar, nu a suflat un cuvânt. Lucrurile se complică, deoarece R&MM Co SRL intrase între timp în insolvență, cesionând drepturile către o altă societate. Cesiunile de acest tip sunt ilegale, însă Primăria nu a ținut cont, atribuind contractul către firma cesionară, care nu participase, în realitate, la nicio licitație. Celelalte firme participante, care trebuiau să beneficieze de aceleași drepturi, au fost ignorate. Erdan și Fill I Com au cerut însă daune în justiție pentru întârzierea punerii în aplicare a hotărârii judecătorești, întârziere începută de fostul primar Claudiu Tusac și continuată de actualul primar, Cristian Radu. În acest fel s-a ajuns la actualul dosar de executare silită de aproape 600.000 de euro.

Alte întârzieri de sute de mii de euro

Pe lista creditorilor care execută silit Primăria se mai numără o persoană fizică, Marius Vișan, care nu a primit la timp un teren potrivit unei sentințe de retrocedare. Și în acest caz vorbim de sume născute din întârzierea nejustificată a îndeplinirii unei obligații. Vișan are de încasat 253.297 de euro.

Firma Recon & Doje SRL, implicată în construcția zidului de pe faleza orașului, execută la rândul ei Primăria pentru o plată restantă de 222.490,77 de lei.

În documentul atașat puteți citi lista tuturor creditorilor obligați să întreprindă acte de executare silită ca să-și încaseze drepturile confirmate definitiv de instanțele de judecată. În mod șocant, printre aceștia se numără și două persoane fizice care au de încasat 600 de lei. Primăria Mangaliei refuză să achite această sumă infimă din data de 30 martie 2018, trădând o rea-credință ieșită din comun.

Download (PDF, 3.56MB)

Consilierii locali de opoziție din Mangalia au convocat, recent, o ședință extraordinară a Consiliului Local. Ei au cerut dezbaterea unui proiect care viza obligarea primarului Cristian Radu de a depune rapoarte explicative în primul rând pentru penalitățile de întârziere colosale către Callatis Therm, iar în al doilea rând pentru o serie de prejudicii constate de Curtea de Conturi (plăți ilegale către o casă de avocatură și către o firmă de PR). Majoritatea controlată de Cristian Radu a boicotat acest demers, lipsind de la ședință.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum a furat Primăria Năvodari 2,5 hectare din lacul Siutghiol. Stuful a fost declarat ”pădure”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Un extras informativ de carte funciară emis de OCPI Constanța atestă că Primăria Năvodari și-a însușit fraudulos o halcă de 2,5 hectare din Lacul Siutghiol, zona Mamaia-Sat. N-ar fi nici primul și nici ultimul furt de terenuri din lac. Însă, în acest caz manevra imobiliară lovește în cea mai valoroasă zonă a lacului Siutghiol din punct de vedere al protecției mediului. Practic, primăria și-a tras hotarul proprietății private nu doar peste domeniul public al statului român. S-a întins și peste zona de stufăriș peren din coada lacului. Vorbim de o zonă esențială pentru funcționarea sitului ROSPA 0057, inclus în rețeaua de protecție comunitară europeană, Natura 2000.

În timp ce Uniunea știa că în coada lacului nostru se află o zonă de stufăriș importantă pentru supraviețuirea a 31 de specii de păsări, Primăria Năvodari mințea odios că zona ar fi în mare parte o pădure. Nici urmă de stuf. Nici urmă de specii protejate. După cum se știe pădurile pot fi administrate în regim privat.

Așa cum se poate constata fără dubiu din filmarea atașată articolului de față, terenul înglobat fraudulos în proprietatea Orașului Năvodari nu este deloc pădure. În proporție de 90% este stufăriș peren, brăzdat de canale și ochiuri de apă alimentate din bazinul hidrografic al lacului Siutghiol. Pe alocuri, se observă insulițe de piatră, moloz și nisip, ”construite” artificial, de-a lungul timpului, pentru cucerirea terenului din lac. Zona Mamaia Sat este în plină expansiune imobiliară. Blocuri care pot produce un profit de milioane de euro așteaptă să se cuibărească în situl natural.

Download (PDF, 215KB)

Tunul imobiliar evocat mai sus a fost atent plănuit, dar mai ales legalizat printr-o serie de falsuri epocale. Totul a început în 2013. Primar al localității era PSD-istul Nicolae Matei. De-a dreapta sa, ca viceprimar, se afla Florin Chelaru, actual ”chiriaș” de la Primărie. La dispoziția celor doi funcționa o mașină de vot în Consiliul Local: Oameni cu origini sănătoase, tâmplari și lăcătuși în mare parte, inapți să înțeleagă chestiuni juridice elementare, dar dispuși să ridice mâna pentru orice. În acest context, pe 25 iunie 2013, Nicolae Matei s-a prezentat în fața Consiliului Local Năvodari cu un proiect de completare a inventarului bunurilor din domeniul privat al localității. În anexa hotărârii figurau trei terenuri. Lista era deschisă de un teren de 25.000 de metri pătrați situat în Mamaia Sat, pe strada M1 (o stradă care nu există pe hărțile Google). Valoarea de inventar – un fleac: 17.032,50 de lei. La ”categoria de folosință”, în anexa hotărârii se menționa ”HB”. Acest indicativ, HB, înseamnă ”lacuri și bălți naturale”.

Download (PDF, 178KB)

La ședință au participat 16 consilieri locali. Toți au votat în bloc pentru înscrierea terenului HB în inventar. Nici măcar unul dintre ei nu a întrebat: dar în ce bază a obținut Primăria o bucată din lac în proprietate privată? Se poate așa ceva? E legal?

Din punct de vedere legal, nu se putea. În primul rând, inventarierea este o procedură pur formală. Inventarul este un tabel ordinar, făcut în  Word sau în Excel, în care o comisie numită prin dispoziție de primar trebuie să înscrie terenurile și clădirile dobândite legal de Primărie. Rețineți: dobândite legal! Primăriile dobândesc proprietatea privată a unor bunuri la fel ca toți privații din această țară, prin cumpărare, prin schimb de terenuri, prin donație etc., dar și prin câteva modalități specifice, precum dezafectarea unor terenuri și clădiri din domeniul public sau preluarea bunurilor fără moștenitori.

Înscrierea terenului în inventarul Primăriei a fost ilegală din toate punctele de vedere. Primăria nu a dobândit legal acest teren și nici nu-l putea dobândi legal, fiind vorba de o bucată din lac, aparținând de drept, prin Constituție și prin legile organice, domeniului public al statului român. Să înscrii un teren al statului într-un inventar local cu bunuri private este un furt ordinar, în toată puterea cuvântului.

Hotărârea este contrasemnată de secretarul UAT, Viorica Târșoagă. Secretarul semnează pentru legalitate. Cât de legală a fost ”afacerea” am explicat mai sus. Doamna în cauză a mai fost implicată în menținerea în ființă a unei taxe fiscale, total abuzive, de două milioane de euro pentru un alt teren furat din lac de Primăria Năvodari, printr-o inventariere frauduloasă perfect similară. Ne-am referit mai sus la cazul halucinant, în care firma Somaco Construct SRL, care deține un complex de vile în zona Mamaia Nord, a consolidat, în anul 2007, malul lacului, care se surpa și îi afecta investiția. În 2011, Primăria a inventariat abuziv malurile lacului, care aparțin de drept domeniului public al statului român. Un an mai târziu, autoritatea locală a reușit să obțină intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, fără nicio dovadă că obținuse bunurile în mod legal. După ce s-a văzut proprietară pe terenul statului, în modalitatea de mai sus, Primăria a emis o taxă fiscală în valoare de două milioane de euro pentru SC Somaco Construct SRL, apreciind că lucrarea hidrotehnică de consolidare a malului ar reprezenta, de fapt, o formă de depozitare provizorie de materiale de construcții în locurile publice. În realitate, societatea nu depozitase nimic, iar Primăria nu obținuse legal terenul folosit în scopul taxării abuzive a firmei de turism. Viorica Târșoagă a contrasemnat dispozițiile, evident abuzive, emise de Matei în acest caz, prin care a respins contestațiile societății, confirmând legalitatea unor aspecte pe deplin ilegale.

Primăria Năvodari a mai furat și alte terenuri de stat: hălci zdravene din plaja Mării Negre, dar și tot terenul de stat de sub Tabăra de Copii Năvodari. Toate aceste prăduieli ale proprietății publice au fost legalizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din Constanța, condus, la un moment dat, de un năvodărean din gașca lui Matei. Pe astfel de relații unse din timp, amputarea bucății de lac din domeniul public al statului român a fost legalizată fără probleme. Geniile de la OCPI au considerat că HCL-ul pe care Primăria Năvodari și l-a fabricat în regie proprie reprezintă titlu de proprietate. Terenul a fost intabulat pe 31 martie 2014 în cartea funciară 111900/Năvodari. Doi ani mai târziu, pe 12 octombrie 2016, când la cârma orașului se afla deja actualul primar Florin Chelaru, terenul a fost dezmembrat în două loturi: primul de 24.000 de metri pătrați și al doilea de 1.000 mp.

Extrasul de carte funciară evocat la începutul articolului se referă la terenul de 24.000 mp. Cartea funciară a imobilului are numărul 115183/Năvodari. Din rubrica de date referitoare la teren, aflăm că acesta figurează integral în intravilan, având categoria de ”pădure” pe o suprafață de 10.412 mp și de ”ape stătătoare”, pe o suprafață de 13.588 mp. În zonă, niciodată nu a existat o astfel de pădure. În plus, Codul Silvic interzice introducerea pădurilor în intravilan. În sfârșit, apele de suprafață (curgătoare sau stătătoare) aparțin domeniului public al statului, potrivit punctului 3 din anexa Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia. Credeți că registratorul de la OCPI nu știa aceste lucruri?

Ministerul de Finanțe și Administrația Națională Apele Române încearcă să recupereze terenurile de stat de la Siutghiol, intabulate fraudulos de Primăria Năvodari, pe calea unui proces de revendicare imobiliară. Statul a cerut în proces constatarea nulității absolute a hotărârilor locale prin care bunurile sale au fost inventariate fraudulos în proprietatea privată a Orașului Năvodari. Gașca de la Primărie nu pare deloc intimidată de aceste demersuri, adoptând noi acte care fraudează statul român. Însă despre acestea vom vorbi pe larg într-un articol viitor. Va urma!  

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Parchetul Curții de Apel, servicii pentru primarul PSD-ist de la Agigea

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul comunei Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, este de câțiva ani subiect al unor dezvăluiri tulburătoare, total ignorate de autoritățile judiciare. Ne referim aici, în primul rând, la o serie de interviuri realizate de un avocat din Baroul Bota, în anul 2016, cu mai mulți locuitori din Agigea, care spun că Primăria le-a luat terenurile în mod abuziv. Filmările au fost urcate pe Youtube, însă nu au fost luate în seamă de autorități. Nici primarul din Agigea nu a cerut îndepărtarea lor sau atragerea răspunderii civile delictuale a persoanelor intervievate. De asemenea, acesta nu a oferit niciodată explicații cu privire la acuzațiile grave care i s-au adus.

Ion Crețu: ”Cîrjaliu mi-a pus pistolul la cap”

Ion Crețu, unul din cetățenii intervievați în 2016, spune că a avut probleme cu un teren, care i-a fost luat de Primărie, iar în momentul în care a insistat să primească explicații, primarul Cîrjaliu i-ar fi pus pistolul la cap.  

”Eu de câte ori am fost la dânsul, n-a vrut să mă rezolve. Când a văzut că-l pistonez mai mult, mi-a pus pistolul la cap, m-a luat în șuturi, m-a dat afară și mi-a zis să nu mai vin” – declara Ion Crețu în interviul postat pe Youtube. 

Cetățeanul a precizat că incidentul ar fi avut loc în anul 2013, însă autoritățile nu au luat nicio măsură împotriva primarului, în ciuda numeroaselor plângeri penale depuse.

”Sunt peste 60 de proprietăți, pe care le-a luat. El a venit să ia, nu să dea. Lumea l-a votat să le dea, iar el le-a luat și cenușa din sobă. Deci oameni care au terenuri de câte 200 de ani, din moși-strămoși, și el le-a luat terenurile” – mai declara, în 2016, Ion Crețu.

Din aceeași serie face parte și interviul dat de Suliman Fighiret, din Lazu, care spune că, într-o seară, întorcându-se de la locul de muncă, a descoperit că Primăria a montat un gard despărțitor chiar în spatele casei sale, confiscându-i aproape 2.000 de metri pătrați de teren.

Suliman Fighiret: ”Mi s-a luat un teren cu japca”

”Mă numesc Suliman Fighiret. Sunt din comuna Agigea. Acum vreo câțiva ani mi s-a luat un teren cu japca. (…) Pentru aia era să și mor, că am venit seara acasă și am găsit gardul pus. (…) E vorba de aproape 2.000 de metri pătrați. În 1985, când am cumpărat casa de la unchiul meu, atuncea le-am dat 125.000 de lei, o grămadă de bani, că puteam să cumpăr două hoteluri la Eforie. Am zis să-i ajut pe ai mei că plecau definitiv, vreo 11 persoane, în Turcia. (…) Acum câțiva ani am încercat să plătesc terenul și m-am dus la Primărie. Chiar primarul mi-a zis: ”bă, ia ieși de aici. Dă-i drumu* de aici, că nu mai ai nimic de plată, la revedere”. Deci asta urmărea, ca să îmi ia terenul. A rămas neplătit și mi l-a luat cu japca.”, declară Suliman Fighiret în filmarea publicată pe Youtube. 

Bărbatul precizează că incidentul s-a petrecut în anul 2012. Terenul ar fi valorat, potrivit aprecierii sale, aproximativ 150.000 de euro. El spune că a depus mai multe plângeri penale împotriva lui Cristian Cîrjaliu, însă acestea nu au fost soluționate. În alte filmări postate pe Youtube tot în 2016, Suliman Fighiret apare la un protest organizat în fața Curții de Apel Constanța, reluând aceleași acuzații împotriva primarului din Agigea. Protestatarii au susținut că autoritățile judiciare din Constanța îl protejează pe Cîrjaliu și pe alții ca el. Însă demersul lor a rămas fără ecou. 

Inventarieri frauduloase de terenuri

O investigație din 2018 derulată în comun de publicațiile Ordinea.Ro, Constanța.Ro și Constanța 100% (CT100.Ro) a scos la iveală faptul că, în anul 2012, Cristian-Maricel Cîrjaliu a inițiat prin dispoziție de primar o acțiune de inventariere a bunurilor din domeniul privat al comunei Agigea. Comisia numită în acest scop a întocmit un inventar în care a înscris 1000 de bunuri, în principal terenuri. Ulterior, lista de inventar a fost aprobată în bloc de Consiliul Local Agigea, fără a se verifica documentațiile pentru fiecare poziție în parte. Primăria Agigea a făcut uz de acest document pentru a intabula dreptul de proprietate în cartea funciară asupra unor bunuri pe care nu le dobândise legal și asupra cărora nu avea, în realitate, niciun drept de proprietate.

În investigația noastră am consultat o vastă documentație juridică rezultând, fără niciun dubiu, că în inventarul domeniului privat nu pot fi înscrise decât bunuri dobândite legal. Primăriile dobândesc proprietatea privată la fel ca toți privații din această țara, prin cumpărare, schimb de terenuri, donație, legat etc., dar și prin câteva modalități specifice, la rândul lor prevăzute în lege. Modalitățile specifice se referă la moștenirile vacante (când moare o persoană și nu are urmași, bunurile revin Primăriei) sau la trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat (terenuri sau clădiri dezafectate din domeniul public).

Tabăra Năvodari, furată și ea prin inventariere frauduloasă

Înscrierea unui teren în inventar fără ca acesta să fi fost dobândit legal este faptă penală. Însă, în acest caz, răspunderea se disipă între primar, comisia de inventariere și consilierii locali. Repararea unor abuzuri în această materie este extrem de dificilă. O dovadă în acest sens este cazul taberei de copii de la Năvodari. Aceasta a fost inventariată în anul 2011 în domeniul privat al Orașului Năvodari, deși terenul era proprietate de stat, iar clădirile aparțineau sindicatelor, prin SC Sind România. Primăria Năvodari nu a dobândit legal aceste bunuri, dar, cu toate acestea, niște derbedei cățărați la butoanele puterii locale au decis să le înscrie în inventar, ca să le fure. După ce s-au făcut stăpâni din pix peste bunurile altora, jupânii de la Năvodari au decis să aducă terenurile și clădirile furate în capitalul social al unei societăți, în care 40% din acțiuni reveneau autorității locale, iar 60% unei rubedenii a primarului (concubinul surorii sale). Primarul care a girat imensa furăciune a fost trimis în judecată în 2017 de procurorul Andrei Bodean de la DNA Constanța. HCL-ul de aprobare a inventarului a fost desființat definitiv în 2018, după șapte ani de procese.

SIND România este firma marilor centrale sindicale din România și a fost reprezentată în aceste proceduri de avocați foarte buni și foarte scumpi. Oamenii simpli de la Agigea, care spun că primarul i-ar fi tratat cu pistolul la cap sau cu drăgălășenii de genul: ”dă-i drumu* de aici!”, n-au avut nicio șansă.

Golful Pescarilor, un tun imobiliar de familie

Investigația jurnalistică începută de noi în 2018 a mai reliefat că primarul din Agigea a obținut inventarierea în aceeași manieră frauduloasă și a terenurilor din Golful Pescarilor. În acest caz, vorbim de o suprafață de 8.940 de metri pătrați, care a fost inventariată în domeniul privat al comunei Agigea fără ca autoritatea locală să fi dobândit legal acest bun. Primăria nu a cumpărat acest teren, nu l-a obținut prin schimb, prin dezafectare din domeniul public sau printr-o altă modalitate prevăzută de lege. L-a luat, pur și simplu, cu japca, după cum se exprimase un alt pățit, pomenit mai sus. În realitate, Golful Pescarilor este o platformă construită în anii 80 în cuveta Mării Negre, folosită de la înființare pentru activitatea de pescuit maritim. Din 2003, platforma se afla în patrimoniul societății piscicole Sarda Fish.

După furăciunea prin inventariere, Primăria lui Cîrjaliu a dezmembrat terenul din golf în 7 loturi mai mici. Un lot de 1700 mp a fost vândut cu 33.136 de euro societății Golful Pescarilor SRL (o firmă care înainte s-a numit Cherhana Bibanu SRL). La baza vânzării nu a stat o hotărâre de Consiliu Local, așa cum ar fi fost legal. E limpede că terenul a fost dobândit ilegal și apoi a fost vândut tot ilegal, fără aprobare. Societatea cumpărătoare era deținută, la momentul tranzacției, de mecanicul auto Dumitru Stanciu, un tip nășit la cununie de fratele primarului Cîrjaliu. Ulterior, acesta s-a asociat cu doi afaceriști din Constanța, care cumpăraseră de la o firmă controversată de lichidări judiciare un dig din sistemul național de protecție costieră. Potrivit legii, digurile cu acest rol aparțin de plin drept statului român. În sfârșit, în anul 2018, Ionuț-Cătălin Nuțoaia-Cîrjaliu, ginerele primarului din Agigea, a cumpărat 10% din SC Golful Pescarilor SRL, cu 100 de lei. Firma, care deține restaurantul cu același nume, derulează afaceri de 1,5 milioane de euro pe an. E limpede că ginerele primarului nu a primit o felie din acest purcoi de bani pentru investiția sa de o sută de lei. La fel de limpede e faptul că tranzacția a fost generată de alte resorturi.

Controale și amenzi pe bandă rulantă la restaurantul concurent

În această privință, trebuie să spunem că socrul ”investitorului”, adică primarul din Agigea, nu s-a limitat doar să facă loc sub soare pentru restaurantul Golful Pescarilor. Acesta a pornit și un război de uzură împotriva primului restaurant pescăresc ridicat în zonă de tânărul antreprenor Matei Datcu, Pescăria lui Matei, faultând în mod grav concurența. Vorbim aici de acțiuni arbitrare, precum înființarea unei taxe speciale pentru ambarcațiunea utilizată de acest restaurant în activitatea de pescuit, de refuzul emiterii avizelor de branșare la utilități, de controale și amenzi cu duiumul, care au și fost în mare parte desființate de instanțele de judecată. La un moment dat, între Pescăria lui Matei și Primărie existau 37 de procese pe rol.

În mare parte, amenzile au fost atent plănuite dinainte. Astfel, la un moment dat, Primăria Agigea a inventat o obligație în sarcina agenților economici de a declara dacă dețin branșamente la rețeaua de apă. Informația, dacă era utilă Primăriei, putea fi obținută de la RAJA. Neaflând de această obligație care nu mai există nicăieri în țară, Pescăria lui Matei nu a transmis declarația. În schimb, Primăria a profitat de situația pe care o crase în mod intenționat, pentru a trimite imediat o amendă de 100.000 de lei. Vorba aceea, nu depui o hârtie fără valoare, jap, o amendă de 100.000 de lei.

Într-un alt moment, Primăria a săpat un șanț pe marginea străzii, în așa fel încât clienții Pescăriei lui Matei să nu mai poată parca în afara părții carosabile, ci la marginea străzii. Însă, ghinion de neșansă, un indicator anunța parcarea interzisă. Mai multe echipaje ale Poliției Locale au împărțit o vară întreagă amenzi și avertismente, descurajând clientela.

Maricel face săpături ca să-i înfunde pe părinții lui Matei

Aspectele de mai sus sunt cunoscute autorităților judiciare. Cu toate acestea, Maricel de la Agigea se bucură de o protecție incredibilă. De când se războiește cu Matei Datcu, văzând că nu-l poate dovedi, lui Maricel i s-a năzărit să caute chestii despre părinții acestuia, care dețin societatea piscicolă Sarda Fish SRL. Tot căutând și căutând, Maricel a descoperit o situație din urmă cu 18 ani. La vremea respectivă, cherhanaua de la Agigea și platforma marină pe care se situează se aflau în patrimoniul SC Marea Neagră SA, societate de stat care continua activitatea de producție a fostei Întreprinderi Piscicole din județul Constanța. Director la SC Marea Neagră SA era chiar tatăl lui Matei Datcu, pe care îl cheamă tot Matei Datcu. Bătrânul este unul din cei mai renumiți specialiști în piscicultură pe care i-a dat Dobrogea; el a coordonat construirea cherhanalei de la Agigea, în anii 80.

La un moment dat, Marea Neagră SA a intrat în insolvență, la cererea altei societăți de stat, Condemar SA. În această procedură, având drept propriu de administrare, SC Marea Neagră SA a decis să vândă către creditorul său, Condemar SA, bunurile de la Agigea. Factura care s-a întocmit cu acea ocazie este semnată de Matei Datcu (bătrânul). Peste câțiva ani, Condemar SA a înființat firma Sarda Fish SRL, în parteneriat cu Matei Datcu (bătrânul), aducând ca aport la capitalul social Cherhanaua și platforma piscicolă de la Agigea. În fapt, era vorba de o metodă de privatizare votată de Adunarea Generală, adică de reprezentanții statului. Aceeași metodă s-a aplicat și în privința pescăriei din Constanța.

 Părinții antreprenorului, trimiși în judecată pentru uz de fals. Dosarul lui Maricel rămâne fără parte vătămată

Pe această succesiune de întâmplări, Maricel a construit acuzația că Matei Datcu (bătrânul) , vânzând bunurile de la Agigea fără acordul lichidatorului judiciar, ar fi prejudiciat în acest fel creditorii. În realitate, după cum am arătat, activele au ajuns exact la creditor. Mai departe, același Maricel a descoperit o copie a facturii diferite de originalul aflat la Condemar. Diferențele se referă la suprafața platformei – mai mare în factura originală și mai mică în copie.

Pe baza acestor descoperiri, primarul din Agigea a trimis o scrisoare Ministerului Finanțelor Publice, solicitându-i să depusă în numele statului român o plângere penală, prin care să ceară anularea înscrisurilor falsificate. Ministerul nu a intrat în acest joc murdar. În schimb, scrisoarea a fost publicată în presă. Un procuror de la Parchetul Curții de Apel care a citit-o s-a autosesizat și a întocmit o cercetare care confirmă spusele lui Maricel. Cu siguranță, organul nu a citit și articolele despre Maricel; și dacă tot nu le-a citit, nici nu s-a prins că ar putea să-l întrebe pe pistolar câte ceva despre faptele sale.

Părinții patronului de la Pescăria lui Matei au fost trimiși în judecată, pentru uz de fals în formă continuată. În concret, uzul de fals se referă la plângerile penale și la procesele prin care Sarda Fish a reclamat maniera frauduloasă prin care Comuna Agigea și-a însușit terenul din Golful. Vă dați seama ce serviciu îi face organul de Parchet primarului din Agigea? În loc să-l inculpe pentru faptele vădit penale, parchetul îi strânge cu ușa pe reclamanții săi. În procesul penal, Comuna Agigea (Primăria) are calitatea de parte vătămată. Serios!

Aceeași spălătură și la Năvodari

Trebuie să mai spunem că același procuror a emis o ordonanță și în privința Taberei de Copii de la Năvodari, furată tot prin inventariere de fostul primar Nicolae Matei. Acesta din urmă a fost trimis în judecată de DNA. În acest context, Matei de la Năvodari l-a sesizat pe același procuror de la Parchetul Curții de Apel cu privire la niște ”falsuri” comise de marile centrale sindicale din România în decembrie 1989, la preluarea patrimoniului fostei structuri comuniste UGSR. Organul s-a apucat de cercetat faptele de acum 30 de ani, și-a însușit punctul de vedere al infractorului (care a fost condamnat și a ispășit o pedeapsă pentru dare de mită) și a învestit instanța să desființeze actul prin care sindicatele democrate au preluat patrimoniul sindicatelor comuniste, desființate la Revoluție. Măsura îi profită inculpatului, ca să poată susține că firma sindicatelor nu justifică încadrarea ca parte vătămată în dosarul deschis la cererea DNA. Cu alte cuvinte, ăia de la sindicate nu sunt victime, sunt niște hoți ordinari, care fac uz de un fals comis acum 30 de ani.

Toate acestea se întâmplă la Constanța. Un fel de Caracal mai spălat al României.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: