Connect with us

Opinie

IPS Teodosie, așa cum l-am cunoscut – gând la 63 de ani

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Intrarea și viața sa în cetate s-au aflat mereu sub semnul ramurii de salcie: maleabil și iubit, dar rezistent la critici și acuze, îngândurat, dar și extrem de activ, rugător și propovăduitor.

Născut de ziua Sfântului Ierah Spiridon, Arhipiscopul Tomislui împlinește azi 63 de ani. Desigur este zi de bilanț pe care unii îl fac eludând aspecte esențiale ale faptelor sale. Iar omul este fapta sa, nu vorba sa. Este al 12-lea copil al familiei Elisabeta și Procopie Petrescu din Dorna Arini, loc în care a ctitorit o mănăstire. Ea însăși motiv de dispute și discuții fără fundament, pentru că da, ea aparține Bisericii, nicidecum ierarhului, cel care a depus votul sărăciei la călugăria sa, deci nu are bunuri în proprietate. Seminarul la Neamț și apoi Facultatea de Teologie la București îl arată ca pe unul dintre cei mai preocupați tineri teologi, devenind Asistent Universitar al Facultății de Teologie din București, timp în care este și frate al mănăstirii Crasna. Va fi călugărit, urmând treptele ierarhiei până va fi hirotonit arhiereu, cu funcția de episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor de către PF Teoctist.

Prima mea întrevedere cu Înaltpreasfinția sa a fost în luna februarie 2001 când eram acreditată de Patriarhie să particip la conferința de presă ce urma alegerii noului ierarh de la Tomis. Îmi aduc aminte mesajul pe care l-a transmis atunci prin intermediul MTC – TV:

“Vin la Tomis ca într-o întoarcere acasă, pentru că acolo este începutul creștinismului nostru. Îi rog pe fiii Dobrogei să mă primească asemeni unui fiu al lor care între timp le-a devenit păstor.”

Curând se împlinesc 19 ani de la intronizarea sa în scaunul de la Tomis care a avut loc în duminica Floriilor a anului 2001, 8 aprilie. Și da, a fost primit cu multă dragoste, intrarea și viața sa în cetate aflându-se mereu sub semnul ramurii de salcie.

Maleabil și iubit, dar rezistent la critici și acuze nefondate, îngândurat, dar și extrem de activ, rugător și propovăduitor, a înscris în cei 19 ani file întregi de istorie eclezială Tomitană. A revigorat efectiv viața creștină, îmbinând tradițiile locale cu cele naționale păstrătoare ale credinței. Cine nu știe despre carele de Bobotează trase de boi împodobiți cu canafi și colaci, sau despre mersul alături de sfinți în procesiunile ce străbat orașul, fie de Sfântul Pantelimon, fie se Sfinții Epictet și Astion. Sfântul Andrei și cultul său au cunoscut o amploare tot în cei 19 ani de păstorire. Pe lângă aceste aspect, cine nu a auzit despre corala “Armonia” ai cărei membri au fost deseori plătiți din salariul său, sau cine nu știe câtor cantine sociale le-a pus început? Că o parte a presei a eludat toate aspectele esențiale ale misiunii sale aici, a făcut-o, poate, de dragul senzaționalului sau bazându-se pe aspecte strict administrative ce se află în cercul său imediat. Că au fost contestatari – ei au fost și vor mai fi, pentru că în pomul cu roade dai cu pietre. Însă, în smerenia sa a știut să zâmbească și să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate.

Și să vă povestesc o întâmplare de când lucram acolo. În ajun de Sfântul Nicolae a venit o mămică ce avea vreo 7 copii, cerând să o ajute să le pună ceva în ghetuțe și a cerut și o rugăciune. A scos banii de prin pomelnice, i-a dat, apoi s-a așezat în genunchi, el și noi cei ce eram prin preajma. S-a rugat așa, în genunchi, iar când m-am uitat la talpa pantofului o avea tocită, de atâta mers, abia se mai ținea. Oricine și-ar fi luat pantofi noi, oricine dar nu el. Și chiar și după acel moment l-am văzut mult timp cu ei în picioare, pentru că el dacă are nu pentru sine are, ci pentru a da altora. Iar cei ce-l știu îndeaproape pot spune odată cu mine că inimă mai mare și mai darnică decât a Înaltpreasfinției Sale, nu au întâlnit. Și da, are un defect, crede prea ușor că oamenii din jur îi sunt asemenea: sinceri și devotați, cu sine și cu Biserica lui Hristos.

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Opinie

Papa Francisc. Toleranța, ideologia, România, romii și autonomia

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

A trecut vizita Papei Francisc în România, dar și primul val de comentarii și articole. Vor urma concluzii și poate noi direcții. Articolele din presă au fost unele mai avizate, altele mai puțin, unele mai entuziaste, iar altele chiar calomniatoare. În schimb discursurile și alocuțiunile au un singur context și emițător, însă mesaje diferite, în funcție de receptori. De cele mai dese ori, discursurile sunt codificări sau decodificări ale unor direcții politice/sociale/religioase. Pentru că politicile efective care să dicteze direcțiile nu sunt luate în adunări publice și vizite de lucru, fie ele chiar și apostolice, ci doar la masa negocierilor la care publicul nu are acces.

Și, dacă primele două zile ale vizitei papei discursul său nu a stârnit masiv interesul presei occidentale, cel susținut la Blaj, la întâlnirea cu romii, a fost surprins de cei care, nu o dată, fac un amalgam imagologic între români și romi. Câți oare, dintre cei care au citit despre faptul că Papa a cerut iertare etniei rome, (vorbesc despre occidentali) au înțeles deplin că este vorba despre o etnie, și nu despre români? Deși edițiile online ale marilor cotidiene La Croix sau New York Times au prezentat pe larg materiale de documentare, fiind însă ediții virtuale, atenția acordată unor astfel de materiale nu este una suficient de mare pentru a înțelege diferențele. La acest aspect se mai adaugă și câteva informații mai puțin profesioniste, cum ar fi ponderea etniei rome în rândul populației estimate de BBC la 8% în condițiile în care, la recensământul din 2011 se arată că romii reprezintă 3% dintre români.

 

 

Fie el și camuflat în spatele toleranței și a iertării, contaminarea termenilor prin asociere este aproape inevitabilă, mai cu seamă că acest punct al vizitei sale a fost amplu abordat de cele mai importante publicații străine.

Am totuși o greutate pe inimă. Este greutatea discriminărilor, a segregărilor, a spus Suveranul Pontif, a maltratării suferite de comunitățile voastre. Istoria ne spune că nici creștinii, inclusiv cei catolici, nu au fost străini de răul acesta atât de mare. Pentru aceasta aș vrea să vă cer iertare. Cer iertare – în numele Bisericii Domnului și vouă – pentru momentele când, în decursul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit într-o manieră greșită.”

Toleranța în sens foarte larg este o verticală socială paralelă cu morala creștină

Per ansamblu discursul papal s-a centrat pe tema toleranței, iar Papa Francisc este considerat cel mai tolerant papă de până acum în contrapondere cu predecesorul său Papa Benedict al al XVI-lea. Retras în 2013, emeritul Benedict, pleda în discursurile sale pentru sinceritate și asumare, apoi pentru iertare și toleranță. Nu mai departe, la începutul acestui an și-a asumat ambițiosul proiect de a face o demonstrație a societății sexualizate și sexualizante în lucrarea “Ja, es gibt Sünde in der Kirche. Zum Missbrauchsskandal in der katholischen Kirche”( Da, există păcat în Biserică. Scandalul abuzului în Biserica Catolică”) . O astfel de lucrare cere implicit toleranța credincioșilor catolici și nu numai. Firesc ca, în acest context socio-politic, în care reprezentările morale chiar din sânul unei instituții ecleziale și statale precum Vaticanul, să ceară toleranța, nu doar pentru sine, ci, prin recul, și pentru cei care într-un fel sau altul aduc atingere moralei creștine. Cu siguranță i-au fost aduse la cunoștință datele și preocupările românilor pentru păstrarea și protejarea în cadre legale a instituției familiei, însă discursul său a vizat aceeași toleranță, chiar dacă, pe alocuri a strecurat simple constatări ale actualei situații sociale:

“E necesar ca toți să meargă împreună, să meargă cu spirit de unitate, și să-și propună cu hotărâre să nu renunțe la vocația cea mai nobilă la care Statul trebuie să aspire: să se îngrijească de binele comun al poporului său. A merge împreună, ca mijloc de construire a istoriei, impune noblețea de a renunța la ceva din viziunea proprie sau din interesul specific personal în favoarea unui plan mai amplu.”

În această ultimă frază citată este dată direcția pe care românii sunt îndemnați să o urmeze. De dragul mergerii împreună suntem îndrumați să renunțăm la viziunile proprii, sau la interesul specific pentru a aborda un plan mai amplu. Viziunea este extrem de tolerantă și nu are în vedere expresia paulină sub care Uniunea Europeană a luat naștere și anume – unitatea în diversitate. A fi împreună, dar diferiți nu vizează renunțarea la viziunile proprii, ci o păstrarea a autenticității, fără atitudini ofensive la adresa celorlalți. De altfel, în răspunsurile sale privitoare la căsătoriile între homosexuali papa Francisc se mulțumește să spună efectul lor sau să explice rezultatul social al unor astfel de căsătorii, fără a interveni, în virtutea demnității sale, cu pledoarii sau discursuri oficiale ferme în fața oficialilor europeni. Toleranța, în această direcție poate fi verticală, însă paralelă cu morala creștină. Iar în acest sens, model suprem este Hristos, Cel care nu a negociat și nu a zâmbit tolerant în fața negustorilor ce vindeau din templul din Ierusalim, ci a intrat din poziție de forță.

Or, la acest moment, creștinătatea are nevoie de o voce puternic articulată în demersul său de păstrare a valorilor morale, ale familiei și ale firescului, iar diplomația pontificală, poate face ca aceste curente născute din toleranța ce îmbracă denaturarea și decăderea să fie cel puțin diminuate.

Papa Francisc și speranța autonomiei

Cele două zile petrecut de Papa Francisc în Transilvania au fost moment de dispute diplomatice, iar asta a reieșit din incertitudinea participării reprezentanților Guvernului român la întâlnirea de la Șumuleu Ciuc. Premierul Viorica Dăncilă a declarat în ședință de Guvern ce a avut loc după vizita Papei că:

“Am avut onoarea ca, împreună cu mai mulți miniștri, să mă alătur pelerinajului Sfântului Părinte la București, Șumuleu Ciuc, Iași și Blaj.”

În condițiile în care, în calitate de premier al României este gazda unui oficial, expresia “a se alătura”, confirmă disputele în ce privește reprezentarea oficială la Șumleu Ciuc, deși la începutul anului derularea evenimentelor nu includeau diplomația română. Pe lângă acest aspect se adaugă sprijinul financiar de de 20 de milioane de forinți (aprox. 60.000de euro), potrivit declarației Miklós Soltész[1], Secretar de Stat  pe Probleme de Culte în guvernul ungar. Potrivit presei[2] prezența Papei a fost văzută ca un moment prielnic pentru punctarea autonomiei. La slujba ce a avut loc la Sanctuarul Sfintei Marii din Șumuleu Ciuc au participat zeci de mii de pelerini veniți din localități transilvane, Ungaria precum şi din comunitățile maghiare din Serbia, Slovacia sau Ucraina. În cadrul slujbei au fost proclamați “fericiți” (etapă a procesului de canonizare) șapte episcopi catolici ce au suferit prigoana regimului comunist. În acest context papa Francisc a făcut un salt temporal afirmând că:

“Aceste ținuturi cunosc bine ceea ce înseamnă suferința oamenilor atunci când greutatea ideologiei sau a regimului este mai puternică decât viața și se pune deasupra a toate, ca normă a vieții înseși și a credinței persoanelor; când capacitatea de decizie, libertatea și spațiul pentru creativitate este redus și de-a dreptul eliminat. Voi ați suferit din cauza discursurilor și acțiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea și distrugerea aceluia care nu putea să se apere și reduceau la tăcere vocile disonante. Îi avem în minte, în mod deosebit, pe cei șapte Episcopi greco-catolici pe care am avut bucuria să-i proclam Fericiți. În fața persecuției aprige din partea regimului ei au dat dovadă de o credință și de o iubire exemplare pentru poporul lor.”.

La încheierea vizitei Papa Francisc a avut o ultimă întâlnire cu presa în care și-a arătat bucuria și satisfacția pentru zilele petrecute în România, relatări privitoare la această conferință pot fi găsite în mediul online. Dincolo de toate evenimentul nu trebuie privit ca fiind asemănător Vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, decât prin prizmă diplomatică. Dacă atunci a fost deschiderea unui lung șir de vizite apostolice în state majoritar ortodoxe, iată că, vizita actualului papă se înscrie în drumul deschis in 1999 de predecesorii celor două Biserici. Dincolo de organizare evenimentul nu a fost primit cu același entuziasm, dată fiind erodarea  imaginii sacre a celor două instituții. Bine punctat de câțiva jurnaliști, evenimentul a arătat lipsa de autenticitate a formatorilor de opinie sau a condeierilor cei care, până nu demult, criticau ridicarea Catedralei Naționale, sau a demersurilor patriarhului Daniel, iar acum lăudau atitudinea suveranului Pontif. Evenimentul se înscrie în pagina relațiilor dintre cele două Biserici și vine ca o confirmare, după 20 de ani, că România rămâne, încă, pentru un timp, în sfera de influență a Europei.

[1] https://www.hirado.hu/2019/01/24/secretar-de-stat-ungar-vizita-papei-la-sumuleu-este-o-oportunitateistorica-pentru-reconcilierea-natiunilor/

[2] https://adevarul.ro/news/eveniment/se-canta-imnul-ungariei-Sumuleu-ciucu-dimensiunile-vizitei-papei-francisc-romania-1_5cecee03445219c57e253db1/index.html

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Incertitudinea privind pilonul 2 de pensii a luat sfârșit

Claudiu Vuță

Publicat

la data de

Scris de

Prezentarea generală a sistemului de funcționare a Pilonului 2 de pensii:

Până în anul 2008, pensiile românilor erau administrate strict de către statul român. În urma unor reforme, o parte din contribuțiile obligatorii ale angajaților la fondurile de pensii au fost redirecționate de la stat către fonduri de administrare private.

Astfel au apărut Pilonul 1 de pensii (fonduri administrate de stat) și Pilonul 2 (fonduri realizate tot din contribuții obligatorii, dar administrate de companii private). Suplimentar cetățenii pot contribui la Pilonul 3 de pensii, unde contribuțiile sunt facultative și administrate tot de firme private.

Contribuțiile salariaților la Pilonul 2 de pensii sunt acumulate în conturi individuale. Administratorii investesc acești bani cu scopul obținerii unui profit, de care va beneficia tot contribuabilul, în momentul în care va atinge vârsta pensionării.

Garanția cea mai importantă a Pilonului 2 este aceea că, odată ce ajung la vârsta pensiei, deponenții vor primi cel puțin suma totală acumulată a contribuțiilor efectuate în anii de muncă.

În plus există încă două măsuri care garantează siguranța conturilor:

  • Banii din fondurile de pensii sunt ținuți separat de banii administratorului. Asta înseamnă că administratorul nu poate sa își însușească nicio parte din banii contribuabililor
  • Conform legii, fondurile de pensii nu pot da faliment. Administratorul poate da, într-adevăr, faliment, însă asta nu are impact asupra fondurilor, tocmai datorită separării banilor deponenților de cei ai administratorilor.

La pilonul 2 cotizează în prezent un număr de 7,25 de milioane de deponenți, având un capital de 11 miliarde de euro (!) fonduri acumulate. Activitatea administratorilor de pensii este verificată și auditată în mod regulat de către ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiara).

Evoluții:

La finele anului trecut, în data de 28 decembrie 2018, Guvernul a adoptat ordonanța 114 prin care se impunea administratorilor pilonului 2 de pensii să aducă un aport de aproximativ 3,8 miliarde lei (echivalent a 800 de milioane de euro), la capitalul social, în cursul anului 2019.

Impactul modificărilor asupra companiilor de asigurări ar fi fost:

  • NN Pensii, cu un capital social de 75 milioane de lei, era obligată să își majoreze capitalul social cu 1,4 miliarde de lei, la 1,44 miliarde de lei;
  • Allianz-Țiriac Pensii ar fi trebuit să aducă la capitalul social suma de 870 milioane de lei, de la 33 milioane de lei;
  • Metropolitan Life – capitalul social trebuia să crească până la 543 milioane de lei, de la nivelul de 27 milioane de lei;
  • Aegon, BCR, Generali, BRD aveau obligația să aducă un aport total de aproximativ 930 de milioane de lei.

Ulterior au urmat o serie de modificări ale ordonanței în cauză, despre care voi detalia în continuare.

  1. Impactul modificărilor inițiale. Prin prevederile introduse în 28 decembrie 2018 se oferea posibilitatea de retragere a sumelor capitalizate la pilonul 2. Problema este că sumele economisite nu se află într-un cont bancar sau într-un seif. Acele sume de bani sunt investite, de exemplu, în titluri de stat emise de către… Ministerul de Finanțe.

Teoretic pilonul 2 nu se desființa, conform legii, ci condițiile puse administratorilor fondurilor, legate de capitalizare, ar fi dus la retragerea acestora de pe piață.

  1. În urma nenumăratelor avertizări ale mediului de afaceri, în legătură cu impactul negativ major al prevederilor aduse de OUG 114, în data de 29 martie 2019, guvernul României a adus o serie de modificări acestui act normativ. Se suspenda astfel până la data de 31 mai 2019 aplicabilitatea prevederii privind capitalul social minim. Pe perioada suspendării prevederii, capitalul social minim necesar este de 4 milioane euro.

Saga continuă și impredictibilitatea nu a luat încă sfârșit.

  1. După o perioadă de incertitudini, ce a bulversat pe toți cei implicați a urmat data de 30 mai 2019 si “minunea”. Guvernul a adoptat în şedinţa de joi un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care reduce cerinţele absurde de capitalizare pe care dorea să le impună administratorilor de fonduri de pensii Pilon 2. În medie, pentru un administrator capitalul social creşte cu 10 milioane de euro, cu mult mai puțin decât în proiectul inițial.

Desființarea pilonului 2 ar fi reprezentat o lovitură dată nu doar deponenților, ci și pieței de capital, întrucât peste 90% din active sunt investite în economia românească. Fondurile de pensii reprezintă și un stabilizator al pieței bursiere.

Ar fi avut de suferit chiar bugetul de stat, fondurile de pensii investind în titlurile emise de către Ministerul de Finanțe. Este un lanț care dacă era rupt ar fi dus la blocarea întregului sistem. Cei mai afectați ar fi fost deponenții, ale căror viitoare venituri ar fi avut de suferit.

Sistemul pilonului 2 de pensii reprezintă cea mai bună garanție pentru viitorii pensionari că vor avea un venit cert în momentul atingerii vârstei de pensionare.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

De ce așa mulți români la vot (opinie)

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Discursul media din aceste zile vizează prezența covârșitoare a românilor la vot. Acest fapt vine pe fondul a doi vectori: unul intern, iar celălalt dat de politica externă.

Intern, prezența la vot este dată de discursul anticorupție, iar extern, de reafirmarea politicii pro-europene în contrapondere cu discursurile eurosceptice care s-au făcut tot mai auzite în ultima perioadă.

Prezența masivă din România este astfel asigurată de un vot intern contra PSD și unul extern pro-european. Nu doar noi am fost luați prin surprindere, ci la nivelul întregii Uniuni, europenii și-au exercitat mult mai responsabil dreptul la vot. Franța a avut cea mai ridicată rată a prezenței la vot înregistrată de la constituirea Uniunii până în prezent – la ora 15.00 votaseră 20%,

Politica internă se va reconfigura cu siguranță, dat fiind votul de dreapta care nu mai poate fi contestat. Dacă se va naște o alianță politică solidă care să devină o alternativă viabilă a social-democrației, ține doar de strategia marilor câștigători PNL și USR. Cu toate acestea, programul la care ar trebui să lucreze ar trebui să fie unul de factură național-liberală, în care să fie reafirmate valorile creștine. Iar în cazul în care nu o vor face, cu siguranță PSD nu se va sfii să împrumute idei liberal naționaliste în doctrina sa politică, iar o repoziționare a sa să fie făcută prin mișcări interne de schimbare a bordului.

Vectorul extern, și anume mișcările socio-politice de la nivelul UE au fost cele care au adus un plus procentual în ce privește exercitarea dreptului la vot. Frământările din Franța, Brexit-ul, prelungirea sancțiunilor UE împotriva regimului sirian, iar de cealaltă parte reafirmarea relațiilor statelor est europene cu Rusia, sunt doar câteva dintre punctele cheie determinante. Câteva procente vin și din temerile în ce privește intrarea satelor estice sub sfera de influență a Rusiei, sau al vehiculatei idei de ieșire din UE. Perdanți sunt euroscepticii care ar trebui să regândească agenda UE pentru următorii ani.

Acest moment este fără îndoială și punctul de cotitură al orientării politicii românești și europene. Se dorește o Europă ca protectorat, însă cu politică liberal-națională. O dreaptă care să respecte configurarea etnică a fiecărui stat membru, respectând valorile tradițional-creștine fie că este vorba despre cele ortodoxe sau catolice.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: