Connect with us

Exclusiv

Ministerul Tineretului și Sportului l-a notificat pe Făgădău că demolarea stadionului Metalul este ilegală

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Primăria Constanța a fost notificată de Ministerul Tineretului și Sportului, încă din luna decembrie 2019, că demolarea stadionului de fotbal Metalul din complexul sportiv Badea Cârțan în vederea construirii parcării viitoarei săli polivalente, nu poate avea loc decât în condițiile articolului 79 din Legea Sportului. Informația provine dintr-o adresă transmisă clubului Metalul pe 11 iunie 2020 de către Minister. Oficialitățile spun că au atras atenția Primăriei Constanța că trebuie să respecte legea.

Nu poți să demolezi un stadion fără hotărâre de Guvern

Articolul 79 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului spune că desființarea bazelor sportive se poate face numai prin hotărâre de Guvern. Regula generală este aceea că administrațiile locale pot cere emiterea unei hotărâri de Guvern pentru desființarea unei baze sportive, doar atunci când au construit în prealabil, pe alt amplasament, o altă bază sportivă cu aceeași funcțiune. Totuși, există o excepție introdusă în lege printr-o ordonanță de urgență din anul 2014, care nu se referea la sport, ci la chestiuni de venituri și taxe. Această prevedere strecurată în lege prin fraudarea normelor de tehnică legislativă permite demolarea bazelor sportive atunci când pe amplasamentul acestora urmează să se construiască obiective destinate educației fizice și sportului. În acest caz, este necesar ca autoritatea deliberativă locală să aprobe în prealabil indicatorii tehnico-economici ai investiției. Însă aprobarea demolării este stabilită în mod expres tot în sarcina Guvernului.  

Extras din adresa în care Ministerul afirmă că a notificat Primăria Constanța să respecte legea, încă din decembrie 2019

Cu toate acestea, Primăria Constanța vrea să demoleze stadionul, fără să fi obținut vreodată o hotărâre de Guvern. Ba mai mult, municipalitatea nici nu îndeplinește condițiile pentru a solicita emiterea unei hotărâri de Guvern, în condițiile în care intenționează să construiască aici o parcare auto, care nu este obiectiv destinat educației fizice și sportului, chiar dacă ar urma să deservească spectatorii viitoarei săli polivalente.  

Sunt cei mai buni copii din România. Dar nu contează. Făgădău vrea să le demoleze stadionul ca să amenajeze parcarea sălii polivalente. Evident, la sala polivalentă vor fi și concerte sau alte evenimente mondene pentru beizadele și pițipoance. La naiba cu fotbalul, parcarea e mai importantă!

Manevrele Primăriei Constanța

În două articole succesive, Ordinea.Ro a relatat cum administrația Făgădău a pus la cale un plan în trei timpi pentru demolarea stadionului, fără hotărâre de Guvern. Într-o primă etapă, municipalitatea a întreprins demersuri pentru exproprierea vestiarelor și a tribunei stadionului Metalul, considerate clădiri de sine stătătoare, iar nu piese din cadrul unei baze sportive. Chiar și așa, procedurile legale nu au fost respectate până la capăt, în sensul că autoritatea nu a consemnat sumele de bani pentru dreapta și prealabila despăgubire a clubului sportiv. Practic, primarul Decebal Făgădău a depus o plângere penală împotriva asociației sportive Metalul, contestând în acest fel actele de proprietate asupra amenajării sportive. Ulterior, Făgădău a refuzat să mai achite sumele stabilite de evaluatorul angajat prin contract de prestări servicii chiar de Primărie, motivând că așteaptă soluția organului penal. Însă, în acest fel, procedura nu a fost finalizată, în condițiile în care legea spune că decizia de expropriere își produce efectele după consemnarea sumelor reprezentând dreapta și prealabila despăgubire. Prealabilă, da? Or, în cazul de față, neexistând o despăgubire prealabilă, nu există pe cale de consecință expropriere.

O expertiză falsă făcută de un inculpat

În a doua etapă, Primăria a încheiat un contract cu un expert tehnic în vederea evaluării rezistenței la seisme a tuturor construcțiilor din complexul Badea Cârțan. Contractul privea 15 clădiri, în mare parte avariate, precum fostul bazin de înot cu anexele sale dărăpănate, un post trafo nesigur și nefuncțional, niște barăci stricate din tablă, dar și clădirile perfect funcționale din baza sportivă Metalul incluse în procedura nefinalizată de expropriere. Expertul nu a făcut decât verificări vizuale, după cum consemnează în raportul său. Însă, nu a văzut clădirile de la Metalul, așa cum atestă președintele clubului, Valentin Șurghie, și cum reiese și din faptul că în anexele raportului nu apar fotografii cu aceste bunuri imobile. Cu toate acestea, expertul vizual a consemnat că toate clădirile din Badea Cârțan sunt niște ruine și reprezintă pericol public, recomandând demolarea lor.

Extras din expertiza care atestă în fals starea de ruină și de pericol public a clădirilor perfect funcționale de la Metalul. Expertiza poate fi citită intergal AICI, iar anexele fotografiece pot fi vizionate AICI

Contactat de redacția Ordinea.Ro, expertul a declarat că nu a făcut expertiza de capul său, ci conform doleanțelor beneficiarului. Ba mai mult, a insinuat că relația sa cu Primăria a fost asemănătoare cu relația dintre un croitor și clientul său, care ar croi o pereche de pantaloni exact așa cum cere clientul. Expertul care și-a pus semnătura pe documentul care mistifică realitatea de la Metalul este inculpat într-un dosar penal, tocmai pentru atestarea de situații false într-un proiect european din comuna Limanu. Experții nu sunt croitori și din acest mortiv răspund pentru opiniile lor, care trebuie să fie în conformitate cu legea și cu realitatea din teren, nu cu doleanțele unor doritori de croieli. AICI puteți citi articolul dedicat expertizei realizate în fals. 

Scopul umanitar, un simplu pretext de ocolire a legii

Aflând din această expertiză de starea de pericol și de riscul pierderii de vieți omenești, primarul Decebal Făgădău a emis în aceeași zi de 18 octombrie 2019 un certificat de urbanism și o autorizație de demolare în regim de urgență a clădirilor din Badea Cârțan.

Extras din autorizația de desființare în regim de urgență. Documentul se bazează pe expertiza falsă care atesta o stare de ruină inexistă.

 

Atât pericolul, cât și urgența erau false, dar ”safe” din punct de vedere juridic, întreaga răspundere aparținând expertului. Astfel, la Metalul nu exista niciun pericol real, clădirile fiind perfect funcționale și aflate în circuitul sportiv, competițional. De asemenea, urgența de a preveni pierderea de vieți omenești a fost nereală, ca dovadă că Primăria nu a demolat clădirile cu adevărat periculoase, precum bazinul de înot și anexele sale. Or, din acest motiv, scopul declarat, al salvării de vieți omenești, n-a fost decât un pretext pentru a demola o bază sportivă funcțională, a cărei desființare nu se poate face, în condiții normale, decât prin hotărâre de Guvern.

O constatare a magistraților încurcă planul lui Făgădău

Luni de zile, Primăria nu a fost aptă să pună în execuție autorizația de demolare în regim de urgență. Lucrurile s-au complicat după ce clubul Metalul a inițiat o acțiune în justiție, cerând conservarea probelor materiale, în speță activele deținute în baza sportivă, precum gardul de împrejmuire, covorul de gazon, sistemul de drenaj, tabela de scor, gradenele, aleile și platformele. Instanța a respins cererea, însă pentru a face acest lucru a constatat că bunurile aparțin clubului și nu fac obiectul exproprierii. Cu alte cuvinte, Primăria nu are niciun drept în privința acestor bunuri, iar dacă vreun constructor s-ar atinge de ele ar fi pasibil să răspundă pentru distrugere și tulburare de posesie.

Sportivii au fost notificați să demoleze gardul

În aceste condiții, ultima stratagemă a administrației Făgădău a fost aceea de a notifica asociația sportivă Metalul să demoleze de bună-voie gardul stadionului, pe motiv că acesta ar fi fost construit fără autorizație, cu încălcarea Legii 50/1991. În realitate, baza sportivă a fost construită ca un tot unitar în perioada comunistă, cu toate aprobările necesare după tipicul legislației de la acel moment. Grija lui Făgădău pentru disciplina în construcții este, la fel ca și grija pentru viețile omenești, tot un pretext regizat. Scopul real este demolarea stadionului.

De asemenea, Primăria a notificat clubul sportiv să ridice de pe teren ”bunurile mobile”, calificând astfel gradenele din beton armat, tabela de marcaj cu suport tot din beton armat și covorul de gazon. Or, în realitate, acestea nu sunt bunuri mobile. De pildă, covorul de gazon este o componentă a suprafeței de joc situată la suprafață. În infrastructura terenului există o platformă construită cu sistem de drenaj realizat din straturi din roci filtrante. În toată România sunt doar câteva stadioane care beneficiază de o amenajare de acest tip a suprafeței de joc. În orice caz, platformele sunt definite prin lege drept construcții imobile, iar nu mobile.

Nimic nu justifică distrugerea unui vis

În mod evident, conduita Primăriei în privința stadionului Metalul este una de tip abuziv, în contextul în care administrația caută căi excepționale pentru a distruge stadionul, știind că desființarea bazei sportive nu se poate face decât în condițiile articolului 79 din Legea Sporturilor. Necunoașterea legii nu este o scuză pentru încălcarea ei. Însă Primăria nu poate invoca nici măcar o stare de ignoranță, deoarece, așa cum am arătat la începutul articolului, chiar Ministerul Tineretului și Sportului a notificat-o, încă din decembrie anul trecut, să respecte legea.

Din 2005 și până în prezent, clubul Metalul a avut peste 1.700 de sportivi legitimați  și înregistrați în evidențele Ministerului Tineretului și Sportului.  Clubul este specializat în formarea juniorilor, care participă în activitatea competițională pe grupe de vârstă. Echipele de la Metalul au participat în turnee internaționale în Franța (Brest), Spania (Barcelona) și Bulgaria. La acest club s-a format Cristi Manea, cel mai tânăr jucător selectat din istoria echipei naționale de fotbal a României. Proiectul de demolare gândit de Primărie spulberă visul celor 180 de copii legitimați acum la clubul Metalul de a face la rândul lor performanță.

Făgădău distruge stadionul, ca să salveze parcarea de TIR-uri

Trebuie să mai spunem că proiectul sălii polivalente aprobat în forma inițială, din anul 2014, nu afecta în niciun fel stadionul Metalul. Accesul la sală trebuia să se facă de pe Aleea Stadionului, iar parcarea auto trebuia să fie construită pe actuala parcare de TIR-uri. În mod paradoxal, administrația locală a ales să salveze parcarea de TIR-uri, care oricum nu avea ce să caute în inima unui complex sportiv, și să sacrifice stadionul Metalul, deși acesta este printre puținele locuri îngrijite din întregul complex sportiv Badea Cârțan.

În scanurile de mai sus, care provin din acte oficiale, se observă că amplasamentul inițial al sălii polivalente trebuia să fie pe parcarea de TIR-uri. Singura justificare prezentată de administrația locală pentru schimbarea amplasamentului sălii polivalente a fost aceea că se urmărește, nu se știe de ce, ca accesul auto la acest obiectiv (și parcările pentru mașini) să se realizeze din strada Ștefăniță Vodă. Însă această soluție va complica și mai mult traficul deja foarte aglomerat de pe această străduță. Alegerea soluției nu se bazează pe un studiu de trafic și nici nu a făcut vreodată obiectul unei dezbateri publice. Și atunci, singura concluzie logică este aceea că planul de demolare a stadionului nu emană dintr-o necesitate, ci dintr-un capriciu sau din interese obscure, care nu au la bază nicio justificare. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Game Over. Asociațiile de tip Constanța Altfel, frânate printr-un Recurs în Interesul Legii

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

25 de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, printre care chiar președintele instanței supreme, au admis un recurs în interesul legii care pune capăt pentru totdeauna unor practici de anarhie și impostură juridică. Ne referim aici la acțiunile populare deduse judecății de mai multe asociații nonguvernamentale din întreaga țară împotriva unor acte administrative – PUZ-uri, autorizații de construire, certificate de urbanism, regulamente de parcare și altele asemenea – pe considerentul exclusiv că ar fi contrare interesului public. În multe cazuri asociațiile de acest tip nu aveau printre membrii lor nici măcar un specialist în probleme de urbanism sau de protecție a mediului. Căci, potrivit legii, oricare 3 oameni, săraci sau bogați, culți sau inculți, cu studii sau analfabeți, pot înființa o asociație. Ca să nu se interpreteze greșit, spunem apăsat că nu-i rău că se întâmplă așa. Libertatea de asociere este o valoare câștigată prin Constituție și nu trebuie schimbată nicicum. Însă răul a apărut când aceste asociații, fără să aibă niciun specialist și deci fără să aibă nicio autoritate, s-au erijat tocmai în autoritate de tutelare a actelor administrative în baza interesului public. Vorbim de un interes public pe care nimeni nu l-a cedat, în virtutea niciunui contract social, acestor asociații, ci statului. Cu toate acestea, ONG-urile în cauză au cerut demolarea de blocuri sau anularea de investiții, dar nu pentru a apăra interesele unor privați afectați, ci – așa cum am spus – exclusiv în baza unui interes public. Acțiunile populare de acest tip au vizat și afaceriști veroși, dar și antreprenori onești, care n-au vătămat niciun interes privat, al nimănui, dar cu toate acestea s-au pomenit târâți în procese, blocați și tracasați pe termen lung în numele unui interes public luat, cam pe blat, în concesiune de aceste entități de drept privat.

Legenda salvatorilor urbani

După cum spuneam, această situație care s-a întins ca o pecingine la nivel național. În spatele ei s-a încropit o adevărată ideologie a salvatorilor urbani, porniți la război cu rechinii imobiliari. Am scris aici, în Ordinea.Ro, mai multe articole de deconstrucție a acestei legende a salvatorilor urbani. De pildă, am arătat că cea mai cunoscută asociație de acest tip de la noi, Asociația Constanța Altfel, a fost înființată de o grupare de politicieni, în frunte cu senatorul Vergil Chițac și cu fosta candidată a PNL pentru Consiliul Local, Felicia Ovanesian. În opinia noastră, scopul real al politicienilor care s-au urcat pe baricada civică a fost acela de a acumula un capital politic, de oameni ai luptei și ai dreptății, de imaculați dedicați progresului social. La urmă, acest capital trebuia să le aducă un câștig personal sau de grup în zona politică și administrativă. Cu alte cuvinte, în spatele scopului formal declarat, al luptei pentru salvarea orașelor, sunt camuflate scopuri politice reale, de acumulare a unui capital de imagine folositor pentru câștigarea unor funcții publice în cadrul alegerilor locale. 

Când Albă ca Zăpada nu e chiar așa de albă

Înainte să pună cărămizile acestei construcții de legendă, Felicia Ovanesian a avut legături profesionale atât cu un personaj implicat în retrocedările frauduloase care au mutilat orașul, cât și cu societăți implicate în proiecte controversate de dezvoltare imobiliară. Însă cu totul specială ni s-a părut situația în care un dezvoltator imobiliar a construit un bloc între case, proiectul său, de adevărat rechin imobiliar, fiind trecut cu vederea atât de Constanța Altfel, cât și de Verde Urban – a doua asociație ca importanță în lumea salvatorilor urbani de la malul mării. Alți antreprenori, printre care unii onești care au ridicat proiecte cu adevărat valoroase, n-au avut norocul să fie ignorați, deși, repetăm, nicio persoană particulară nu s-a plâns de o vătămare a unor interese legitime private.

Trebuie să mai știți că asociațiile nonguvernamentale sunt persoane juridice de drept privat, iar legea spune, negru pe alb, că astfel de particulari nu pot invoca încălcarea unui interes legitim public decât dacă invocă în principal vătămarea unor interese private.

Practica neunitară a instanțelor de judecată

Cu toate acestea, la nivel național s-a creat o practică neunitară. Astfel, au fost instanțe care au admis, în mod bizar, că asociațiile pot apăra exclusiv interesul public în cadrul unor acțiuni în contencios obiectiv. Cu alte cuvinte, au fost instanțe care au permis acestor asociații să externalizeze prerogative ale statului. Ca să dăm un exemplu concret, amintim că au fost asociații care au contestat PUZ-uri, legitimându-se procesual pe baza pretenției de a apăra dreptul populației la sănătate. Au spus aceste asociații că edificarea unor construcții noi aglomerează spațiul urban. Mai departe, au argumentat că locatarii acestor construcții prevăzute în PUZ vor avea mașini care vor polua mai mult aerul, iar în acest fel dreptul la sănătate al populației în general ar fi afectat. Acțiunile fundate pe acest interes public, al apărării dreptului la sănătate, au fost admise de unele instanțe, care au dispus suspendări sau anulări ale PUZ-urilor, deși nu s-a găsit niciun privat care să reclame o vătămare a intereselor sale private, actuale și directe.

Pe de altă parte, au fost și instanțe care au apreciat corect că asociațiile pot iniția doar acțiuni de contencios subiectiv, apărând propriile interese private sau interesele vătămate ale unor membri, doar prin aceasta câștigând dreptul de a invoca în subsidiar și un interes legitim public. În concret, instanțele cu această optică au considerat că un proces în contencios se poate duce doar dacă PUZ-ul la care ne-am referit mai sus privează un particular din vecinătate de lumina naturală a soarelui, de locurile de parcare, de accesul la dotările urbane și alte aspecte de acest fel.

Recursul în Interesul Legii. Constanța Altfel, amică a Curții

În noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov a inițiat un recurs în interesul legii referitor la practică neunitară a instanțelor de judecată.  Această instanță nu a emis o opinie proprie, lăsând practic la latitudinea instanței supreme să stabilească interpretarea corectă a legii. Completul de RIL a cerut opinii de la procurorul general și de la facultățile de drept din țară. În acest context, la dosarul cauzei au fost depuse memorii de către trei asociații, în calitate de amicus curiae (amici ai curții). Mai prozaic spus, trei asociații au depus cereri de intervenție, cu speranța că vor reuși să obțină o recunoaștere de a se comporta în instanțe ca niște autorități de stat, cu capacitate de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Este vorba de Asociația Salvați Bucureștiul, fondată de Nicușor Dan, de Fundația Greenpeace CEE România și de Asociația Constanța Altfel a senatorului Vergil Chițac.

Putem spune că aceste ONG-uri au tras cu dinții să obțină un statut chiar mai bun și mai puternic decât autoritățile de stat. Astfel, trebuie să știți că autoritățile de stat nu pot iniția decât acțiuni în contencios obiectiv, exclusiv în baza interesului public. Or asociațiile lui Nicușor Dan și Vergil Chițac cereau să li se permită în continuare să joace și pe obiectiv, dar și pe subiectiv, în funcție de dispoziția lor fluidă.

Claritatea conceptuală a Înaltei Curții

Pretențiile lor au fost scurtate de completul de RIL, în urma unei analize de o claritate conceptuală exemplară. Instanța supremă a stabilit că legea le conferă asociațiilor calitatea de părți vătămate, nicidecum de autorități cu drept de tutelă administrativă. În consecință, acestea trebuie să se legitimeze procesual în baza unui interes privat, fie al lor personal, fie al unor membri afectați de actul administrativ contestat în justiție. De asemenea, instanța a stabilit că asociațiile sunt persoane de drept privat și nu pot beneficia de prerogative conferite doar instituțiile de drept public. Instanța supremă s-a referit pe larg și la doctrina juridică, prin care în mod tradițional au fost limitate acțiunile populare, fiind stabilit că în dreptul românesc procesele în contencios sunt pornite de particularul lezat. Or, în acest caz, vorbim de particulari (persoane juridice de drept privat) nelezați în niciun fel, dar dispuși să-și atingă scopurile fluturând un interes general, cu pretenția că ar avea vreun drept de tutelă administrativă conferit doar autorităților de stat.

Decizia s-a publicat în Monitorul Oficial

RIL-ul care a scurtat aceste pretenții a fost admis de ÎCCJ pe 2 martie 2020. Pe 2 iulie 2020, decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, fiind de acum general obligatorie. Decizia spune stop unui joc periculos. Constanța Altfel și alte asociații similare pot ataca acte administrative de aici încolo doar dacă acestea lezează persoane reale. Pe chestii imaginare, în baza vreunui interes general, chiar nu mai merge.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Diversiunea Primăriei Constanța în scandalul demolării stadionului Metalul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

După ce a ras stadionul Metalul de pe fața pământului, Primăria Constanța a lansat o diversiune, pe care o promovează cu bani pe rețelele sociale pentru a capta atenția constănțenilor. Astfel, într-un material video, un reporter al Primăriei Constanța (sic!) a realizat un interviu cu un funcționar tot de la Primăria Constanța care se ocupă de întreținerea bazelor sportive din oraș. Interviul regizat de cei doi colegi de muncă a fost filmat la complexul sportiv Farul, acolo unde Primăria a investit pentru reabilitarea unui teren de fotbal cu gazon sintetic pentru antrenamentul copiilor. După ce s-a lăudat cum a putut el mai bine, funcționarul care răspunde de bazele sportive a declarat că ternul cu gazon sintetic este disponibil pentru toți copiii orașului.

”În curând, toți copiii Constanței sunt așteptați să se antreneze aici, avem deja cereri de la cluburile F.C.FARUL, PERFORMER și METALUL care ne-au contactat și ne-au spus că vor să își desfășoare activitatea pe acest teren” – a declarat funcționarul Eugen Căruntu. (vedeți aici toată declarația). 

După cum spuneam, declarațiile angajatului Primăriei au fost rostogolite pe Facebook, dar și în câteva publicații locale, totul cu scopul de a se crea aparența că s-a găsit o soluție pentru copiii de la Metalul, după ce stadionul lor cu gazon natural, omologat de FRF și folosit nu doar pentru antrenamente, ci și pentru competiții oficiale, a fost ras de pe fața pământului.

În realitate, problema nu s-a rezolvat câtuși de puțin. În primul rând, toți copiii Constanței nu încap pe suprafața sintetică de la Farul. În al doilea rând, suprafețele sintetice pot fi folosite doar pentru antrenamente, nu și pentru competiții oficiale. În al treilea rând, clubul Metalul dezminte total afirmațiile făcute de angajatul Primăriei.

”ACS METALUL CONSTANTA dezminte spusele individului de la Primăria Constanța care afirmă într-un filmuleț apărut pe YouTube și pe contul de Facebook al Primăriei Constanța, cum ca ar fi fost contactat de cineva din cadrul Clubului Metalul, ca sa facem antrenamentele la Faru. Este o INTOXICARE  ieftină a Primăriei Constanța prin fel de fel de indivizi.

ACS Metalul nu a contactat pe nimeni din Primărie pentru a cere să joace pe terenul sintetic din Complexul Farul Constanța!

Pentru a proteja psihicul copiilor afectați de intervenția ILEGALĂ ȘI  BRUTALA  a Primăriei în scopul PRELUARII PRIN FORTA a  bazei noastre sportive din posesia Clubului Metalul, am hotărât ca aceștia să plece în cantonament împreună cu părinții si antrenorii.” – se arată într-un comunicat al clubului Metalul, semnat de președintele acestuia, Valentin Șurghie.

O scurtă istorie a bazei sportive Metalul

Reamintim cititorilor noștri că stadionul Metalul a fost demolat de Primăria Constanța în vederea folosirii terenului pentru proiectul Sălii Polivalente. Stadionul fusese construit în anul 1986 de o întreprindere de stat reorganizată după revoluție sub numele Somaco SA. În urmă cu 15 ani, această societate a vândut baza sportivă către SC Structuri de Oțel SRL Constanța, o firmă deținută de familia lui Valentin Șurghie. Prețul activelor a fost achitat prin bancă. Mai departe, societatea Structuri de Oțel SRL a vândut către asociații ei, soții Șurghie, baza sportivă, prețul fiind achitat din dividendele care li se cuveneau de la propria firmă. În sfârșit, activele au fost transmise în patrimoniul Asociației Club Sportiv Metalul Constanța, asociație înființată pe 6 iulie 2005 exact în scopul desfășurării de activități sportive. Încă de la bun început, clubul Metalul s-a specializat în formarea copiilor talentați la fotbal. În total, pe stadionul din Badea Cârțan au evoluat 1.700 de copii legitimați potrivit evidențelor DJTS. Din 2005 încoace, echipele organizate pe grupe de vârstă de la Metalul au câștigat titluri, trofee sau locuri fruntașe în toate competițiile oficiale. Cristian Manea, cel mai tânăr debutant din istoria echipei naționale de fotbal a României, a început fotbalul la clubul Metalul.

Planurile regimului Mazăre pentru zona Badea Cârțan

În timp ce acest club și-a văzut un deceniu și jumătate de activitatea sa, având o posesie netulburată de nimeni, Primăria Constanța a dezvoltat alte planuri și idei pentru întregul complex sportiv din Badea Cârțan. În perioada 2002- 2006, la inițiativa fostului primar Radu Mazăre, terenurile din complexul sportiv Badea Cârțan (mai puțin cele de sub bazele sportive ale Direcției Județene de Tineret și Sport) au fost inventariate în domeniul privat al Municipiului Constanța. Terenul de sub baza sportivă Metalul a fost înscris în inventar în ultima etapă, în anul 2006.

După 8 ani, în 2014, Primăria Constanța a solicitat Companiei Naționale de Investiții – CNI SA să construiască o sală polivalentă în Badea Cârțan. CNI a fost de acord și a solicitat Primăriei să-i pună la dispoziție un teren de 18.200 de metri pătrați pentru derularea proiectului. Însă, în mod bizar, municipalitatea a aprobat transferul unei suprafețe de 32.454 de metri pătrați, fără să justifice această generozitate. În lotul aprobat nu era inclus și terenul de sub stadionul Metalul. Sala polivalentă trebuia să fie amplasată pe Aleea Stadionului, iar parcarea auto a obiectivului, pe actuala parcare de TIR-uri. Pe 18 decembrie 2014, Consiliul Local a amendat hotărârea inițială, în sensul predării către CNI SA a unui teren de 60.000 mp. De data aceasta, în lotul extins a fost inclus și stadionul Metalul. Însă niciodată nu s-a justificat în spațiul public această suprafață. Nu a existat nicio consultare publică, iar toate indiciile conduc spre ideea că regimul Mazăre a urmărit încă de la bun început să radă bazele sportive de pe ternul însușit prin inventariere.

Exproprierea și prima tentativă de demolare în plin litigiu

În 2019, Consiliul Local a aprobat exproprierea clădirilor de la Metalul. De asemenea, autoritatea locală a emis o autorizație de demolare a construcțiilor în regim de urgență (mai multe detalii AICI).

Autorizația de demolare a fost contestată la instanță de Clubul Metalul. În săptămâna dinaintea termenului în care magistrații urmau să decidă cu privire la cererea de suspendare provizorie a actului administrativ, funcționarii Primăriei au venit la gardul din spatele stadionului Metalul, însoțiți de muncitori cu flexuri, de polițiști locali și de jandarmi solicitați să prevină escaladarea unui conflict. Un funcționar al Primăriei a pretins că gardul stadionului (care nu a fost expropriat) este ilegal și trebuie demolat la disciplina în construcții. Singurul act pentru demolare fluturat celor de la Metalul a fost un extras informativ de carte funciară. Un film al evenimentului puteți vedea mai jos:

În cele din urmă, acțiunea a eșuat, după ce președintele clubului Metalul a arătat polițiștilor actele prin care a cumpărat amenajarea sportivă cu gard cu tot în anul 2005. Vorbim de un gard construit în anul 1986, pentru care nu s-a aplicat niciodată vreo contravenție, în cei 34 de ani de existență a bazei sportive.

Un avocat, prieten cu Babu

După stoparea acțiunii, angajații clubului au sudat gardul la loc. Această împrejurare a fost imediat speculată de Primărie. În acest punct, Primăria Constanța a decis să încheie un contract cu un avocat care, potrivit unor surse, a fost coleg de clasă al viceprimarului Dumitru Babu și se află în relații de prietenie cu acesta. Prietenul lui Mitică de la Primărie a depus o nouă plângere penală, în numele Primăriei, împotriva președintelui Clubului Metalul.

Cum să câștigi un proces cu excavatorul

Cum procesul în care s-a cerut suspendarea autorizație de demolare bătea la ușă, același avocat a condus o nouă acțiune în forță la stadionul Metalul. Gardul metalic re-sudat a fost tăiat de muncitorii cu flexuri. Ulterior, avocatul a pătruns primul pe teren, urmat de agenții unei firme private de pază. Acesta i-a somat verbal pe antrenori să părăsească zona. Copiii care au venit la antrenament au fost de asemenea alungați de pe teren. Pe repede înainte, în incinta stadionului au pătruns utilaje specifice, care au ras gazonul și stratul fertil, iar apoi au demolat tribuna de spectatori și clădirea cu vestiare și birouri. Un film al evenimentelor puteți vedea mai jos:

Procesul sub presiunea căruia au avut loc aceste intervenții în forță s-a desfășurat la 4 zile după demolare. La mijloc au fost chiar zilele de week-end. La termenul cu pricina, cererea de suspendare a autorizației de demolare a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Ce să mai suspende magistrații, dacă demolarea fusese deja făcută de avocatul adus de Babu?

Plângeri penale reciproce. Primăria trebuie să găsească o soluție pentru sportivi

Situația cu privire la stadionul Metalul este în continuare una foarte tensionată. Astfel, clubul sportiv și Primăria și-au făcut plângeri penale reciproce. De asemenea, Comisia de Abuzuri a Senatului României, sesizată de Clubul Metalul, a cerut prefectului județului Constanța, George Niculescu, să facă o analiză a situației. Acesta a convocat o ședință cu părțile implicate, însă Primăria Constanța a refuzat să delege un reprezentant.

Independent de cursul acestor proceduri, Primăria Constanța trebuie să găsească o soluție pentru copiii de la Metalul. Să înghesui toți copiii Constanței pe ternul sintetic de la Farul nu este o soluție, ci, așa cum am spus, o simplă diversiune menită să camufleze cinismul uriaș din spatele acestei afaceri.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fostul prefect Nicolaescu, trimis în judecată în scandalul terenului de lângă Tom-Carrefour

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

DNA Constanța l-a trimis în judecată pe fostul prefect al județului, Adrian Nicolaescu, pentru abuz în serviciu în legătură cu refuzul acestuia de a emite un titlu de proprietate pentru un teren de 19 hectare de pe malul lacului Siutghiol, zona Tom-Carrefour. Procurorul de caz a reținut că fostul prefect s-a opus emiterii titlului de proprietate în favoarea unei persoane din comuna Mihail Kogălniceanu, deși aceasta deținea o hotărâre judecătorească irevocabilă. Așa cum vom explica mai jos, hotărârea judecătorească pentru încălcarea căreia este acuzat acum Nicolaescu se bazează pe aprecierea total falsă că terenurile din zona Tom-Carrefour ar fi aparținut cândva comunei Mihail Kogălniceanu.

Nicolaescu mai este acuzat că ar fi refuzat să avizeze propunerea Comisiei Locale din Mihail Kogălniceanu pentru punerea în posesie pe teritoriul administrativ al Constanței. De asemenea, fostul prefect este acuzat că, prin neemiterea titlurilor de proprietate în favoarea persoanei din Mihail Kogălniceanu, ar fi împiedicat-o pe aceasta să beneficieze de despăgubirile calculate de Primăria Constanța pentru exproprierea unei părți din acest teren în vederea amenajării pasajului rutier de la Tom-Carrefour.

Cum a schimbat o ștabă țărănistă un teren din drumul Cogealacului în Municipiul Constanța

Despre retrocedarea terenului de pe malul lacului Siutghiol, din zona Tom-Carrefour, am publicat în Ordinea.Ro mai multe articole. Din capul locului, trebuie să știți că persoana din Mihail Kogălniceanu se numește Zoea Rădulescu, iar pe vremea guvernării CDR a ocupat o funcție importantă în Guvern și în principalul partid de guvernământ, PNȚCD. Ea a moștenit de la autorii ei două terenuri agricole în comuna ei natală, în suprafață cumulată de  19 hectare. Vorbim de terenuri situate în partea de nord a comunei, pe drumul Cogealacului.

După revoluție, terenurile agricole din Mihail Kogălniceanu au fost oprite în mare parte de la retrocedare, întrucât făceau obiectul exploatării fostului IAS Ceres. În aceste împrejurări, moștenitorii suprafețelor agricole, așa cum era și Zoea Rădulescu, au primit acțiuni la Ceres Mihail Kogălniceanu SA, iar după o perioadă li s-a recalificat statutul ca locatori de terenuri. La finalul guvernării țărăniste, a fost adoptat cadrul legislativ ca terenurile lucrate de fostele IAS-uri să fie predate comisiilor locale de fond funciar constituite la nivelul unităților administrativ-teritoriale, acestea urmând să facă demersuri în vederea retrocedării suprafețelor către locatori. În acest context, Zoea Rădulescu a obținut o promisiune din partea directorului Ceres Mihail Kogălniceanu SA că i se va retroceda, nu terenul bunicilor ei din drumul Cogealacului, ci terenul situat pe malul lacului Siutghiol, în Municipiul Constanța. De asemenea, femeia a obținut o schiță în pix, cu ștampila Oficiului de Cadastru,  în care era conturat terenul pe care îl râvnea în marginea Constanței.

Însă Ceres nu era autoritate de restituire a pământului. Prin urmare, terenurile situate pe raza Constanței au ajuns la dispoziția comisiei locale de fond funciar de la Primăria Constanța, care le-a retrocedat unor constănțeni. De asemenea, cererile de retrocedare depuse de Zoea Rădulescu au fost analizate de comisia locală din comuna ei. La începutul anului 2000, comisia comunală a emis două procese-verbale de punere în posesie pentru Zoea Rădulescu. În documentele întocmite atunci, suprafețele nu au fost individualizate exact, în sensul că nu au fost trecute vecinătățile de tarla.

Speculând această scăpare, Zoea Rădulescu a deschis mai multe procese, în care a cerut ca instanțele să constate că terenul primit de la comisia comunală nu se află pe raza comunei, ci în Municipiul Constanța, pe malul lacului Siutghiol. Ea și-a ales singură judecătoarea. Astfel, Zoea a depus mai multe cereri identice de chemare în judecată, care au fost repartizate aleatoriu către judecători diferiți. Ulterior, a păstrat acțiunea care a ajuns la judecătoarea Corina Eugenia Jianu, închizând restul dosarelor. Într-un prim proces, judecătoarea aleasă a anulat titlurile de proprietate emise la propunerea comisiei locale de fond funciar din Primăria Constanța. În acest litigiu, proba principală a fost un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de un expert din Medgidia ales de parte, iar nu numit de instanță. Expertul ales a făcut un fel de analiză gramaticală a actelor care i-au fost puse la dispoziție de avocata Zoei Rădulescu, concluzionând la final că terenul primit de Zoea de la comisa comunală se află pe teritoriul Municipiului Constanței. Mai departe, judecătoarea Jianu a interpretat raportul de expertiză și alte probe din dosar, apreciind că terenul de pe malul lacului Siutghiol s-a aflat cândva pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu. În realitate, cele două localități sunt situate la zeci de kilometri distanță, fiind despărțite de orașul Ovidiu.  Pe baza acestor halucinații care reinventează geografia patriei, Jianu a golit terenul de proprietarii puși în posesie de Comisia Locală din Constanța. Titlurile acestora au fost anulate, iar în acest fel terenul a devenit liber și numai bun de retrocedat pentru a doua oară.

Extras din hotărârea judecătorească, prin care fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu a reinventat geografia patriei.

Profitând de eliberarea terenului, Zoea Rădulescu a repetat manevra, a depus iarăși cereri clonate de chemare în judecată, alegând să fie judecată tot de Jianu. În noul proces, Jianu a obligat Comisia Județeană de la Prefectură să-i emită femeii din Mihail Kogălniceanu titluri de proprietate pentru terenurile din Constanța. După cum am arătat, la baza poveștii se află aprecierea total contrafactuală că terenurile de pe malul lacului au făcut cândva parte din aria administrativă a comunei Mihail Kogălniceanu.

Deși vorbim de o apreciere care desfigurează geografia patriei și siluiește logica, bunul-simț și legile țării, hotărârile date în acest temei sunt încă în vigoare. O încercare de anulare a situației profund injuste a fost făcută de Parchetul Curții de Apel Constanța, care l-a trimis în judecată pe expertul din Medgidia. Condamnat pe fond, acesta avea să fie achitat în calea de atac, în mod inexplicabil. În acest fel, hotărârile obținute de Zoea Rădulescu în această manieră scandaloasă au rămas în vigoare.

Trebuie să mai spunem că judecătoarea Corina Eugenia Jianu, cea care a creat întreaga situație, a fost între timp dată afară din magistratură. Jianu este inculpată într-un dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel București, după ce procurorul DNA Andrei Bodean a pus-o sub acuzare că vindea hotărâri de retrocedare pe șpagă. Procesul durează de ani de zile. Până la finalizarea acestuia, Jianu se bucură de prezumția de nevinovăție. Iar cei care nu aplică hotărârile ei sunt chemați să răspundă penal.

Două cazuri identice, tratate diferit

Adrian Nicolaescu a fost prefect al județului Constanța în perioada guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș. În mandatul său, Nicolaescu s-a confruntat cu două dosare grele de retrocedare. Ne referim aici la dosarul Tom-Carrefour pe care l-am prezentat mai sus, dar și la dosarul cariera Sibioara. În ambele spețe a fost vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești pronunțate de fosta judecătoare Jianu. Cariera de la Sibioara, ca toate carierele din această țară, era exceptată de la retrocedare. Cu toate acestea, un expert din Brăila a atestat în fals că exploatația minieră ar fi de fapt un teren liber de sarcini. Așadar, al doilea element comun a fost caracterul nereal al expertizelor pe care s-au fondat hotărârile judecătorești. În sfârșit, al treilea element comun: ambele hotărâri trebuiau puse în aplicare de comisia județeană condusă de Nicolaescu. Fostul prefect a tratat cele două cazuri gemene în mod diferit. Însă o analiză detaliată pe acest subiect puteți citi în curând în Ordinea.Ro. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: