Connect with us

Opinie

Boboteaza – Vederea lui Dumnezeu sau Epifania

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Featured Image

“A-L vedea pe Dumnezeu și să trăiești, ne spune Scriptura, că este cu neputință omului”. Dar cum totuși, azi, sau de Rusalii, sau de Schimbarea la Față, oamenilor le este permis să Îl vadă? Răspunsul este în Fericiri. Acolo ni se spune: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” Însă ni se arată cu ce vom și vedea – deci nu cu ochii, ci cu inima, și nu orice inimă, ci una curată. Cam greu în lumea noastră încercănată de noroi, chipuri cioplite și închipuiri. Chiar și la Bobotează, dacă am fi fost la Iordan, oare L-am fi văzut? Sau nu am fi înțeles nimic din tabloul minuțios al arătării Celui ce este. Și S-a arătat. Natura toată și-a arătat rostuirea. Iordanul s-a întors, semn că din apă și prin apă vom trăi. Dar doar dintr-o anumită apă vom fi și vii. Dar cine L-a văzut atunci? Doar câțiva erau pregătiți să primească această vedere a Lui. Și dintre ei, câți au mai rămas cu El pe Golgota? A-L vedea, a-L primi și a-L păstra este exercițiul de fiecare zi al vieții.

Ar fi trebuit să ne activăm toți stimulii interiori și exteriori pentru a auzi, a vedea, a simți și a înțelege. Doar așa El S-ar fi comunicat, fiind Comunicantul Însuși. Prin urmare, nu este necesară doar voința Domnului, cât mai degrabă dorința omului. Epifania, arătare, și Epifanis din gr ἐπιφάνής însemna – să vină în vedere! – este practic o invocare, un punct culminant al alergării până la momentul în care Dumnezeu și omul se întâlnesc, se văd reciproc, pentru că până atunci doar omul este văzut de Dumnezeu. El nu se vedea doar în luciul apei ca Fiu, nici ca Duh Sfânt în porumbel, El era acolo întru totul și se putea revela ca stare. Așa cum vibe-ul fiecăruia dintre noi devine contaminant, la fel era și la Iordan. Numai că El, Dumnezeu, se transmite ca stare, ca mod de a fi, în echilibrul treimic oferit încă de la creație prin chipul zidit în om. Cei prezenți au voit să Îl vadă, au trecut prin filtrul rațiunii cunoștințele despre El și au simțit ceea ce transmitea. Practic, prin rațiune, voință și simțire, chipul lui Dumnezeu din om s-a echilibrat în părți egale, și doar așa L-au putut vedea prin înțelegere deplină, prin voință deplină și prin simțire deplină.

Sunt oameni care caută să îl vadă fizic și, în micimea căutării, sfârșesc în devieri făcându-și chip din om. Eu însămi am traversat o experiență prin care apropiați doreau să îmi inoculeze ideea că mă întâlnesc cu dumnezeul pe care ei și-l făcuseră dintr-un părințel bătrânel, cu barbă albă, simpatic de altfel – însă clar, nu Dumnezeu. Prin acest mod deviant de a-l vedea, și-au construit o adevărată teologie plină de erezii. Apoi sunt cei care urmăresc cu tot dinadinsul să Îl simtă, fără să treacă prin rațiune ajungând la stări extatice ce nu au a face cu realitatea vederii Lui, ci doar cu o nălucire fără noimă și fond. Sau cei ce urmăresc o revelație divină, doar prin voință sfârșesc în a-L vedea pe Dumnezeu chiar și în cele mai grosiere și josnice aspecte ale vieții lor.

Prin urmare vederea lui Dumnezeu, la Iordan, sau în viața fiecăruia dintre noi, nu este o vedere cu ochii fizici, ci este o vedere în chipul lăuntric sădit în noi prin creație. Însă din chip am ajuns închipuiri într-o lume tot  mai virusată de virtual și realități raționale fără fond trăitor.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă
Apasă pentru a comenta

Trebuie să te autentifici pentru a scrie un comentariu Login

Lasă un răspuns

Opinie

Voi ce faceți anul acesta de Blackout?

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Featured Image

Ocupați cu discuții privind recursul compensatoriu, grațieri și amnistii, Brexit sau victoria de ieri a Simonei Halep de la Australian Open (Felicitări!), puțini observă situația în care se află Sistemul Energetic Național.

În timp ce scriu aceste rânduri, situația se prezintă în felul următor: consumul este de 8430 MW, iar producția este de aprox. 6810 MW. Diferența dintre consum și producție, de aproximativ 1600 MW, provine din import. Observăm cum s-a spulberat mitul “România, furnizor regional de securitate energetică”, așa cum era menționat în capitolul “Obiective Strategice Fundamentale” al Strategiei Energetice.

Lipsa de viziune a actualului ministru al Energiei reiese din strategia elaborată de acesta. În planul de investiții în noi capacități de producere a energiei se prevede construirea unui grup de 400 MW la Turceni. Ce să ardeți în acest nou grup, domnule ministru? Pe care cărbune îl vom arde acolo, când astăzi, tocmai din lipsa cărbunelui s-a închis un grup de 330 MW la Rovinari?

Bineînțeles, vina nu este numai a actualului ministru. Vinovați de această situație sunt toți miniștrii care au condus acest minister din 2012 până astăzi. Mă refer la anul 2012 ca la un moment T0, pentru că acela a fost anul în care am văzut cea mai rapidă diversificare a surselor de producție a energiei electrice la noi în țară.

Dacă tranziția sistemului energetic național către un sistem modern, echilibrat, care să asigure vârfurile de consum fără probleme și la costuri decente, un sistem bazat pe mai mult gaz și regenerabil, și mai puțin cărbune, dacă această tranziție începea de acum 5 ani, astăzi nu am fi fost atât de dependenți de CE Oltenia, iar problemele lor interne nu ar fi afectat atât de grav siguranța SEN. Dar cei care au condus ministerul Energiei au tratat cu superficialitate problemele cu care se confruntă CE Oltenia și, în loc să restructureze compania, să retehnologizeze grupurile de producție și să eficientizeze atât activitatea de producere a energiei electrice, cât și cea de minerit, au acordat ajutoare de stat, au scutit de achiziționarea de certificate de CO2 și, mai nou, și de certificate verzi.

Trebuie să nu trecem cu vederea solicitarea de dividende suplimentare de către ministerul Energiei, în calitate de acționar majoritar, companiilor din sectorul energetic, fapt ce a condus la o reducere a investițiilor acestor companii în retehnologizare și trebuie să ținem cont și de noul impozit de 2% din cifra de afaceri care va afecta și mai mult bugetele de investiții și fondul de salarii al acestor companii, punându-le în pericol activitatea comercială.

Ieri, ministrul Energiei, Anton Anton, spunea că noul impozit de 2% afectează grav activitatea producătorilor de energie electrică. Când a semnat acest OUG, oare nu a intuit acest lucru?

Toate aceste “ingrediente” se pare că formează, în aceste zile, rețeta perfectă pentru un Blackout al sistemului energetic.

Așa că uitați, vă rog frumos, de Black Friday, pentru că anul acesta suntem foarte aproape de Blackout, iar consecințele unui Blackout sunt dezastruoase.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Discursul lui Donald Tusk: Ich bin ein Rumäener!

Vlatko Dibrean Dimov

Publicat

la data de

Featured Image

Am așteptat să se liniștească valul de aprecieri ale discursului ținut de președintele Consiliului European, Donald Tusk, la București, cu ocazia preluării de către România a președinției Consiliului UE.

Este de apreciat atunci când un oficial european vine și vorbește frumos, folosind un limbaj diplomatic, dar în esență își maschează adevăratele intenții, prin cuvinte bine alese. Într-o țară care colcăie de corupție, de la funcționarul unei primării mărginașe până la Guvern, într-o țară în care DNA-ul a încercat să se lupte cu răul, a preluat răutatea în interior – cum s-ar spune, violatorul a ajuns victimă- singurele domenii care par emblematice sunt cultura și sportul. Este clar că Donald Tusk a mizat puternic pe această linie de comunicare, astfel încât să evite subiectele care ar fi putut produce efecte de inflamare în mass media. A reușit, prin mângâiere ușoară și laude aduse rudei sărace, să câștige aplauzele și zâmbetele celor din sală, precum și aprecierea românilor.

Într-adevăr, atunci când ești musafir și vrei să dai dovadă de bună creștere, este normal să folosești cuvinte din care să reiasă aprecierea gazdei. Donald Tusk a reușit, la Ateneul român, să fascineze prin discursul său, care se încadrează perfect în ceea ce înseamnă construcția europeană și fixarea modelelor de succes în mentalitatea colectivă.  Ceea ce este, într-adevăr, de apeciat este efortul de a susține un discurs în limba română. Un grande Bravo din acest punct de vedere!

Discursul său a fost, practic, o adunare de metafore încropite într-un text politically correct. Cum s-ar spune popular: “Spune oamenilor ce vor să audă”. Metafore cu încărcătură emblematică, un șablon despre secvențe, oameni de succes și momente extraordinare devenite simboluri reprezentative ale României. Este bine știut faptul că în lume, când se vorbește despre România, se face asocierea- un clișeu deja- cu povestea mitică și romanțată despre Dracula sau cu personalități precum Ceaușescu, Comăneci și Hagi, iar mai nou, adaptat zilelor noastre, Halep. Într-un fel, prin această repetare excesivă, s-a ajuns la reprezentări și clișee uzate care banalizează adevărul. Iar România este mai mult de atât.

Desigur, am remarcat faptul că nu a pomenit nimic de geopolitică, economie, energie, justiție, stat de drept, bunăstare sau migrație. Subiecte destul de importante la frontiera de Est a Uninunii Europene. De altfel, respectarea regulilor, atașamentul față de principii, provocările viitorului, apărarea valorilor sunt idei, expresii standard, adesea întâlnite în discursul oficialităților europene care încearcă să sfințească locul și să fie pe placul gazdelor.

Într-o țară care este puternic divizată, aflată la marginea Europei și care încearcă să construiască o democrație după modelul occidental, clasa politică se află adesea prinsă în capriciile puterii formate în perioada tranziției speculative, iar Donald Tusk cunoaște aceste realități, pentru că provine dintr-o țară cu un trecut asemănător.

Discursul lui Donald Tusk îmi amintește de faimosul discurs a lui John F. Kennedy din Berlinul de Vest, din anul 1963, care a rămas în istorie datorită celebrei propoziții: ”Ich bin ein Berliner!” Kennedy nu a mai apucat să vadă cu ochii săi că gândurile sale au prins viața și s-au adeverit peste timp. Rămâne să vedem dacă provocările viitorului, prin metaforele din discursul lui Tusk despre energia melodiei românești sau despre zidurile transformate în oglinzi și ferestre, se vor concretiza în apărarea valorilor europene.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

În prima zi a Anului Nou, am fost pacientă a UPU Constanța! Iată cum a fost…

Maria Ionescu

Publicat

la data de

Scris de

Featured Image

Anul Nou este, sau ar trebui să fie, pentru noi toți un prilej de bucurie, de distracție, poate de făcut bilanțuri și de petrecut timpul împreună cu prietenii și/sau cu familia, la munte, la mare, acasă, la restaurante, la baruri sau fiecare unde a găsit de cuviință să petreacă.

Din păcate, însă, lucrurile nu stau pentru toată lumea la fel. Unii oameni lucrează în schimburi și chiar nu contează în ce zi le pică tura de lucru. Deci ei erau pe baricade. Alții, cei care au grijă de sănătatea noastră atunci când noi nu ne mai putem descurca zilnic cu problemele, respectiv angajații Serviciului de Ambulanță și cei ai Unității de Primiri Urgențe Constanța lucrează. Nici pentru ei nu contează ce zi este…

Unii constănțeni sunt internați în spital și nu au voie să plece acasă nici de sărbători, alții au parte de diferite crize și sunt nevoiți să ajungă la UPU fie în noaptea de Revelion, fie în prima zi a anului nou.

Din această ultimă categorie am făcut și eu parte. Nu este cazul să vă povestesc de ce anume am ajuns la urgență, dar nicidecum pentru că aș fi mâncat sau băut. Cum starea mea nu era foarte gravă dar necesita un prim ajutor din partea unui specialist, iar în prima zi a anului medicii de familie sunt liberi, am fost nevoită să urc într-un taxi și să ajung rapid la spital. Dar nu conta că am ajuns cu taxiul sau cu o ambulanță:  acest lucru chiar nu avea nici o importanță în momentul în care am intrat la UPU.

Sala de așteptare era plină, toate scaunele erau ocupate și în picioare se mai aflau câțiva însoțitori. Nu foarte mulți, însă… Era aproape ora 14.00… Asistenta mi-a spus că dacă aș fi venit până la ora 10.00, era mult mai liber. Am așteptat cuminte o oră până când am fost chemată la UPU, în fața asistentelor medicale care forfoteau.

Dar am avut la dispoziție suficient de mult timp pentru a privi în toate direcțiile și a constata despre ce bolnavi era vorba. Și spun asta deoarece, de-a lungul anilor, am ajuns la spital ca pacient și de Paște, și de Sf. Maria, așa că presupuneam cam ce lume bolnavă aș putea întâlni. M-am înșelat.

În sala de așteptare erau oameni de toate vârstele, cu diferite probleme medicale. Unii aveau cefalee, alții dureri abdominale sau de altă natură, febră etc. acestea erau considerate cazuri ușoare, pe lângă cele câteva persoane care au ajuns pe targă, în decurs de o oră.

Un singur bărbat aflat sub influența băuturilor alcoolice am văzut, dar acesta fusese adus la spital de către o ambulanță și era însoțit de doi polițiști. Nici nu mai conta ce făcuse, dat fiind faptul că era extrem de beat, cu chef de scandal și cu ochii umflați, pe care nu îi putea deschide și cu care nu vedea, cel puțin așa susținea el. Se pare că a fost o perioadă fără accidente rutiere…

O singură țigancă cu fuste lungi am văzut, care îl însoțea pe soțul ei…

În sala de așteptare erau oameni foarte bine îmbrăcați, ca în prima zi a Anului Nou – toți erau suferinzi, însă nimeni nu se plângea că vrea să intre neapărat la medic. Știa fiecare că suntem acolo cu toții pentru a fi văzuți de către un specialist.

După o oră de așteptare, am fost chemată în sala de tratament pe care presupun că o știți cu toții. Acolo erau câteva asistente medicale care se ocupau de pacienți. Imediat mi-a fost luată tensiunea, mi-a fost luat sânge, făcut EKG-ul etc., tot ceea ce se putea face la urgență.

Dar și acolo s-a aglomerat în scurt timp, iar în timp ce mi se făcea perfuzia, am împărțit patul cu alte două persoane… Dar nu conta nici asta. În schimb, au apărut mai multe tărgi, cu oameni în stare mai gravă decât erau cei din interior. Ce pățiseră aceștia este o necunoscută pentru mine.

Cert este că, și dacă nu ești în stare foarte gravă, durează cel puțin două ore până când îți ies rezultatele și știi dacă vei fi internat în spital sau îți poți cumpăra niște medicamente și să te tratezi acasă. Iar cu perioada de așteptare în sala de așteptare, care poate fi de una sau mai multe ore (alte dăți am stat și două sau mai multe ore) și cu orele petrecute în sala de tratament poti aștepta 4-5-6 ore.

Ca să nu mai zic că prietena mea, care suferă de o boală mult mai gravă decât ce am avut eu, a ajuns la urgență pe la ora 10.00 și a fost internată în spital aproape de miezul nopții.

Vă spun asta pentru că știu foarte mulți oameni care ponegresc activitatea cadrelor medicale de la UPU, fără a cunoaște ce anume se întâmplă acolo și cât durează toate investigațiile medicale pe care le fac pacienților, în funcție de starea lor medicală.

De pe data de 31 ianuarie și până  în această dimineață, la ora 5.00, au apelat la Serviciul de Ambulanță 667 de persoane. Și au fost mulți și aceia care au ajuns la spital cu mașinile personale sau cu taximetrul….

Multă sănătate, tuturor!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: