Connect with us

Opinie

Conceptul de oameni noi și pericolul unei noi falii în societate

Claudiu Vuță

Publicat

la

Au trecut peste doi ani și jumătate de la alegerile parlamentare din decembrie 2016. PSD, actualul partid de guvernământ a obținut atunci un procent de peste 45%.

Dacă vă aduceți aminte, 2016 a fost un an liniștit, fără prea mult zgomot pe scena politică, un an în care partidele au lăsat impresia că s-au retras în propriile sedii și așteaptă alegerile din decembrie în timp ce actorii politici sunt în concediu.

În același timp fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, actual condamnat penal, locatar al penitenciarului Rahova, defila pe la diverse emisiuni tv cu faimosul program electoral al PSD, ce trebuia să aducă lapte și miere pentru noi toți. Am luat contact prima data cu acea fițuică colorată, când un băiat de 18-20 de ani mi l-a îndesat în cutia poștală. Erau promise scăderi de taxe, concomitent cu creșterea veniturilor, scăderea impozitelor și creșterea investițiilor, alături de alte aberații pe care doar oameni ce nu cunosc nici cele mai banale mecanisme de funcționare a economiei le cred posibile.

Ce s-a întâmplat ulterior? Urnele au consfințit un procent de 45% pentru PSD, 20% au mers în direcția PNL, ALDE și-a adjudecat 6%, 9% pentru USR, restul procentelor fiind împărțite de către PMP, UDMR și minorități.

Au urmat ample mișcări de stradă, cele mai mari după 1989, cauzate de adoptarea OUG 13 și asaltul asupra justiției. Dintre măsurile economice ce au afectat direct angajații menționez trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, o măsură ce a fost implementată doar în Chile, în anii ’70, de către dictatorul Augusto Pinochet. Incertitudinea legată de dispariția fondurilor de pensii pilon 2, prin impunerea unor condiții aberante administratorilor a reprezentat un alt motiv de tensiune socială pentru peste 7 milioane de contributori. OUG 114 este cel mai bun exemplu de diletantism, ordonanța ce afecta sistemul bancar, pilonul 2 de pensii, companiile din energie și sectorul construcțiilor, fiind modificată de nenumărate ori în decurs de 8 luni. Am renunțat să mai număr modificările aduse acesteia în luna mai.

Societatea este profund divizată. După doi ani și jumătate de guvernare PSD am ajuns să ne urâm tineri cu bătrâni, angajații cu pensionarii, angajații din privat cu bugetarii și putem continua. Peste tot acest dezastru economico-social domnește în continuare partidul de guvernământ și aliații lor, ALDE.

A venit însă momentul 26 mai 2019, data alegerilor europarlamentare. Opoziția a ieșit învingătoare, PNL a câștigat aceste alegeri cu peste 27% din sufragii, opoziția obținând cumulat peste 50% din sufragii, PSD a înregistrat un scor rușinos de 22%, iar ALDE nu au intrat în Parlamentul european. Aceste rezultate au fost înregistrate prin prezența masivă la urne a electoratului.

Românii au transmis un mesaj de solidaritate și s-au mobilizat exemplar, atât în țară, cât și în diaspora. Mulțumită lor, după 26 mai 2019, putem spera că vom scăpa de această guvernare toxică, incompetentă. Cu toții sperăm ca o viitoare guvernare să fie caracterizată de profesionalism, cu toții ne dorim dezvoltarea României prin implementarea de proiecte sau dezvoltarea infrastructurii, care să permită investitorilor să vină în țara noastră și să creeze locuri de muncă.

Dar stați, vorbeam mai sus despre divizarea profundă a societății românești pe criterii de vârstă sau al domeniului de activitate. Credeați că s-a terminat? Din păcate, nu.

Observ că după alegeri se promovează conceptul de om nou. Din punctul meu de vedere acesta este un alt criteriu de divizare a societății. Avem nevoie de oameni noi, nu de oameni vechi, asta ne spun niște politicieni ce nu au învățat absolut nimic din cele întâmplate în ultimii peste doi ani și jumătate. Deci nu oameni profesioniști, oameni buni în domeniul lor de activitate, oameni buni manageri în administrație sau oameni ce își duc existența demn și în mod cinstit, ci oameni noi.

Acești oameni noi ar trebui să fie puri, să preia puterea și să renunțăm la oamenii vechi pentru că gata, vom crea o nouă societate în care dacă nu ești nou, nu ești bun, nu poți face parte din această societate.

Nu ne spune nimeni dacă oamenii noi vor trebui să fie și capabili sau dacă de exemplu, un profesionist, un om considerat vechi, dar cu rezultate bune în domeniul administrativ va fi dat la o parte de un alt om, unul nou.

Ce vor face oamenii noi dacă vor ajunge într-o poziție în care vor fi nevoiți să ia decizii și vor lua decizii proaste? Pozele sau postările de pe Facebook ori like-urile nu vor putea rezolva gravele probleme economico-sociale cu care se confruntă România. Pentru asta avem nevoie de criterii de profesionalism, nu de noutate sau apariții de politicieni de tip Mesia, dispuși să spună orice pentru a smulge voturi.

Nu doresc să discut despre oamenii noi, apăruți în timpul diverselor dictaturi, de dreapta ori de stânga, și promovați drept salvatori, este o discuție amplă. Cert este că România are nevoie de politicieni responsabili, avem nevoie de un proiect de țară în care să fim incluși cu toții, indiferent de opțiunea politică pe care o avem, este nevoie mai mult ca oricând să mergem înainte nu acționând ca actualul guvern, prin crearea de falii în societate.

Un bun prieten îmi spunea: „Claudiu, treaba asta cu oamenii noi este o glumă proastă. Mă gândesc că toți comuniștii au încercat să creeze omul nou, de sorginte bolșevică. Brucan, alt comunist feroce, spunea că în 20 de ani se închide cercul și iată că abia după 30 de ani se închide cercul și apar oameni noi”.

Își aduc aminte promotorii oamenilor noi de anul de grație 1996? În acel an, Convenția Democrată ne promitea 15.000 de specialiști, salvatori ce urmau să transforme România într-o țară prosperă. Au câștigat alegerile și s-au prăbușit sub propria incompetență.

Avem nevoie de profesioniști, noi sau vechi, de oameni buni în administrație, de oameni dispuși să muncească în folosul acestei țări. Ne trebuie un proiect de țară și soluții economice. Și cu siguranță nu avem nevoie să creăm falii suplimentare în societate.

Notă: Acest articol de opinie a fost publicat și pe platforma Republica.Ro.

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Opinie

Epidemia, dictatura medicală și lingurița pentru împărtășanie

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Gafa de comunicare a BOR este intersecția din care drumurile îi încurcă pe cei căldicei, îi rătăcesc pe cei nestatornici și le luminează și mai bine drumul celor întăriți în credință. Celor sceptici le dă apă la moară, iar pentru progresiști e o adevărată mană cerească.

În 2000 de ani, peste creștini s-au abătut ciuma, lepra, boli ce nu-și găseau leacul. Pentru ei se creau comunități speciale cu bisericuțe și clerici.

Și azi, la Tichilești, biserica pentru bolnavii de lepră îmi este vie în memorie, scăldată în lumina unei vecernii la care am stat alături de ei, de leproși. A doua zi i-am văzut împărtăşindu-se și cu ei, cu leproșii, din același potir și cu aceeași linguriță, pe clerici și pe câțiva oameni sănătoși. Fără teamă.

Azi, dispută. Un comunicat de presă emis neprofesionist aruncă în aer ceea ce Biserica a reușit să păstreze cu sfințenie, chiar și în prigoana comunistă – taina, comunicarea ei ierarhică în spațiu închis, diferit pe alocuri de cel deschis. În vremuri tulburi, te poți împărtăși chiar și din palmă, nu asta contează, ci credința că acolo, în palma ta, e Însuși El.

În temnițele comuniste nu erau vase de cult, în războaie li se picura din vârful degetelor preotului militar Trupul și Sângele Mântuitorului pe buzele agonizatului apărător al patriei.

Azi – mult zgomot. Drept, paradigmele s-au modificat substanțial. Totul a ieșit ca un val din interioritatea în exterioritatea noastră. Inclusiv paradigmele comunicaționale s-au schimbat/dezvoltat cu o rapiditate ce a lăsat în urmă mulți comunicatori, nu doar din Biserică, ci și din sfera politică, ea însăși afectată de prostie și proastă gestionare a informațiilor.

Dacă se comunica intrainstituțional cu acel mesaj din comunicatul de presă, lăsând clericului capacitatea de a aborda subiectiv problema, lucrurile erau altfel.

Ieșind cu un discurs mediatic, cu părere de rău o spun, biroul de presa al Patriarhiei își dovedește incapacitatea de adaptare la noile paradigme comunicaționale.

A evoluat mult, are multe merite față de ce se petrecea acolo în urmă cu 15 ani, însă e imatur, iar această gafă este una ce ar trebui asumată și reformulată de urgență în termeni conciși.

Liliana Naclad este specializată pe comunicare și media cu o teză de doctorat ce abordează discursul religios. Este autoarea colecției “Itinerarii patorale în condeiul presei” și a volumului “Discurusul religios în mass-media”, publicat la Editura Institutului European. Din anul 2005 predă Comunicare audio-vizuală și Imagologie la masteratul de Strategii de Comunicare al Facultății de Teolgie din Constanța.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Românii, între demistificare politică și misticismul Cuvioasei Paraschiva

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Din nou toamnă – parcă ieri eram în frământata luptă a afirmării laturii conservatoare a românilor prin votul pentru familia creștină. A trecut un an, dar suntem în același punct sau poate cu o scară mai jos în definirea identității. Vă veți întreba ce identitate, când ea de decenii sau poate secole pare a nu se mai regăsi în conștiința românilor. Iorga spunea că ne-am născut creștini și români deodată, iar dacă e să facem un studiu imagologic multe dintre atributele neamului par a pieri: harnici, ospitalieri, dârzi, iubitori de neam și țară. În locul lor apar cu totul alte caracteristici: hoți, proxeneți, prostituate. În ultimi ani sportivii noștri ne mai ridică din vălul umilinței cu care am fost acoperiți. Aceeași umilință cu care se merge în Parlamentul European cu temele făcute în ce privește educația de gen, în ciuda faptului că ni se calcă în picioare demnitatea prin însuși elementul esențial al unui neam – familia, care iată, la un an de când a fost adusă în discuție, nu a fost definită bio-social, iar românii au fost dezinformați sau informați parțial în privința riscului alinieriilor sau mai bine zis alienărilor noastre la standarde. Nu spun standarde europene, pentru că eu încă sper ca Europa să își modereze și moduleze progresul încadrat în criterii, poftim, nu creștine, dar măcar kantiene în sensul legii morale.

E toamnă și România este din nou în febra unei aparente implicări sociale, așa cum părea a fi și la Referendumul pentru familie. Am urmărit ca un meci moțiunea de cenzură – Guvernul a picat, iar acum ne aflăm în plină criză politică. Discursurile premergătoare votului pot face lesne obiectul unui rezumat al istoriei postdecembriste. Acuzele reciproce de furt, de incapacitate de reconstrucție, de corupție, de supunere a Justiției au dovedit că trăim într-o țară condusă de oameni pe care doar culoarea politică îi diferențiază, nimic altceva, fiind incapabili să devină verticali și să își afirme în fața Europei, prin poziția privilegiată, identitatea neamului. În fiecare an se pierde în neant parte din demnitatea aflată la temelia noastră și, odată ce temelia e distrusă, întreg edificiul se va prăbuși.

Ne-a rămas spiritualitatea și din ea se poate reconstrui tot ce am pierdut. În toate comunitățile românești din jurul bisericilor diasporei am avut sentimentul că mă aflu între semințele ce vor rodi înmiit, chiar dacă au căzut între spinii străinătății. Cu atât mai mult, iată, zilele acestea suntem martorii unei Românii ai căror locuitori au intrat din nou sub cupola protectoare a Cuvioasei Paraschiva, în ciuda ultimilor ani în care am fost blamați că trăim ca în Evul Mediu. Ok, retrograzi, retrograzi, dar, de la an la an, numărul pelerinilor crește, în ciuda deselor bășcălii mass-media la care e supus pelerinul și Biserica. Oare de ce în loc să se destabilizeze, cultul ei crește? Cuvioasa Paraschiva dă o altă perspectivă, una de care politicul nu este conștient și care scapă din vedere multora. Este perspectiva identității în veșnicie, pe când politicul ne arată ceea ce am văzut în parlament – o clasă politică incapabilă de principii identitare, indiferent de apartenență, fapt ce o face vremelnică și incapabilă de relevanță istorică. O vrajbă ce dispare acolo, în preajma Cuvioasei unde sunt și PSD-iști și liberali și PMP-iști sau USR-iști. Bine ar fi să plece de acolo cu o hartă mentală nouă. Să poată afirma cu tărie în fața oficalilor UE că România s-a născut creștină și să apere ce are în structura sa intimă. Biserica e ultimul bastion care, odată prăbușit se va prăbuși toată construcția bunilor și străbunilor noștri.

Cuvioasa Paraschiva nu promite nimic, nu își face campanie și nici nu oferă mici și bere. Stă tăcută, într-o neclintită așezare în raclă. Ce face totuși ea de adună sute de mii de români la un loc? În nemișcarea ei, mișcă suflete – în răceala ei, încălzește inimi – în tăcerea ei vorbește fiecăruia pe limba lui. Fără facebook și rețele sociale are sute de milioane de următori, nu urmăritori care să o pândească, ci următori în a privi în aceeași direcție – Cerul. Cei de acolo, de lângă raclă, cei de departe, care sunt cu sufletul la Iași, sunt românii care au în ADN-ul lor creștinismul ca izvor de înviere după fiecare etapă în care neamul i-a fost răstignit de proprii fii servitori ai altor neamuri turci, austro-ungari, bulgari, ruși și iată, mai nou de fiii fără identitate ai Noii Lumi. Un neam aflat acum pe drumul Golgotei, în care Statul nu mai are nicio credibilitate, Justiția este instituție de revanșă politică, Armata exista doar scriptic, iar Biserica, în ciuda denigrării constante, pare a fi ultimul bastion românesc.

Ce ne rămâne? Nădejdea Învierii izvorâtă din creștinimul aflat structural în conștiința românească.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Cum a fentat Făgădău proiectul ”Parcarea”

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Să vă aduc aminte. Acum aproape un an  insistam asupra reducerii amenzilor pentru parcări, precum și asupra schimbării orelor de tarifare. Ca să fie demersul complet, am realizat și un proiect de hotărâre pe care colegii mei l-au depus la Primăria Constanța. De atunci și până acum, acel proiect a stat uitat prin sertarele primăriei, lucru care s-a întâmplat în mod regulat în mandatul lui Decebal Făgădău, multe proiecte depuse de consilierii #PNL fiind uitate prin sertare.

Proiectul prezentat de mine în cadrul unei conferințe de presă și “uitat” de dl. primar,  dacă ar fi fost pus în practica de anul trecut, de cand eu l-am supus atenției publice, ar fi rezolvat problema lipsei unei alternative la plata prin sms a tarifului de parcare, iar locuitorii din zonele afectate de noul regulament ar fi putut sa își parcheze mașinile fără să fi fost nevoiți să plătească parcarea după ora 18:00.

Citiți și:

Un consilier județean PNL face ordine în regulamentul parcărilor prin SMS din municipiul Constanța

Însă, asemenea pompierului piroman, dl. primar nu a pus pe ordinea de zi proiectul de hotarare propus de mine, numai pentru a veni ziua în care să se laude că EL a micșorat orarul de tarifare al parcărilor, în favoarea constănțenilor.

Vedeți dumneavoastră, eu am plătit parcarea, un an de zile și după ora 17:00. La fel ați făcut și dumneavoastră, alimentând astfel bugetul orașului nostru. Sunt tare curios, care sunt sumele de bani colectate la buget și ce s-a făcut cu acești bani.

În proiectul pe care l-am depus, sugeram și plata alternativă a parcării, nu doar prin sms, ci și prin instalarea de parcometre. Tot o modalitate de bun simț și de a înlesni plata celor care utilizează parcările administrate de către primăria Constanța. Inițial, răspunsul primarului a fost: “cine nu are mobil, să parcheze în alta parte”.

În concluzie, anul viitor vor fi alegeri, așa că nu ar fi exclus să vedem cum se taie o panglică la inaugurarea parcometrelor în oraș.

Citiți și:

Liberalul Niculescu, lecție de administrație pentru Făgădău: “Rotunjește bugetul prin amendarea excesivă a constănțenilor”

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: