Connect with us

Opinie

”Paștele mamii voastre de jigodii”. Câteva reflecții despre discuțiile iscate de crimele din Caracal

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Nu obișnuiesc să scriu articole de opinie. În urmă cu mulți ani, mi-am propus să mă limitez la fapte. Dar,  după discuțiile iscate pe marginea crimelor de la Caracal, simt că e cazul să-mi spun părerea. Încep cu o istorie mai veche, care m-a marcat și pe care nu o voi uita toată viața.

În urmă cu 15 ani, am participat ca reporter la o acțiune de căutare a unui copil de 4 ani și 8 luni dispărut în zona mănăstirii Cocoș din județul Tulcea. Era trecut de mijlocul lunii octombrie, dar vremea era frumoasă. Pe micuț îl chema Vlăduț Tudor. Era constănțean și dispăruse din raza vizuală a familiei sale, care se organiza de un picnic, în natura superbă de la Cocoș, într-o duminică după slujba de vecernie. Imediat ce au observat dispariția minorului, undeva în jurul orei 16,30, adulții din familia sa au început să-l caute. Toată pădurea din jurul mănăstirii era un ecou. Auzind strigătele, călugării au venit să dea o mână de ajutor. Au pieptănat pădurea și au strigat și ei. Degeaba, copilul era dispărut fără urmă. Familia a raportat cazul și a cerut sprijinul autorităților. Un comandament oficial, format din polițiști și jandarmi, și-a intrat în rol abia la ora 21. Până la 3 dimineața, pădurea a fost din nou pieptănată. Nici urmă de minor. În zilele următoare, s-a derulat la Cocoș cea mai mare operațiune de căutare a unei persoane dispărute de până atunci. Au fost implicați jandarmi și polițiști, angajați ai unei firme private de pază, jurnaliști și voluntari civili. În total, vreo sută de persoane. Un elicopter a survolat pădurea și a scanat-o cu un dispozitiv de termoviziune. Nici urmă de copil.

Mănăstirea Cocoș, Niculițel. Sursa foto: www.calauzaoffroad.ro

La sol, urma lui Vlăduț a fost luată de câinii dresați ai Poliției. Dar urma se pierdea cu totul la 400 de metri în desișul pădurii, în dreptul unei pietre. S-a creionat atunci ipoteza că minorul fusese luat pe sus din acel loc, de un răpitor. De altfel, pe baza acestei ipoteze, miercuri, în a treia zi de la dispariție, poliția s-a retras din operațiunea de căutare. Abandonată de autorități, familia a apelat la o firmă de pază și la antrenorul de karate al copilului, Paul Constantin Cojocaru, un om care se ocupă în ultimii ani, cu rezultate spectaculoase și recunoscute la nivel internațional, de salvarea copiilor din ghearele autismului. În această formulă, căutările au continuat încă trei zile. Sâmbătă dimineața, când speranțele erau deja înecate în disperare, la mănăstire a venit voluntar un tânăr care s-a prezentat Gigioc din Nifon. Acesta s-a oferit să conducă echipa de căutare prin pădure. La câteva ore, copilul a fost găsit într-o râpă, la 4,5 kilometri, în linie dreaptă, de mănăstire și la 12 kilometri, pe drumul forestier ocolit. Persoanele implicate în căutări au spus că verificaseră în zilele anterioare de patru ori zona râpei, fără a găsi copilul. La 700 de metri distanță se afla un punct de exploatare forestieră, însă nici muncitorii de aici nu observaseră absolut nimic. Cele 9 persoane care au participat în acea dimineață la căutarea lui Vlăduț spun că, în momentul în care l-au găsit, acesta trăia, că respira, că avea puls și că și-a recunoscut tatăl. Mai apoi, însă, oficialii de la Spitalul Județean din Tulcea au comunicat că minorul era deja decedat atunci când a fost preluat de o ambulanță neechipată corespunzător și fără medic la bord. Medicul rămăsese la spital, pentru o partidă de solitaire.

