Actual
File din istoria Constanței. Cum au ajuns șase piese antice ale bătrânului Tomis în gestiunea British Museum
În urmă cu mai bine de 150 de ani, cu ocazia construirii căii ferate Cernavoda – Constanța și pe cea de exploatare a portului Kustendjie, au fost descoperite o serie de artefacte. Șase dintre ele, monumente funerare și inscripții ce fac parte din așa numita colecție William Price și au fost donate muzeului britanic în anul 1864, fiind menționate pentru prima oară într-un ghid al insituției în anul 1884, când la capitolul proveniență au fost scrise cuvintele “inscripții grecești din Kustendji”. Cel care a făcut donația a fost parlamentarul și potentul om de afaceri britanic William Philip Price (1817-1891), unul dintre industriașii care s-au aflat la conducerea companiei DBSR (Danube Black Sea Railway) ce a deținut concesiunea portului Kustendjie și pe cea a căii ferate Kiustenge – Bogazchioi (Cernavoda). Istoria descoperii acestor artefacte și a modului în care au intrat ele în posesia Muzeului din Marea Britanie a fost scoasă la lumină de constănțeanul Cristian Cealera doctor în istorie, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
„Cu decenii bune înainte de emblematicul an 1878, orașul Constanța, numit pe atunci Kustenge, Kiustenge sau Kustendjie, a cunoscut o perioadă de înflorire economică și o primă etapă de modernitate. La puțin timp după încheierea Războiului Crimeii, în anul 1857, compania britanică DBSR a preluat de la Imperiul Otoman concesiunea construirii căii ferate Cernavoda – Constanța și pe cea de exploatare a portului Kustendjie. Timp de 25 de ani, până în 1882 (când România a răscumpărat pe bani grei aceste concesiuni), în urbea de la malul mării au trăit, au muncit, s-au născut, au iubit și au murit membri ai comunității britanice, specialiști implicați în activitățile mai sus prezentate. Cei mai mulți dintre ei erau oameni educați, de clasă mijlocie, ce proveneau dintr-un modern Albion, care sub regina Victoria a cunoscut o perioadă de maximă prosperitate. Acești britanici iubeau istoria și știau să aprecieze patrimoniul cultural extraordinar al anticului Tomis. “Rechiziționarea” pieselor antice era în viziunea lor o salvare de la uitare și o bine meritată punere în valoare. Așa a văzut-o, probabil, și parlamentarul William Philip Price, cel care a luat cele șase monumente antice, donate apoi la British Museum, unde se află și astăzi.
Asemenea lui Price au făcut și alți britanici prezenți în acea perioadă la Constanța, fie ei ingineri, marinari sau medici, care au descoperit monede, vase, statuete sau inscripții de epocă greco-romană. Grație interesului manifestat de acești oameni educați, multe dintre piesele antice au fost salvate de la distrugere iar astăzi se află bine conservate în mari muzee ale lumii. Bineînțeles că unii dintre englezi au avut și interese oneroase, au adunat artefacte pentru a le vinde apoi la case de licitații, dar acest lucru era inevitabil. Per ansamblu însă, consider că, prin preocupările lor așa zis arheologice, acești străini ajunși pe meleaguri vest-pontice și-au adus un aport deosebit la cunoașterea și promovarea istoriei antice dobrogene.“, a declarat pentru Ordinea.ro Cristian Cealera, doctor în istorie.
Despre primul monument, Cristian Cealera relatează: „Astăzi știm destule despre monumentul dedicat lui Aurelius Priscius Isidorus, menționat de Kessler în 1862. În cursul secolului trecut, textul în cauză a fost identificat, tradus și publicat și de către arheologii români. În sursa ISM II editorul Iorgu Stoian oferea detalii legate de monument precum și traducerea textului. Astfel, în lucrarea publicată în 1987 se menționează că textul se află pe un bloc de marmură înalt de 1,168 m și lat de 0,953 m, și că monumentul găsit în Portul Constanța pe 4 octombrie 1860 se găsește în inventarul celebrului British Museum.“
„Cea de a doua piesă din colecția Price este tot o stelă de marmură (nr.inv. 1864, 0331.6), cu text în limba greacă, datată sec.III p.Chr. și este, de asemenea, un decret emis de Sfatul și Poporul Tomisului23. Monumentul are o înălțime de 101,60 cm și lățimea de 83,82 cm.
Tot în data de 7 iulie 1860 a fost descoperită și cea de a treia piesă din colecția William Price. Este o stelă de calcar înaltă de 2,51 m și lată de 85 cm. Înregistrată la British Museum sub numărul de inventar 1864.0331.4, piesa poartă o inscripție în limba greacă, pe șase rânduri, datată de către specialiștii britanici în sec.I p.Chr.
A patra piesă a colecției Price (nr. inv.1864.0331.2) este, potrivit sursei British Museum, baza de marmură a unei statui închinate împărătesei Iulia Mammaea, mama împăratului Severus Alexander. În literatura românească de specialitate piesa este prezentată ca fiind un altar de calcar. Dimensiunile monumentului sunt însă aceleași în ambele izvoare bibliografice folosite de noi: o înălțime de 1,486 m și lățime de 0,714 metri. Și această piesă a fost descoperită în anul 1860, dar pe 25 octombrie, în apropierea portului Kustendjie, în timpul lucrărilor la calea ferată. Textul inscripției a fost tradus astfel: “Noroc bun! Pentru Iulia Mammaea, Augusta, mamă a Imperatorului Caesar M Aurelius Severus Alexander Pius Felix Augustus, și a prea bravelor sale armate – Sfatul și Poporul prea strălucitei metropole și capitale a Pontului Stâng, Tomis.
Cel de al cincilea artefact este un monument funerar din calcar, înalt de 2,13 m și lat de 0,82 m, înregistrat la British Museum sub numărul 1864.0331.3. Relieful îl are în prim plan pe tomitanul Teimocrates (Timocrates), un bărbat cu barbă care în cadrul acestui banchet funerar, este servit la masă de un servitor intenționat prezentat subdimensionat35. În aceeași scenă, în fața lui Teimocrates, se află o femeie cu văl. Sub inscripția în greacă se află imaginea unui războinic călare, cel mai probabil Cavalerul Trac, divinitate extrem de populară la acea vreme (sec.II-III p.Chr), în Moesia Inferior.
Textul a fost tradus astfel (ISM II, 256 (92)): “Teimocrates, (fiu) al lui Alexandros, de fel din Nicomedia, zis și Tomitanul, din tribul romanilor, care a trăit cu cinste la Tomis, fiind încă în viață și în deplinătatea facultăților, a amenajat, pentru el însuși și pentru soția sa Ulpia Casta, și pentru fiul său Ulpius Martinus, din tribul romanilor și dintre binefăcătorii orașului, acest modest monument, împreună cu locul înconjurător pe care îl am în comun cu Kaleinicos, fiu al lui Strophes. Salutare, trecătorule!”
Ultima piesă din colecția William Price este piatra funerară a Ulpiei Aurelia Valeria (nr.inv. 1864,03331.5), care conține un epitaf în limba latină și un relief ce reprezintă scena banchetului funerar. Ulpia este înfățișată alături de doi adulți și este figurată la aceleași dimensiuni cu aceștia, deși textul ne relevă faptul că ea a fost o copilă decedată la numai trei ani. În contrast cu membrii familiei, servitorii sunt subdimensionați, artistul anonim vrând astfel să scoată în evidență înalta poziție socială a familiei. Monumentul înalt de 2,13 m și lat de 0,91 m, a fost datat undeva în ultimele trei decenii ale sec.III p.Chr (aprox.275-300 p.Chr.).
Traducerea textului este următoarea: “Spiritelor Morții (Zeilor Mani), Ulpius Valerius Aurelianus, vir egregius și centenarius, și Titinia Mansueta matroana, au ridicat pentru Ulpia Aurelia Valeria, fecioara din dreapta, care a trăit 3 ani, 9 luni și 17 zile, fiică a lui Aurelius Hercules, vir egregius și ducenarius, care a trăit 13 ani, 8 luni și 16 zile. Mult devotatei strănepoate. Călătorule, oprește și citește asta, pentru ca să vezi că nimic nu este mai crud decât acest monument”“, spune Cealera în lucrarea „Vestigiile anticului Tomis, publicate și analizate în surse britanice din Secolul al XIX-lea“.
Sursa foto: britishmuseum.org
