Connect with us

Opinie

Liliana Naclad despre preotul care a vorbit de sex, viol și femeia lighioană din islam: „Din nefericire, Părintele Răducă a gafat.”

Maria Ionescu

Publicat

la

Despre subiectul controversat iscat în jurul declarațiilor despre despre sex, viol și femeia lighioană din islam de la emisiunea postului de Radio Trinitas am vorbit cu Liliana Naclad. Teză de doctorat a interlocutoarei noastre abordează discursul religios în mass-media. Ea însăși a fost realizatoare de emisiuni religioase, editor al volumelor de Itinerarii Pastorale în condeiul presei, actualmente lector la masterul de Strategii de Comunicare al Facultății de Teologie din Constanța unde predă Comunicare audio-vizuală și Imagologie.

– Cum vi s-a părut atitudinea CNA-ului vis a-vis de declarațiile controversate ale părintelui Răducă?

Desigur, nu voi lua partea nici CNA-ului, însă nici nu pot fi radicală cu un discurs aflat în direct. E drept că, dacă emisiunea ar fi fost înregistrată, cu siguranță, atât moderatorul, cât și realizatorul și-ar fi dat seama de greșeală. Doar cine nu a făcut emisiuni în direct poate să afirme că e la fel de simplu să sesizezi derapajele din edițiile în direct, față de cele înregistrate. Dacă mai este și cazul unui moderator fără experiență, să ai atenție distributivă, e cu atât mai greu.  Când e înregistrată și poți interveni la montaj, da, acolo se poate vorbi despre nerespectarea regulilor. Mai mult decât atât, din câte știu era o emisiune cu telefoane în direct, ceea ce aduce un plus de lipsă de control atât a întrebărilor cât și a reacțiilor. Cea referitoare la islam venea urmare a prezentării unui caz în care fiica unei credincioase urma să se căsătorească cu un musulman. Părintele Răducă a avut o reacție de respingere a relației și s-a exprimat făcând abstracție sau uitând că este în spațiul public. „în Islam, femeia este considerată o lighioană”.

Cert e că CNA-ul a înțeles mecanismul și a sancționat cu somație publică Radio Trinitas, fără să amendeze postul. Deși sincer, din ce am văzut nu defăimase nicio persoană, ci a exagerat în privința statutului femeii în lumea islamică. Desigur exagerări bazate pe cazuri izolate de extremism. Reglementarile CNA spun clar că:

Sunt interzise în programele audiovizuale afirmaţii defăimătoare generalizatoare la adresa unei persoane pe baza apartenenţei acesteia la un grup/o comunitate definit(ă) de gen, vârstă, rasă, etnie, naţionalitate, cetăţenie, credinţe religioase, orientare sexuală, nivel de educaţie, categorie socială, afecţiuni medicale sau caracteristici fizice.”

– Nu credeți că părintele Răducă a exagerat vorbind din postura lui despre sexualitate?

Nu sunt în măsură să comentez exagerările, dar desigur, expresia „violul consimțit”, stârnește amuzament, cum stârnesc multe alte expresii ale mai marilor noștri oameni de Stat. Deci părintele este orecum în trend, dacă îmi este permisă glumă. Pot spune că întreaga contrucție a frazei este una lipsită de logică: “Când se soldează cu graviditate, sunt mai multe cauze: fie că este vorba de un viol la care ai consimțit și care ți-a plăcut să se repete, fie că te-ai găsit în imposibilitatea de a face de așa manieră încât celulele germinale care sunt pe punctul de a se întâlni, să se și întâlnească și să fie fertilizat oul.Repet, emisiunea era în direct și poate nu își găsea cuvintele, plus emoțiile interente… Să nu fim mai catolici decât Papa!

Este acesta un semnal că Biserica ar trebui să rămână în sfera ei, și să nu abordeze subiecte stânjenitoare?

Nu. Biserica trebuie să abordeze subiecte cât mai stânjenitoare și să fie clară în ce privește explicarea lor. Semnalul ar fi că orice comunicator religios trebuie să stâpânească bine domeniul cu care interferează în discurs. În cazul de față, educația sexuală. Un exemplu minunat de astfel de comunicator este părintele lect. univ. dr. Sorin Adrian Mihalache de la Facultatea de Teologie de la Iași. Discursul său religios îmbrăcat argumentativ cu cel specializat al neuroștiințelor este coerent, susținut științific și înveșmântat în stălucitoarea haină a morale creștine. Desigur mai sunt câțiva, însă domnia sa mi-a venit acum în minte. Este nevoie de oameni care să fie pregătiți să vorbească despre sexualitate ducând-o către palierele firescului într-un discurs așezat, împănat cu argumente medicale, pentru că sunt destule argumente, însă nu e nimeni interest să crească o generație de oameni morali. Dacă se vine cu un discurs de natura:celulele germinale care sunt pe punctul de a se întâlni, să se și întâlnească și să fie fertilizat oul”, din start, nu doar că ai pierdut audiența, dar ai și căzut în ridicol.  Înțeleg, părintele a vrut să pară cool, să pară în domeniu, dar din nefericire a gafat.

 – Și atunci nu e de preferat ca discursul religios să rămână în cadre bisericești?

Credeți că apostolii lui Hristos, dacă trăiau azi, nu abordau astfel de subiecte în epistolele lor?! Le abordau și își înlocuiau epistolele cu bloguri/vloguri. Problema actuală este că amploarea  mijloacele de comunicare a surprins o parte din comunicatorii religioși toatal nepregătiți să comunice eficient. Pentru asta este nevoie de introducerea unor discipline noi în aria curriculă a facultăților de teologie. Este acest master de Comunicare la Constanța, însă este insuficient. Dincolo de toate, atât emisiunea, cât și reacția promptă a CNA-ului, ca să nu mai vorbim despre amploarea pe care a luat-o subiectul în presă, dovedesc altceva  – o țară cu nevoie acută de repere morale, dar și intelectuale. Azi informația e la un click distanță, dar e extrem de colorată și variată. Și, dacă informația ce se dorește moralizatoare nu are și consistență susținută coerent și presărată cu argumente științifice, se alege praful de demersul moralizator. Radio Trinitas asta încearcă să facă, să aducă înaintea oamenilor astfel de repere și de cele mai dese ori o face cu succes.

Comments

comments

Opinie

Alifantis, atac la adresa lui Walter Ghicolescu

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Cel mai recent album al lui Walter Ghicolescu – “A 7-a treaptă” și pregătirea, deja, a celui de-al optulea, reprezintă dovada că artistul este într-o creștere rapidă în alegerile iubitorilor muzicii folk, motiv de atac din partea vechilor folkiști. Într-o postare pe facebook, Nicu Alifantis îi dă “sfaturi prietenești” lui Walter, care deși se bucură de aprecierea iubitorilor genului, nu a fost invitat la Festivalul de folk. Gărâna pare a fi de ani buni un festival cu circuit închis, astfel că, mentorul acestuia, Nicu Alifantis, a ținut să îi transmită lui Walter că fiecare festival își are publicul preferat cu artiștii preferați. Și totuși, maestre Alifantis, un festival, pentru a supraviețui, are nevoie să își păstreze fanii și chiar să crească numărul acestora. Postarea lui Alifantis arată nevoia acestuia de a-și consolida imaginea în fața unui nou interpret apreciat de iubitorii de folk, vorbind despre sine din postura unui titan, dar lasă să se strecoare expresii care să inducă frustrare destinatarului mesajului. Se teme că își va pierde poziția în fața celui care nu doar că interpretează și crează folk, ci se preocupă de generația tânără, pentru ca acest gen să nu se piardă. Postarea a generat polemici in rândul iubitorilor genului, care consideră că atitudinea lui Alifantis nu îi face cinste nici lui, nici mișcării folk ce este, prin definiție, una de păstrare și promovare a valorilor. În opinia comentatorilor postării, a fi artist mare sau mic este rezultatul ascultătorilor genului, care ar trebui să fie unul variat, nu în ligi diferite. “Noi vă iubim și vă respectăm cu adevărat (n.r. pe artiști în general), cu mult mai mult decât reușiți între voi! Sunteți atât de puțini și atât de frumoși, de ce aceste atacuri publice?” a comentat Fabiola Baragan din Iași.

Dacă în deschidere Alifantis vorbește despre Walter, numindu-l confrate, spre final ajunge să îl catalogheze ca jucător de liga C, fapt ce inevitabil îl coboară și pe Alifantis în aceiași ligă, fiindu-i confrate. Nu se știe în ce ligă este, dar abordând astfel un artist, Alifantis se coboară pe sine ca om, nu ca artist, în liga Z.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Epidemia, dictatura medicală și lingurița pentru împărtășanie

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Gafa de comunicare a BOR este intersecția din care drumurile îi încurcă pe cei căldicei, îi rătăcesc pe cei nestatornici și le luminează și mai bine drumul celor întăriți în credință. Celor sceptici le dă apă la moară, iar pentru progresiști e o adevărată mană cerească.

În 2000 de ani, peste creștini s-au abătut ciuma, lepra, boli ce nu-și găseau leacul. Pentru ei se creau comunități speciale cu bisericuțe și clerici.

Și azi, la Tichilești, biserica pentru bolnavii de lepră îmi este vie în memorie, scăldată în lumina unei vecernii la care am stat alături de ei, de leproși. A doua zi i-am văzut împărtăşindu-se și cu ei, cu leproșii, din același potir și cu aceeași linguriță, pe clerici și pe câțiva oameni sănătoși. Fără teamă.

Azi, dispută. Un comunicat de presă emis neprofesionist aruncă în aer ceea ce Biserica a reușit să păstreze cu sfințenie, chiar și în prigoana comunistă – taina, comunicarea ei ierarhică în spațiu închis, diferit pe alocuri de cel deschis. În vremuri tulburi, te poți împărtăși chiar și din palmă, nu asta contează, ci credința că acolo, în palma ta, e Însuși El.

În temnițele comuniste nu erau vase de cult, în războaie li se picura din vârful degetelor preotului militar Trupul și Sângele Mântuitorului pe buzele agonizatului apărător al patriei.

Azi – mult zgomot. Drept, paradigmele s-au modificat substanțial. Totul a ieșit ca un val din interioritatea în exterioritatea noastră. Inclusiv paradigmele comunicaționale s-au schimbat/dezvoltat cu o rapiditate ce a lăsat în urmă mulți comunicatori, nu doar din Biserică, ci și din sfera politică, ea însăși afectată de prostie și proastă gestionare a informațiilor.

Dacă se comunica intrainstituțional cu acel mesaj din comunicatul de presă, lăsând clericului capacitatea de a aborda subiectiv problema, lucrurile erau altfel.

Ieșind cu un discurs mediatic, cu părere de rău o spun, biroul de presa al Patriarhiei își dovedește incapacitatea de adaptare la noile paradigme comunicaționale.

A evoluat mult, are multe merite față de ce se petrecea acolo în urmă cu 15 ani, însă e imatur, iar această gafă este una ce ar trebui asumată și reformulată de urgență în termeni conciși.

Liliana Naclad este specializată pe comunicare și media cu o teză de doctorat ce abordează discursul religios. Este autoarea colecției “Itinerarii patorale în condeiul presei” și a volumului “Discurusul religios în mass-media”, publicat la Editura Institutului European. Din anul 2005 predă Comunicare audio-vizuală și Imagologie la masteratul de Strategii de Comunicare al Facultății de Teolgie din Constanța.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Românii, între demistificare politică și misticismul Cuvioasei Paraschiva

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Din nou toamnă – parcă ieri eram în frământata luptă a afirmării laturii conservatoare a românilor prin votul pentru familia creștină. A trecut un an, dar suntem în același punct sau poate cu o scară mai jos în definirea identității. Vă veți întreba ce identitate, când ea de decenii sau poate secole pare a nu se mai regăsi în conștiința românilor. Iorga spunea că ne-am născut creștini și români deodată, iar dacă e să facem un studiu imagologic multe dintre atributele neamului par a pieri: harnici, ospitalieri, dârzi, iubitori de neam și țară. În locul lor apar cu totul alte caracteristici: hoți, proxeneți, prostituate. În ultimi ani sportivii noștri ne mai ridică din vălul umilinței cu care am fost acoperiți. Aceeași umilință cu care se merge în Parlamentul European cu temele făcute în ce privește educația de gen, în ciuda faptului că ni se calcă în picioare demnitatea prin însuși elementul esențial al unui neam – familia, care iată, la un an de când a fost adusă în discuție, nu a fost definită bio-social, iar românii au fost dezinformați sau informați parțial în privința riscului alinieriilor sau mai bine zis alienărilor noastre la standarde. Nu spun standarde europene, pentru că eu încă sper ca Europa să își modereze și moduleze progresul încadrat în criterii, poftim, nu creștine, dar măcar kantiene în sensul legii morale.

E toamnă și România este din nou în febra unei aparente implicări sociale, așa cum părea a fi și la Referendumul pentru familie. Am urmărit ca un meci moțiunea de cenzură – Guvernul a picat, iar acum ne aflăm în plină criză politică. Discursurile premergătoare votului pot face lesne obiectul unui rezumat al istoriei postdecembriste. Acuzele reciproce de furt, de incapacitate de reconstrucție, de corupție, de supunere a Justiției au dovedit că trăim într-o țară condusă de oameni pe care doar culoarea politică îi diferențiază, nimic altceva, fiind incapabili să devină verticali și să își afirme în fața Europei, prin poziția privilegiată, identitatea neamului. În fiecare an se pierde în neant parte din demnitatea aflată la temelia noastră și, odată ce temelia e distrusă, întreg edificiul se va prăbuși.

Ne-a rămas spiritualitatea și din ea se poate reconstrui tot ce am pierdut. În toate comunitățile românești din jurul bisericilor diasporei am avut sentimentul că mă aflu între semințele ce vor rodi înmiit, chiar dacă au căzut între spinii străinătății. Cu atât mai mult, iată, zilele acestea suntem martorii unei Românii ai căror locuitori au intrat din nou sub cupola protectoare a Cuvioasei Paraschiva, în ciuda ultimilor ani în care am fost blamați că trăim ca în Evul Mediu. Ok, retrograzi, retrograzi, dar, de la an la an, numărul pelerinilor crește, în ciuda deselor bășcălii mass-media la care e supus pelerinul și Biserica. Oare de ce în loc să se destabilizeze, cultul ei crește? Cuvioasa Paraschiva dă o altă perspectivă, una de care politicul nu este conștient și care scapă din vedere multora. Este perspectiva identității în veșnicie, pe când politicul ne arată ceea ce am văzut în parlament – o clasă politică incapabilă de principii identitare, indiferent de apartenență, fapt ce o face vremelnică și incapabilă de relevanță istorică. O vrajbă ce dispare acolo, în preajma Cuvioasei unde sunt și PSD-iști și liberali și PMP-iști sau USR-iști. Bine ar fi să plece de acolo cu o hartă mentală nouă. Să poată afirma cu tărie în fața oficalilor UE că România s-a născut creștină și să apere ce are în structura sa intimă. Biserica e ultimul bastion care, odată prăbușit se va prăbuși toată construcția bunilor și străbunilor noștri.

Cuvioasa Paraschiva nu promite nimic, nu își face campanie și nici nu oferă mici și bere. Stă tăcută, într-o neclintită așezare în raclă. Ce face totuși ea de adună sute de mii de români la un loc? În nemișcarea ei, mișcă suflete – în răceala ei, încălzește inimi – în tăcerea ei vorbește fiecăruia pe limba lui. Fără facebook și rețele sociale are sute de milioane de următori, nu urmăritori care să o pândească, ci următori în a privi în aceeași direcție – Cerul. Cei de acolo, de lângă raclă, cei de departe, care sunt cu sufletul la Iași, sunt românii care au în ADN-ul lor creștinismul ca izvor de înviere după fiecare etapă în care neamul i-a fost răstignit de proprii fii servitori ai altor neamuri turci, austro-ungari, bulgari, ruși și iată, mai nou de fiii fără identitate ai Noii Lumi. Un neam aflat acum pe drumul Golgotei, în care Statul nu mai are nicio credibilitate, Justiția este instituție de revanșă politică, Armata exista doar scriptic, iar Biserica, în ciuda denigrării constante, pare a fi ultimul bastion românesc.

Ce ne rămâne? Nădejdea Învierii izvorâtă din creștinimul aflat structural în conștiința românească.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: