Connect with us

Exclusiv

Un administrator de bloc ”vinde” apa la suprapreț. Victimele înșelăciunii, târâte în procese și executări silite

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

La Asociația de Proprietari E9 – F9 din zona Salvare se întâmplă lucruri ciudate. Din anul 2007, proprietarii s-au dat voluntar pe mâna unui administrator, pe numele său Bogdan Paraschiv. Acesta deține o rețea de firme specializate în administrarea blocurilor de apartamente. Consultând listele de plată care ne-au fost puse la dispoziție de locatarii nemulțumiți, am putut constata câteva situații cu totul ieșite din comun.

În primul rând, sare în ochi faptul că datoriile impuse la plată sfidează orice regulă statistică. Proprietarii sunt înregistrați cu niște consumuri atipice: zero la apă rece și 30-40 de metri cubi la apă caldă. Sau invers. Deși în realitate, asemenea situații sunt rare și accidentale, la Asociația administrată de Paraschiv sunt oarecum curente. Locatarii spun că administrația nu întocmește listele de plată pe baza verificării apometrelor, ci după cum îl taie mintea pe acest Bogdan Paraschiv. Tariful la apă și canalizare variază de la o lună la alta, dublându-se uneori față de tariful practicat de furnizori. Spre exemplu, în noiembrie 2015, proprietarii au plătit 17,51 de lei pentru un metru cub de apă rece, deși potrivit RAJA SA, tariful cumulat de apă și canalizare este de 8,78 de lei pe metrul cub. În aceeași lună, un metru cub de apă caldă a costat 28 de lei.

 

Și măgăriile nu se opresc aici. Periodic, administrația taxează pe câte un datornic sau altul, iar uneori pe toți la grămadă, cu un onorariu de avocat, fără a exista un titlu executoriu în acest sens. Apoi, în tabele sunt înscrise două rânduri de penalități: penalități de la furnizorii de utilități și penalități la datoriile mai vechi. Cu asemenea calcule, mulți proprietari au fost aduși în pragul executării silite, târâiți prin procese sau chiar evacuați din casele lor.

După năpastă, au rămas datori

Tudorița și Ion Solovăstru locuiesc într-un apartament cu trei camere, la etajul patru dintr-un bloc administrat de Bogdan Paraschiv. În anul 2011, copilul lor de 18 ani a decedat după un cancer galopant. Ea sudoriță, el strungar, având venituri destul de modeste, au cheltuit o avere în încercarea disperată de a-și salva fiul. N-au reușit. În schimb, s-au ales cu datorii către Asociația de Proprietari. Cu timpul, după ce și-au mai revenit din năpastă, au început să achite sume mai mari, ca să lichideze restanțele. Încă cu cât plăteau mai mult, cu atât datoriile deveneau mai mari. Din 2014, au început să-și facă xerocopii după tabele lunare afișate de Asociație, la avizierul de la scara blocului. Frunzărindu-le în mod direct, am constatat o discriminare evidentă a soților Solovăstru în raport cu vecinii lor.

Piscine întregi de apă, taxate la suprapreț

Soții Solovăstru au plătit, mereu, a doua cea mai mare sumă la încălzire, deși în blocul lor există apartamente cu mai multe camere decât al lor. Mai multe luni, aceștia au fost înregistrați cu niște consumuri de apă rece și caldă de-a dreptul șocante. Astfel, în intervalul aprilie – iulie 2014, administrația i-a scos datori cu 130 de metri cubi de apă rece și 80 de metri cubi de apă caldă. Dintr-un foc – 2.872,22 de lei. Apoi, în aprilie și mai 2015, au fost din nou înregistrați cu niște consumuri nefiresc de mari: 40 de metri de apă rece și 45 de apă caldă. În octombrie 2015 au fost taxați cu 30 de metri cubi de apă caldă, iar în noiembrie 2015 cu 15 metri de caldă și 5 metri de rece. Însă, așa cum am arătat mai sus, în noiembrie 2015, Paraschiv a ”vândut” apa rece cu 17,51 de lei, iar apa caldă cu 28 de lei metru cub, mai mult decât dublu în raport cu tarifele practicate de furnizori.

 

În executare silită

Deși figurează în liste cu datorii de aproximativ 6.000 de lei încă din anul 2014, care au variat în funcție de cât au mai plătit și de cât le-a mai fost pus în cârcă, soții Solovăstru au fost dați în judecată de Asociația de Proprietari doar pentru recuperarea debitelor aferente perioadei mai-august 2010.  Asociația a cerut mai mult, dar instanța a încuviințat doar 1.694,16 lei. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare pe 10 noiembrie 2016. O lungă perioadă de timp, un executor judecătoresc a reținut din salariul lui Ion Solovăstru, sumele datorate. Însă pe tabelele Asociației, datoria nu s-a diminuat, mai ales că lună de lună li se calculează penalități de aproximativ 450 de lei. Pentru luna septembrie, Paraschiv a trecut în debitul familiei Solovăstru și un onorariu de avocat de 500 de lei, deși nu are un titlu executoriu în acest sens. În singurul proces al părților, la care ne-am referit mai sus, instanța a respins cheltuielile de judecată. Între timp, Asociația a pornit un nou proces împotriva lui Ion Solovăstru, și tot pentru datorii restante.

Maria Totir, târâtă în mai multe procese

Printr-o altă serie de procese, Paraschiv a reușit să determine evacuarea din imobil a unei chiriașe a RAEDPP. Vorbim aici de Maria Totir, o pensionară care locuia, de 45 de ani, într-un apartament modest de două camere, la parterul unui bloc administrat de Paraschiv. Neavând posibilitatea, ca toți românii, să-și cumpere apartamentul de la ICRAL, femeia a rămas chiriașă. Deși nu a înregistrat niciodată datorii către Primărie și RAEDPP, Maria Totir s-a pomenit târâtă în mai multe procese.

Primăria s-a judecat la vrăjeală și nu a contestat debitul stabilit din pix

În anul 2008, Asociația a dat-o în judecată pe Maria Totir, în dosarul 9286/212/2008, pentru recuperarea unor restanțe la întreținere de 9.296,32 de lei, calculate pentru perioada ianuarie 2007 – decembrie 2010. Femeia a invocat lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că nu era proprietara imobilului, ci doar chiriașă. Judecătoria i-a dat dreptate, însă Tribunalul a admis recursul Asociației, a casat sentința pronunțată de Judecătorie și a întors dosarul într-un nou ciclu procesual. Contrar uzanțelor, dosarul a primit un nou număr, 44969/212/2010, iar în citativ, la indicația Asociației, a fost cuprins Municipiul Constanța prin Primar… ca să nu se mai judece cu o persoană lipsită de calitate. În noua componență, părțile au trăncănit luni bune despre calități procesuale și alte excepții, fără a spune măcar o vorbuliță despre chestiunea de fond care generase litigiul, respectiv datoria de 9.296,32 de lei, aproape dublată din condei, în noul ciclu procesual, la 17.981,75 de lei. Judecătoria Constanța a admis cererea Asociației, prin Sentința Civilă 742/20.01.2011, rămasă definitivă în urma recursului, notând următoarele:

”Cu privire la fondul cauzei, instanța constată că pârâtul Municipiul Constanța prin Primar nu a formulat apărări și nu a propus probe; nu a contestat suma pretinsă de reclamantă și nici nu a dovedit plata cheltuielilor restante”.

Administratorul a cerut evacuarea

În consecință, Primăria a vărsat datoria, pe care nici nu a contestat-o, în vistieria lui Bogdan Paraschiv. Însă, mai apoi, a inițiat o acțiune în regres împotriva Mariei Totir, care a fost obligată la plată. Degeaba a protestat femeia, prin avocatul ei, degeaba s-a dus la instanță cu vraful de chitanțe pe care le plătise și cu tabelele care demonstrau nereguli. Dovezile n-au fost primite, că nu făceau obiectul procesului.

Într-un alt proces care a mers în paralel, Asociația a cerut pur și simplu evacuarea Mariei Totir din imobil și rezilierea contractului încheiat de aceasta cu RAEDPP, pe motiv că ar avea datorii la întreținere. Regia a formulat cerere de intervenție, în care a solicitat la rândul ei evacuarea chiriașei. Cum potrivit legii doar Municipiul Constanța prin primar putea cere evacuarea, acțiunea a fost respinsă.

Un expert cam agramat a luat de bune listele de plată pentru că erau semnate

În 2013, Asociația a deschis un nou proces împotriva Primăriei, cerând ca autoritatea să fie obligată să verse datoriile făcute de Maria Totir, în intervalul decembrie 2010 – septembrie 2013. De data aceasta, Primăria s-a apărat formal, cerând o expertiză contabilă. Expertul numit de instanță a spus așa:

”Intrucat locatarii acestui apartament nu a dat (sic!) niciodata consumul de apa rece si apa calda (mentiune facuta de administratorul Paraschiv Bogdan) in calculul debitului conform legii 230/2007, pausal, apa rece este 6,6mc iar apa calda este 6,2 mc. Conform facturilor RAJA pretul la apa rece este de 8,829 lei.”

Iar în alt loc din expertiză, se afirmă următoarele:

”Am verificat calculul cheltuielilor din liste și le-am luat pe acestea în calcul deoarece sunt semnate și verificate de censor și președinte”.

Așadar, ce a scris Paraschiv în liste a fost luat de bun, pe baza semnăturii sale. Însă contrar susținerii expertei, listele – cel puțin cele păstrate de chiriașă – nu sunt semnate de niciun președinte și de niciun cenzor, ci doar de Paraschiv. Datoriile au fost stabilite la 10.334,44 de lei. Cu ochiul liber se vede că situațiile de plată au fost umflate cu pompa. În ianuarie 2011, pensionara a fost impusă cu 398,21 de lei. În ianuarie 2012 i s-a pretins 697,74 de lei, iar în ianuarie 2013 – 1.025,98 de lei. Dar chiar și în lunile de vară, pensionara a fost încărcată cu sume nejustificat de mari. Ca de exemplu, în august 2011 a avut 201,78 de lei, în august 2012 – 409,39 de lei, iar în august 2013 – 426,17 lei. Nu trebuie să fii expert contabil să realizezi că la un consum paușal de 6,6 metri de apă rece și 6 metri de apă caldă nu poți ajunge bun de plată cu aceste sume, decât dacă administratorul face speculă cu apa, vânzând-o la un preț cu totul ieșit din comun.

Nici în acest proces, Maria Totir nu a avut calitate procesuală, judecându-se la vrăjeală Asociația lui Paraschiv cu Primăria. Fiica pensionarei s-a angajat în Cipru, ca să o ajute cu plata restanțelor. În anul 2015, pe când procesul acesta se afla pe final, pensionara a plătit o dată 7.500 de lei, pe 16 iulie, și încă o dată 9.000 de lei, pe 31 august. Însă datoriile au continuat să crească. Într-un alt proces deschis de Maria Totir împotriva Asociației, aceasta a cerut asigurarea dovezilor, în speță tabelele de plată și facturile de utilități, ca să poată calcula în clar jaful Administrației. Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Maria Totir este pensionară și are venituri de 520 de lei pe lună. Ea a beneficiat de ajutor de încălzire din partea Primăriei, însă, așa cum se vede din documente, acest fapt nu a ajutat-o foarte mult, fiindu-i impuse sume imense la întreținere de către administratorul Bogdan Paraschiv.

Evacuarea. Pisica a rămas sechestrată

Într-un final, RAEDPP Constanța a deschis un proces de evacuare împotriva chiriașei, arătând că ar fi notificat-o cu privire la faptul că nu dorește să-i mai prelungească închirierea, cu patru zile înainte de a intra în vigoare o hotărâre de guvern care dispunea, imperativ, prelungirea de drept a tuturor contractelor de închiriere din România, pentru încă cinci ani. Așa cum s-a demonstrat în instanță, prin verificarea de scripte, dovada de comunicare a notificării nu era semnată de Maria Totir, ci de o altă persoană. În ciuda acestei dovezi depline, instanța a aprobat evacuarea chiriașei din casa în care aceasta locuia de peste 45 de ani. În timp ce susținea în proces că Maria Totir nu mai are contract, regia i-a eliberat pensionarei o adeverință, potrivit căreia ar fi beneficiat de prelungirea de drept a închirierii. Ulterior, regia n-a mai recunoscut propriul înscris și a întreprins demersuri de executare silită. În octombrie 2017, un executor judecătoresc a pus în aplicarea sentința de evacuare. Pisica Mariei Totir, Suzy, a rămas sechestrată în casă preț de opt zile, fiind eliberată abia după ce publicația noastră a semnalat cazul.

Primăria nu mișcă un deget

Maria Totir a plecat din casa în care locuise 45 de ani. În schimb, vecinii ei au rămas în grija lui Bogdan Paraschiv, care le vinde apa la suprapreț, ca să aibă motivul formal să-i scoată datori, să-i târâie în procese și, de ce nu, să-i lase și pe ei, într-o bună zi, pe drumuri. În tot acest timp, departamentul de coordonare a asociațiilor de proprietari din Primăria Constanța nu mișcă un deget. Dar pe acești oameni simpli cine îi apără?

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Claudiu Palaz și Horia Constantinescu s-au întâlnit la o cafea… de taină

Mihaela Tîrpan

Publicat

la data de

Scris de

Oficial, Caludiu Palaz și Horia Constantinescu nu au nimic de împărțit. Nici poziții publice, nici valori comune, nici vreo dușmănie! Pur și simplu, cei doi par să fie din povești diferite. Peter Pan nu apare în povestea Croitorașului cel Viteaz. Neoficial, însă, această perspectivă ar putea fi răsturnată de o fotografie transmisă redacției Ordinea.Ro, în care cei doi sunt surprinși la o cafea… de taină, discutând aprins.

Această legătură, până acum necunoscută publicului, ne-a făcut să săpăm mai adânc. Așa am descoperit că Palaz și Constantinescu au, totuși, contrar percepției de la care am pornit, un punct de joncțiune. Acesta se numește: Costinești. La alegerile trecute, PMP-ul lui Palaz a avut un candidat redutabil la Costinești, în persoana lui Dorin Jeanu. Acesta a scos un scor electoral foarte bun, de 30,65%, ceea ce, se pare, a diminuat șansele cât se poate de reale ale PSD-istului Horia Constantinescu de a ajunge primar în stațiunea tineretului, acolo unde deținea o afacere înfloritoare. Afacerea există și acum, dar Horia Constantinescu a trecut-o pe mâna familiei sale, pentru a se putea ocupa de controalele de la OPC. Din această perspectivă, întâlnirea celor doi la o cafea ar putea fi o tatonare reciprocă sau poate un început de negociere pentru pozițiile pe care le vor exprima și susține în perspectiva alegerilor locale din 2020. Horia Constantinescu a pierdut trenul de a ajunge prefect al județului Constanța și, se pare, a renunțat la ideea de a candida la Primăria Constanța – idee lansată în spațiul public fără un suport probator, dar menținută într-o zonă de ambiguitate chiar de către cel vizat de acest zvon, care nu a dezmințit niciodată tranșant un astfel de plan. În sfârșit, Constantinescu a sprijinit, conform surselor noastre, numirea lui Gabriel Diceanu la conducerea BTT Costinești. S-a întors acesta la mai vechea sa iubire, Costineștiul? Își pregătește o nouă candidatură? Până la urmă, oare ce a discutat cu Palaz?

Am încercat să găsim răspunsuri la aceste întrebări, contactându-i pe cei doi politicieni. Iată ce ne-au declarat aceștia:

Horia Constantinescu: “Puteți să publicați fotografia și fără declarația mea. Există viață și după activitățile politice. Am băut o cafea, nimic altceva. Mă consider un om responsabil mintal încât să nu fac strategii politice cu doi ani înainte de alegeri. În doi ani multe se pot schimba, inclusiv din punct de vedere legislativ.”

De partea cealaltă, mult mai deschis spre spre dialog a fost vicele Consiliului Județean Constanța. A recunoscut și că a discutat politică și administrație cu Horia Constantinescu, spre “binele Costineștiului”.

Claudiu Palaz: “Horia Constantinescu îmi e prieten. A fost o cafea a prieteniei. Nu pot să ascund, de asemenea, nici faptul că am discutat politică. Ne interesează pe amândoi cum merg lucrurile în Costinești, deci am discutat despre activitățile publice de acolo.”

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: