Connect with us

Opinie

În prima zi a Anului Nou, am fost pacientă a UPU Constanța! Iată cum a fost…

Maria Ionescu

Publicat

la

Anul Nou este, sau ar trebui să fie, pentru noi toți un prilej de bucurie, de distracție, poate de făcut bilanțuri și de petrecut timpul împreună cu prietenii și/sau cu familia, la munte, la mare, acasă, la restaurante, la baruri sau fiecare unde a găsit de cuviință să petreacă.

Din păcate, însă, lucrurile nu stau pentru toată lumea la fel. Unii oameni lucrează în schimburi și chiar nu contează în ce zi le pică tura de lucru. Deci ei erau pe baricade. Alții, cei care au grijă de sănătatea noastră atunci când noi nu ne mai putem descurca zilnic cu problemele, respectiv angajații Serviciului de Ambulanță și cei ai Unității de Primiri Urgențe Constanța lucrează. Nici pentru ei nu contează ce zi este…

Unii constănțeni sunt internați în spital și nu au voie să plece acasă nici de sărbători, alții au parte de diferite crize și sunt nevoiți să ajungă la UPU fie în noaptea de Revelion, fie în prima zi a anului nou.

Din această ultimă categorie am făcut și eu parte. Nu este cazul să vă povestesc de ce anume am ajuns la urgență, dar nicidecum pentru că aș fi mâncat sau băut. Cum starea mea nu era foarte gravă dar necesita un prim ajutor din partea unui specialist, iar în prima zi a anului medicii de familie sunt liberi, am fost nevoită să urc într-un taxi și să ajung rapid la spital. Dar nu conta că am ajuns cu taxiul sau cu o ambulanță:  acest lucru chiar nu avea nici o importanță în momentul în care am intrat la UPU.

Sala de așteptare era plină, toate scaunele erau ocupate și în picioare se mai aflau câțiva însoțitori. Nu foarte mulți, însă… Era aproape ora 14.00… Asistenta mi-a spus că dacă aș fi venit până la ora 10.00, era mult mai liber. Am așteptat cuminte o oră până când am fost chemată la UPU, în fața asistentelor medicale care forfoteau.

Dar am avut la dispoziție suficient de mult timp pentru a privi în toate direcțiile și a constata despre ce bolnavi era vorba. Și spun asta deoarece, de-a lungul anilor, am ajuns la spital ca pacient și de Paște, și de Sf. Maria, așa că presupuneam cam ce lume bolnavă aș putea întâlni. M-am înșelat.

În sala de așteptare erau oameni de toate vârstele, cu diferite probleme medicale. Unii aveau cefalee, alții dureri abdominale sau de altă natură, febră etc. acestea erau considerate cazuri ușoare, pe lângă cele câteva persoane care au ajuns pe targă, în decurs de o oră.

Un singur bărbat aflat sub influența băuturilor alcoolice am văzut, dar acesta fusese adus la spital de către o ambulanță și era însoțit de doi polițiști. Nici nu mai conta ce făcuse, dat fiind faptul că era extrem de beat, cu chef de scandal și cu ochii umflați, pe care nu îi putea deschide și cu care nu vedea, cel puțin așa susținea el. Se pare că a fost o perioadă fără accidente rutiere…

O singură țigancă cu fuste lungi am văzut, care îl însoțea pe soțul ei…

În sala de așteptare erau oameni foarte bine îmbrăcați, ca în prima zi a Anului Nou – toți erau suferinzi, însă nimeni nu se plângea că vrea să intre neapărat la medic. Știa fiecare că suntem acolo cu toții pentru a fi văzuți de către un specialist.

După o oră de așteptare, am fost chemată în sala de tratament pe care presupun că o știți cu toții. Acolo erau câteva asistente medicale care se ocupau de pacienți. Imediat mi-a fost luată tensiunea, mi-a fost luat sânge, făcut EKG-ul etc., tot ceea ce se putea face la urgență.

Dar și acolo s-a aglomerat în scurt timp, iar în timp ce mi se făcea perfuzia, am împărțit patul cu alte două persoane… Dar nu conta nici asta. În schimb, au apărut mai multe tărgi, cu oameni în stare mai gravă decât erau cei din interior. Ce pățiseră aceștia este o necunoscută pentru mine.

Cert este că, și dacă nu ești în stare foarte gravă, durează cel puțin două ore până când îți ies rezultatele și știi dacă vei fi internat în spital sau îți poți cumpăra niște medicamente și să te tratezi acasă. Iar cu perioada de așteptare în sala de așteptare, care poate fi de una sau mai multe ore (alte dăți am stat și două sau mai multe ore) și cu orele petrecute în sala de tratament poti aștepta 4-5-6 ore.

Ca să nu mai zic că prietena mea, care suferă de o boală mult mai gravă decât ce am avut eu, a ajuns la urgență pe la ora 10.00 și a fost internată în spital aproape de miezul nopții.

Vă spun asta pentru că știu foarte mulți oameni care ponegresc activitatea cadrelor medicale de la UPU, fără a cunoaște ce anume se întâmplă acolo și cât durează toate investigațiile medicale pe care le fac pacienților, în funcție de starea lor medicală.

De pe data de 31 ianuarie și până  în această dimineață, la ora 5.00, au apelat la Serviciul de Ambulanță 667 de persoane. Și au fost mulți și aceia care au ajuns la spital cu mașinile personale sau cu taximetrul….

Multă sănătate, tuturor!

Comments

comments

Opinie

Românii, între demistificare politică și misticismul Cuvioasei Paraschiva

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Din nou toamnă – parcă ieri eram în frământata luptă a afirmării laturii conservatoare a românilor prin votul pentru familia creștină. A trecut un an, dar suntem în același punct sau poate cu o scară mai jos în definirea identității. Vă veți întreba ce identitate, când ea de decenii sau poate secole pare a nu se mai regăsi în conștiința românilor. Iorga spunea că ne-am născut creștini și români deodată, iar dacă e să facem un studiu imagologic multe dintre atributele neamului par a pieri: harnici, ospitalieri, dârzi, iubitori de neam și țară. În locul lor apar cu totul alte caracteristici: hoți, proxeneți, prostituate. În ultimi ani sportivii noștri ne mai ridică din vălul umilinței cu care am fost acoperiți. Aceeași umilință cu care se merge în Parlamentul European cu temele făcute în ce privește educația de gen, în ciuda faptului că ni se calcă în picioare demnitatea prin însuși elementul esențial al unui neam – familia, care iată, la un an de când a fost adusă în discuție, nu a fost definită bio-social, iar românii au fost dezinformați sau informați parțial în privința riscului alinieriilor sau mai bine zis alienărilor noastre la standarde. Nu spun standarde europene, pentru că eu încă sper ca Europa să își modereze și moduleze progresul încadrat în criterii, poftim, nu creștine, dar măcar kantiene în sensul legii morale.

E toamnă și România este din nou în febra unei aparente implicări sociale, așa cum părea a fi și la Referendumul pentru familie. Am urmărit ca un meci moțiunea de cenzură – Guvernul a picat, iar acum ne aflăm în plină criză politică. Discursurile premergătoare votului pot face lesne obiectul unui rezumat al istoriei postdecembriste. Acuzele reciproce de furt, de incapacitate de reconstrucție, de corupție, de supunere a Justiției au dovedit că trăim într-o țară condusă de oameni pe care doar culoarea politică îi diferențiază, nimic altceva, fiind incapabili să devină verticali și să își afirme în fața Europei, prin poziția privilegiată, identitatea neamului. În fiecare an se pierde în neant parte din demnitatea aflată la temelia noastră și, odată ce temelia e distrusă, întreg edificiul se va prăbuși.

Ne-a rămas spiritualitatea și din ea se poate reconstrui tot ce am pierdut. În toate comunitățile românești din jurul bisericilor diasporei am avut sentimentul că mă aflu între semințele ce vor rodi înmiit, chiar dacă au căzut între spinii străinătății. Cu atât mai mult, iată, zilele acestea suntem martorii unei Românii ai căror locuitori au intrat din nou sub cupola protectoare a Cuvioasei Paraschiva, în ciuda ultimilor ani în care am fost blamați că trăim ca în Evul Mediu. Ok, retrograzi, retrograzi, dar, de la an la an, numărul pelerinilor crește, în ciuda deselor bășcălii mass-media la care e supus pelerinul și Biserica. Oare de ce în loc să se destabilizeze, cultul ei crește? Cuvioasa Paraschiva dă o altă perspectivă, una de care politicul nu este conștient și care scapă din vedere multora. Este perspectiva identității în veșnicie, pe când politicul ne arată ceea ce am văzut în parlament – o clasă politică incapabilă de principii identitare, indiferent de apartenență, fapt ce o face vremelnică și incapabilă de relevanță istorică. O vrajbă ce dispare acolo, în preajma Cuvioasei unde sunt și PSD-iști și liberali și PMP-iști sau USR-iști. Bine ar fi să plece de acolo cu o hartă mentală nouă. Să poată afirma cu tărie în fața oficalilor UE că România s-a născut creștină și să apere ce are în structura sa intimă. Biserica e ultimul bastion care, odată prăbușit se va prăbuși toată construcția bunilor și străbunilor noștri.

Cuvioasa Paraschiva nu promite nimic, nu își face campanie și nici nu oferă mici și bere. Stă tăcută, într-o neclintită așezare în raclă. Ce face totuși ea de adună sute de mii de români la un loc? În nemișcarea ei, mișcă suflete – în răceala ei, încălzește inimi – în tăcerea ei vorbește fiecăruia pe limba lui. Fără facebook și rețele sociale are sute de milioane de următori, nu urmăritori care să o pândească, ci următori în a privi în aceeași direcție – Cerul. Cei de acolo, de lângă raclă, cei de departe, care sunt cu sufletul la Iași, sunt românii care au în ADN-ul lor creștinismul ca izvor de înviere după fiecare etapă în care neamul i-a fost răstignit de proprii fii servitori ai altor neamuri turci, austro-ungari, bulgari, ruși și iată, mai nou de fiii fără identitate ai Noii Lumi. Un neam aflat acum pe drumul Golgotei, în care Statul nu mai are nicio credibilitate, Justiția este instituție de revanșă politică, Armata exista doar scriptic, iar Biserica, în ciuda denigrării constante, pare a fi ultimul bastion românesc.

Ce ne rămâne? Nădejdea Învierii izvorâtă din creștinimul aflat structural în conștiința românească.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Cum a fentat Făgădău proiectul ”Parcarea”

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Să vă aduc aminte. Acum aproape un an  insistam asupra reducerii amenzilor pentru parcări, precum și asupra schimbării orelor de tarifare. Ca să fie demersul complet, am realizat și un proiect de hotărâre pe care colegii mei l-au depus la Primăria Constanța. De atunci și până acum, acel proiect a stat uitat prin sertarele primăriei, lucru care s-a întâmplat în mod regulat în mandatul lui Decebal Făgădău, multe proiecte depuse de consilierii #PNL fiind uitate prin sertare.

Proiectul prezentat de mine în cadrul unei conferințe de presă și “uitat” de dl. primar,  dacă ar fi fost pus în practica de anul trecut, de cand eu l-am supus atenției publice, ar fi rezolvat problema lipsei unei alternative la plata prin sms a tarifului de parcare, iar locuitorii din zonele afectate de noul regulament ar fi putut sa își parcheze mașinile fără să fi fost nevoiți să plătească parcarea după ora 18:00.

Citiți și:

Un consilier județean PNL face ordine în regulamentul parcărilor prin SMS din municipiul Constanța

Însă, asemenea pompierului piroman, dl. primar nu a pus pe ordinea de zi proiectul de hotarare propus de mine, numai pentru a veni ziua în care să se laude că EL a micșorat orarul de tarifare al parcărilor, în favoarea constănțenilor.

Vedeți dumneavoastră, eu am plătit parcarea, un an de zile și după ora 17:00. La fel ați făcut și dumneavoastră, alimentând astfel bugetul orașului nostru. Sunt tare curios, care sunt sumele de bani colectate la buget și ce s-a făcut cu acești bani.

În proiectul pe care l-am depus, sugeram și plata alternativă a parcării, nu doar prin sms, ci și prin instalarea de parcometre. Tot o modalitate de bun simț și de a înlesni plata celor care utilizează parcările administrate de către primăria Constanța. Inițial, răspunsul primarului a fost: “cine nu are mobil, să parcheze în alta parte”.

În concluzie, anul viitor vor fi alegeri, așa că nu ar fi exclus să vedem cum se taie o panglică la inaugurarea parcometrelor în oraș.

Citiți și:

Liberalul Niculescu, lecție de administrație pentru Făgădău: “Rotunjește bugetul prin amendarea excesivă a constănțenilor”

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Ce rămâne în urma lui Anton Anton la Ministerul Energiei

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

La Ministerul Energiei s-a stins lumina în urma ministrului Anton Anton. La figurat. La propriu lumina încă nu s-a stins, dar la prețurile la care se tranzacționează energia electrică pe piața PZU, nu știu cine își mai permite să țină lumina aprinsă.

În urma dlui Anton rămâne o nouă strategie energetică, un document care nu are nici măcar tangențial vreo legătură cu trendul dezvoltării sustenabile a sectorului energetic din țările occidentale, acest document propunând în mare parte doar soluții depășite din toate punctele de vedere.

Mai rămânem cu o OUG 114 mega controversată, OUG la care ministrul Anton nu a avut nicio reacție cu toate că sectorul energetic a fost puternic afectat și companii din subordinea M.E. au înregistrat deprecieri considerabile pe piețele de capital din cauza prevederilor acestui OUG.

În urma strategiei aplicate și a viziunii dlui ministru, la plecarea domniei sale din minister prețul energiei electrice trece de 600 de lei per MWh în vârf, importurile sunt de peste 1200 de MW pe unele intervale orare, iar importurile de gaze naturale au crescut cu aproximativ 70%. Putem să ne luăm adio de la mitul securității energetice a țării noastre, in aceste condiții.

În ceea ce privește viziunea dlui Anton referitor la gazele din Marea Neagră, acesta nici măcar nu a tresărit atunci când modificările legii off shore făcute în comisia dlui Iulian Iancu au îndepărtat principalii investitori, punând în pericol exploatarea zăcămintelor de gaz natural.

Mă întreb dacă la plecarea din minister s-a întâlnit cu investitorii chinezi interesați de construirea reactoarelor 3-4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, așa cum declara nonșalant la preluarea mandatului. Sau poate a coborât pe scări dl. ministru și astfel a evitat întâlnirea cu aceștia.

În concluzie, un mandat slab și o strategie care ne-a arătat lipsa de viziune a dlui ministru Anton Anton.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: