Exclusiv Slide

Un administrator de bloc ”vinde” apa la suprapreț. Victimele înșelăciunii, târâte în procese și executări silite

Noi 22, 2017 Adrian Cârlescu

La Asociația de Proprietari E9 – F9 din zona Salvare se întâmplă lucruri ciudate. Din anul 2007, proprietarii s-au dat voluntar pe mâna unui administrator, pe numele său Bogdan Paraschiv. Acesta deține o rețea de firme specializate în administrarea blocurilor de apartamente. Consultând listele de plată care ne-au fost puse la dispoziție de locatarii nemulțumiți, am putut constata câteva situații cu totul ieșite din comun.

În primul rând, sare în ochi faptul că datoriile impuse la plată sfidează orice regulă statistică. Proprietarii sunt înregistrați cu niște consumuri atipice: zero la apă rece și 30-40 de metri cubi la apă caldă. Sau invers. Deși în realitate, asemenea situații sunt rare și accidentale, la Asociația administrată de Paraschiv sunt oarecum curente. Locatarii spun că administrația nu întocmește listele de plată pe baza verificării apometrelor, ci după cum îl taie mintea pe acest Bogdan Paraschiv. Tariful la apă și canalizare variază de la o lună la alta, dublându-se uneori față de tariful practicat de furnizori. Spre exemplu, în noiembrie 2015, proprietarii au plătit 17,51 de lei pentru un metru cub de apă rece, deși potrivit RAJA SA, tariful cumulat de apă și canalizare este de 8,78 de lei pe metrul cub. În aceeași lună, un metru cub de apă caldă a costat 28 de lei.

 

Și măgăriile nu se opresc aici. Periodic, administrația taxează pe câte un datornic sau altul, iar uneori pe toți la grămadă, cu un onorariu de avocat, fără a exista un titlu executoriu în acest sens. Apoi, în tabele sunt înscrise două rânduri de penalități: penalități de la furnizorii de utilități și penalități la datoriile mai vechi. Cu asemenea calcule, mulți proprietari au fost aduși în pragul executării silite, târâiți prin procese sau chiar evacuați din casele lor.

După năpastă, au rămas datori

Tudorița și Ion Solovăstru locuiesc într-un apartament cu trei camere, la etajul patru dintr-un bloc administrat de Bogdan Paraschiv. În anul 2011, copilul lor de 18 ani a decedat după un cancer galopant. Ea sudoriță, el strungar, având venituri destul de modeste, au cheltuit o avere în încercarea disperată de a-și salva fiul. N-au reușit. În schimb, s-au ales cu datorii către Asociația de Proprietari. Cu timpul, după ce și-au mai revenit din năpastă, au început să achite sume mai mari, ca să lichideze restanțele. Încă cu cât plăteau mai mult, cu atât datoriile deveneau mai mari. Din 2014, au început să-și facă xerocopii după tabele lunare afișate de Asociație, la avizierul de la scara blocului. Frunzărindu-le în mod direct, am constatat o discriminare evidentă a soților Solovăstru în raport cu vecinii lor.

Piscine întregi de apă, taxate la suprapreț

Soții Solovăstru au plătit, mereu, a doua cea mai mare sumă la încălzire, deși în blocul lor există apartamente cu mai multe camere decât al lor. Mai multe luni, aceștia au fost înregistrați cu niște consumuri de apă rece și caldă de-a dreptul șocante. Astfel, în intervalul aprilie – iulie 2014, administrația i-a scos datori cu 130 de metri cubi de apă rece și 80 de metri cubi de apă caldă. Dintr-un foc – 2.872,22 de lei. Apoi, în aprilie și mai 2015, au fost din nou înregistrați cu niște consumuri nefiresc de mari: 40 de metri de apă rece și 45 de apă caldă. În octombrie 2015 au fost taxați cu 30 de metri cubi de apă caldă, iar în noiembrie 2015 cu 15 metri de caldă și 5 metri de rece. Însă, așa cum am arătat mai sus, în noiembrie 2015, Paraschiv a ”vândut” apa rece cu 17,51 de lei, iar apa caldă cu 28 de lei metru cub, mai mult decât dublu în raport cu tarifele practicate de furnizori.

 

În executare silită

Deși figurează în liste cu datorii de aproximativ 6.000 de lei încă din anul 2014, care au variat în funcție de cât au mai plătit și de cât le-a mai fost pus în cârcă, soții Solovăstru au fost dați în judecată de Asociația de Proprietari doar pentru recuperarea debitelor aferente perioadei mai-august 2010.  Asociația a cerut mai mult, dar instanța a încuviințat doar 1.694,16 lei. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare pe 10 noiembrie 2016. O lungă perioadă de timp, un executor judecătoresc a reținut din salariul lui Ion Solovăstru, sumele datorate. Însă pe tabelele Asociației, datoria nu s-a diminuat, mai ales că lună de lună li se calculează penalități de aproximativ 450 de lei. Pentru luna septembrie, Paraschiv a trecut în debitul familiei Solovăstru și un onorariu de avocat de 500 de lei, deși nu are un titlu executoriu în acest sens. În singurul proces al părților, la care ne-am referit mai sus, instanța a respins cheltuielile de judecată. Între timp, Asociația a pornit un nou proces împotriva lui Ion Solovăstru, și tot pentru datorii restante.

Maria Totir, târâtă în mai multe procese

Printr-o altă serie de procese, Paraschiv a reușit să determine evacuarea din imobil a unei chiriașe a RAEDPP. Vorbim aici de Maria Totir, o pensionară care locuia, de 45 de ani, într-un apartament modest de două camere, la parterul unui bloc administrat de Paraschiv. Neavând posibilitatea, ca toți românii, să-și cumpere apartamentul de la ICRAL, femeia a rămas chiriașă. Deși nu a înregistrat niciodată datorii către Primărie și RAEDPP, Maria Totir s-a pomenit târâtă în mai multe procese.

Primăria s-a judecat la vrăjeală și nu a contestat debitul stabilit din pix

În anul 2008, Asociația a dat-o în judecată pe Maria Totir, în dosarul 9286/212/2008, pentru recuperarea unor restanțe la întreținere de 9.296,32 de lei, calculate pentru perioada ianuarie 2007 – decembrie 2010. Femeia a invocat lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că nu era proprietara imobilului, ci doar chiriașă. Judecătoria i-a dat dreptate, însă Tribunalul a admis recursul Asociației, a casat sentința pronunțată de Judecătorie și a întors dosarul într-un nou ciclu procesual. Contrar uzanțelor, dosarul a primit un nou număr, 44969/212/2010, iar în citativ, la indicația Asociației, a fost cuprins Municipiul Constanța prin Primar… ca să nu se mai judece cu o persoană lipsită de calitate. În noua componență, părțile au trăncănit luni bune despre calități procesuale și alte excepții, fără a spune măcar o vorbuliță despre chestiunea de fond care generase litigiul, respectiv datoria de 9.296,32 de lei, aproape dublată din condei, în noul ciclu procesual, la 17.981,75 de lei. Judecătoria Constanța a admis cererea Asociației, prin Sentința Civilă 742/20.01.2011, rămasă definitivă în urma recursului, notând următoarele:

”Cu privire la fondul cauzei, instanța constată că pârâtul Municipiul Constanța prin Primar nu a formulat apărări și nu a propus probe; nu a contestat suma pretinsă de reclamantă și nici nu a dovedit plata cheltuielilor restante”.

Administratorul a cerut evacuarea

În consecință, Primăria a vărsat datoria, pe care nici nu a contestat-o, în vistieria lui Bogdan Paraschiv. Însă, mai apoi, a inițiat o acțiune în regres împotriva Mariei Totir, care a fost obligată la plată. Degeaba a protestat femeia, prin avocatul ei, degeaba s-a dus la instanță cu vraful de chitanțe pe care le plătise și cu tabelele care demonstrau nereguli. Dovezile n-au fost primite, că nu făceau obiectul procesului.

Într-un alt proces care a mers în paralel, Asociația a cerut pur și simplu evacuarea Mariei Totir din imobil și rezilierea contractului încheiat de aceasta cu RAEDPP, pe motiv că ar avea datorii la întreținere. Regia a formulat cerere de intervenție, în care a solicitat la rândul ei evacuarea chiriașei. Cum potrivit legii doar Municipiul Constanța prin primar putea cere evacuarea, acțiunea a fost respinsă.

Un expert cam agramat a luat de bune listele de plată pentru că erau semnate

În 2013, Asociația a deschis un nou proces împotriva Primăriei, cerând ca autoritatea să fie obligată să verse datoriile făcute de Maria Totir, în intervalul decembrie 2010 – septembrie 2013. De data aceasta, Primăria s-a apărat formal, cerând o expertiză contabilă. Expertul numit de instanță a spus așa:

”Intrucat locatarii acestui apartament nu a dat (sic!) niciodata consumul de apa rece si apa calda (mentiune facuta de administratorul Paraschiv Bogdan) in calculul debitului conform legii 230/2007, pausal, apa rece este 6,6mc iar apa calda este 6,2 mc. Conform facturilor RAJA pretul la apa rece este de 8,829 lei.”

Iar în alt loc din expertiză, se afirmă următoarele:

”Am verificat calculul cheltuielilor din liste și le-am luat pe acestea în calcul deoarece sunt semnate și verificate de censor și președinte”.

Așadar, ce a scris Paraschiv în liste a fost luat de bun, pe baza semnăturii sale. Însă contrar susținerii expertei, listele – cel puțin cele păstrate de chiriașă – nu sunt semnate de niciun președinte și de niciun cenzor, ci doar de Paraschiv. Datoriile au fost stabilite la 10.334,44 de lei. Cu ochiul liber se vede că situațiile de plată au fost umflate cu pompa. În ianuarie 2011, pensionara a fost impusă cu 398,21 de lei. În ianuarie 2012 i s-a pretins 697,74 de lei, iar în ianuarie 2013 – 1.025,98 de lei. Dar chiar și în lunile de vară, pensionara a fost încărcată cu sume nejustificat de mari. Ca de exemplu, în august 2011 a avut 201,78 de lei, în august 2012 – 409,39 de lei, iar în august 2013 – 426,17 lei. Nu trebuie să fii expert contabil să realizezi că la un consum paușal de 6,6 metri de apă rece și 6 metri de apă caldă nu poți ajunge bun de plată cu aceste sume, decât dacă administratorul face speculă cu apa, vânzând-o la un preț cu totul ieșit din comun.

Nici în acest proces, Maria Totir nu a avut calitate procesuală, judecându-se la vrăjeală Asociația lui Paraschiv cu Primăria. Fiica pensionarei s-a angajat în Cipru, ca să o ajute cu plata restanțelor. În anul 2015, pe când procesul acesta se afla pe final, pensionara a plătit o dată 7.500 de lei, pe 16 iulie, și încă o dată 9.000 de lei, pe 31 august. Însă datoriile au continuat să crească. Într-un alt proces deschis de Maria Totir împotriva Asociației, aceasta a cerut asigurarea dovezilor, în speță tabelele de plată și facturile de utilități, ca să poată calcula în clar jaful Administrației. Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Maria Totir este pensionară și are venituri de 520 de lei pe lună. Ea a beneficiat de ajutor de încălzire din partea Primăriei, însă, așa cum se vede din documente, acest fapt nu a ajutat-o foarte mult, fiindu-i impuse sume imense la întreținere de către administratorul Bogdan Paraschiv.

Evacuarea. Pisica a rămas sechestrată

Într-un final, RAEDPP Constanța a deschis un proces de evacuare împotriva chiriașei, arătând că ar fi notificat-o cu privire la faptul că nu dorește să-i mai prelungească închirierea, cu patru zile înainte de a intra în vigoare o hotărâre de guvern care dispunea, imperativ, prelungirea de drept a tuturor contractelor de închiriere din România, pentru încă cinci ani. Așa cum s-a demonstrat în instanță, prin verificarea de scripte, dovada de comunicare a notificării nu era semnată de Maria Totir, ci de o altă persoană. În ciuda acestei dovezi depline, instanța a aprobat evacuarea chiriașei din casa în care aceasta locuia de peste 45 de ani. În timp ce susținea în proces că Maria Totir nu mai are contract, regia i-a eliberat pensionarei o adeverință, potrivit căreia ar fi beneficiat de prelungirea de drept a închirierii. Ulterior, regia n-a mai recunoscut propriul înscris și a întreprins demersuri de executare silită. În octombrie 2017, un executor judecătoresc a pus în aplicarea sentința de evacuare. Pisica Mariei Totir, Suzy, a rămas sechestrată în casă preț de opt zile, fiind eliberată abia după ce publicația noastră a semnalat cazul.

Primăria nu mișcă un deget

Maria Totir a plecat din casa în care locuise 45 de ani. În schimb, vecinii ei au rămas în grija lui Bogdan Paraschiv, care le vinde apa la suprapreț, ca să aibă motivul formal să-i scoată datori, să-i târâie în procese și, de ce nu, să-i lase și pe ei, într-o bună zi, pe drumuri. În tot acest timp, departamentul de coordonare a asociațiilor de proprietari din Primăria Constanța nu mișcă un deget. Dar pe acești oameni simpli cine îi apără?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.