Connect with us

Opinie

1918, un certificat de naștere. România scor Apgar mic, deși are un dat genetic de excepție

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Acum că osanalele și patriotismul defilant s-au stins să ne gândim la România aflată mereu în bătaia vântului schimbărilor, fie din Est, fie din Vest. Ea este un teritoriu al negocierilor incapabil de a deveni independent, pentru că s-a născut sub această miză – d’entre deux.  Geopolitic d’entre deux desemnează amplasarea geografică între două centre – politice, economice sau administrative. Astfel că România nu poate fi încurajată decât în act să fie stat național și independent, în fapt, însă, niciodată.

Dincolo de meritele personale ale martirilor Unirii (o parte chiar au fost martirizați sub regimul comunist sau în cel mai bun caz dați uitării) e necesar să vedem momentul 1918 ca fiind consfințirea unui fapt preexistent de milenii ca geneză. Provincii, cnezate, voievodate, apoi țări, România era definită prin credință, limbă, obiceiuri și schimburi economice asemănătoare – toate vorbeau despre un singur neam. Și așa cum eram poziționați în Europa, înainte de a fi consfințită intrarea noastră în acest spațiu, așa și România exista înainte de a fi unită printr-un act. La fel cum azi români sunt și cei din Basarabia, sau cum origini românești au și volohii din Ucraina sau comunitățile românești din Bulgaria de pe malul Dunării, tot astfel românii din jurul arcului carpatic până la Dunăre și Mare, de la Tisa până la Nistru, toți erau un singur popor. La 1918 i se oferă, de fapt, un certificat de naștere care avea la bază ceva adeverințe, însă neparafate.

Și pentru că certificatul de naștere este emis de entități superioare, așa și în acest caz, autoritățile emitente ofereau o recunoaștere în care se specifică zona de naștere, părinții și statutul. Dar ca să fie mereu în legătură cu autoritățile, nașterea s-a soldat cu un scor APGAR prost, astfel că românii să știe că au nevoie în permanență de consiliere din parte marilor puteri. Perioade istorice sub Est sau sub Vest fac din noi un copil aflat în permanent sentiment de abandon căutându-și identitatea, însă niciodată maturizat. Și am văzut la referendum – dacă goarnele occidentale au urlat că este o miză politică, copilul – nația româna – nu a votat. O identitate nedefinită coerent este mai ușor să o redefinești periodic până va sfârși în neantul anulării propriei identității. Or o entitate fără identitate nu există.

Contextul nașterii. Primului Război Mondial – travaliul, declanșat și el ca urmare a dorințelor de înglobare a statelor naționale de către marile imperii. Dacă urmărim firul acestora constatăm că, deși exista voință națională, Unirea nu putea fi pusă în aplicare fără acordul Marilor Puteri. La fel și azi. La acea vreme România avea organizare administrativă, fiind considerată înapoiată pe drept cuvânt, pentru că era departe de  fi asemănătoare Cancelariilor Occidentale ale vremi. Exact cum astăzi este considerată inaptă pentru a fi condusă intern fără un MCV și fără Convenții Europene, la fel și atunci era considerat un stat subdezvoltat cu o economie agrară bazată pe resursele naturale, folosite, însă, din plin în timpul războaielor. Idem, ibidem și azi. Doar că azi adepții diferitelor curente pro occidentale sau pro rusești sunt atât de vocali și se ceartă atât de tare, că nu există interesul superior al statului național. Din această vocalizare nu se mai aude vocea poporului, el însuși devine adeptul unui curent sau altul, în funcție de leaderul pe care îl agreează sau de cât se investește în propagarea mesajului, răspândit cu ușurință în spațiul de comunicare extrem de facil, însă superficial ca fond. Astfel că acest Centenar ne găsește în aceleași cadre între Vest și Est.

România – geopolitic – zonă sub presiune d’entre doux

Izbucnirea primului Război Mondial a avut ca motiv declanșator dorința de afirmare națională a statelor organizate pe principii comune – limbă, istorie, credință. De cealaltă parte dorința de expansiunea teritorială a imperiilor vremii, dorință neostoită încă. Austro-Ungaria, Imperiului Țarist și cel Otoman au râvnit pe rând la statele balcanice și la cele din Europa Răsăriteană. Cei din Transilvania urmăreau demersul de afirmare al Bosniei-Herțegovina ca pe unul ce se poate repercuta ca model pentru devenirea lor națională. Însă nimic nu se putea face, ca și acum, fără acorduri sau supunerea prin război a statelor mici de către cei mari. Azi mai puțin sângeros, însă cu eforturi economice și strategice globalizante. Regatul României iese slăbit din primul Război Mondial și începe demersurile de pace. Orice tratat are la bază discuții preliminare, negocieri sau convenții. Între actele premergătoare a fost și convenția de la Focșani în care guvernele României și cel rus pe de o parte și de cealaltă parte guvernele Triplei Alianțe se întâlnesc în anul 1917 pe 9 decembrie în calendarul nou sau 27 noiembrie în cel vechi. Subiectul de discuție era stingerea ostilităților de pe frontul de Est. Ulterior acestei convenții se încheie tratatul de la Buftea-București care în fond era un dictat. Cam cum sunt astăzi Convențiile Europene în care noi, românii, luăm act și executăm, fără a avea mari pretenții de negociere. Așa și atunci. Dobrogea pierduse deja Cadrilaterul în primă fază în 1916. România pierde informal si Dobrogea, ea urma să fie administrată efectiv de către Germania și Bulgaria, până la un tratat ulterior definitiv. Șantierul Naval intra atunci în administrarea Germaniei, care, de asemenea, urma să folosească după bunul plac timp pe 90 de ani toate exploatările petroliere, precum și transportul fluvial pe Dunăre. Umilitor, însă istoria se repetă. Trecătorile din Carpați, adică strămoașele autostrăzilor extrem de importante pentru economia unui stat puternic, urmau a fi controlate de Austro-Ungaria. De aici rădăcinile lipsei de infrastructură. Singura momeală a fost un acord mutual prin care Marile Puteri nu se opuneau unirii României cu Bucovina, stat independent sub Imperiului Austriac. Astfel că sub mâna de fier a lui Iancu Flondor s-a votat unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României. (Declarația de Unire). Ulterior granițele se vor modifica, acest “pentru vecie”, s-a dovedit a rămâne visul.

Transilvania, sub principiul autodeterminării enunțate de președintele SUA Woodrow Wilson  se afla în fața a trei opțiuni: independența statală (discutată și disputată de atunci timp de 100 de ani), unirea cu Ungaria (încă vehiculată de atunci până în prezent) și unirea cu România (devenită posibilă datorită implicării oamenilor de cultură ai vremii, bazați pe factorul etnogenetic al populației). Principiul autodeterminării enunțate de președintele SUA Woodrow Wilson a fost principalul fundament al emiterii certificatelor de naștere ale Poloniei, Iugoslaviei, României și Cehoslovaciei. Dar după 100 de ani, declarația lui Trump în ce privește relațiile cu Europa, nu este departe de acest principiul enunțat în urmă cu un secol de predecesorul său Woodrow Wilson. El a afirmat încă din timpul campaniei că după alegerea sa ca președinte al SUA va dezvolta relații bilateral cu fiecare stat membru al UE, nu prin intermediul UE. Fapt concretizat azi prin politica macro-economică derulată de SUA. Dacă vom serba următorul Centenar ca stat independent, sau ca stat membru, va fi rezultatul politicilor și diplomației din România, din păcate destul de slab reprezentată la acest capitol.

Frământările primului Război Mondial au fost criza transformată în oportunitate a marilor oameni politici români, sprijiniți de interesele diplomatice externe ale vremii , idealul pe care azi, din păcate, nu îl mai putem avea.

Dacă o luăm pe filiera credinței înaintașilor, momentul de la 1918 trebuie văzut ca rezultat al sacrificiilor lor, o credință păstrată într-o Dobroge plină de martiri, o strămutare a unui arhiereu – Iachint, de la Vicina dobrogeana la Argeș, continuator al apostolicității sfântului Andrei, un Mihai Viteazul Pătrașcu voievod care a unit cele trei provincii încă din 1600, sfinți și trăitori care au plătit cu prețul vieții păstrarea limbii și credinței strămoșilor. Un Stefan cel Mare, ctitor de mănăstiri – reper pentru întreaga lume, mentori și artizani ai identității naționale. Toți au trăit pentru realizarea idealului unirii. Ei ar trebui canonizați de Biserică sub numele de Sfinții Unității Naționale. Pentru implicarea lor sufletească România a fost posibil să aibă acest certificat de naștere la 1918, chiar dacă unii au zis că este rezultatul hazardului. Și așa a fost, dacă hazardul este considerat ecoul rugăciunilor lor în cer. De aceea Catedrala de la București îi reunește pe fiecare în parte, așa cum spunea părintele Constantin Necula: „fiecare cărămidă poartă pe ea numele veșnic de pomenire al celor care în decursul celor două milenii au contribuit la acest ideal.”

Comments

comments

Opinie

Valentine’s day. Sau despre ce înțeleg copiii

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Valentine’s day – intru la Baby Genius și copiii mei se întrec să îmi spună, care mai de care mai răspicat: „azi e ziua îndrăgostiților!” – Zâmbesc și eu și le spun că nu știu ce înseamnă acest cuvânt „îndrăgostiți”. Ei încep să îmi explice că sunt cei care se pupă  – le spun: ”Adică…eu dacă v-am pupat ieri, vă pup și azi înseamnă că sunt îndrăgostită?!” Ei îmi răspund: „Nuuuu!” (deși ei stârnesc o dragoste imensă). Atunci zâmbind am continuat: ”Atunci mama și tata sunt îndrăgostiți, pentru că ei se pupă!” Unii au început să râdă, alții să spună că mama și tata nu se pupă, alții că da, într-o fotografie de pe facebook părinții lui se pupau… și a râs înroșindu-se. Apoi un băiețaș drăguț îi spune unei colege: “Eu sunt îndrăgostit de tine!”

Sunt frumoși cu toții. Nu poți nici să le spui că îndrăgosteala e un abur ce trece, nici că dragostea e o treabă serioasă, dar nici să negi existența unei sărbători al cărei import a transformat noile generații. Și atunci, simplu – știi că trebuie să fixezi cu ei orientarea stânga dreapta, așa că te legi de inimioara care este în partea stângă, apoi știi că trebuie să îi faci să își recunoască stările interioare și le vorbești despre ticăitul tandru, dar ferm al inimii când sunt fericiți sau bătaia ei nervoasă când se supără… Așa că Valentine’s day pentru ei este, de fapt, o zi la care trebuie să ne gândim puțin mai mult la inimioara noastră. Prin urmare am decupat o inimioară și am ascuns-o sau lipit-o între foi, pentru a fi  și noi în ton cu ziua.

Nu le poți explica faptul că o astfel de sărbătoare importată importă inimioare roșii și exportă suflete gri. Cum nu poți lua bucuria din ochii femeii care a primit, după mult timp, un buchet de flori, sau căreia soțul i-a pregătit în sfârșit cina, după ce ani de zile doar ea a robotit. E comercială, da, dar dincolo de toate noi o lăsăm să fie așa. Ne aliniem și ne alienăm într-un consumism inutil! Stările se cultivă, nu se cumpără, stările se oferă prin gesturile zilnice, mărunte, tandre sau măcar prin toleranță. Iar părinții sunt obligați să aibă gesturi de tandrețe – responsabile – în fața copiilor. Nu doar pe facebook! Din casă vor ști cum să ofere clipe cotidiene ce rămân pentru caracterul lor repere, nu doar pentru ziua de Valentine’s day! Să aveți un veșnic Valentine’s day, pentru ca micuții voștri să învețe a trăi în pace, dragoste și armonie în fiecare zi, nu doar o singură zi pe an, în care cele mai multe mofturi sunt îndeplinite ca la un sunet strident: “azi e ziua îndrăgostiților!” Așa! și?! Nu îmi puteam permite să le răspund astfel, însă dacă erau mai măricei sigur așa le-aș fi răspuns.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

De ce s-a dublat cantitatea tranzacționată de energie regenerabilă? E simplu: pentru că e mai ieftină!

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

În timp ce marile companii aleg să își achiziționeze necesarul de energie electrică prin intermediul contractelor bilaterale de vânzare-cumpărare (PPA – power purchase agreement), optând din ce în ce mai mult pentru achiziționarea de energie curată, regenerabilă (clean energy), la noi în țară, acest tip de contracte sunt interzise.
Legislația din România nu permite încheierea unor astfel de contracte, acestea fiind interzise începând cu iulie 2012. În schimb, atât vânzătorii, cât și cumpărătorii de energie electrică sunt obligați să își oferteze cantitățile de energie electrică pe care vor să le tranzacționeze, pe o piață administrată de o societate de stat, OPCOM SA, care deține monopol în acest domeniu.

Iată că în lumea civilizată, companiile pot să își aleagă tipul de energie electrică pe care vor să o cumpere și să o consume. Iar în anul 2018, cantitatea de energie curată cumpărată la nivel mondial a crescut de mai bine de 2 ori.
În cadrul studiului “Corporate Energy Market Outlook”, elaborat de BloombergNEF (BNEF), autorii ne arată că în anul 2018, corporațiile au cumpărat o cantitate record de energie curată, această cantitate ajungând până la 13,4 GW, față de 6,1 GW, cât s-a cumpărat în anul 2017. De aici reiese că acest tip de energie curată, provenită din surse regenerabile, are un preț competitiv pe piața de energie, făcând astfel ca speculațiile privind prețul mare al energiei regenerabile să fie spulberate de vânt.

De asemenea, prețul mic al energiei electrice, combinat cu noile tehnologii de stocare a energiei în baterii vor schimba fundamental raportul în cadrul sistemelor energetice. Dacă astăzi avem aproximativ două treimi din producție bazată pe combustibili fosili (cărbune, petrol), conform studiului, până în anul 2050 vom trece la aproximativ două treimi energie curată.

Între timp, strategia energetică națională, acest document realizat de ministerul Energiei, pare complet defazat. Tranziția spre un sistem energetic, cu un consum flexibil, axat în jurul tehnologiilor regenerabile, sprijinite de stocarea energiei în baterii performante, al căror cost este în scădere, deja a început. Asta, în timp ce Ministerul Energiei ne propune construirea unui nou grup de producere a energiei, prin arderea cărbunelui la Rovinari.

Le recomand, cu modestie, decidenților și policy makerilor din Minsterul Energiei să citească cu atenție astfel de studii, căci vor avea de învățat și, cu siguranță, noi toți, vom avea de câștigat.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Voi ce faceți anul acesta de Blackout?

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Ocupați cu discuții privind recursul compensatoriu, grațieri și amnistii, Brexit sau victoria de ieri a Simonei Halep de la Australian Open (Felicitări!), puțini observă situația în care se află Sistemul Energetic Național.

În timp ce scriu aceste rânduri, situația se prezintă în felul următor: consumul este de 8430 MW, iar producția este de aprox. 6810 MW. Diferența dintre consum și producție, de aproximativ 1600 MW, provine din import. Observăm cum s-a spulberat mitul “România, furnizor regional de securitate energetică”, așa cum era menționat în capitolul “Obiective Strategice Fundamentale” al Strategiei Energetice.

Lipsa de viziune a actualului ministru al Energiei reiese din strategia elaborată de acesta. În planul de investiții în noi capacități de producere a energiei se prevede construirea unui grup de 400 MW la Turceni. Ce să ardeți în acest nou grup, domnule ministru? Pe care cărbune îl vom arde acolo, când astăzi, tocmai din lipsa cărbunelui s-a închis un grup de 330 MW la Rovinari?

Bineînțeles, vina nu este numai a actualului ministru. Vinovați de această situație sunt toți miniștrii care au condus acest minister din 2012 până astăzi. Mă refer la anul 2012 ca la un moment T0, pentru că acela a fost anul în care am văzut cea mai rapidă diversificare a surselor de producție a energiei electrice la noi în țară.

Dacă tranziția sistemului energetic național către un sistem modern, echilibrat, care să asigure vârfurile de consum fără probleme și la costuri decente, un sistem bazat pe mai mult gaz și regenerabil, și mai puțin cărbune, dacă această tranziție începea de acum 5 ani, astăzi nu am fi fost atât de dependenți de CE Oltenia, iar problemele lor interne nu ar fi afectat atât de grav siguranța SEN. Dar cei care au condus ministerul Energiei au tratat cu superficialitate problemele cu care se confruntă CE Oltenia și, în loc să restructureze compania, să retehnologizeze grupurile de producție și să eficientizeze atât activitatea de producere a energiei electrice, cât și cea de minerit, au acordat ajutoare de stat, au scutit de achiziționarea de certificate de CO2 și, mai nou, și de certificate verzi.

Trebuie să nu trecem cu vederea solicitarea de dividende suplimentare de către ministerul Energiei, în calitate de acționar majoritar, companiilor din sectorul energetic, fapt ce a condus la o reducere a investițiilor acestor companii în retehnologizare și trebuie să ținem cont și de noul impozit de 2% din cifra de afaceri care va afecta și mai mult bugetele de investiții și fondul de salarii al acestor companii, punându-le în pericol activitatea comercială.

Ieri, ministrul Energiei, Anton Anton, spunea că noul impozit de 2% afectează grav activitatea producătorilor de energie electrică. Când a semnat acest OUG, oare nu a intuit acest lucru?

Toate aceste “ingrediente” se pare că formează, în aceste zile, rețeta perfectă pentru un Blackout al sistemului energetic.

Așa că uitați, vă rog frumos, de Black Friday, pentru că anul acesta suntem foarte aproape de Blackout, iar consecințele unui Blackout sunt dezastruoase.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: