Connect with us

Exclusiv

Primăria Năvodari inventează creanțe ca să fure ce-a mai rămas din Tabăra de Copii

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei Năvodari a emis titluri executorii, somații și popriri ilegale împotriva SC Sind România SRL, societatea sindicatelor care a reușit în vara acestui an să recupereze Tabăra de Copii Năvodari, furată și devalizată, în 2012, de gașca fostul primar Nicolae Matei. Sind România a fost somată să achite peste 700.000 de lei pentru perioada în care clădirile sale au fost folosite de gașca lui Matei. Primăria a mai cerut peste 400.000 de lei, pentru perioada 2006-2010, în condițiile în care creanțele bugetare se prescriu în termen de 5 ani.

Directorul Sind România, Adrian Boaje, afirmă că Primăria inventează creanțe din pix, urmărind să pună mâna, pentru a doua oară, pe patrimoniul Taberei de Copii.

Un patrimoniu tâlhărit prin vot

Înainte să intrăm în detaliile taxării cu japca din această perioadă, trebuie să amintim, succint, faptele trecutului.

În anul 2011, la inițiativa fostului primar Nicolae Matei, Consiliul Local Năvodari și-a însușit prin vot, adică haiducește, patrimoniul Taberei de Copii. Vorbim aici de 298 de clădiri și 58 de hectare de teren, care erau în proprietatea și folosința SC Sind România SRL, societatea sindicatelor din România.

La scurt timp, Nicolae Matei a propus, iar consilierii locali au fost de acord, ca întregul patrimoniu însușit ilegal să fie adus ca aport la capitalul unei societăți pe acțiuni. Vorbim aici de SC Tabăra Năvodari SA, o societate fondată de Orașul Năvodari în asociere cu SC Dormarbib Group SRL. Firma din urmă este deținută formal de Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei.

Matei și cumnatul s-au judecat la vrăjeală, ca să fure bunurile Sind România

În realitate, Orașul Năvodari nu avea bunurile în posesie. Din acest motiv, Matei și cumnatul său au înscenat un proces între ei, la vrăjeală. Iar o instanță, fără a verifica situația de fapt, a obligat Primăria să predea căte SC Tabăra Năvodari SA clădirile și terenul care se aflau, de fapt, în posesia deplină a SC Sind România SRL.

Isidor Gurgu nu este căsătorit cu Maria Matei, însă are un copil cu aceasta

În mai 2012, prevalându-se de această hotărâre, executorul judecătoresc Vasile Deacu a întocmit acte de executare silită, prin care Sind România, care era un terț față de această procedură, a fost despuiată de patrimoniul său (terenuri în folosință, clădiri în proprietate și tot inventarul cumpărat în timp, de la mobilier, aparatură, cazarmament, veselă, produse alimentare, șervețele și scobitori).

2018: Tabăra se întoarce în proprietatea Sind România

După ani grei de procese, Sind România a reușit să desființeze hotărârea stalinistă a Consiliului Local Năvodari, dar și actele de executare silită întocmite în mod abuziv de Vasile Deacu. De asemenea, Nicolae Matei a fost trimis în judecată, în stare de liberate, de DNA Constanța, pentru furtul Taberei de Copii. După aceste victorii, Sind România a obținut, pe 3 mai 2018, o hotărâre de întoarcere a executării silite, ceea ce echivalează cu reintrarea în posesia bunurilor de care fusese tâlhărită.

Procedura de predare-primire a clădirilor a avut loc, voluntar, la începutul lunii iulie 2018.

Vara 2018: Matei, Gurgu și Surdu blochează activitatea

Însă directorul Sind România spune că, peste vară, Nicolae Matei, Isidor Gurgu, Marian Surdu (directorul Termica Năvodari – foto) și alți inși, sprijiniți de o firmă de pază, au împiedicat desfășurarea activității în Tabăra de Copii. Primăria Năvodari a tăiat iluminatul public din Tabără, fără nicio justificare legală. De asemenea, turiștii cazați în hotelul Delfin s-au pomenit pe întuneric. În fața acestui afront, Sind România a trebuit până la urmă să sisteze activitatea turistică.

Abia în toamna acestui an, firma de pază a găștii de la Năvodari și-a luat tălpășița din Tabără. Adrian Boaje spune că Sind-ul a încheiat un contract cu o firmă serioasă pentru paza obiectivului. Însă de luni bune, Tabăra este debranșată de la serviciile de utilități. Pe rol există o plângere penală cu privire la debranșarea de la curent. De asemenea, Sind a obținut o ordonanță președințială pentru rebranșare la apă și face diligențe pe lângă compania de profil să respecte decizia justiției, ca să nu se ajungă la dosare penale.

O haiducie în toată regula: control fiscal pentru perioada 2012-2016

Pe acest fond, încă de la începutul anului 2018, Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei Năvodari, care a mai făcut haiducii constatate de Curtea de Conturi, a început să emită, în cascadă, titluri executorii, somații și popriri.

Prima lovitură a venit pe 15 ianuarie 2018, atunci când Primăria a emis o decizie de impunere, scoțând societatea Sind România datoare cu 709.891,28 de lei. În prealabil, organul fiscal notificase contribuabilul de aprobarea unei inspecții fiscale la data de 18 decembrie 2017, cu misiunea de verificare a impozitelor asupra clădirilor și terenurilor din Tabăra de Copii pentru anii 2012 – 2016.

Așa cum era previzibil pentru orice om întreg la minte, inspectorii n-au găsit în Tabără societatea care fusese tâlhărită și alungată de acolo încă din 2012. Însă au opinat că legea le permite să stabilească situația fiscală și fără audierea contribuabilului. Sub acest pretext, inspectorii au stabilit de capul lor, fără niciun document și fără niciun punct de vedere din partea societății, debitul astronomic menționat mai sus.

SIND România suspendă executarea Deciziei în instanță

Cu nervi de oțel, reprezentanții Sind România au depus contestație administrativă. Primarul localității, Florin Chelaru, a dat o soluție, însă nu prin dispoziție de primar, cum era legal, ci prin decizie. Chiar și așa, însă, s-a deschis calea unui proces în instanță. Sind România a cerut Tribunalului Constanța să anuleze decizia de impunere fiscală din 15 ianuarie 2018. Societatea a mai cerut suspendarea executării deciziei de impunere până la judecarea pretenției principale.

Pe 9 august 2018, judecătorul cauzei a admis cererea de suspendare, opinând că există o puternică îndoială în privința datoriei și că executarea deciziei de impunere ar crea o pagubă iminentă. Cererea principală se judecă în continuare, însă până la finalizarea procesului Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei nu poate scoate la vânzare clădirile Taberei de Copii.

O datorie istorică, stabilită într-o cruntă bătaie de joc

Acest scenariu horror nu se oprește aici. În luna mai 2018, la câteva zile după ce Sind România a câștigat hotărârea de întoarcere a executării silite și se pregătea să reintre în posesia clădirilor din Tabără, Serviciul de Impozite și Taxe a deschis un nou dosar de executare, scoțând de la naftalină niște acte… istorice, întocmite într-o cruntă bătaie de joc.

În 2011, pe când se cocea jefuirea Taberei de Copii, Nicolae Matei a trimis inspectorii fiscali la Sind România să verifice situația taxelor și impozitelor din 2006 până în 2010. Anii 2006 și 2007 erau însă descărcați prin procesul-verbal de inspecție fiscală 7386/02.06.2008, care era titlu executoriu și consemna că nu există diferențe de plată la impozitul pe clădiri și teren.

Legal vorbind, inspectorii nici nu mai aveau dreptul să ceară documentele pentru acești ani. Cu toate acestea, le-au cerut și au stabilit că Sind România nu trebuia să beneficieze de o facilitate fiscală, de care beneficiau toți, dar absolut toți, agenții din turismul de pe litoral. Este vorba de o bonificație la impozitul pe teren, prevăzută de lege. Citind legea pe sărite, inspectorii lui Matei au scos societatea datoare cu 120.000 de lei. De asemenea, au calculat penalități astronomice, care aduceau așa-zisul debit la 286.367,26 de lei.

Primăria n-a emis decizie de impunere în 30 de zile, ci în 3 ani și jumătate

Deși Codul Fiscal obliga Primăria să emită o decizie de impunere și să o comunice contribuabilului în termen de 30 de zile de la inspecție, acest lucru nu s-a întâmplat mai bine de 3 ani și jumătate. Potrivit legii, decizia de impunere reprezintă titlul de creanță. Neavând decizie de impunere, Primăria nu avea, așadar, un titlu de creanță. Cu toate acestea, în 2013, autoritatea locală a început executarea societății, încercând de mai multe ori să-i debiteze conturile bancare.

Această haiducie a unor ageamii care, printr-un accident istoric, îmbrăcau haina autorității publice, a fost desființată definitiv prin Decizia Civilă 187/04.02.2015 a Tribunalului Constanța (pronunțată în dosarul 31772/212/2013), prin care au fost anulate actele de executare, pe motiv că lipsea decizia de impunere.

Văzând așa, Primăria a comunicat în sfârșit o decizie de impunere fiscală, însă fără număr de înregistrare și datată retroactiv, pe 29 decembrie 2011, ca să reia hărțuirea din punctul în care murise prima tentativă.

Golănii de Rahova: Matei și Chelaru n-au răspuns la contestații

Urmând procedura legală, Sind România a depus contestație administrativă, în care le-a dat ageamiilor cu legea în cap. Neputând să opună niciun fel de argument, primarul n-a mai soluționat contestația, deși această atitudine pasivă, care durează chiar și în momentul de față, îmbracă forma abuzului în serviciu, cu încălcarea legii. În schimb, luminățiile de la Primărie au ”răspuns” cu o nouă decizie de impunere fiscală, în valoare de 98.747 de lei, reprezentând accesorii. Sind România a depus contestație și față de noul titlu de creanță. Însă primarul s-a făcut din nou că plouă. Nici a doua contestație nu are răspuns până în ziua de față.

Ce poți să faci în fața unor astfel de golănii de Rahova sau Poarta Albă? Mai nimic! Sind România s-a dus totuși în instanță, atacând deciziile de impunere fiscală, în mod direct. Însă cele două instanțe care au judecat spețele au apreciat (prin deciziile civile 202/17.03.2016 și 267/CA/18.04.2016) că acțiunile sunt inadmisibile, întrucât lipseau răspunsurile pe cale administrativă ale primarului. Și lipseau, pentru că cei doi primari, Matei și Chelaru, în mod abuziv refuzau – iar ultimul refuză și în momentul de față – să le emită.

Mai 2018: un nou dosar de executare cu actele istorice

O perioadă, situația a rămas în coadă de pește. Însă pe 3 mai 2018, Sind România a câștigat hotărârea judecătorească executorie de recuperare a Taberei de Copii Năvodari. Dezlegarea litigiului a creat furie la nivelul celor obligați să-și ia tălpășița. În acest context, pe 21 mai, Serviciul de Taxe și Impozite a scos de la naftalină actele din 2011 întocmite cu ocazia verificării situațiilor din 2006 și anii următori, întocmind un nou dosar de executare împotriva Sind România.

Tribunalul București a stabilit că deciziile istorice sunt maculatură

Așa-zisul debit a fost altoit cu noi penalități, grupa mare, ajungând la 436.926,26 lei. Pe baza regulilor actuale, Sind România a contestat în instanță, dar nu la Constanța, ci direct la București, acolo unde are sediul social. Tribunalul din capitală a respins pe fond acțiunea în care s-a cerut suspendarea efectelor deciziei de impunere fără număr de înregistrare datată retroactiv la 29.12.2011 și a deciziei de accesorii din 2015.

Instanța a apreciat că, de vreme ce contestațiile Sind România din anul 2015 nu au fost soluționate de primarii care s-au succedat în funcție, Matei și Chelaru, deciziile de impunere nu reprezintă acte administrative emise în regim de putere publică. Altfel spus, reprezintă o simplă maculatură, fără vocație de a produce vreun efect.

Suspendare definitivă la Curtea de Apel București

Contrar celor stabilite de Tribunal, Primăria s-a gândit să culeagă totuși efecte pe baza maculaturii sale. Astfel, pe 25 octombrie 2018, autoritatea locală a notificat băncilor poprirea conturilor SC Sind România. Societatea a trebuit să constituie garanții bancare, ca să împiedice Primăria să dea iama în fondurile sale.

Jocul Primăriei Năvodari a fost stopat definitiv, pe 15 noiembrie 2018, de Curtea de Apel București care a înțeles că și maculatura trebuie suspendată în mod expres, pentru a se pune capăt abuzului de drept. Nici Matei nu mai este cine era și nici ulciorul nu merge de multe ori la apă.

Sind România este o societate puternică, având în spate milioane de sindicaliști. Însă gândiți-vă ce se întâmplă cu firmele mici sau cu persoanele fizice intrate pe mâna personajelor sinistre care conduc acest oraș.

 

Comments

comments

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: