Connect with us

Opinie

IPS Teodosie, așa cum l-am cunoscut – gând la 63 de ani

Liliana Naclad

Publicat

la

Intrarea și viața sa în cetate s-au aflat mereu sub semnul ramurii de salcie: maleabil și iubit, dar rezistent la critici și acuze, îngândurat, dar și extrem de activ, rugător și propovăduitor.

Născut de ziua Sfântului Ierah Spiridon, Arhipiscopul Tomislui împlinește azi 63 de ani. Desigur este zi de bilanț pe care unii îl fac eludând aspecte esențiale ale faptelor sale. Iar omul este fapta sa, nu vorba sa. Este al 12-lea copil al familiei Elisabeta și Procopie Petrescu din Dorna Arini, loc în care a ctitorit o mănăstire. Ea însăși motiv de dispute și discuții fără fundament, pentru că da, ea aparține Bisericii, nicidecum ierarhului, cel care a depus votul sărăciei la călugăria sa, deci nu are bunuri în proprietate. Seminarul la Neamț și apoi Facultatea de Teologie la București îl arată ca pe unul dintre cei mai preocupați tineri teologi, devenind Asistent Universitar al Facultății de Teologie din București, timp în care este și frate al mănăstirii Crasna. Va fi călugărit, urmând treptele ierarhiei până va fi hirotonit arhiereu, cu funcția de episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor de către PF Teoctist.

Prima mea întrevedere cu Înaltpreasfinția sa a fost în luna februarie 2001 când eram acreditată de Patriarhie să particip la conferința de presă ce urma alegerii noului ierarh de la Tomis. Îmi aduc aminte mesajul pe care l-a transmis atunci prin intermediul MTC – TV:

“Vin la Tomis ca într-o întoarcere acasă, pentru că acolo este începutul creștinismului nostru. Îi rog pe fiii Dobrogei să mă primească asemeni unui fiu al lor care între timp le-a devenit păstor.”

Curând se împlinesc 19 ani de la intronizarea sa în scaunul de la Tomis care a avut loc în duminica Floriilor a anului 2001, 8 aprilie. Și da, a fost primit cu multă dragoste, intrarea și viața sa în cetate aflându-se mereu sub semnul ramurii de salcie.

Maleabil și iubit, dar rezistent la critici și acuze nefondate, îngândurat, dar și extrem de activ, rugător și propovăduitor, a înscris în cei 19 ani file întregi de istorie eclezială Tomitană. A revigorat efectiv viața creștină, îmbinând tradițiile locale cu cele naționale păstrătoare ale credinței. Cine nu știe despre carele de Bobotează trase de boi împodobiți cu canafi și colaci, sau despre mersul alături de sfinți în procesiunile ce străbat orașul, fie de Sfântul Pantelimon, fie se Sfinții Epictet și Astion. Sfântul Andrei și cultul său au cunoscut o amploare tot în cei 19 ani de păstorire. Pe lângă aceste aspect, cine nu a auzit despre corala “Armonia” ai cărei membri au fost deseori plătiți din salariul său, sau cine nu știe câtor cantine sociale le-a pus început? Că o parte a presei a eludat toate aspectele esențiale ale misiunii sale aici, a făcut-o, poate, de dragul senzaționalului sau bazându-se pe aspecte strict administrative ce se află în cercul său imediat. Că au fost contestatari – ei au fost și vor mai fi, pentru că în pomul cu roade dai cu pietre. Însă, în smerenia sa a știut să zâmbească și să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate.

Și să vă povestesc o întâmplare de când lucram acolo. În ajun de Sfântul Nicolae a venit o mămică ce avea vreo 7 copii, cerând să o ajute să le pună ceva în ghetuțe și a cerut și o rugăciune. A scos banii de prin pomelnice, i-a dat, apoi s-a așezat în genunchi, el și noi cei ce eram prin preajma. S-a rugat așa, în genunchi, iar când m-am uitat la talpa pantofului o avea tocită, de atâta mers, abia se mai ținea. Oricine și-ar fi luat pantofi noi, oricine dar nu el. Și chiar și după acel moment l-am văzut mult timp cu ei în picioare, pentru că el dacă are nu pentru sine are, ci pentru a da altora. Iar cei ce-l știu îndeaproape pot spune odată cu mine că inimă mai mare și mai darnică decât a Înaltpreasfinției Sale, nu au întâlnit. Și da, are un defect, crede prea ușor că oamenii din jur îi sunt asemenea: sinceri și devotați, cu sine și cu Biserica lui Hristos.

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Opinie

Ordonanța privind majorarea alocaţiilor, publicată în Monitorul Oficial. Vezi câți bani vor primi copiii din septembrie

Tatian Iorga

Publicat

la data de

Scris de

Ordonanţa de urgență privind creşterea alocaţiilor pentru copii a fost publicată în Monitorul Oficial. Alocaţiile vor creşte cu 20% din luna septembrie, urmând și alte majorări, etapizat. Astfel, copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani vor primi în septembrie 185 de lei, iar cei de până la 2 ani sau cei de până la 18 ani, dacă au dizabilităţi, vor primi 369 de lei, potrivit textului ordonanței. Până la finalul anului 2022, alocațiile vor ajunge, în etape, la nivelul de: 600 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani pentru copiii cu handicap; 300 lei pentru copiii cu vârsta cuprins între 2 ani şi 18 ani. Sursa: digi24.ro

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Alifantis, atac la adresa lui Walter Ghicolescu

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Cel mai recent album al lui Walter Ghicolescu – “A 7-a treaptă” și pregătirea, deja, a celui de-al optulea, reprezintă dovada că artistul este într-o creștere rapidă în alegerile iubitorilor muzicii folk, motiv de atac din partea vechilor folkiști. Într-o postare pe facebook, Nicu Alifantis îi dă “sfaturi prietenești” lui Walter, care deși se bucură de aprecierea iubitorilor genului, nu a fost invitat la Festivalul de folk. Gărâna pare a fi de ani buni un festival cu circuit închis, astfel că, mentorul acestuia, Nicu Alifantis, a ținut să îi transmită lui Walter că fiecare festival își are publicul preferat cu artiștii preferați. Și totuși, maestre Alifantis, un festival, pentru a supraviețui, are nevoie să își păstreze fanii și chiar să crească numărul acestora. Postarea lui Alifantis arată nevoia acestuia de a-și consolida imaginea în fața unui nou interpret apreciat de iubitorii de folk, vorbind despre sine din postura unui titan, dar lasă să se strecoare expresii care să inducă frustrare destinatarului mesajului. Se teme că își va pierde poziția în fața celui care nu doar că interpretează și crează folk, ci se preocupă de generația tânără, pentru ca acest gen să nu se piardă. Postarea a generat polemici in rândul iubitorilor genului, care consideră că atitudinea lui Alifantis nu îi face cinste nici lui, nici mișcării folk ce este, prin definiție, una de păstrare și promovare a valorilor. În opinia comentatorilor postării, a fi artist mare sau mic este rezultatul ascultătorilor genului, care ar trebui să fie unul variat, nu în ligi diferite. “Noi vă iubim și vă respectăm cu adevărat (n.r. pe artiști în general), cu mult mai mult decât reușiți între voi! Sunteți atât de puțini și atât de frumoși, de ce aceste atacuri publice?” a comentat Fabiola Baragan din Iași.

Dacă în deschidere Alifantis vorbește despre Walter, numindu-l confrate, spre final ajunge să îl catalogheze ca jucător de liga C, fapt ce inevitabil îl coboară și pe Alifantis în aceiași ligă, fiindu-i confrate. Nu se știe în ce ligă este, dar abordând astfel un artist, Alifantis se coboară pe sine ca om, nu ca artist, în liga Z.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Epidemia, dictatura medicală și lingurița pentru împărtășanie

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Gafa de comunicare a BOR este intersecția din care drumurile îi încurcă pe cei căldicei, îi rătăcesc pe cei nestatornici și le luminează și mai bine drumul celor întăriți în credință. Celor sceptici le dă apă la moară, iar pentru progresiști e o adevărată mană cerească.

În 2000 de ani, peste creștini s-au abătut ciuma, lepra, boli ce nu-și găseau leacul. Pentru ei se creau comunități speciale cu bisericuțe și clerici.

Și azi, la Tichilești, biserica pentru bolnavii de lepră îmi este vie în memorie, scăldată în lumina unei vecernii la care am stat alături de ei, de leproși. A doua zi i-am văzut împărtăşindu-se și cu ei, cu leproșii, din același potir și cu aceeași linguriță, pe clerici și pe câțiva oameni sănătoși. Fără teamă.

Azi, dispută. Un comunicat de presă emis neprofesionist aruncă în aer ceea ce Biserica a reușit să păstreze cu sfințenie, chiar și în prigoana comunistă – taina, comunicarea ei ierarhică în spațiu închis, diferit pe alocuri de cel deschis. În vremuri tulburi, te poți împărtăși chiar și din palmă, nu asta contează, ci credința că acolo, în palma ta, e Însuși El.

În temnițele comuniste nu erau vase de cult, în războaie li se picura din vârful degetelor preotului militar Trupul și Sângele Mântuitorului pe buzele agonizatului apărător al patriei.

Azi – mult zgomot. Drept, paradigmele s-au modificat substanțial. Totul a ieșit ca un val din interioritatea în exterioritatea noastră. Inclusiv paradigmele comunicaționale s-au schimbat/dezvoltat cu o rapiditate ce a lăsat în urmă mulți comunicatori, nu doar din Biserică, ci și din sfera politică, ea însăși afectată de prostie și proastă gestionare a informațiilor.

Dacă se comunica intrainstituțional cu acel mesaj din comunicatul de presă, lăsând clericului capacitatea de a aborda subiectiv problema, lucrurile erau altfel.

Ieșind cu un discurs mediatic, cu părere de rău o spun, biroul de presa al Patriarhiei își dovedește incapacitatea de adaptare la noile paradigme comunicaționale.

A evoluat mult, are multe merite față de ce se petrecea acolo în urmă cu 15 ani, însă e imatur, iar această gafă este una ce ar trebui asumată și reformulată de urgență în termeni conciși.

Liliana Naclad este specializată pe comunicare și media cu o teză de doctorat ce abordează discursul religios. Este autoarea colecției “Itinerarii patorale în condeiul presei” și a volumului “Discurusul religios în mass-media”, publicat la Editura Institutului European. Din anul 2005 predă Comunicare audio-vizuală și Imagologie la masteratul de Strategii de Comunicare al Facultății de Teolgie din Constanța.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: