Connect with us

Opinie

Satul – Crăciunul – Haina și povara sărăciei

Liliana Naclad

Publicat

la

Am mers în caravana, numită  “a bucuriei”, prin care părintele Claudiu Banu a dorit să fie Moș Crăciunul unor familii nevoiașe din satele dobrogene, având drept spiriduși o însemnată parte a constănțenilor. Ca la un  clinchet de clopoțel la debut de colind, la glasul părintelui,  biserica Sfântul Mina a devenit neîncăpătoare. Alimente, haine, jucării – și nu puține. Și așa a început colindul, care încă nu s-a sfârșit.

Și da, este o caravană a bucuriei, de moment, însă am simțit adânc tristețea – a mea și a lor. Chipuri de copii cu ochii în lacrimi de bucurie pentru darurile primite, dar în spatele sclipirilor era bine pitită tristețea. Ei nu au nicio vină că s-au născut acolo, în spații rupte de civilizație departe de a le oferi șanse minime de autodepășire. Într-o casă, doi dintre cei 5 copii au desfăcut nerăbdători cutia de cadouri. Printre altele, erau două cărți și un pachet de cărți de joc. Unul a acaparat ambele cărți, celălalt, a luat pachetul de cărți de joc și l-a pitit sub pernă. Unul a mulțumit, celălalt își păzea pachetul de cărți de joc. Cel ce a ales cărțile a primit în dar și un calculator. Copii crescuți în aceeași familie, dar cu vise diferite. Oare ce îi determină să aibă dorințe atât de antagonice? Ce îi va face să își dorească un trai mai bun? Doar Hristos născut în ieslea Betleemului poate ști. Sfatul oferit de părintele, atât pentru copii, cât și pentru părinți, a fost să nu abandoneze școala și Biserica – singurele coordonate ce mai pot salva satul dobrogean. Au primit alimente, haine și jucării, iar cei mai preocupați de școală au primit și câte un calculator. Le-au primit cu bucurie, dar s-au întors în casele lor de chirpic mirosind a căldură dogorind din sobe rudimentare. Și să își dorească mai mult, nu au de unde. Este un cerc vicios din care au de suferit doar copiii. Părinți neputincioși, sisteme de asistență socială neviabile, școli dărăpănate, biserici triste – doar râsul lor de copii nevinovați îți spune că în acele sate e totuși viață.

Șase copii – o casă de chirpic, un brad împodobit în curte și o coroană de Crăciun pe ușa scorojită

Intrăm, ei ne zâmbesc. Cel mai mic – un bebeluș de maxim 6 luni, apoi încă 5 copii cu vârste între 1 și 7 ani. Părintele se așază și intră în vorbă cu mama. O femeie harnică, ce se vedea preocupată de familia ei. Întreabă de soț, de cum este cu frigul și cum se încălzesc, și, fără să stea pe gânduri, își scoate haina și căciula de blană și i le oferă pentru soțul ei. Ea nu s-a plâns, nu s-a arătat nemulțumitoare cu ce are sau nu, însă mi-a fost foarte clar că gestul părintelui a fost unul venit să le arate că va fi mereu cu ei, chiar și după ce va pleca de acolo. Și așa a fost. Impresionată de gest, fac o postare pe care Antena 1 îmi cere permisiunea să o preia. La nici 3 ore de la acel moment, fratele părintelui l-a sunat și i-a spus că el le va cumpăra casa alăturată ce părea un conac boieresc pe lângă bojdeuca lor. Momentul nu  fost lipsit de piedici, că parcă la orice gest pe care-l fac oamenii cărora le pasă de oameni, primesc și lovituri. Mama celor 6 copii a avut impresia, în primă fază că gestul este umilitor, însă la scurt timp și-a dat seama că totuși este nevoie de tot acest sprijin venit din inimă pentru inimile lor.  Și a acceptat ajutorul.

Umilința sărăciei îi împiedică de multe ori să mai vadă limpede nevoia lor da a avea alături alți oameni. Însă, din nefericire, această mândrie nejustificată îi poate împiedica pe cei mici să-și alunge tristețea cuibărită în spatele sclipirilor bucuriei lor copilărești.

Pe tot parcursul drumului case triste, acoperite de câțiva fulgi de nea. Ici și colo din coșuri – fum, semn că acolo se așteaptă Crăciunul. În acele căsuțe de chirpici, cu ferestre abia ținute în tâmplării de lemn vechi sunt chipuri de copii așteptând la geam sania Moșului care a rămas împotmolită, dar l-a ajutat părintele venind în locul lui. Sunt încă mici și, pentru că nu au cunoscut și alte case, li se pare că firescul este acolo, în casa lor mică și dărăpănată. Și drept, firescul bucuriei Crăciunului poate fi oriunde se naște Hristos în sat sau în oraș, la masă săracă sau bogată, însă pentru nașterea Lui nu e timp de jale, nici de tristețe, este nevoie doar de inimi îmbrăcate în bucurie. El se naște an de an în ieslea inimilor noastre și zâmbește cu fiecare prunc ce primește un dar.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Opinie

Epidemia, dictatura medicală și lingurița pentru împărtășanie

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Gafa de comunicare a BOR este intersecția din care drumurile îi încurcă pe cei căldicei, îi rătăcesc pe cei nestatornici și le luminează și mai bine drumul celor întăriți în credință. Celor sceptici le dă apă la moară, iar pentru progresiști e o adevărată mană cerească.

În 2000 de ani, peste creștini s-au abătut ciuma, lepra, boli ce nu-și găseau leacul. Pentru ei se creau comunități speciale cu bisericuțe și clerici.

Și azi, la Tichilești, biserica pentru bolnavii de lepră îmi este vie în memorie, scăldată în lumina unei vecernii la care am stat alături de ei, de leproși. A doua zi i-am văzut împărtăşindu-se și cu ei, cu leproșii, din același potir și cu aceeași linguriță, pe clerici și pe câțiva oameni sănătoși. Fără teamă.

Azi, dispută. Un comunicat de presă emis neprofesionist aruncă în aer ceea ce Biserica a reușit să păstreze cu sfințenie, chiar și în prigoana comunistă – taina, comunicarea ei ierarhică în spațiu închis, diferit pe alocuri de cel deschis. În vremuri tulburi, te poți împărtăși chiar și din palmă, nu asta contează, ci credința că acolo, în palma ta, e Însuși El.

În temnițele comuniste nu erau vase de cult, în războaie li se picura din vârful degetelor preotului militar Trupul și Sângele Mântuitorului pe buzele agonizatului apărător al patriei.

Azi – mult zgomot. Drept, paradigmele s-au modificat substanțial. Totul a ieșit ca un val din interioritatea în exterioritatea noastră. Inclusiv paradigmele comunicaționale s-au schimbat/dezvoltat cu o rapiditate ce a lăsat în urmă mulți comunicatori, nu doar din Biserică, ci și din sfera politică, ea însăși afectată de prostie și proastă gestionare a informațiilor.

Dacă se comunica intrainstituțional cu acel mesaj din comunicatul de presă, lăsând clericului capacitatea de a aborda subiectiv problema, lucrurile erau altfel.

Ieșind cu un discurs mediatic, cu părere de rău o spun, biroul de presa al Patriarhiei își dovedește incapacitatea de adaptare la noile paradigme comunicaționale.

A evoluat mult, are multe merite față de ce se petrecea acolo în urmă cu 15 ani, însă e imatur, iar această gafă este una ce ar trebui asumată și reformulată de urgență în termeni conciși.

Liliana Naclad este specializată pe comunicare și media cu o teză de doctorat ce abordează discursul religios. Este autoarea colecției “Itinerarii patorale în condeiul presei” și a volumului “Discurusul religios în mass-media”, publicat la Editura Institutului European. Din anul 2005 predă Comunicare audio-vizuală și Imagologie la masteratul de Strategii de Comunicare al Facultății de Teolgie din Constanța.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Românii, între demistificare politică și misticismul Cuvioasei Paraschiva

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Din nou toamnă – parcă ieri eram în frământata luptă a afirmării laturii conservatoare a românilor prin votul pentru familia creștină. A trecut un an, dar suntem în același punct sau poate cu o scară mai jos în definirea identității. Vă veți întreba ce identitate, când ea de decenii sau poate secole pare a nu se mai regăsi în conștiința românilor. Iorga spunea că ne-am născut creștini și români deodată, iar dacă e să facem un studiu imagologic multe dintre atributele neamului par a pieri: harnici, ospitalieri, dârzi, iubitori de neam și țară. În locul lor apar cu totul alte caracteristici: hoți, proxeneți, prostituate. În ultimi ani sportivii noștri ne mai ridică din vălul umilinței cu care am fost acoperiți. Aceeași umilință cu care se merge în Parlamentul European cu temele făcute în ce privește educația de gen, în ciuda faptului că ni se calcă în picioare demnitatea prin însuși elementul esențial al unui neam – familia, care iată, la un an de când a fost adusă în discuție, nu a fost definită bio-social, iar românii au fost dezinformați sau informați parțial în privința riscului alinieriilor sau mai bine zis alienărilor noastre la standarde. Nu spun standarde europene, pentru că eu încă sper ca Europa să își modereze și moduleze progresul încadrat în criterii, poftim, nu creștine, dar măcar kantiene în sensul legii morale.

E toamnă și România este din nou în febra unei aparente implicări sociale, așa cum părea a fi și la Referendumul pentru familie. Am urmărit ca un meci moțiunea de cenzură – Guvernul a picat, iar acum ne aflăm în plină criză politică. Discursurile premergătoare votului pot face lesne obiectul unui rezumat al istoriei postdecembriste. Acuzele reciproce de furt, de incapacitate de reconstrucție, de corupție, de supunere a Justiției au dovedit că trăim într-o țară condusă de oameni pe care doar culoarea politică îi diferențiază, nimic altceva, fiind incapabili să devină verticali și să își afirme în fața Europei, prin poziția privilegiată, identitatea neamului. În fiecare an se pierde în neant parte din demnitatea aflată la temelia noastră și, odată ce temelia e distrusă, întreg edificiul se va prăbuși.

Ne-a rămas spiritualitatea și din ea se poate reconstrui tot ce am pierdut. În toate comunitățile românești din jurul bisericilor diasporei am avut sentimentul că mă aflu între semințele ce vor rodi înmiit, chiar dacă au căzut între spinii străinătății. Cu atât mai mult, iată, zilele acestea suntem martorii unei Românii ai căror locuitori au intrat din nou sub cupola protectoare a Cuvioasei Paraschiva, în ciuda ultimilor ani în care am fost blamați că trăim ca în Evul Mediu. Ok, retrograzi, retrograzi, dar, de la an la an, numărul pelerinilor crește, în ciuda deselor bășcălii mass-media la care e supus pelerinul și Biserica. Oare de ce în loc să se destabilizeze, cultul ei crește? Cuvioasa Paraschiva dă o altă perspectivă, una de care politicul nu este conștient și care scapă din vedere multora. Este perspectiva identității în veșnicie, pe când politicul ne arată ceea ce am văzut în parlament – o clasă politică incapabilă de principii identitare, indiferent de apartenență, fapt ce o face vremelnică și incapabilă de relevanță istorică. O vrajbă ce dispare acolo, în preajma Cuvioasei unde sunt și PSD-iști și liberali și PMP-iști sau USR-iști. Bine ar fi să plece de acolo cu o hartă mentală nouă. Să poată afirma cu tărie în fața oficalilor UE că România s-a născut creștină și să apere ce are în structura sa intimă. Biserica e ultimul bastion care, odată prăbușit se va prăbuși toată construcția bunilor și străbunilor noștri.

Cuvioasa Paraschiva nu promite nimic, nu își face campanie și nici nu oferă mici și bere. Stă tăcută, într-o neclintită așezare în raclă. Ce face totuși ea de adună sute de mii de români la un loc? În nemișcarea ei, mișcă suflete – în răceala ei, încălzește inimi – în tăcerea ei vorbește fiecăruia pe limba lui. Fără facebook și rețele sociale are sute de milioane de următori, nu urmăritori care să o pândească, ci următori în a privi în aceeași direcție – Cerul. Cei de acolo, de lângă raclă, cei de departe, care sunt cu sufletul la Iași, sunt românii care au în ADN-ul lor creștinismul ca izvor de înviere după fiecare etapă în care neamul i-a fost răstignit de proprii fii servitori ai altor neamuri turci, austro-ungari, bulgari, ruși și iată, mai nou de fiii fără identitate ai Noii Lumi. Un neam aflat acum pe drumul Golgotei, în care Statul nu mai are nicio credibilitate, Justiția este instituție de revanșă politică, Armata exista doar scriptic, iar Biserica, în ciuda denigrării constante, pare a fi ultimul bastion românesc.

Ce ne rămâne? Nădejdea Învierii izvorâtă din creștinimul aflat structural în conștiința românească.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Cum a fentat Făgădău proiectul ”Parcarea”

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Să vă aduc aminte. Acum aproape un an  insistam asupra reducerii amenzilor pentru parcări, precum și asupra schimbării orelor de tarifare. Ca să fie demersul complet, am realizat și un proiect de hotărâre pe care colegii mei l-au depus la Primăria Constanța. De atunci și până acum, acel proiect a stat uitat prin sertarele primăriei, lucru care s-a întâmplat în mod regulat în mandatul lui Decebal Făgădău, multe proiecte depuse de consilierii #PNL fiind uitate prin sertare.

Proiectul prezentat de mine în cadrul unei conferințe de presă și “uitat” de dl. primar,  dacă ar fi fost pus în practica de anul trecut, de cand eu l-am supus atenției publice, ar fi rezolvat problema lipsei unei alternative la plata prin sms a tarifului de parcare, iar locuitorii din zonele afectate de noul regulament ar fi putut sa își parcheze mașinile fără să fi fost nevoiți să plătească parcarea după ora 18:00.

Citiți și:

Un consilier județean PNL face ordine în regulamentul parcărilor prin SMS din municipiul Constanța

Însă, asemenea pompierului piroman, dl. primar nu a pus pe ordinea de zi proiectul de hotarare propus de mine, numai pentru a veni ziua în care să se laude că EL a micșorat orarul de tarifare al parcărilor, în favoarea constănțenilor.

Vedeți dumneavoastră, eu am plătit parcarea, un an de zile și după ora 17:00. La fel ați făcut și dumneavoastră, alimentând astfel bugetul orașului nostru. Sunt tare curios, care sunt sumele de bani colectate la buget și ce s-a făcut cu acești bani.

În proiectul pe care l-am depus, sugeram și plata alternativă a parcării, nu doar prin sms, ci și prin instalarea de parcometre. Tot o modalitate de bun simț și de a înlesni plata celor care utilizează parcările administrate de către primăria Constanța. Inițial, răspunsul primarului a fost: “cine nu are mobil, să parcheze în alta parte”.

În concluzie, anul viitor vor fi alegeri, așa că nu ar fi exclus să vedem cum se taie o panglică la inaugurarea parcometrelor în oraș.

Citiți și:

Liberalul Niculescu, lecție de administrație pentru Făgădău: “Rotunjește bugetul prin amendarea excesivă a constănțenilor”

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: