Connect with us

Exclusiv

Năvodariul, o vacă de muls. Ce tun a dat soacra unui consilier din gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Afacerile cu terenuri date în superficie de Primăria din Năvodari revin în actualitate. Astfel, în convocatorul ședinței ordinare a Consiliului Local Năvodari, ce va avea loc în 2 martie a.c., au fost incluse mai multe proiecte de această natură.  Așa cum am arătat într-un articol mai vechi, afacerea cu superficii a fost demarată în prima ședință ordinară a noului Consiliu Local din Năvodari constituit după alegerile din iunie 2016. Atunci, la inițiativa primarului Florin Chelaru, a fost adoptat un regulament pentru înstrăinarea terenurilor din domeniul public și privat al localității.

Vezi aici articolul anterior:

Tunuri imobiliare la Primăria Năvodari. Blocuri de milioane de euro pe terenuri atribuite cu 8 lei/mp/an

Un capitol aparte era dedicat superficiei, adică transmiterii dreptului de folosință asupra unor suprafețe din domeniul privat al localității către persoane fizice și juridice, pe o perioadă de 49 de ani, contra unei sume calculate la metru pătrat pe an. În 2017, Consiliul Local Năvodari a aprobat aproximativ o sută de hotărâri care se referă la organizarea unor licitații publice pentru atribuirea unor terenuri în superficie. Însă în spațiul virtual nu a ajuns nici măcar un singur anunț de participare. Informația a rămas la discreția unor băieți, fete și soacre deștepte, care au construit locuințe în scopul vânzării pe piața imobiliară.

Altă durere, la Legea 15

Regulamentul lui Chelaru se aplică și în cazul clădirilor construite de beneficiarii Legii 15/2003. Legea menționată permite atribuirea de terenuri în folosință gratuită tinerilor sub 35 de ani, în scopul ridicării unei locuințe. Însă în situația în care tinerii vând locuințele construite către alte persoane, acestea din urmă nu mai beneficiază de folosința gratuită asupra terenului, fiind însă în drept să primească terenul în superficie.

Înainte de regulamentul lui Chelaru, a existat o situație semnalată de Ordinea.ro, prin care Matei a atribuit un teren la Legea 15/2003 către o tânără care abia își făcuse mutația în Năvodari, tocmai în casa unui afacerist veros din gașca fostului primar. Afaceristul a ridicat o vilă pe terenul atribuit în folosință gratuită chiriașei sale, după care a găsit drept cumpărător un italian de 76 de ani, care a fost condamnat în țara sa pentru fapte de proxenetism. Prin contractul de vânzare-cumpărare, septuagenarul italian a cesionat și dreptul gratuit de folosință asupra terenului, deși acesta era destinat prin lege doar tinerilor sub 35 de ani.

Citește aici:

Un proxenet italian de 76 de ani a dobândit folosinţa gratuită a unui teren pentru tineri în Mamaia Nord-Năvodari

Medic și agent electoral al lui Matei, teren la Legea 15

Noile proiecte de hotărâre care vor ajunge în ședința de plen a Consiliului Local Năvodari se referă la ambele situații prezentate mai sus. De pildă, unul din proiecte propune constituirea unui drept de superficie în favoarea unor persoane fizice care au cumpărat o clădire ridicată de numita Simona Nițu pe terenul primit de aceasta în folosință gratuită la Legea 15. Din referatele anexate proiectului de hotărâre, aflăm că Simona Nițu a primit 400 de metri pătrați pe strada Speranței nr. 3 din Năvodari, în baza Dispoziției de primar 604/03.05.2012. La data atribuirii, primar al localității era Nicolae Matei.

Simona Nițu este de profesie medic și a lucrat la Centrul de Permanență Medicală din Năvodari. Ea fost și medicul echipei de rubgy a orașului Năvodari. În campania electorală din anul 2012, în timpul căreia i s-a repartizat terenul de pe strada Speranței, Simona Nițu a avut luări de poziție în favoarea lui Nicolae Matei, inclusiv în cadrul unor discuții pe Facebook în contradictoriu cu principalul contracandidat al fostului primar. Grosso modo, se poate spune că aceasta i-a făcut campanie lui Nicolae Matei, alegându-se cu folosința gratuită a unui teren de casă.

Ulterior, Simona Nițu a ridicat o clădire cu un etaj și mansardă parțială, pe care a înstrăinat-o în decursul anului trecut. În acest caz, Consiliul Local este chemat, acum, de primarul Chelaru să voteze pentru constituirea unui drept de superficie asupra terenului de 400 mp, în favoarea noilor proprietari ai clădirii edificate pe acesta, la valoarea de 4.716 lei/an.

Alt teren dat la Legea 15 ajunge în superficie la un tânăr… pensionar, prieten cu Matei

Un alt proiect se referă la apartamentele de pe strada Prelungirea Corbului nr. 4, din zona bisericii lipovenești. Este un caz pe care l-am mai prezentat în articolul anterior. Terenul în cauză măsoară 218 metri pătrați. Acesta a fost atribuit în folosință gratuită către Ciprian Coruti prin dispoziția fostului primar Matei nr. 324/23.03.2015. Beneficiarul deciziei a obținut o autorizație de construire și s-a apucat să ridice o locuință. Înainte de recepția finală, acesta a vândut clădirea în stadiul fizic de realizare în care se afla către fostul consilier local Adrian Tudora. Acesta din urmă este un apropiat al fostului primar Matei. Ulterior, Tudora a modificat proiectul și a obținut o nouă autorizație. A rezultat o clădire de tip P+1, cu cinci apartamente. Consiliul Local Năvodari i-a constituit lui Tudora drept de superficie asupra terenului, la valoarea de 8,40 de lei/mp/an. Pe măsură ce Tudora mai vinde un  apartament, Consiliul Local Năvodari este învestit de primarul Chelaru să aprobe transmiterea dreptului de superficie asupra cotei de teren către cumpărătorii locuințelor.

Un HCL care lipsește de pe site-ul Primăriei

În sfârșit, alte două proiecte noi se referă la superficia terenurilor de sub o construcție de tip ”locuințe înșiruite” cu regim de înălțime P+1, de pe strada Stadionului nr. 2 Bis. La bază, terenul în cauză, măsurând 1.203 mp, a fost acordat în superficie către persoanele fizice Adrian Damian și Elena Dinu și către persoana juridică SC Aqua Force SRL, prin actul notarial 437/30.03.2017 autentificat la notarul public Lucia Paris.

Contractul izvora din aplicarea Hotărârii de Consiliu Local nr. 120/13.03.2017, care lipsește cu desăvârșire de pe site-ul oficial al Primăriei Năvodari. Probabil având ceva de ascuns, șmecherii de la Primărie au postat pe site hotărârile pe sărite, sărind-o tocmai pe aceasta. Din acest motiv nu știm dacă hotărârea se referea la o atribuire directă, prin încălcarea regulamentului și a legii, sau dispunea în sensul organizării unei licitații publice, pentru care nu s-a păstrat în spațiul virtual nicio invitație de participare.

Wow! Primăria le-a dat terenul și autorizația de construire în aceeași zi

În mod cert, în aceeași zi de 30 martie 2017, Primăria Năvodari a atribuit terenul celor trei superficiari devălmași, dar și autorizația de construire nr. 156/30.03.2017. Repetăm: în aceeași zi!!! O asemenea performanță nu s-a mai văzut nicăieri în lume, deoarece autorizația trebuie precedată de certificatul de urbanism, de avizele de specialitate de la Mediu, dar mai ales de extrasul informativ în formă autentică de la Cadastru, care nu puteau fi obținute într-o singură zi. Pe 26 iulie 2017, locuințele înșiruite – între timp finalizate – au fost recepționate de Primăria Năvodari. Ulterior, superficiarii au făcut dezmembrarea în zece loturi, din care unul cu rol de alee, și partajul voluntar al clădirilor, pe care și le-au împărțit între ei. Ca și în cazul Tudora, mai sus prezentat, de fiecare dată când ”dezvoltatorii” mai vând câte o locuință, apare un nou proiect de hotărâre locală, referitor la transmiterea dreptului de superficie asupra cotei de teren ocupată de această clădire. Și în acest caz, taxa de superficie este de 8,40 de lei/mp/an.

Soții Damian au luat terenuri și… daune de la Primărie

Sprijinul total acordat de Primăria Năvodari celor trei superficiari ar fi imposibil de înțeles, dacă nu am lua în considerarea calitatea acestor persoane. Astfel, Adrian Damian și firma Aqua Force SRL, în care deține calitatea de asociat unic, au un istoric mai lung al beneficiilor imobiliare obținute de la autoritatea locală. Așa cum relatam în articolul anterior dedicat acestui subiect, Aqua Force SRL apare într-un extras informativ de carte funciară ca beneficiar al dreptului de superficie asupra unui teren de 700 de metri pătrați din domeniul privat al orașului Năvodari, situat pe strada Pescăruș fără număr, obținut în baza unui act notarial încheiat pe 2 noiembrie 2017.

Soția lui Adrian Damian, Elena, a câștigat un proces împotriva Orașului Năvodari, care trebuie să îi achite daune de 341.893,56 de lei. Elena Damian primise un teren de 1.698 mp în concesiune de la Primărie, în zona turistică, prin contractul nr. 31.632/18.05.2016. După ce a obținut avizele necesare și autorizația de construire, aceasta a început construirea unui bloc de apartamente. În toiul lucrărilor, s-a descoperit că terenul concesionat aparținea de fapt unei persoane fizice din Buzău. Prin urmare, construcția s-a oprit, iar Elena Damian a dat în judecată Orașul Năvodari prin primar, cerând daune… pe care le-a și obținut.

Soacra consilierului PSD-ist Ilie Coman

În sfârșit, ultima beneficiară de superficie, pe numele ei Elena Dinu, are o poveste și mai interesantă. Dinu este soacra consilierului local PSD-ist Ilie Coman, la rândul său un apropiat al fostului primar Nicolae Matei. Pe 21 martie 2012, Nicolae Matei a convocat o ședință extraordinară a Consiliului Local Năvodari, având ca unic punct pe ordinea de zi suportarea costurilor unei intervenții chirurgicale de care avea nevoie Ilie Coman, la o clinică de boli cardio-vasculare din Turcia.  Cu acea ocazie, Gazeta de Năvodari – o publicație controlată de familia lui Nicolae Matei – publica un amplu articol dedicat acestui beneficiu oferit consilierului local PSD-ist din fondurile localității. Mai mult, jurnaliștii de la Gazeta de Năvodari inserau în relatarea lor trei declarații ale lui Nicolae Matei despre colegul de partid care tocmai se opera pe banii localității.

”Ilie Coman este dracu gol în PSD și anul acesta mă va ajuta să câștig alegerile. (…) Ilie Coman e la fel ca mine: mic la statură, mare la făptură (sic! – n.r.). (…) Coman a lucrat la Rompetrol, firmă adevărată, care a disponibilizat un om de valoare” – spunea Matei citat de publicația nepoatei sale.

Frații Coman și secretul din Arhive

Tot în articolul publicat de Gazeta de Năvodari, se menționa că Ilie Coman este fratele directorului Arhivelor Naționale Constanța, Virgil Coman (decedat între timp). Completăm de la noi informația, arătând că Virgil Coman apărea frecvent la manifestările populare organizate de Primăria Năvodari, sub conducerea lui Nicolae Matei. Anul trecut, la câteva luni după decesul lui Virgil Coman, un om de afaceri din Constanța, pe numele său Grigore Comănescu, a declarat că Arhivele Naționale Constanța au comunicat Instituției Prefectului Județului Constanța, în ianuarie 2017, mai multe documente referitoare la o retrocedare din localitatea Sibioara. Actele s-au aflat permanent în custodia Arhivelor și au fost solicitate în mod repetat de-a lungul a opt ani de zile. Însă câtă vreme instituția a fost condusă de Virgil Coman, documentele care spun adevărul au fost ascunse de fiecare dată.

Retrocedarea ilegală

După decesul lui Virgil Coman, persoana care i-a preluat atribuțiile în cadrul Arhivelor din Constanța a predat înscrisurile către prefect, care a deschis un proces pentru anularea unui titlu de proprietate emis ilegal în favoarea unor clienți ai controversatului avocat Ionel Hașotti. Același om de afaceri a susținut în spațiul public faptul că între familia Hașotti și fostul primar de la Năvodari, Nicolae Matei, există legături de conivență. Astfel, avocatul Ionel Hașotti a reușit să obțină – cu sprijinul Arhivelor care au ascuns timp de opt ani actele care spuneau adevărul – retrocedarea ilegală a unei cariere de piatră care fusese cumpărată cu patru milioane de euro de omul de afaceri.

Matei îl rupe la taxe pe Comănescu; Hașotti cere eliberarea coruptului din pușcărie

Pe de altă parte, fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, a înscris ilegal în domeniul privat al localității un teren al statului român aferent unei lucrări hidrotehnice realizate de societatea lui Grigore Comănescu pe malul lacului Siutghiol. Ulterior, pretinzând că lucrarea hidrotehnică nu ar fi lucrare, ci o simplă depozitare de piatră și nisip pe terenul inclus abuziv în proprietatea localității, fostul primar Matei a emis o decizie de impunere fiscală de două milioane de euro în sarcina societății omului de afaceri. Se întâmpla în august 2012. La câteva luni de la această invenție teribilă, în octombrie 2012, Nicolae Matei a fost pentru prima oară arestat preventiv. Din scurt, la Năvodari s-a organizat un miting antijustiție, în centrul căruia s-a plasat fostul ministru Puiu Hașotti, fratele avocatului mai sus pomenit. Ministrul Hașotti a susținut în fața gloatelor că Matei nu a violat și nu a omorât pe nimeni, pledând astfel pentru urmărirea acestuia în stare de libertate. La câteva luni distanță, Matei a fost scos în libertate. În mod paradoxal, judecătoarea care l-a eliberat pe Matei i-a aplicat o amendă omului de afaceri Grigore Comănescu pentru că a îndrăznit să facă plângere că dosarul penal al fraților Hașotti era tergiversat.

Ca să închidem cercul, trebuie să mai spunem că Nicolae Matei a fost condamnat și a executat o pedeapsă penală cu închisoarea, într-un dosar de mită, iar la momentul de față este inculpat în alte dosare de judecată, la instanța penală, pentru retrocedări ilegale pe malul mării și pentru tunurile imobiliare date în dauna taberei de copii. Legăturile sale cu frații Hașotti, cu fostul director al Arhivelor (instituție cheie în procesul de retrocedare) și cu fratele acestuia, consilierul Ilie Coman, pe care l-a operat pe banii localității, sunt chestiuni certe.

Soacra lui Iliuță

Mai insistăm puțin asupra articolului din Gazeta de Năvodari, întrucât acesta conține alte date extrem de relevante. Astfel, se menționa acolo că Ilie Coman ”are un copil în vârstă de 20 de ani, a fost căsătorit timp de zece ani cu Ioana Abagiu, iar în prezent este căsătorit cu Mihaela Coman”.

Nicolae Matei: ”Ilie Coman e la fel ca mine: mic la statură, mare la făptură”

Potrivit documentării noastre, Mihaela Coman, actuala soție a consilierului, este fiica Elenei Dinu, doamna pomenită în partea principală a articolului de față ca beneficiară de superficii de opt lei, pe baza cărora a devenit mare investitoare imobiliară. De altfel, relația este afișată pe Facebook, putând fi verificată de oricine. Trebuie să mai spunem că numele Elenei Dinu apare și într-un alt caz de superficie, fiind clar că aceasta a fost avantajată de Primărie ca să intre în astfel de afaceri, cel mai probabil datorită lui ginerică, Ilie Coman. Construind clădiri de vânzare, pe terenuri primite cu opt lei/mp, soacra consilierului a ajuns să trăiască pe picior mare. Fotografia din deschiderea articolului este preluată din contul ei de Facebook – știut fiind că această rețea de socializare reprezintă spațiu public în accepțiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În concluzie, așa se rezolvă lucrurile la Năvodari, ca într-o familie mafiotă. Apropiații fostului primar penal mulg patrimoniul localității, ca pe vacile din grajd, fie în mod direct, fie prin soacre și alte rubedenii. Oamenii simpli să mai aștepte!

Comments

comments

Exclusiv

Premiul ”Theodorescu Valahu” merge la avocatul care a tranzacționat averea familiei Valahu la 4% din valoarea ei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Baroul de Avocați Constanța i-a decernat avocatului Ionel Hașotti, în urmă cu două zile, un premiu cu o rezonanță aparte. Este vorba de premiul ”avocat Ion Theodorescu Valahu”, instituit la nivel local în urmă cu trei ani ca o distincție aparte pentru cei mai merituoși practicanți ai acestei profesii liberale. Motivația oficială a premierii lui Hașotti a fost cariera sa de excepție, incluzând aici calitatea de șef de promoție la intrarea în profesie, mandatele de decan al Baroului Constanța și de vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR). Desigur, au contat și alte motive neinvocate, dar cunoscute de toți cei din domeniu: prestigiul pe care avocatul și l-a câștigat în timp, în procese cu mize mari, erudiția sa, talentul său oratoric de-a dreptul remarcabil sau reputația sa de polemist greu de învins.

Însă membrii Baroului nu au privit decât la luminile din cariera lui Hașotti, ignorând în chip miop întunericul și excesele care formează fondul tragic al acestui personaj de poveste. Baroul nu a văzut tehnicile sale retorice care au ceva în comun cu alchimia transformării metalului comun în aur, a ipotezelor în certitudini, a minciunii în adevăr juridic, jocul actoricesc pervers, manipulările, disimulările, tehnica de a sădi confuzii și de a-și defăima adversarii, ușurința de a se victimiza din orice, în numele și în beneficiul clienților săi. Ca să nu mai vorbim că au fost ignorate retrocedările controversate obținute de ”maestru”, cu urmarea intrării unor imobile chiar în patrimoniul său personal, de pe urma acestor afaceri. Ca să nu mai vorbim de negocierile pe care Ionel H. le purta cu Mazăre, în plenul Consiliului Local, în văzul lumii, cerând cu tupeu ca municipalitatea să demoleze clădirile RATC din strada Chiliei; ori – în altă speță – ca Primăria să achite sume colosale către sicilienii de la FIN.CO.GE.R.O pentru lucrări evaluate de un expert, iar nu facturate după reguli contabile.

Dacă Baroul ar fi privit un pic spre latura tenebroasă a activității lui Hașotti, ar fi descoperit că avocatul a fost implicat chiar și în tranzacționarea moștenirii lui Ion Theodorescu Valahu, cu 4% din valoarea ei, ceea ce este de-a dreptul scandalos. Dacă s-ar fi cunoscut aceste aspecte, poate că s-ar fi înțeles mai bine că lui Hașotti i s-ar fi cuvenit mai degrabă o altă decorație, fie o stea de aur sau de tinichea, dar nu placheta cu numele Valahu.

O mare personalitate a Constanței

Ion C. Theodorescu Valahu a fost o mare personalitate a Constanței, care a activat în prima jumătate a veacului trecut, ca avocat, decan al baroului local, primar al municipiului Constanța și prefect al întregului județ. El a fost și publicist, ca mulți dintre avocații vremii. De asemenea, a deținut funcții oficiale la Camera Agricolă și la Curtea de Conturi, iar în particular s-a implicat în activități civice și culturale. De pildă, la începutul anilor 30, Theodorescu Valahu a făcut parte dintr-un comitet local de inițiativă pentru ridicarea unui monument al poetului Mihai Eminescu în Constanța, alături de alte personalități de prim rang, precum IN Roman sau ND Chirescu.

Victima Securității și a regimului criminal comunist

După instaurarea regimului comunist, fostul decan, primar și prefect s-a stabilit la Râmnicu Sărat, nefiind clar dacă a fost vorba de fixarea unui domiciliu forțat sau de o retragere voluntară, în vederea minimalizării pericolului de arestare. În 1952, Valahu a fost reținut de Securitate, fiind internat administrativ, fără proces, pe un termen de 5 ani, în colonia de muncă forțată de la Capul Midia, de pe șantierul canalului vechi. Ulterior, Valahu a fost transferat într-o altă colonie a canalului vechi, la Poarta Albă, în anii în care regimul criminal comunist căuta țapi ispășitori și organiza aici procese ale sabotorilor, pentru a-și justifica eșecul lucrărilor.

În fișa sa matricolă penală, publicată de Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului (ICCMR), se arăta că Teodorescu V. Ion, fiul lui Constantin și Maria, născut la Craiova pe 1 iunie 1884, era licențiat în drept, avea origine burgheză, fusese proprietarul unei case cu 4 camere și a unei averi funciare formate din 60 de hectare de pământ. Însă, la data internării administrative, Valahu era încadrat ca muncitor și nu mai avea niciun fel de avere, bunurile sale fiind confiscate de stat.

Potrivit unor surse citate de Baroul Constanța, Ion Theodorescu Valahu a decedat în anul 1957 în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.

Fiul său, Pascal Theodorescu Valahu, a fost jurnalist la Europa Liberă și Associated Press. Acesta a ocupat ani buni postul de șef al biroului Radio Europa Liberă de la New York, fiind urmărit de Securitate în exil ca unul din adversarii importanți ai regimului comunist din România.

Extras din revista ”Vitralii – Lumini și Umbre”, în care se relatează că Pascal Valahu a fost un obiectiv de supraveghere informativă al Securității la New York.

Avocatul Ionel Hașotti devine procurist pe averea familiei Valahu

În anul 1993, avocatul Ionel Hașotti a deschis un proces pentru retrocedarea unor bunuri imobile preluate de stat de la Ion Theodorescu Valahu, în baza unei împuterniciri semnate de un descendent al acestuia, Dan Theodorescu Valahu, domiciliat în Texas, Statele Unite ale Americii. O hotărâre judecătorească favorabilă a fost pronunțată pe fond în anul 1995. Despre căile de atac, nu s-au păstrat informații în bazele de date publice. Nouă ani mai târziu, în februarie 2004, Ionel Hașotti s-a prezentat la biroul unui notar public din Constanța împreună cu omul de afaceri Dorinel Turcu, un milionar pe atunci foarte discret al Constanței. Turcu este proprietarul unui grup de afaceri care se ocupă de importuri și comercializări de materiale ceramice din China, de acordarea de credite cu garanții imobiliare și, de câțiva ani, de construcții rezidențiale.

Drepturi litigioase execuționale de 610.560 de euro, vândute cu 30.000 de dolari

În fața notarului, avocatul și milionarul discret au semnat un contract de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase, pentru un teren de 5.088 de metri pătrați, care era ocupat de construcții și nu putea fi retrocedat în natură. În privința acestui teren originar, situat între faleza Mării Negre și bulevardul 1 Mai, instanța obligase Municipiul Constanța să procedeze la acordarea către moștenitorul lui Valahu a unui teren liber din rezerva localității, în compensare, echivalent ca valoare. Practic, avocatul care acționa ca împuternicit al familiei Valahu îi vindea afaceristului dreptul litigios aflat deja în faza de executare silită. Vorbim de o fază în care nu se putea să nu existe o evaluare, măcar după ureche, a valorii de circulație a terenului. Din acest punct de vedere, este total neplauzibil să presupunem că avocatul nu cunoștea cât face terenul. Cu toate acestea, Hașotti a semnat pentru înstrăinarea acestei părți din moștenirea Valahu cu numai 30.000 de dolari americani, ceea ce însemna cam 4 euro pe metrul pătrat.

În ianuarie 2005, la propunerea fostului primar Radu Mazăre, Consiliul Local Constanța a votat o hotărâre prin care și-a însușit o evaluare a terenului ce aparținuse familiei Valahu. Vorbim de o evaluare întocmită de o firmă de specialitate, care atestase un preț al terenului de 610.560 de euro. Raportat la această sumă, se poate afirma că Hașotti a vândut dreptul litigios execuțional al familiei Valahu cu mai puțin de 4% din valoarea acestuia.

Un alt teren din retrocedarea Valahu ajunge în patrimoniul avocatului Hașotti

Și povestea nu se oprește aici. În alte procese similare, Ionel Hașotti a obținut obligarea municipalității de a atribui alte terenuri libere în schimbul unor proprietăți ale familiei Valahu care de asemenea nu mai puteau fi restituite în vechiul amplasament ocupat de blocuri. Și în aceste cazuri, regimul Mazăre a adoptat două HCL-uri în anul 2005, prin care l-a compensat pe Dan Valahu cu terenuri pe strada Alexandru cel Bun (zona bulevardului Mamaia; exact pe aceeași stradă avea domiciliul personal Ionel Hașotti) și Vasile Canarache (zona peninsulară). Terenul din urmă, măsurând 309 mp, a intrat la câteva luni distanță în patrimoniul personal al avocatului Ionel Hașotti. Despre acest subiect a scris prima oară publicația Replica de Constanța (vezi AICI).

Din anul 2018, avocatul care a devenit proprietar pe o mică parte din averea Valahilor se judecă pentru anularea parțială a PUZ-ului adoptat de Consiliul Local pentru Peninsulă și Piața Ovidiu, PUZ care interzice construirea pe respectivul teren.

Ionel Hașotti și-a mai întregit patrimoniul personal și cu alte terenuri din retrocedări. Vila somptuoasă deținută de avocat în zona peninsulară a Constanței, la doi pași de Casa Lescovar și încă vreo sută de faleza Cazinoului, ocupă un teren retrocedat de administrația Mazăre către familia Gardef. Hașotti a fost avocatul acestei familii, iar după ce a rezolvat retrocedarea la nivel administrativ cu Primăria lui Mazăre, a încheiat o tranzacție imobiliară cu beneficiarii.

Relații care trădează că tranzacția cu Turcu nu a fost una pasageră

Ca o coincidență care explică multe aspecte, un alt teren din retrocedarea Gardef a ajuns în proprietatea societății Progress Consulting SA, cea care administrează cimitirul municipal al Constanței (mai multe detalii AICI). Firma este controlată de Nicolae Crăciun și de soția sa Cristina, iar de administrarea ei s-a ocupat o perioadă un fost ofițer al Securității. Familia Crăciun a fost reprezentată în diferite procese chiar de Ionel Hașotti. De asemenea, cei doi clienți ai lui Hașotti, Nicolae Crăciun și Dorinel Turcu, sunt asociați între ei, împărțind un bloc ridicat cu multe probleme peste drum de City Park Mall, precum și unul din cele mai importante IFN-uri din România. Crăciun și Turcu se judecă de câțiva ani între ei, însă cearta din prezent nu are nicio relevanță pentru povestea de față. Legăturile din trecut trădează că tranzacția prin care Ionel Hașotti a vândut o parte din moștenirea Valahu nu a fost una pasageră, încheiată cu un cumpărător întâmplător, ci cu o persoană bine știută și la un preț care sfida valorile din piața imobiliară.  

O distincție neinspirată

Având în vedere aspectele mai sus relatate, opinăm că decernarea premiului Ion Theodorescu Valahu lui Ionel Hașotti a fost total neinspirată. Baroul a privit doar spre luminile din cariera lui Hașotti, ignorând întunecimea și excesele constitutive carierei sale. Cel mai probabil, cei care au aprobat acordarea înaltei distincții n-au știut că cel premiat cu placheta Valahu a semnat pe actul prin care moștenirea Valahu a fost vândută cu 4% din valoarea ei. Pentru partea luminoasă din cariera sa, poate că Hașotti ar fi meritat orice altă distincție, o stea de aur sau de tinichea, dar în niciun caz placheta cu numele Valahu.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Suveică imobiliară la Agigea (II). Cumetria de interese de la parcarea de TIR-uri

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În articolul trecut, arătam cum primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, s-a folosit de contabila fostelor sale firme pentru a transfera terenuri din patrimoniul comunei în patrimoniul fratelui său. În anul 2012, Primăria a făcut un schimb de terenuri cu această contabilă, care s-a ales cu 6 loturi intravilane de cea mai bună calitate. La scurt timp, femeia s-a dus la notariat cu fratele și cumnata primarului, cu viceprimarul și cu un fin al primarului, care au devenit proprietari cu acte asupra terenurilor scoase din patrimoniul comunei. Mai scriam în articolul trecut că schimbul de terenuri a fost un simplu pretext pentru ca primarul să-și îmbogățească familionul și gașca de apropiați. Primăria nu avea nevoie de terenul arabil al contabilei lui Maricel. Iar dovezile care demonstrează această afirmație vi le prezentăm în articolul de față.

La sfârșitul anului 2011, Comuna Agigea devenea proprietară asupra terenului arabil predat de Elisabeta Magdalena Andrei în schimbul celor 6 loturi hărăzite să intre în patrimoniul găștii de la Primărie. După doar opt luni, Primăria a realizat că nu are nevoie de acel teren situat pe strada Meduzei nr. 1 A. Însă nevoie mare avea chiar finul primarului, numitul Anghel Dragu, implicat în suveica imobiliară descrisă în articolul precedent prin firma sa Acvamar Grup SRL. Dragu era asociat cu 50% și în firma Andi Trans SRL, specializată în transporturi rutiere de mărfuri. Cealaltă jumătate din această afacere era deținută de constănțeanul Dimcică Tudică. Atât finul primarului, cât și asociatul său Tudică erau administratori ai firmei. Și sunt și în prezent.

Pe 7 august 2012, Cîrjaliu a semnat un contract de concesiune cu Andi Trans SRL, pentru o suprafață de 6.000 de metri pătrați provenită din schimbul de terenuri. Ca să nu bată prea tare la ochi, firma care intra în parteneriat cu Primăria nu a fost reprezentată la semnarea actului de finul primarului, ci de celălalt administrator, Dimcică Tudică. Prin actul de concesiune, Andi Trans SRL primea dreptul de a construi pe teren o parcare de TIR-uri și un sediu administrativ. Contractul avea o valabilitate standard de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă jumătate din perioada inițială. În total, 73 de ani și 6 luni! Cât să ajungă și generațiilor viitoare. Redevența anuală stabilită prin contract a fost de 1.494 de euro cu TVA inclus. Printr-un calcul elementar, aflăm că societatea urma să suporte 104,62 de euro pe lună plus TVA. În 2012, potrivit datelor statistice, prețul mediu pentru închirierea unei garsoniere în Constanța era de 160 de euro pe lună. (detalii AICI).

Concesionarea celor 6.000 de metri pătrați sub prețul de chirie al unei garsoniere s-a făcut fără probleme, în contextul în care contractul a fost avizat de persoana responsabilă de controlul financiar preventiv (CFP) din Primăria Agigea, Oana Coravu. Aici puteți citi contractul de concesiune.

În 2014, primarul localității a fost de acord cu modificarea contractului de concesiune prin act adițional. Prin semnătura lui Maricel Cîrjaliu și a CFP-istei Oana Coravu, Andi Trans primea dreptul să subînchirieze o parte din teren cu acordul prealabil al Primăriei.

La o zi distanță, Andi Trans a semnat un contract de închiriere cu VH Extra Oil SRL Lumina, pe o perioadă de 12 ani de zile. Societatea din urmă a obținut astfel 300 de metri pătrați din terenul de pe strada Meduzei 1 A, în vederea construirii unei stații de combustibili. Chiria a fost negociată de părți la 2.000 de lei plus TVA pe lună, ceea ce însemna 455 de euro plus TVA pe lună la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă.  Asta da afacere. Dintr-o fărâmă infimă a terenului, societatea își scotea redevența către Primărie și un profit de 350 de euro pe lună sau 4.200 de euro pe an.

În 2015, Andi Trans a finalizat investiția, respectiv o parcare de TIR-uri și o clădire administrativă P+1+M. Lucrările au fost recepționate de o comise prezidată chiar de finul primarului, Anghel Dragu. Tot acesta a semnat diversele acte din perioada investiției, în calitate de beneficiar. Ulterior, societatea a scos la închiriere o parte din spațiile sediului administrativ. De asemenea, parcarea a devenit în sine extrem de profitabilă, aflându-se pe ruta de acces în Portul Constanța Sud – Agigea.

În 2020, Andi Trans SRL a derulat afaceri de aproape 1,5 milioane de euro.

În același an, în luna ianuarie, Dimcică Tudică a împlinit o vârstă rotundă. Afaceristul a dat o petrecere cu această ocazie la restaurantul Diplomatic din Constanța. Printre participanți s-au aflat primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și CFP-ista Oana Coravu, cea care a avizat din punct de vedere financiar contractul de concesiune. De asemenea, la petrecere a participat și Anghel Dragu, finul și partenerul de suveici imobiliare al clanului Cîrjaliu. Mai multe fotografii de la eveniment au fost postate în spațiul public, pe Facebook, de o prietenă de petreceri a familiei lui Anghel Dragu. După cum se vede, ”autoritățile” au relații sociale foarte strânse cu cei avantajați de această potlogărie administrativă. Și asta explică totul.

Maricel Cîrjaliu și Oana Coravu au participat la petrecerea celui avantajat să obțină parcarea la o redevență sub valoarea de închiriere a unei garsoniere. Comuna a fost păgubită, dar cei doi au petrecut bine. Sursa foto: Facebook.

Trebuie să mai spunem că CFP-ista care l-a ajutat pe Maricel Cîrjaliu să transfere un teren de 6.000 de metri pătrați la preț de garsonieră către firma finului său beneficiază de tot felul de avantaje. Strada pe care locuiește Oana Coravu a fost asfaltată din fondurile publice ale comunei Agigea, deși toate celelalte străzi din cartierul ei au rămas la stadiul de pământ sau piatră.

Prietena primarului are un motto preferat, pe care și l-a trecut în descrierea contului ei de Facebook: ”În sfârșit, viața mea e perfectă, da este foarte perfectă și este nemaipomenit de frumoasă”.

Coravu a beneficiat, potrivit surselor noastre, nu doar de salariul din Primărie, fiind inclusă și pe ștatele de plată ale Asociației Grup Local Dobrogea Sud – o structură prezidată de Maricel Cîrjaliu care se ocupă cu implementarea unei strategii pe fonduri europene pentru comunitatea de pescari din zonă. După cum am arătat în mai multe articole (vezi AICI), în primul ciclu de finanțare, FLAG-ul a prăpădit banii europeni pe niște chiolhanuri de neam prost și pe salarii nesimțite. Iar acum, în al doilea ciclu de finanțare, a aranjat ca fondurile europene să fie atribuite pe sprânceană, unui tip care își petrece concediile cu omul lui Cîrjaliu de la Golful Pescarilor (vezi AICI).

Harta terenurilor de pe malul mării scoase din patrimoniul comunei Agigea și băgate în patrimoniul familiei primarului Maricel. În partea stângă este figurată parcarea de tiruri, concesionată în condițiile descrise în articolul de față.

În sfârșit, viața lui Maricel Cîrjaliu este și ea incredibil de frumoasă. Oficial, primarul din Agigea este cam sărac lipit pământului. Neoficial, însă, Maricel este putred de bogat, averea sa fabuloasă fiind trecută pe numele rudelor, finilor și interpușilor săi. Deși poate avea parte cam de tot ce-i dorește inima, edilul are și o latură întunecată în viața sa. Anul trecut, el a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție în legătură cu terenul vândut către Golful Pescarilor, tot la un preț de garsonieră. Maricel a tras-o în problemele sale penale și pe fosta secretară a comunei, Ancuța Calust (fostă Mihail), la rândul ei inculpată în acest dosar de răsunet. Iar după cum se vede, trecutul îl ajunge din urmă pe Maricel, pentru că abuzurile și tunurile sale imobiliare tot apar la iveală, ca ciupercile după ploaie.

Citește și:

Suveică imobiliară la Agigea. Primarul și-a omenit fratele cu terenuri ale comunei

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel a pierdut procesul pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Cine plătește deranjul de 3 ani?

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată de Vergil Chițac și Felicia Ovanesian, dar din care aceștia s-au retras de când ocupă funcții oficiale în Primăria Constanța, a pierdut pe fond cel mai important proces al ei. Este vorba de litigiul declanșat pentru anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu. Vineri, 11 iunie 2021, Tribunalul Constanța a respins acțiunea asociației ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Soluția era previzibilă încă de anul trecut, de când s-a publicat în Monitorul Oficial al României decizia dată în RIL de Înalta Curte de Casație și Justiție care interzice accesul ONG-urilor la acțiuni populare în trânta lor interesată cu actele de urbanism și mai ales cu beneficiarii acestora din urmă.

Procesul PUZ-ului Lăpușneanu are legătură cu ascensiunea lui Vergil Chițac în spațiul public. În 2016, acesta a candidat pentru prima dată la funcția de primar al municipiului Constanța. Și mult nu a lipsit să-l bată din prima pe Decebal Făgădău, pe atunci viceprimar cu atribuții de primar după fuga lui Mazăre în Madagascar. Chițac a dus o campanie negativă. În replică, Făgădău a lansat un proiect constructiv, angajându-se să modernizeze într-un termen record un segment al bulevardului Tomis. El a anunțat că își va da demisia de la Primărie și că va pleca din politică, dacă lucrarea nu va fi inaugurată la timp. Părea un pariu imposibil de câștigat. Iar mogulul portuar Gabriel Comănescu, cel care îl păpușa din spate pe candidatul Chițac, își freca deja mâinile cu încântare. Planurile acestui grup de interese au fost stricate involuntar de un om de afaceri, care a câștigat procedurile și a modernizat bulevardul Tomis la cea mai bună calitate de până atunci din istoria Constanței. Este vorba de antreprenorul Grigore Comănescu, proprietarul grupului de firme Comprest UtilSomaco ConstructDobrogea Asfalt.

Acesta a fost mărul discordiei, dacă ne putem exprima așa. Grigore Comănescu a explicat că implicarea sa a fost una pur antreprenorială, cu aceeași responsabilitate pe care a dovedit-o atunci când a participat la lucrările de extindere a bazei NATO de la Mihail Kogălniceanu, la Autostrada Soarelui și centura Ovidiu-Agigea sau la prima etapă de consolidare și extindere a plajelor românești, pe sectoarele din municipiul Constanța. Omul de afaceri nu face politică și nici nu are timp de jocuri electorale, având în răspundere 600 de angajați, raporturi antreprenoriale cu parteneri, subcontractanți și producători care la rândul lor au peste 1.000 de angajați, precum și o reputație de apărat, de om care mereu a pus calitatea înainte de toate.

La sfârșitul anului 2017, Vergil Chițac a pus bazele Asociației Constanța Altfel, împreună cu avocata Felicia Ovanesian și alte persoane. ONG-ul s-a lansat într-o campanie împotriva Primăriei și Consiliului Local, pe care le-a acuzat că sprijină ”rechinii imobiliari” care au distrus spațiile verzi ale orașului, cu blocurile lor. Prima acțiune de mare anvergură a asociației a fost atacarea PUZ-ului Lăpușneanu, care reglementa funcțiunile unei zone mai ample în care se afla și un bloc ridicat de compania Comprest Util. În paralel, Constanța Altfel a solicitat și a obținut suspendarea PUZ-ului. De asemenea, Chițac&Ovanesian au atacat pe cale separată și autorizațiile de construire ale Comprest Util și au înscris litigiile la Cartea Funciară, pentru a-l împiedica pe omul de afaceri să continue vânzarea apartamentelor din blocul construit cu dotări premium, cu parcare subterană mai bună decât a oricărui mall din oraș, cu buncăre de apărare civilă necesare orașului, cu rezervă de apă în subteran pentru situații de necesitate în caz de război, cu stații de încărcare pentru autovehiculele electrice, ”parcare” de biciclete și soluții de autonomie electrică a imobilului în caz de avarie. Ca să nu mai spunem de amenajarea spațiilor verzi proprii și a celor din jur, refacerea sistemului de canalizare și canalizare pluvială pentru întreaga zonă, transformator electric pentru blocul propriu dar și pentru cele din jur, amenajarea de parcări pentru blocurile învecinate, plus o stradelă de descărcare a traficului realizată de la zero prin efortul și cheltuiala exclusivă a investitorului.

O asemenea realizare merita felicitări. Însă Constanța Altfel avea de plătit polițe pentru întâmplarea de la bulevardul Tomis. În mod vădit, procesele au fost o răzbunare și un fel de a-i da în cap unui om corect, care a făcut lucrurile corect și de calitate.  

ONG-ul a susținut în esență că investitorul trebuia să conserve terenul ca spațiu verde, că aglomerarea urbană conduce la poluare, că spațiile de parcare sunt insuficiente, că ultimul etaj al blocului nu are certificat de descărcare arheologică (nefiind, așadar, evaluate vestigiile din cer). În realitate, compania cumpărase terenul de la Primărie, în anul 2004, plătind – cu dobânzi și actualizări –  1.000 de euro pe metru pătrat, iar cu totul două milioane de euro. A fost cel mai mare preț plătit pentru un teren din istoria de până atunci a orașului. Deși terenul a fost vândut de Primărie exact pentru construirea unui ansamblu de apartamente la cel mai înalt standard de calitate și a unei clinici medicale, existând un PUZ adoptat în acea perioadă, Constanța Altfel a pretins că investitorul trebuia să cultive iarbă.

În 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să spună stop acțiunilor, de multe ori șantajiste, prin care diverse ONG-uri din toată țară atacau acte de urbanism în baza interesului public pentru aerul curat, spațiile verzi și altele aspecte de interes general. Curtea a stabilit pentru totdeauna că asociațiile, care sunt persoane juridice de drept privat, se legitimează procesual doar dacă demonstrează afectarea unui interes legitim privat sau vătămarea unui drept subiectiv (al unui subiect anume, nu al publicului în general). După lămurirea definitivă a acestor aspecte, Constanța Altfel a pierdut definitiv, la Curtea de Apel Galați, procesul în care ceruse anularea autorizațiilor de construire ale Comprest Util. În joc rămânea astfel un singur proces, acela în care așa-zișii ”salvatori urbani” se trânteau cu PUZ-ul. Dar și acela depindea de găsirea unei persoane concret vătămate.

Deși au căutat vecini ai blocului Comprest Util care să se plângă de o vătămare, ONG-ul n-a găsit decât un singur ins, pe numele său Sorin Daon, membru în Constanța Altfel și fost angajat al mogulului Gabriel Comănescu. Acesta a depus o cerere de intervenție principală în procesul în care Constanța Altfel solicita anularea PUZ-ului Lăpușneanu. De asemenea, el a cerut instanței să desființeze și autorizațiile de construire ale Comprest Util emise începând cu anul 2009. Ba chiar, în culmea delirului, a cerut instanței să dispună demolarea blocului, că-l deranja pe el, locuind la etajul 9 al unui turn învecinat, construcția cu mai puține etaje ridicată în proximitate de Grigore Comănescu.  În 16 ani de când terenul intrase în proprietatea Comprest Util și de când societatea a făcut toate procedurile publice de mediu și a obținut acte de urbanism de asemenea aduse la cunoștința cetățenilor, fostul angajat al mogulului nu s-a plâns de nicio vătămare. A început subit să-i pese abia când Asociația Constanța Altfel simțea că-i fuge pământul de sub picioare, fiind incapabilă să demonstreze cea mai elementară atingere adusă unui interes privat de către proiectul, chiar deosebit, al firmei Comprest Util.

Momente bahice cu mogulul Gabriel Comănescu și omul pe care a reușit să și-l pună primar la Constanța. Sorin Daon a fost angajatul mogulului, iar asta explică intervenția sa delirantă, prin care a cerut demolarea blocului Comprest Util.

În luna martie 2021, fostul angajat al mogulului a fost scos din dosar, pe motivul lipsei calității procesuale active. Rămasă fără susținere în proces, Asociația Constanța Altfel a mai încercat niște tergiversări rușinoase, recuzând și răs-recuzând magistrați, până când a fost amendată pentru rea-credință. Mai mult, o judecătoare a Tribunalului Constanța, care judeca una din cererile de recuzare împotriva judecătorului de fond, a răbufnit acuzând asociația că are magistrații ei eligibili, urmărind să îndrepte dosarul către aceștia. În opinia noastră, această acuzație extrem de gravă ar trebui să facă obiectul unei anchete serioase, fiind inadmisibil să planeze astfel de suspiciuni de fraudare a actului de justiție, iar organele în drept să nu facă lumină.

În mod cert, tergiversările ONG-ului nu au durat decât până la sfârșitul săptămânii trecute, când acțiunea Constanța Altfel a fost respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă. În toți acești ani, PUZ-ul a rămas suspendat, pe baza cererii semnate de Vergil Chițac, fostul președinte al ONG-ului, actualmente primar. Constanța Altfel trebuie să suporte cheltuielile de judecată. Însă, dacă hotărârea va rămâne definitivă, cei care au fost târâți pe nedrept în acest litigiu ar putea pretinde despăgubiri civile. La nivel național, există precedente, cel puțin în situația Asociației pentru Protecția Urbanistică a Clujului, un ONG care a fost copiat la indigo de epigonii de la Constanța Altfel și care a pierdut mai multe procese declanșate împotriva unor investitori. La un moment dat, pentru a plăti obligații stabilite în sarcina sa de către instanțele de judecată, APUC a făcut un apel public la clujeni să fie ajutată cu donații.

Nu știm dacă Asociația Constanța Altfel, rămasă pe mâna nurorii lui Vergil Chițac și a altor persoane, va găsi un sprijin financiar din partea publicului, în contextul în care primarul Constanței este într-o scădere dramatică de popularitate. Moralistul care cerea demolarea de blocuri ca să nu existe poluare este acuzat că a luat, ca primar, decizii iresponsabile care au condus la supraaglomerarea traficului rutier, cu consecința poluării orașului cu noxe. Același moralist care cerea demolarea de blocuri ca să rămână spațiile verzi s-a dovedit total incapabil să tundă iarba din oraș. Mai mult, primarul Chițac a inventat un regulament prin care obligă asociațiile de locatari să tundă boscheții de pe terenurile municipalității. Același moralist, după ce s-a văzut primar, a descoperit că nu plouă destul la Constanța, motiv pentru care a anunțat că vrea să desființeze spațiile verzi de pe bulevardul Mamaia. Primarul, care face naveta de la Eforie, și-a schimbat zâmbetul electoral într-o morgă ce pare afectată de un exces de fiere. Iar toate acestea l-au făcut extrem de nepopular. Și tocmai de aceea nu vedem pe unde își va scoate cămașa asociația fondată de el, dacă se va ajunge la daune.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: