Lacul Agigea este rezervație naturală. Dar malul său a fost transformat de administrația locală într-o groapă de deșeuri. Hectare întregi au fost spurcate într-un dispreț total față de lege. Am pus cap la cap filmări realizate la fața locului de Gabriel Ciobanu de-a lungul unor luni. Priviți imaginile! Tone de deșeuri din construcții, bucăți de asfalt îngropate în rezervația naturală pentru ca administrația acestei comunei să nu plătească, după lege, depozitarea într-un loc autorizat, gunoi menajer colectat de la pubele, plastice, piese de mașini, coroane de flori aduse de la cimitir, saltele, canapele și tot ce vă mai puteți imagina. Chiar nu se sesizează nimeni?
Statutul de rezervație naturală a fost recunoscut prin Legea 5/2000 pe o suprafață de 86,80 de hectare, din care cuveta lacului Agigea ocupă 35 de hectare.
Într-o investigație publicată pe 5 aprilie 2009 (vezi AICI), Ordinea.Ro a arătat modul în care a fost distrusă, pas cu pas, rezervația naturală de la Agigea, prin acte girate de primarul localității, Cristian Maricel Cîrjaliu. Distrugerea a început cu o strategie de dezvoltare locală elaborată la inițiativa lui Cîrjaliu în anul 2008, la scurt timp după ce acesta a devenit primar al localității Agigea.
Advertisement
Pe 30 decembrie 2009, într-o zi care trebuia să fie nelucrătoare, Primăria Agigea a organizat un simulacru de licitație în vederea concesionării cuvetei lacului, deși acest bun era inventariat în domeniul public de stat, iar comuna Agigea nu avea niciun drept de dispoziție asupra sa. În baza așa-zisei licitații, în ianuarie 2010, lacul a fost concesionat firmei Acvamar Group SRL. Doi ani mai târziu, firma a fost preluată de Anghel Dragu, un personaj cunoscut în comunitate drept finul primarului din Agigea. Acesta a fost implicat într-o suveică imobiliară, preluând alături de fratele primarului suprafețe provenite dintr-un schimb de terenuri care au aparținut la bază comunei Agigea (mai multe detalii AICI și AICI).
Revenind la lac, trebuie să spunem că, în timp, Acvamar a dobândit în proprietate un teren de pe malul lacului Agigea, pe care ulterior l-a închiriat societății Agigeaserv Util, cea care se ocupă de colectarea deșeurilor din Agigea.
În anul 2013, la inițiativa aceluiași Maricel Cîrjaliu, Consiliul Local Agigea a adoptat un PUZ pentru zona lacului, în vederea înființării unui cartier de locuințe. Agenția de Mediu a emis un aviz pozitiv fără a cere întocmirea unui raport de mediu. Procvedura era obligatorie prin lege, având în vedere statutul de rezervație naturală, însă funcționarii statului au considerat, contrar Legii 5/2000, că zona protejată măsoară fix 35 de hectare, atât cât se întinde lacul. Prin urmare, s-a apreciat că investiția dorită de Cîrjaliu se află la 5 metri de rezervație, îar nu chiar în cuprinsul acesteia. Ulterior, ca urmare a avizului emis de Mediu, pe o latură a lacului terenurile au fost parcelate și concesionate. Un consilier din gașca primarului a fost condamnat la închisoare, după ce a fost prins în flagrant când lua mită pentru a aranja fraudarea licitațiilor de concesiune.
Îngroparea de deșeuri în zona lacului este ultima evoluție din povestea distrugerii rezervației naturale. Trebuie să mai spunem că îngroparea de deșeuri este în sine o faptă penală, fiind sancționată penal din anul 2022.
Adrian Cârlescu este fondator și redactor-șef al publicației Ordinea.Ro. Activează în presa locală constănţeană din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigații la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro, redactor de investigații la Constanța.ro. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui master de filosofia culturii (2000). Este autor al volumului „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2014, și coautor coordonator al volumului ”O istorie a orașului Cernavodă”, Editura Star Tipp, Slobozia, 2015.