Vlăduț Tudor. Sursa foto: Adevărul.ro

Au trecut 15 ani de atunci, însă îmi amintesc perfect și acum planșele fotografice cu hainele copilului, nefiresc de curate pentru cineva care s-ar fi târât pe râpe. Brațele lui Vlăduț nu aveau nicio zgârietură. Șosetele albe erau doar ușor murdare, pe tălpi. După declararea decesului, ipoteza răpirii a fost abandonată cu totul de autoritățile judiciare. Oricum aceasta nu fusese decât un pretext pentru ca Poliția să se retragă din căutări. Ca dovadă, nu s-au făcut percheziții la așezământul monahal, la un seminar ortodox din vecinătate, la punctul de exploatare forestieră sau la stâna din zonă, care aparținea unui tip agresiv cu istoric infracțional. Organele nu l-au luat la întrebări pe un frate de mănăstire, detașat de la Cernica, o mănăstire în care avusese loc, nu cu mult timp înainte, un scandal de pedofilie.

În schimb, procurorii au deschis dosar penal împotriva familiei minorului, pentru neglijență. După o vreme, l-au închis. Și asta a fost tot. O tragedie umană imensă. Procurorii, polițiștii și medicii nu au răspuns pentru deficiențele lor. Între timp, o parte din ei au ieșit la pensie… specială.

Întâmplarea de acum 15 ani mi-a venit în minte după povestea șocantă de la Caracal. În aceste zile, s-au spus în spațiul public multe vorbe care aruncă o ceață cleioasă peste esența cazului, în încercarea de a pregăti un final confuz, fără răspundere pentru cei care au greșit.

Acest caz zguduitor de la Caracal este, în esența sa, despre faptul că statul român a fost incapabil să intervină pentru salvarea unei vieți timp de 19 ore de la apelurile la 112 ale persoanei răpite și violate. STS-ul n-a fost în stare să identifice locația, iar polițiștii și procurorul de caz au stat în fața casei suspectului principal, așteptând să se crape de zi ca să se împlinească ora din mandat. Cazul de la Caracal nu este despre secția specială, nu este despre protocoalele dintre justiție și serviciile secrete, nu este despre Curtea Constituțională. Toate divagațiile de această natură aruncă o ceață cleioasă peste cele întâmplate.

În spațiul public s-a manipulat grosier că STS-ul nu a putut identifica locația din care s-au lansat apelurile la 112, din cauză că nu mai poate beneficia de sprijinul tehnic al SRI, după ce protocoalele secrete au fost declarate neconstituționale. E drept că SRI putea identifica precis locația, având tehnica operativă necesară. Însă identificarea locației o poate face și softul de la Uber. Sunt pizzerii în țara asta care identifică locația apelului unui client. Dar STS nu se poate compara cu o pizzerie. Un oficial al asociației europene a operatorilor de numere unice de urgență a declarat zilele trecute pentru Hotnews că această structură s-a oferit să pună la dispoziția STS un soft gratuit care face identificarea locației. Românii au refuzat, plănuind să organizeze o mega-licitație pentru dezvoltarea unui sistem pe mulți bani. E limpede că încercarea de manipulare netezea drumul ca șeful STS să scape basma curată. Ei, uite că tentativa nu a reușit. Șeful STS și-a dat demisia.

Sursa foto: Evenimentul Zilei

În spațiul public s-a manipulat grosier și pe faptul că procurorul de caz nu i-a lăsat pe polițiști să intre în casa suspectului în puterea nopții, de teama Secției Speciale pentru Investigarea Infracțiuinilor din Justiție. Afirmația făcută chiar de un brav procuror de la Brașov este o stupizenie de doi lei. Adică procurorul de caz de la Caracal a încălcat Constituția, de teama SIIJ? Chiar așa? Prostia și încălcarea Constituției pot fi scuzate prin teama față de secția specială? Este grețos că lupta împotriva secției speciale, care este una din cele mai toxice teme din ultima vreme, a fost dusă exact pe seama victimelor de la Caracal. Ba iată că tocmai un caz precum cel de la Caracal arată utilitatea deplină a secției speciale. Chiar nu vedeți că prea s-au învățat procuorii și judecătorii din țara asta să nu răspundă nicăieri și pentru nimic în lume? Au ieșit pe treptele instanțelor să ne spună că nu sunt lăsați să lucreze bine, de teama secției speciale. Întâmplător, am fost și eu la un miting din acesta, în primăvară. Ploua mocănește, dar procurorii rezistau. Pentru unii din ei am tot respectul, buni profesioniști, jos pălăria, cu dosare grele trimise instanțelor penale. Însă, la grămadă, erau pe trepte și oameni care au închis dosare în baza unor subterfugii rușinoase, protejând mafioți cunoscuți de toată lumea. O clipă m-am înspăimântat văzându-i acolo, amestecați cu profesioniștii pe care îi stimam. Și chiar m-am întrebat: oare dacă nu ar fi fost scoase din sistem niște personaje locale cunoscute, sub acuzația că vindeau sentințe pe șpagă, oare nu erau și ele amestecați pe aceleași trepte?

Justiția din România nu este perfectă. Procurorii nu sunt cu toții luptători aprigi împotriva infracțiunilor, iar unii judecătorii, aparținând unor clanuri politice, se comportă de multe ori ca niște baroni ai instanțelor, încălcând legi și inventând legi, scoțând și adăugând la lege, după bunul plac, la umbra unui jargon insuportabil.

La un moment dat, am comparat, având această posibilitate, hotărâri judecătorești în materia discriminării, de la Cluj și Constanța. Nu am putut să nu observ că, la Cluj, ordonanța de urgență care reglementează domeniul a fost interpretată în sensul aplicării ei, în vreme ce la Constanța tocmai pe dos, pentru a nu fi aplicată. De ce așa? Nu e aceeași lege? Constanța nu e în aceeași țară?

În urmă cu zece ani, judecătorii noștri au condamnat o cunoscută jurnalistă pentru că și-a permis să critice un politician, la plata de daune morale, de 15.000 de euro. Peste ani, jurnalista și-a găsit dreptatea la CEDO. Credeți că judecătorii care au judecat strâmb au fost trași la răspundere? Da de unde! Au fost promovați în funcții de conducere. La urmă, vor pleca la pensii speciale, urlând la grămadă cu niște idioți utili din politica națională împotriva secției speciale.

Eu unul m-am săturat. Din povestea de la Caracal, am rămas cu vorba lui Alexandru Cumpănașu, unchiul adolescentei răpite, violate și ucise în timp ce STS-ul nu găsea locația, iar procurorul și polițiștii așteptau în fața casei ororilor pentru că nu știau articolul din Constituție care nu că le dădea dreptul, dar îi obliga să intre peste suspect pentru a salva o viață de om. ”Paștele mamii voastre de jigodii”, vorba lui Cumpănașu, nu puneți batista pe țambal și nu încercați să fugiți de răspundere.

Sursa foto deschidere: B1Tv. 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Opinie

Ce rămâne în urma lui Anton Anton la Ministerul Energiei

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

La Ministerul Energiei s-a stins lumina în urma ministrului Anton Anton. La figurat. La propriu lumina încă nu s-a stins, dar la prețurile la care se tranzacționează energia electrică pe piața PZU, nu știu cine își mai permite să țină lumina aprinsă.

În urma dlui Anton rămâne o nouă strategie energetică, un document care nu are nici măcar tangențial vreo legătură cu trendul dezvoltării sustenabile a sectorului energetic din țările occidentale, acest document propunând în mare parte doar soluții depășite din toate punctele de vedere.

Mai rămânem cu o OUG 114 mega controversată, OUG la care ministrul Anton nu a avut nicio reacție cu toate că sectorul energetic a fost puternic afectat și companii din subordinea M.E. au înregistrat deprecieri considerabile pe piețele de capital din cauza prevederilor acestui OUG.

În urma strategiei aplicate și a viziunii dlui ministru, la plecarea domniei sale din minister prețul energiei electrice trece de 600 de lei per MWh în vârf, importurile sunt de peste 1200 de MW pe unele intervale orare, iar importurile de gaze naturale au crescut cu aproximativ 70%. Putem să ne luăm adio de la mitul securității energetice a țării noastre, in aceste condiții.

În ceea ce privește viziunea dlui Anton referitor la gazele din Marea Neagră, acesta nici măcar nu a tresărit atunci când modificările legii off shore făcute în comisia dlui Iulian Iancu au îndepărtat principalii investitori, punând în pericol exploatarea zăcămintelor de gaz natural.

Mă întreb dacă la plecarea din minister s-a întâlnit cu investitorii chinezi interesați de construirea reactoarelor 3-4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, așa cum declara nonșalant la preluarea mandatului. Sau poate a coborât pe scări dl. ministru și astfel a evitat întâlnirea cu aceștia.

În concluzie, un mandat slab și o strategie care ne-a arătat lipsa de viziune a dlui ministru Anton Anton.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Este puțin probabil ca România să facă față unei recesiuni fără ajustări dureroase. În momentul în care consumul va fi frânat, vor începe și problemele

Claudiu Vuță

Publicat

la data de

Scris de

https://www.crainsnewyork.com/markets/ten-years-taking-stock-financial-crisis

În 2008, anul în care economia Statelor Unite intra într-o profundă criză, ce a lovit ulterior și țările din Uniunea Europeană, România consemna un avans de 8,5%.

Începând cu 2009 economia României a înregistrat următoarea evoluție:

2009 = -7,1%

2010 = -0,8%

2011 = +1,1%

2012 = +0,6%

2013 = +3,5%

2014 = +2,8%

2015 = +3,7%

2016 = +4,8%

2017 = +7,0%

2018 = +4,1%

2019 = +5,5%* (cifră estimată de către Guvernul României la data promulgării bugetului)

Care este stadiul actual al economiei românești?

Anul 2019 este considerat unul de răscruce pentru țara noastră și, indiferent cât de mult va avansa economia românească, decalajele față de țările din Vestul Europei se vor păstra, menținându-ne într-o poziție inferioară în ierarhia economiei europene. În acest caz „a avansa“ este sinonim cu „creștere prin majorarea consumului în detrimentul investițiilor“.

Privind structura economiei românești, observăm că principala componentă de creștere este reprezentată de consumul privat, acesta continuând să fie motorul avansului economic.

Deficitul comercial al României a avansat cu cca. 40% în primele șapte luni din 2019, față de aceeași perioadă a anului trecut, la 7 miliarde de euro, potrivit datelor publicate de către de Institutul Național de Statistică.

Important de reținut, bugetul pentru 2019 este conceput luând în considerare un avans economic de 5,5%, cifră revizuită în scădere, la 4%, de către Comisia Europeană. De asemenea, Comisia Europeană estimează că inflația va înregistra 4,2%, în 2019.

Deficitul bugetar a ajuns la 1,94% din PIB, faţă de 1,61% cât era anul trecut în aceeaşi perioadă. Execuţia bugetului consolidat în primele şase luni ale anului 2019 s-a încheiat cu un deficit de 19,96 de miliarde. Au crescut veniturile faţă de anul 2018, însă şi cheltuielie. Cheltuielile de personal sunt cu 23,4% mai mari față de cele realizate în primele șase luni ale anului 2018.

Având în vedere prognoza de creștere pentru anul în curs (4% vs. 5,5%), estimez că pentru finanțarea cheltuielilor, guvernul va apela la noi credite. De notat este faptul că datoria României a depășit pragul psihologic de 100 de miliarde de euro și a atins valoarea de 104 miliarde de euro la nivelul lunii iulie 2019.

Este evident că bugetul a fost realizat luând în considerare date economice nerealiste.

Ce se întâmplă pe plan mondial?

Conform Comisiei Europene, „riscurile la adresa perspectivelor economice globale rămân foarte interconectate și sunt, în principal, negative. Confruntarea economică prelungită dintre SUA și China, alături de incertitudinea ridicată legată de politica comercială a SUA, ar putea prelungi actuala tendință descendentă a comerțului și a industriei prelucrătoare la nivel mondial și ar putea afecta și alte regiuni și sectoare. Această situație ar putea avea repercusiuni neg0ative asupra economiei mondiale, inclusiv prin perturbări ale piețelor financiare. De asemenea, tensiunile din Orientul Mijlociu amplifică potențialul de creștere semnificativă a prețurilor petrolului. Pe plan intern, Brexit rămâne o sursă majoră de incertitudine.

În cele din urmă, există, de asemenea, riscuri semnificative care planează asupra factorilor de creștere pe termen scurt și a dinamicii economice a zonei euro. Dificultățile din industria prelucrătoare, dacă persistă, și deteriorarea încrederi întreprinderilor ar putea influența și alte sectoare și ar putea afecta negativ condițiile de pe piața muncii, consumul privat și, în cele din urmă, creșterea economică“.

Care sunt așteptările analiștilor financiari cu privire la activitatea economică din România pentru următoarele 12 luni?

Conform indicatorului de încredere macroeconomică CFA România, publicat în 26 august 2019, în luna iulie 2019, acesta a scăzut față de luna anterioară cu 2,7 puncte până la valoarea de 48,2 puncte. Față de aceeași lună a anului anterior, indicatorul a crescut cu 3,1 puncte. Această evoluție s-a datorat ambelor componente ale Indicatorului.

Astfel, indicatorul condițiilor curente a scăzut față de luna anterioară cu 4,1 puncte, până la valoarea de 56,4 puncte (față de aceeși lună a anului anterior, indicatorul condițiilor curente a scăzut cu 3,4 puncte). Indicatorul anticipațiilor a scăzut cu 1,9 puncte până la valoarea de 44,1 puncte (față de aceeați lună a anului anterior, Indicatorul anticipațiilor a crescut cu 6,4 puncte).

În ceea ce privește cursul de schimb EUR/RON, 75% dintre participanții la studiu anticipeaza o depreciere a leului în urmatoarele 12 luni (comparativ cu valoarea actuală). Astfel, valoarea medie a anticipațiilor pentru orizontul de 6 luni este de 4,7857, în timp ce pentru orizontul de 12 luni valoarea medie a cursului anticipat este de 4,8358.

Aproape 60% dintre participanții la studiu anticipează o majorare a ratei inflației, iar rata anticipată a inflației pentru orizontul de 12 luni (august 2020/august 2019) a înregistrat o valoare medie de 3,91% (la momentul realizării studiului, rata inflației se situa la valoarea de 3,84%).

De asemenea, din raportul CFA România reiese că 62,5% din participanții la studiu consideră că piața imobiliară din marile orașe este supraevaluată. Acesta este un efect al majorării creditelor din domeniul imobiliar.

Suntem pregătiți pentru a face față provocărilor economice cu care ne vom confrunta în anii următori? 

Având în vedere situația economică actuală și faptul că dezechilibrele macroeconomice s-au accentuat semnificativ, este puțin probabil ca România să facă față unei recesiuni sau unei crize economice fără ajustări dureroase. Dacă ne uităm doar la deficitele bugetar și comercial putem conchide că economia României nu poate înregistra creștere economică sustenabilă, iar în momentul în care consumul va fi frânat, vor începe și problemele. În același timp, nu este etic ca generațiile următoare să plătească pentru nesăbuința noastră.

Dar economia nu trebuie să fie doar despre cifre, ci despre oameni, în primul rând. Va fi nevoie ca toți cei ce se vor afla în situația de a lua decizii să se gândească în primul rând la cetățenii acestei țări, în caz contrar ne vom confrunta cu un exod continuu al românilor peste graniță, în căutarea unui trai mai bun.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Conceptul de oameni noi și pericolul unei noi falii în societate

Claudiu Vuță

Publicat

la data de

Scris de

Au trecut peste doi ani și jumătate de la alegerile parlamentare din decembrie 2016. PSD, actualul partid de guvernământ a obținut atunci un procent de peste 45%.

Dacă vă aduceți aminte, 2016 a fost un an liniștit, fără prea mult zgomot pe scena politică, un an în care partidele au lăsat impresia că s-au retras în propriile sedii și așteaptă alegerile din decembrie în timp ce actorii politici sunt în concediu.

În același timp fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, actual condamnat penal, locatar al penitenciarului Rahova, defila pe la diverse emisiuni tv cu faimosul program electoral al PSD, ce trebuia să aducă lapte și miere pentru noi toți. Am luat contact prima data cu acea fițuică colorată, când un băiat de 18-20 de ani mi l-a îndesat în cutia poștală. Erau promise scăderi de taxe, concomitent cu creșterea veniturilor, scăderea impozitelor și creșterea investițiilor, alături de alte aberații pe care doar oameni ce nu cunosc nici cele mai banale mecanisme de funcționare a economiei le cred posibile.

Ce s-a întâmplat ulterior? Urnele au consfințit un procent de 45% pentru PSD, 20% au mers în direcția PNL, ALDE și-a adjudecat 6%, 9% pentru USR, restul procentelor fiind împărțite de către PMP, UDMR și minorități.

Au urmat ample mișcări de stradă, cele mai mari după 1989, cauzate de adoptarea OUG 13 și asaltul asupra justiției. Dintre măsurile economice ce au afectat direct angajații menționez trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, o măsură ce a fost implementată doar în Chile, în anii ’70, de către dictatorul Augusto Pinochet. Incertitudinea legată de dispariția fondurilor de pensii pilon 2, prin impunerea unor condiții aberante administratorilor a reprezentat un alt motiv de tensiune socială pentru peste 7 milioane de contributori. OUG 114 este cel mai bun exemplu de diletantism, ordonanța ce afecta sistemul bancar, pilonul 2 de pensii, companiile din energie și sectorul construcțiilor, fiind modificată de nenumărate ori în decurs de 8 luni. Am renunțat să mai număr modificările aduse acesteia în luna mai.

Societatea este profund divizată. După doi ani și jumătate de guvernare PSD am ajuns să ne urâm tineri cu bătrâni, angajații cu pensionarii, angajații din privat cu bugetarii și putem continua. Peste tot acest dezastru economico-social domnește în continuare partidul de guvernământ și aliații lor, ALDE.

A venit însă momentul 26 mai 2019, data alegerilor europarlamentare. Opoziția a ieșit învingătoare, PNL a câștigat aceste alegeri cu peste 27% din sufragii, opoziția obținând cumulat peste 50% din sufragii, PSD a înregistrat un scor rușinos de 22%, iar ALDE nu au intrat în Parlamentul european. Aceste rezultate au fost înregistrate prin prezența masivă la urne a electoratului.

Românii au transmis un mesaj de solidaritate și s-au mobilizat exemplar, atât în țară, cât și în diaspora. Mulțumită lor, după 26 mai 2019, putem spera că vom scăpa de această guvernare toxică, incompetentă. Cu toții sperăm ca o viitoare guvernare să fie caracterizată de profesionalism, cu toții ne dorim dezvoltarea României prin implementarea de proiecte sau dezvoltarea infrastructurii, care să permită investitorilor să vină în țara noastră și să creeze locuri de muncă.

Dar stați, vorbeam mai sus despre divizarea profundă a societății românești pe criterii de vârstă sau al domeniului de activitate. Credeați că s-a terminat? Din păcate, nu.

Observ că după alegeri se promovează conceptul de om nou. Din punctul meu de vedere acesta este un alt criteriu de divizare a societății. Avem nevoie de oameni noi, nu de oameni vechi, asta ne spun niște politicieni ce nu au învățat absolut nimic din cele întâmplate în ultimii peste doi ani și jumătate. Deci nu oameni profesioniști, oameni buni în domeniul lor de activitate, oameni buni manageri în administrație sau oameni ce își duc existența demn și în mod cinstit, ci oameni noi.

Acești oameni noi ar trebui să fie puri, să preia puterea și să renunțăm la oamenii vechi pentru că gata, vom crea o nouă societate în care dacă nu ești nou, nu ești bun, nu poți face parte din această societate.

Nu ne spune nimeni dacă oamenii noi vor trebui să fie și capabili sau dacă de exemplu, un profesionist, un om considerat vechi, dar cu rezultate bune în domeniul administrativ va fi dat la o parte de un alt om, unul nou.

Ce vor face oamenii noi dacă vor ajunge într-o poziție în care vor fi nevoiți să ia decizii și vor lua decizii proaste? Pozele sau postările de pe Facebook ori like-urile nu vor putea rezolva gravele probleme economico-sociale cu care se confruntă România. Pentru asta avem nevoie de criterii de profesionalism, nu de noutate sau apariții de politicieni de tip Mesia, dispuși să spună orice pentru a smulge voturi.

Nu doresc să discut despre oamenii noi, apăruți în timpul diverselor dictaturi, de dreapta ori de stânga, și promovați drept salvatori, este o discuție amplă. Cert este că România are nevoie de politicieni responsabili, avem nevoie de un proiect de țară în care să fim incluși cu toții, indiferent de opțiunea politică pe care o avem, este nevoie mai mult ca oricând să mergem înainte nu acționând ca actualul guvern, prin crearea de falii în societate.

Un bun prieten îmi spunea: „Claudiu, treaba asta cu oamenii noi este o glumă proastă. Mă gândesc că toți comuniștii au încercat să creeze omul nou, de sorginte bolșevică. Brucan, alt comunist feroce, spunea că în 20 de ani se închide cercul și iată că abia după 30 de ani se închide cercul și apar oameni noi”.

Își aduc aminte promotorii oamenilor noi de anul de grație 1996? În acel an, Convenția Democrată ne promitea 15.000 de specialiști, salvatori ce urmau să transforme România într-o țară prosperă. Au câștigat alegerile și s-au prăbușit sub propria incompetență.

Avem nevoie de profesioniști, noi sau vechi, de oameni buni în administrație, de oameni dispuși să muncească în folosul acestei țări. Ne trebuie un proiect de țară și soluții economice. Și cu siguranță nu avem nevoie să creăm falii suplimentare în societate.

Notă: Acest articol de opinie a fost publicat și pe platforma Republica.Ro.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: