Connect with us

Opinie

Părintele NECULA: ”Fii-ne Libertate Doamne, nu lăsa România fără colindători”

admin

Publicat

la

Cel mai recent text al părintelui Constantin Necula, publicat astăzi în Tribuna de Sibiu, reprezintă înainte de toate o rugăciune către Dumnezeu, să lase României colindătorii… libertății. Vă invităm la lecturarea acestui text, ca să înțelegeți cum vede părintele Necula semnificația Crăciunului în lumea actuală. Părintele spune că ideologiile de azi, care sunt, în fapt, ereziile de totdeauna reșapate și reîmpachetate modern și modernist, așează solzii lor pe ochii celor care, asemenea magilor, ar trebui să vadă steaua nașterii.

Iată în continuare, integral, textul semnat Constantin Necula:

”Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Se naște în mijlocul nostru. Mereu. An de an. Liturghie după Liturghie. Zi după zi. E memoria permanentă pe care Biserica ne-o propune zi după zi, clipă după clipă. Asemeni unui izvor al cunoașterii imanente, din care se naște mistica rezistenței la rău și orgolii nestăvilite, asceza lucrului bine făcut, rezistența la minciuna ridicată la rang de lege. Pare puțin, veți zice. Iar eu am să vă spun că din această memorie vie ni s-a renăscut libertatea. Încheiem un An Centenar și intrăm în al 30-lea an de Libertate asumată prin efort democratic și prin aliniere la valorile multiple ale unui secularism obiectiv, dese ori deranjant, dar care asigură evadarea din zona de dictatură și idolatrizarea abjectă către care partinicul și manipularea ideologică pote duce.

Suntem liberi doar pentru că Libertatea are ființă adevărul. Iar Adevărul se naște în ieslea de lavă împietrită a Betleemului. Pruncul Betleemului restaurează, în primul rând, accesul nostru la adevăr ca formă de existență a unei Împărății a Adevărului, Împărăția Cerului. Poate pentru unii doar poveste. Pentru creștini adevăr. Vom muri și vom fi liberi- uitatul strigăt de luptă al Revoluției, nu se năștea din dialog politic și nici din cursuri semipreparate în docile alcovuri fals academice. Ci în inima lor, a celor care au răspuns cu viața. A celor care, auzind șuierul glonțului în sufletul lor, au reconsiderat toate prioritățile vieții de până atunci și au ales: mai bine mort și liber decât un zombi al unei libertăți închipuite.

De aici greutatea Crăciunului. Din afundarea prăznuirii sale sub masca propriei noastre măști, din pierderea Copilului Ceresc sub identitățile consumismului și ideologizării sărăciei, sub stupida idee a opoziției între viața de creștin și comportamentul derutant al creștinilor, ei înșiși oameni. Nu. Crăciunul nu-i despre creștini sau necreștini. Nu-i despre răi sau buni. Nu-i despre putere sau opoziție la putere. Ci despre El, Iisus Hristos. Greu identificabil ca Împărat în zloata ce duce spre peștera Betleemului ori în Scuipatul Însângerat de pe Culmea Golgotei. Doar El rămâne egal cu Sine, Hristos Dumnezeu. Constanta ce ține lumea în aria gravitațională a unei omenii veșnice, vindecate de El, azi refractare tocmai la izvorul vindecării Sale de robie, Libertatea întrupată în iubire adevărată.

E greu să vezi. Mai ales când solzii ideologiilor reșapate ale ereziilor de odinioară lovesc în irisul de mag văzător de lumină a Stelei care luminează locul nașterii. Stea nu în cinci colțuri, ci în 14 precum erau neamurile ce leagă Dumnezeirea lui de omenia noastră. Pe care Vodă Nicolae Mavrocordat, la 1717, o fixează, în argint smuls din taina pământului românesc, de marmura ce protejează ieslea din Betleem.

Venit mereu printre străini, Hristos se încăpățânează să ne țină partea, admirând schijele de luminoasă omenie ce țin lumea ridicată spre Altarul cerului. Mereu chemați la Betleem să prăznuim Nașterea Sa, ne încăpățânăm să-i grăbim Golgota. Nu pentru că nu știm. Ci pentru că ne înstrăinăm cu ușurință de ceea ce știm. Și ne dăm nevinovați când se vădește dreptatea Lui, legată dumnezeiește de libertatea noastră.

România a rostit lumii, în ultimii 100 de ani, un singur adevăr: Vom muri și vom fi liberi! Pe haturi de munte, în colțuri uitate de cimitir 364 de zile din 365, în luncile cu fân înflorind sub pământuri, atârnați în cuiele urii de pereții temnițelor comuniste ori în hăurile peste care astăzi se rostogoale o Dunăre ce seacă Dunărea, sub tainica odihnă a crucilor din munți, putrezite de ploaia indiferenței noastre coclite de uitare ne zac ei, colindătorii nepereche, colindând colind de libertate. Adică de Hristos.

Minciunii de acum, rușinii în care suntem târâți cu forța unei dictaturi nemernice nu-i vom putea opune, creștini fiind, decât rezistența prin Înviere. Iar ea se naște în colțul de Răsărit al Betleemului, sub chipul acesta tainic al unui Bebeluș ce ne mântuie, dând ființă libertății noastre, Adevărul. Colindăm Doamne, Colind. Vom muri și vom fi liberi.

Fii-ne Libertate Doamne, nu lăsa România fără colindători. Și de-ar fi să te colindăm de sub pământ, tu vei ști că am refuzat să te înstrăinăm de sufletul nostru. Ești Libertatea din cer împlinită întru ale vieții noastre. Colindăm Doamne, colind…

Sursa textului Tribuna.Ro

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Opinie

Românii, între demistificare politică și misticismul Cuvioasei Paraschiva

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Din nou toamnă – parcă ieri eram în frământata luptă a afirmării laturii conservatoare a românilor prin votul pentru familia creștină. A trecut un an, dar suntem în același punct sau poate cu o scară mai jos în definirea identității. Vă veți întreba ce identitate, când ea de decenii sau poate secole pare a nu se mai regăsi în conștiința românilor. Iorga spunea că ne-am născut creștini și români deodată, iar dacă e să facem un studiu imagologic multe dintre atributele neamului par a pieri: harnici, ospitalieri, dârzi, iubitori de neam și țară. În locul lor apar cu totul alte caracteristici: hoți, proxeneți, prostituate. În ultimi ani sportivii noștri ne mai ridică din vălul umilinței cu care am fost acoperiți. Aceeași umilință cu care se merge în Parlamentul European cu temele făcute în ce privește educația de gen, în ciuda faptului că ni se calcă în picioare demnitatea prin însuși elementul esențial al unui neam – familia, care iată, la un an de când a fost adusă în discuție, nu a fost definită bio-social, iar românii au fost dezinformați sau informați parțial în privința riscului alinieriilor sau mai bine zis alienărilor noastre la standarde. Nu spun standarde europene, pentru că eu încă sper ca Europa să își modereze și moduleze progresul încadrat în criterii, poftim, nu creștine, dar măcar kantiene în sensul legii morale.

E toamnă și România este din nou în febra unei aparente implicări sociale, așa cum părea a fi și la Referendumul pentru familie. Am urmărit ca un meci moțiunea de cenzură – Guvernul a picat, iar acum ne aflăm în plină criză politică. Discursurile premergătoare votului pot face lesne obiectul unui rezumat al istoriei postdecembriste. Acuzele reciproce de furt, de incapacitate de reconstrucție, de corupție, de supunere a Justiției au dovedit că trăim într-o țară condusă de oameni pe care doar culoarea politică îi diferențiază, nimic altceva, fiind incapabili să devină verticali și să își afirme în fața Europei, prin poziția privilegiată, identitatea neamului. În fiecare an se pierde în neant parte din demnitatea aflată la temelia noastră și, odată ce temelia e distrusă, întreg edificiul se va prăbuși.

Ne-a rămas spiritualitatea și din ea se poate reconstrui tot ce am pierdut. În toate comunitățile românești din jurul bisericilor diasporei am avut sentimentul că mă aflu între semințele ce vor rodi înmiit, chiar dacă au căzut între spinii străinătății. Cu atât mai mult, iată, zilele acestea suntem martorii unei Românii ai căror locuitori au intrat din nou sub cupola protectoare a Cuvioasei Paraschiva, în ciuda ultimilor ani în care am fost blamați că trăim ca în Evul Mediu. Ok, retrograzi, retrograzi, dar, de la an la an, numărul pelerinilor crește, în ciuda deselor bășcălii mass-media la care e supus pelerinul și Biserica. Oare de ce în loc să se destabilizeze, cultul ei crește? Cuvioasa Paraschiva dă o altă perspectivă, una de care politicul nu este conștient și care scapă din vedere multora. Este perspectiva identității în veșnicie, pe când politicul ne arată ceea ce am văzut în parlament – o clasă politică incapabilă de principii identitare, indiferent de apartenență, fapt ce o face vremelnică și incapabilă de relevanță istorică. O vrajbă ce dispare acolo, în preajma Cuvioasei unde sunt și PSD-iști și liberali și PMP-iști sau USR-iști. Bine ar fi să plece de acolo cu o hartă mentală nouă. Să poată afirma cu tărie în fața oficalilor UE că România s-a născut creștină și să apere ce are în structura sa intimă. Biserica e ultimul bastion care, odată prăbușit se va prăbuși toată construcția bunilor și străbunilor noștri.

Cuvioasa Paraschiva nu promite nimic, nu își face campanie și nici nu oferă mici și bere. Stă tăcută, într-o neclintită așezare în raclă. Ce face totuși ea de adună sute de mii de români la un loc? În nemișcarea ei, mișcă suflete – în răceala ei, încălzește inimi – în tăcerea ei vorbește fiecăruia pe limba lui. Fără facebook și rețele sociale are sute de milioane de următori, nu urmăritori care să o pândească, ci următori în a privi în aceeași direcție – Cerul. Cei de acolo, de lângă raclă, cei de departe, care sunt cu sufletul la Iași, sunt românii care au în ADN-ul lor creștinismul ca izvor de înviere după fiecare etapă în care neamul i-a fost răstignit de proprii fii servitori ai altor neamuri turci, austro-ungari, bulgari, ruși și iată, mai nou de fiii fără identitate ai Noii Lumi. Un neam aflat acum pe drumul Golgotei, în care Statul nu mai are nicio credibilitate, Justiția este instituție de revanșă politică, Armata exista doar scriptic, iar Biserica, în ciuda denigrării constante, pare a fi ultimul bastion românesc.

Ce ne rămâne? Nădejdea Învierii izvorâtă din creștinimul aflat structural în conștiința românească.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Cum a fentat Făgădău proiectul ”Parcarea”

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Să vă aduc aminte. Acum aproape un an  insistam asupra reducerii amenzilor pentru parcări, precum și asupra schimbării orelor de tarifare. Ca să fie demersul complet, am realizat și un proiect de hotărâre pe care colegii mei l-au depus la Primăria Constanța. De atunci și până acum, acel proiect a stat uitat prin sertarele primăriei, lucru care s-a întâmplat în mod regulat în mandatul lui Decebal Făgădău, multe proiecte depuse de consilierii #PNL fiind uitate prin sertare.

Proiectul prezentat de mine în cadrul unei conferințe de presă și “uitat” de dl. primar,  dacă ar fi fost pus în practica de anul trecut, de cand eu l-am supus atenției publice, ar fi rezolvat problema lipsei unei alternative la plata prin sms a tarifului de parcare, iar locuitorii din zonele afectate de noul regulament ar fi putut sa își parcheze mașinile fără să fi fost nevoiți să plătească parcarea după ora 18:00.

Citiți și:

Un consilier județean PNL face ordine în regulamentul parcărilor prin SMS din municipiul Constanța

Însă, asemenea pompierului piroman, dl. primar nu a pus pe ordinea de zi proiectul de hotarare propus de mine, numai pentru a veni ziua în care să se laude că EL a micșorat orarul de tarifare al parcărilor, în favoarea constănțenilor.

Vedeți dumneavoastră, eu am plătit parcarea, un an de zile și după ora 17:00. La fel ați făcut și dumneavoastră, alimentând astfel bugetul orașului nostru. Sunt tare curios, care sunt sumele de bani colectate la buget și ce s-a făcut cu acești bani.

În proiectul pe care l-am depus, sugeram și plata alternativă a parcării, nu doar prin sms, ci și prin instalarea de parcometre. Tot o modalitate de bun simț și de a înlesni plata celor care utilizează parcările administrate de către primăria Constanța. Inițial, răspunsul primarului a fost: “cine nu are mobil, să parcheze în alta parte”.

În concluzie, anul viitor vor fi alegeri, așa că nu ar fi exclus să vedem cum se taie o panglică la inaugurarea parcometrelor în oraș.

Citiți și:

Liberalul Niculescu, lecție de administrație pentru Făgădău: “Rotunjește bugetul prin amendarea excesivă a constănțenilor”

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Ce rămâne în urma lui Anton Anton la Ministerul Energiei

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

La Ministerul Energiei s-a stins lumina în urma ministrului Anton Anton. La figurat. La propriu lumina încă nu s-a stins, dar la prețurile la care se tranzacționează energia electrică pe piața PZU, nu știu cine își mai permite să țină lumina aprinsă.

În urma dlui Anton rămâne o nouă strategie energetică, un document care nu are nici măcar tangențial vreo legătură cu trendul dezvoltării sustenabile a sectorului energetic din țările occidentale, acest document propunând în mare parte doar soluții depășite din toate punctele de vedere.

Mai rămânem cu o OUG 114 mega controversată, OUG la care ministrul Anton nu a avut nicio reacție cu toate că sectorul energetic a fost puternic afectat și companii din subordinea M.E. au înregistrat deprecieri considerabile pe piețele de capital din cauza prevederilor acestui OUG.

În urma strategiei aplicate și a viziunii dlui ministru, la plecarea domniei sale din minister prețul energiei electrice trece de 600 de lei per MWh în vârf, importurile sunt de peste 1200 de MW pe unele intervale orare, iar importurile de gaze naturale au crescut cu aproximativ 70%. Putem să ne luăm adio de la mitul securității energetice a țării noastre, in aceste condiții.

În ceea ce privește viziunea dlui Anton referitor la gazele din Marea Neagră, acesta nici măcar nu a tresărit atunci când modificările legii off shore făcute în comisia dlui Iulian Iancu au îndepărtat principalii investitori, punând în pericol exploatarea zăcămintelor de gaz natural.

Mă întreb dacă la plecarea din minister s-a întâlnit cu investitorii chinezi interesați de construirea reactoarelor 3-4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, așa cum declara nonșalant la preluarea mandatului. Sau poate a coborât pe scări dl. ministru și astfel a evitat întâlnirea cu aceștia.

În concluzie, un mandat slab și o strategie care ne-a arătat lipsa de viziune a dlui ministru Anton Anton.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: