Connect with us

Opinie

În prima zi a Anului Nou, am fost pacientă a UPU Constanța! Iată cum a fost…

Maria Ionescu

Publicat

la data de

Anul Nou este, sau ar trebui să fie, pentru noi toți un prilej de bucurie, de distracție, poate de făcut bilanțuri și de petrecut timpul împreună cu prietenii și/sau cu familia, la munte, la mare, acasă, la restaurante, la baruri sau fiecare unde a găsit de cuviință să petreacă.

Din păcate, însă, lucrurile nu stau pentru toată lumea la fel. Unii oameni lucrează în schimburi și chiar nu contează în ce zi le pică tura de lucru. Deci ei erau pe baricade. Alții, cei care au grijă de sănătatea noastră atunci când noi nu ne mai putem descurca zilnic cu problemele, respectiv angajații Serviciului de Ambulanță și cei ai Unității de Primiri Urgențe Constanța lucrează. Nici pentru ei nu contează ce zi este…

Unii constănțeni sunt internați în spital și nu au voie să plece acasă nici de sărbători, alții au parte de diferite crize și sunt nevoiți să ajungă la UPU fie în noaptea de Revelion, fie în prima zi a anului nou.

Din această ultimă categorie am făcut și eu parte. Nu este cazul să vă povestesc de ce anume am ajuns la urgență, dar nicidecum pentru că aș fi mâncat sau băut. Cum starea mea nu era foarte gravă dar necesita un prim ajutor din partea unui specialist, iar în prima zi a anului medicii de familie sunt liberi, am fost nevoită să urc într-un taxi și să ajung rapid la spital. Dar nu conta că am ajuns cu taxiul sau cu o ambulanță:  acest lucru chiar nu avea nici o importanță în momentul în care am intrat la UPU.

Sala de așteptare era plină, toate scaunele erau ocupate și în picioare se mai aflau câțiva însoțitori. Nu foarte mulți, însă… Era aproape ora 14.00… Asistenta mi-a spus că dacă aș fi venit până la ora 10.00, era mult mai liber. Am așteptat cuminte o oră până când am fost chemată la UPU, în fața asistentelor medicale care forfoteau.

Dar am avut la dispoziție suficient de mult timp pentru a privi în toate direcțiile și a constata despre ce bolnavi era vorba. Și spun asta deoarece, de-a lungul anilor, am ajuns la spital ca pacient și de Paște, și de Sf. Maria, așa că presupuneam cam ce lume bolnavă aș putea întâlni. M-am înșelat.

În sala de așteptare erau oameni de toate vârstele, cu diferite probleme medicale. Unii aveau cefalee, alții dureri abdominale sau de altă natură, febră etc. acestea erau considerate cazuri ușoare, pe lângă cele câteva persoane care au ajuns pe targă, în decurs de o oră.

Un singur bărbat aflat sub influența băuturilor alcoolice am văzut, dar acesta fusese adus la spital de către o ambulanță și era însoțit de doi polițiști. Nici nu mai conta ce făcuse, dat fiind faptul că era extrem de beat, cu chef de scandal și cu ochii umflați, pe care nu îi putea deschide și cu care nu vedea, cel puțin așa susținea el. Se pare că a fost o perioadă fără accidente rutiere…

O singură țigancă cu fuste lungi am văzut, care îl însoțea pe soțul ei…

În sala de așteptare erau oameni foarte bine îmbrăcați, ca în prima zi a Anului Nou – toți erau suferinzi, însă nimeni nu se plângea că vrea să intre neapărat la medic. Știa fiecare că suntem acolo cu toții pentru a fi văzuți de către un specialist.

După o oră de așteptare, am fost chemată în sala de tratament pe care presupun că o știți cu toții. Acolo erau câteva asistente medicale care se ocupau de pacienți. Imediat mi-a fost luată tensiunea, mi-a fost luat sânge, făcut EKG-ul etc., tot ceea ce se putea face la urgență.

Dar și acolo s-a aglomerat în scurt timp, iar în timp ce mi se făcea perfuzia, am împărțit patul cu alte două persoane… Dar nu conta nici asta. În schimb, au apărut mai multe tărgi, cu oameni în stare mai gravă decât erau cei din interior. Ce pățiseră aceștia este o necunoscută pentru mine.

Cert este că, și dacă nu ești în stare foarte gravă, durează cel puțin două ore până când îți ies rezultatele și știi dacă vei fi internat în spital sau îți poți cumpăra niște medicamente și să te tratezi acasă. Iar cu perioada de așteptare în sala de așteptare, care poate fi de una sau mai multe ore (alte dăți am stat și două sau mai multe ore) și cu orele petrecute în sala de tratament poti aștepta 4-5-6 ore.

Ca să nu mai zic că prietena mea, care suferă de o boală mult mai gravă decât ce am avut eu, a ajuns la urgență pe la ora 10.00 și a fost internată în spital aproape de miezul nopții.

Vă spun asta pentru că știu foarte mulți oameni care ponegresc activitatea cadrelor medicale de la UPU, fără a cunoaște ce anume se întâmplă acolo și cât durează toate investigațiile medicale pe care le fac pacienților, în funcție de starea lor medicală.

De pe data de 31 ianuarie și până  în această dimineață, la ora 5.00, au apelat la Serviciul de Ambulanță 667 de persoane. Și au fost mulți și aceia care au ajuns la spital cu mașinile personale sau cu taximetrul….

Multă sănătate, tuturor!

Comments

comments

Opinie

Bocitoarele și înghesuiala pentru fotoliul lui Făgădău

Vlatko Dibrean Dimov

Publicat

la data de

Ce bătăi de cap ne-a dat Mark Zuckerberg cu evoluția asta tehnologică, de suntem zilnic conectați la tot felul de realități din toate colțurile lumii! Cum se apropie alegerile, încep să răsară pe la toate colțurile ghioceii care nu anunță primăvara, ci ne spun subtil că sunt interesați să fie reprezentanți ai urbei.
Ne aflăm cu 1 an înaintea alegerilor locale și, prin intermediul rețelor de socializare, putem observa deja prezența unei liste de licitatori pentru scaunul lui Făgădău. Ceea ce doresc să vă împărtășesc este faptul că, dacă nu ar fi existat acest domn, ZEN-ul nostru nu ar mai fi fost perturbat de fake news, de pseudo-politicieni, iar viața nu ne-ar mai fi fost invadată de atâția autoproclamați, specialiști în de toate, pe care sunt invidioase și ghicitoarele.
Trecerea de la primitivism la civilizație a fost intermediată prin cuvântul rostit. Un om înțelept spunea cândva că oamenii au descoperit vorbirea, pentru a nu-și da cu piatra în cap. Am putea interpreta această idee în sensul în care comunicarea este un instrument ce folosește la relaționarea dintre oameni, la transmiterea de idei, informații, sentimente etc. În prezent, acești autoproclamați și căutători de aprecieri publice lasă impresia că încă interpretează comunicarea într-o formă primitivă, înțelegând că cea mai bună formă de a-ți anunța prezența în spațiul public este de a critica, de a folosi cuvintele drept pietre pentru a da în cap.
Este clar faptul că bocitoarele nu aduc mortul înapoi, ci doar ajută sufletul să treacă dincolo de pod. Cu alte cuvinte, pe toți cei care îi duc grija lui Făgădău i-ar ajuta mult mai mult dacă s-ar ocupa măcar de activități minime și proactive, în loc să dea lecții de civism și să se arate preocupați de urbe, în timp ce dorm prin cafenele sau văd Constanța doar din elicopter. Presa face mai mult decât suficiente dezvăluiri despre activitatea primăriei și a primarului.
Adesea îi văd pe acești luptători pentru o cauză dreaptă folosind această tehnică rudimentară de comunicare, aceea de a critica activitatea primarului, sperând să fie remarcați, văzuți, legitimați. Acești oameni nu înțeleg că suntem în anul 2019, iar Decebal Făgădău nu este nici pe departe Radu Mazăre. Mai mult, virilitatea sa politică este asemănătoare cu masculinitatea unui eunuc. Așa că înghesuiala pentru un scaun, prin comunicarea primitivă, nu face altceva decât să îi sporească legitimitatea primarului, prin vocea bocitoarelor.
Ca să termin în această notă creștină, trecerea sufletului în cealaltă lume necesită doar un bănuț. Așa că acești căutători de prestigiu public ar rămâne mult mai bine întipăriți în memoria colectivă și mult mai apreciați de oameni dacă ar dona măcar o parte din bogățiile acumulate de pe aceste meleaguri, în folosul comunității.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Decebal Făgădău, artist în amânări

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Arta de a amâna este politica oficială a primarului Constanței. Câteodată sunt indignat când citesc anumite știri, deși nu mă miră că Decebal Făgădău a patentat amânarea, care a devenit o cutumă pentru Primăria Constanța.
Ultimul subiect legat de amânarea proiectelor, apărut în presă, se referă la locurile de joacă. Din cele 25 de locuri de joacă care ar fi trebuit finalizate până în luna februarie a acestui an, primăria a reușit să atingă recordul de a nu reabilita niciunul. În această situație, mă întreb: În afară de a păzi scaunul, oare ce altceva mai face domnul Decebal Făgădău la Primăria Constanța?
Constănțenii încep să vadă ceea ce este deja evident: singurul rol pe care îl are domnul primar este cel decorativ, căci o întreagă listă de proiecte este blocată, de la Podul de butelii până la spații verzi, grădinițe, parcări, asfaltări, modernizarea piețelor etc. Fără a analiza detaliile contractului legat de locurile de joacă, un fapt este cert: locurile de joacă pentru copii rămân doar o promisiune nerealizată a PSD-iștilor din Constanța.
Aștept ziua în care voi vedea cum primarul Constanței va cere părinților cu copii mici să îl susțină în alegeri.
Iată, a venit primăvara și, în loc să vedem locurile de joacă amenajate și pline de copii, rămân în continuare doar spații de arătat cu degetul, în timp ce scuzele primarului nu mai încălzesc pe nimeni!

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Părintele Constantin Necula: “Politicienii ne mănâncă pe pâine prăjită”

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

„Uitați-vă la politicienii noștri, și nu zic mai mult, ne mănâncă pe pâine prăjită, pentru că le lipsește verticalitatea apropierii de Dumnezeu.”

Astăzi, în toate bisericile ortodoxe Evanghelia zilei a fost dedicată pildei Fiului risipitor, una dintre cele mai pline de conținut  simbolic, rostită de Mântuitorul. Fiecare pasaj se regăsește în conștiința oricărui cititor, de 2000 de ani încoace, acesta fiind încă o dovadă a actualității mesajului hristic.

În acest context, după o descriere a personajelor prezentate în pildă, în cadrul predicii rostite în Catedrala din Sibiu, părintele Necula a arătat că Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit partea de avere, a avut un moment de luciditate oferit de conștiința apartenenței la un tată și la o religie.“E ceea ce nu ne mai ține pe noi astăzi. Când îți pierzi identitatea religioasă mănânci orice. Mai cu seamă pe frații tăi. Uitați-vă la politicienii noștri, și nu zic mai mult, ne mănâncă pe pâine prăjită, pentru că le lipsește verticalitatea apropierii de Dumnezeu.

În contextul apropiatelor alegeri europarlamentare părintele a afirmat că “în curând (candidații n.n.) vor umple iarăși scaunele din față de la Catedrală în preajma alegerilor. Ce cruci or să mai bage ei! O să avem cruci europarlamentare, cruci prezidențiale, municipale și apoi naționale.”

Făcând o trecere în revistă a personajelor prin corespondența lor actuală, părintele l-a asemănat pe tatăl Fiului risipitor cu cei care, în așteptare fiilor plecați în străinătate, trăiesc mâhnirea, revărsată câte o dată și pe Dumnezeu. “Pare un tată liniștit, dar el este un tată supărat. Cei care v-ați rătăcit copiii în orizonturi străine știți cât de grea este așteptarea. În greutatea așteptării, uneori te cam superi pe Dumnezeu”. Se împacă cu El prin junghierea Vițelului cel îngrășat, el  însuși simbol al răscumpărării aduse prin Hristos.

Despre fiul rămas alături de tată, acasă, părintele Necula îl consideră ca fiind asemeni creștinilor care merg la biserică însă sunt lipsiți de dragoste și chiar au o atitudine acră –„oțetit, dom’le”.  El este parte din fiecare dintre noi: “Aici ne depunem candidatura toți. Toți semănăm cu micuța acritură rămasă acasă. (…) El ne arată că, oricât de mult am strânge, oricât de mult am avea, dacă nu ai dragoste, nu ai nimic. (…) 

Uitați-vă la politicieni. Oricât ar fura, tot niște săraci, niște amărâți sunt, niște cârpiți.

Uitați-vă la cei care fură, în general. La cei care pun pe alții să fure, nesăturându-se.”

Tot în asemănarea noastră cu fiul rămas acasă a adus în discuție și depărtarea și lipsa de recunoștință față de părinți. “Noi toți am întors spatele, cândva, în viață, părinților noștri. Cu excepția Mântuitorului care arată tot timpul către Mama Sa, ceilalți arătăm spre noi: nouă ne-a ieșit, noi am făcut facultatea, noi ne-am luat diplomele – NOI. Foarte rar arătăm spre părinți.

În context amplu, pilda citită azi în bisericile ortodoxe este o oglindă a vieții noastre.

 „Observați că, dintr-o dată suntem în fața propriei noastre vieți. Nu avem unde o întoarce. Suntem foarte des în viață fii risipitori”

Pilda Fiului risipitor marchează începutul Triodului, o perioadă de analiză interioară, urmată de o dorință de purificare ce are ca punct culminant împărtășirea în preajma Învierii Mântuitorului. Este o perioadă propice descoperirii sinelui, venirii în fire și reîmbrăcării hainei celei dintâi. O haină a umanului firesc aflat în imediata apropiere a Tatălui,  în sfera  unui ospăț al bucuriei reîntoarcerii și regăsirii fiului pierdut și aflat, mort și înviat, asemeni fiecăruia dintre noi.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: