Connect with us

Opinie

Energiile necreate

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Deși expresia poate duce cu gândul la fizică, ea este folosită în secolul XIV de către Grigorie Palama pentru a desemna lucrările specifice ale lui Dumnezeu. Prin urmare ține de metafizică.

Interesante nu sunt detalii de natură doctrinară și nici nici disputele vremii stârnite de cel care era episcop de Salonic (Tesalonic), însă o abordare autentică a telogiei sale poate aduce lumină în domenii ce țin de fizică sau chiar de neuroștiințe. Sf Grigorie Palama aduce în discuție ființa și lucrarea lui Dumnezeu expunând în scrisori[1] și dezbateri ale vremii diferențierea lor nediferențiată în esență, ci lucrarea fiind efectul, iar ființa cauza. Dacă efectul poate fi simțit, văzut, înțeles, ființa lui Dumnezeu rămâne cognoscibilă doar în sânul Treimic. Lucrarea și Ființa sunt diferite, dar totuși iradiază din aceeași sursă, așa cum razele de lumină sunt lucrarea soarelui. Practic, între Creator și creație există o comunicare mediată efectivă prin Energii necreate – Conștiința fiind una dintre ele. Însă această mediere este dată de voința bilaterală a celor doi. Doar că ea nu poate duce la cunoașterea ființei lui Dumnezeu, cât la o trăire/simțire/recunoaștere a Sa. Iar asta se poate realiza, conform teologiei sale, prin îndumnezeire, care este o conlucrare a omului cu Cel ce l-a creat. “De aceea și cuvântătorii de Dumnezeu spun că îndumnezeirea este un nume al lucrării dumnezeiești.”[2]

La îndumnezeire se ajunge parcurgând cele trei mari etape: renunțarea la obiceiuri nefolositoare (patimi), curățirea și, în final îndumnezeirea, care coincide cu vederea lui Dumnezeu prin har, adică la o stare cât mai apropiată de puritate. Practic este ceea ce Einstein îi scria lui Herbert Spencer din 1933: “Experiența naturală rămâne singurul criteriu al utilității unei construcții matematice pentru fizică. Astfel, într-un anumit sens, consider că este adevărat că gândul pur poate înțelege adevărul, așa cum au visat anticii.[3] Mai mult decât atât, plecând de la formula lui Einstein, E= mc2 fizicienii de la Imperial College of London au demonstrat că materia este o altă manifestare a energiei, în fond, energie condensată.

Parcurgerea celor trei mari etape sunt traduse de neuroștiințe ca mecanisme de eficientizare a creierului: experiența (contactul cu realitatea/cunoaștere), selectarea (decantarea informațiilor) și înțelegerea. Și, dacă până nu demult se considera că, prin stimulare, creierul poate atinge performanțe remarcabile, de curând s-a ajuns la concluzia că stimularea exagerată duce la dezechibre, iar performanțele sunt date, nu atât de stimuli, cât de perioadele de reflexie. Practic, atunci când creierul este stimulat, el nu folosește întreg ansamblul neuronal, ci doar o arie restrânsă, pe când în perioadele de reflexie se activează întreg ansamblu permițând conexiuni multiple, deci o înțelegere mai eficientă și o stocare coerentă a informațiilor dobândite. Practic, reflexia este ceea ce Sf Grigore Palama numește “a trăi, a vedea, a înțelege în Duh.” Se poate spune că stimulii defragmentează, pe când reflexia ansamblează.

Iar în malaxorul social contemporan în care stimulii pe paliere sunt extrem de mulți, defragmentarea este inevitabilă, iar omul modern consideră că nu își mai găsește locul niciunde, pentru că în fond este defragmentat de propriile lui alegeri. Rețelele sociale și internetul oferă o paletă largă de stimuli, de la cei cognitivi, la cei sexuali, astfel că omul, ca ansamblu, se regăsește în spațiul virtual, pe când în cel real el este defragmentat, de aici sentimentul de inutilitate și dorința de a petrece cât mai mult în spațiul virtual, în detrimentul implicării în viața reală. Consecință inevitabilă, depresiile și în final tulburările de personalitate. Toate însă, pot fi înlăturate printr-o înțelegere cât mai profundă a doctrinei energiilor necreate ale Sf Grigorie Palama. El însuși a ajuns la cunoașterea și înțelegerea lor  influențat fiind de Isihasm – isihie – liniște – practică monahală veche egipteană în care creștinul căuta să trăiască în liniște și să își unească prin rugăciune mintea (rațiunea) de inimă (afect). Practic, o cunoaștere reală a lucrării energiilor necreate nu se poate realiza decât în îmbinarea dintre cele două (rațional și afectiv) prin conlucrarea voinței. El este chip al lui Dumnezeu prin cele trei elemnte (rațiune, voință și simțire), iar acestea sunt instrumentele puse lui la dispoziție să se conecteze energiilor necreate. Stimulat pe paliere, el pierde posibilitatea reconectării, reflexia fiind cheia.

Sfântul Grigorie Palama a avut un aport deposebit la teologia ortodoxă prin doctrina Energiilor necreate. L-a influențat pregnant pe Dumitru Stăniloae, Loski și mari gânditori răsăriteni.

Este pomenit în a doua duminică din postul Paștelui, imediat după Duminica Ortodoxiei, fiind o prelungire a înțelegerii vederii lui Dumnezeu în ceea ce exprimă icoana, în lucrare, nu în materialitatea ei. De fiecare dată, în ziua prăznuirii sale, este amintită vindecarea slăbănogului din Capernaum, cel pe care prietenii săi l-au adus pe un pat (o targă din piele) și l-au băgat în casa unde propovăduia Mântuitorul prin acoperișul casei (se pare casa lui Petru). Acoperișul locuințelor din Capernaum era, potrivit Arheologiei Biblice, realizat din stuf, paie și un amestec de lut. Decopertarea se realiza relativ ușor, deseori, în perioadele călduroase, fanta era lăsată pentru ventilarea casei. Prin acea deschizătură cei patru prieteni fac posibilă apropierea slăbănogului de Mântuitorul.

Relatarea nu este întâmplătoare, ci reprezintă  coborârea minții în inimă, unde poate fi văzut Mântuitorul moment în care patul patimilor poate fi ridicat de noi, și înlăturat, conectându-ne la o viață autentică.

 

[1] Vasileiou Kaisareias tou Megalou Apanta Erga: IExaimeros. Thessalonika: Paterikai ekdhoseis ‘Grigorios o Palamas’. English translation by Sister Agnes Clare.

[2] Grigorie Palama, Capete despre cunoașterea lui Dumnezeu, 105, „Filocalia”, vol.7, p. 494

[3] Howard, Don A., “Einstein’s Philosophy of Science”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2017 Edition), Edward N. Zalta (ed.), URL = <https://plato.stanford.edu/archives/fall2017/entries/einstein-philscience/>.

Comments

comments

Opinie

Notre Dame – La Sena, “acolo am șezut și am plâns”

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

A trecut o zi. Suficient cât să se așternă cenușa, iar gândurile cenușii să prindă contur. Dincolo de speculații un Dumnezeu care îngăduie. Gest extremist, sau acceptarea invaziei musulmane, imprudența unui muncitor, stare de degradare avansată a clădirii, iar avarierea era cea mai simplă și cea mai ieftină formulă sau pur si simplu dorința de răscumpărare a unei asigurări consistente a clădirii… Speculații.

Cert e că în momentul 15 aprilie 2019, Notre Dame vorbește de la sine. Un simbol al civilizației unei nații creștine și europene cade mistuit. Și orice cădere naște întrebări, însă, dincolo de toate, naște revolte. Se cunoaște faptul că cea mai dureroasă atingere a integrității interioare personale sau din interiorul unei societăți se face prin atentarea la credințe și convingeri. Și da, Notre Dame este simbolul unui creștinism apostolic și al unui continent cu profunde convingeri de forță. Prin atentarea, de orice natură, la acest icon, se slăbește însăși forța și vechimea creștinismului. De dragul acțiunilor de tip politically correct, cârmuitorii europeni de azi au uitat că persistența istorică în poziție de demnitate fac o civilizație să fie puternică. Că noi nu suntem occidentali, ci răsăriteni, că nu suntem catolici, ci ortodocși, avem totuși doi piloni esențiali de sprijin – europenismul și creștinismul. La acești doi stâlpi trebuie să privim. Și da, de-am avea putința să le explicăm că gafa majoră făcută de Occident nu e de azi, de ieri, ci este de aproape un secol când natalitatea a fost descurajată, iar imigrările încurajate pentru mâna de lucru ieftină. România noastră renaște demografic în afara ei, tocmai pentru măsurile, adevărat comuniste, de creștere demografică. Și nu va mai dura mult până ce Catedralele Occidentale vor rămâne simple atracții muzeale, asemeni Sfintei Sofia de la Istanbul și a altor locașuri creștine care au fost invadate nu de războaie, ci de fiii celor care au înțeles că puterea unei civilizații se naște prin nașterea fiilor. Orice lamentare a momentului fără măsuri coerente și consecvente de salvare a Europei Creștine va duce către o ciocnire inevitabilă pe fond demografic între cultura și civilizația musulmană și cea creștină.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Plăcerea consumului și consumul plăcerii. Sau despre Maria Egipteanca

Liliana Naclad

Publicat

la data de

Scris de

Despre senzații, plăceri, consum și consumism s-a scris și se va mai tot scrie, mai cu seamă că, din istorii îndepărtate răzbate mereu un azi mai decăzut decât ieri. Și da, azi, plăcerile sunt duse la extremă, însă va exista un mâine în care aceleași senzații vor ajunge la extreme, poate necuprinse de mintea omenească azi. Pe vremea Mariei Egipteanca (secolul IV d.Hr) nu s-ar fi gândit nimeni la practicarea sexului virtual și a videochatului.  Însă ca mecanism de consum și atunci, și acum, există aceeași formulă: plăcere – consum – epuizare – demență. Asta dacă în acest circuit nu se intervine cu voința îndreptării, ca în cazul Mariei Egipteanca. În fond, postul este un exercițiu de voință.

Plăcerile pe care Maria Egipteanca le avea înainte de întâlnirea cu Hristos porneau dintr-o neostoită dorință de descoperire a limitelor ei. Copilă fiind, a părăsit dragostea părinților, asemeni Fiului Risipitor, și  s-a stabilit în Alexandria unde a început să practice prostituția. După cum recunoaște în întâlnirea cu Zosima, nu mai era nimic de descoperit în plăcerile pe care i le oferea trupul ei, dat spre consum bărbaților, timp de 17 ani, cu o consecvență dusă la extrem. Corabia în care urcă pentru a fi alături de tinerii care plecau la Ierusalim pentru cinstirea Crucii devine locul în care își oferă pentru ultima oară trupul. Luată de valul mulțimilor și de dorința de a întâlni noi posibili consumatori, ea voiește să intre în biserică, însă simte că o forță nevăzută o oprește. Atunci are loc iluminarea ei.

Realizează că ceea ce valora până atunci este ceea ce o devalorizase.

Din interioritatea-i profundă, strigă să fie ajutată de Maica Domnului, iar ea în schimb promite că oferă curăția trupului. Consumase plăcerea până ce trupul ei fusese consumat de însăși plăcerea aleasă. Se retrage în pustie 47 de ani pentru a compensa pierderea plăcerii trupului în descoperirea plăcerii sufletului. În fond, ea murise pentru lume și renăscuse pentru Cer, iar azi este Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, aflată în aceeași descoperire a lui Hristos ca și Maria Magdalena.

Senzație și plăcere

Dorința omului de a simți este transcrisă în senzorialitatea celor cinci simțuri făcute amalgam pentru noi senzații. Duse la extremă devin plăceri. Iar plăcerile exacerbate duc la dependențe. Plăcerea, însă, poate rămâne doar în plan spiritual cu scop de cunoaștere. A simți bucuria unui răsărit, a unei flori înflorite, a unui suflet drag și sincer, a unei cărți bune, a unei melodii, sunt plăceri inepuizabile.  Plăcerile acestea nu se pot sfârși, pe când plăcerile izvorâte din dorințe senzoriale excesive au finalitate, sunt consumabile. Relațiile bazate pe consum sunt asemeni vinului, mereu insuficient sau bun pentru a aduce beție. În căutarea plăcerii euforice, el consumă, consumându-se în același timp. Bețivul va bea până ce ficatul și creierul său vor fi consumate, asemeni și dependentul de droguri. Dependentul de mâncare va căuta mereu altceva mai bun, mai gustos, mai sățios care să îi satisfacă pofta. Și va colapsa în consumul propriei sănătăți. Și da, plăcerea sexuală, în echilibrul ei, duce spre cunoașterea și valorizarea vieții de familie. Și ea, asemeni celorlalte plăceri, este diferențiată de poftă, de dorința de a consuma cât de mult și fără valoare, ajungându-se azi la cele mai hidoase forme de autoconsum și denaturare. Devierile sexuale și de gen fiind dovada consumului până la anularea identității. Asemeni anulării propriei persoane/chip, prostituata își va consuma trupul prin plăceri, onanistul va sfârși în propria-i demență în care nu mai știe cine este.

Senzațiile și plăcerile au ca linie de demarcație pofta.

A-ți dori să vezi un răsărit, sau să citești o carte, să asculți o muzică sunt mai degrabă acte meditative decât acte de consum. Ele însă, nu folosesc excesele senzoriale așa cum sunt folosite în actele de consum ce provoacă plăceri din poftă. Și unele, și altele, au ca scop plăcerea, însă se diferențiază prin gradul în care consumăm și suntem consumați. Așa cum Maria Egipteanca își dorea mereu compania bărbaților pentru a-și satisface pofta, la fel, toate celelalte senzații se diferențiază prin gradul de nevoie de satisfacere a poftei.

Azi se vorbește foarte mult despre depășirea limitelor. Odată depășite cutia Pandorei rămâne mereu deschisă pentru o senzație nouă, mereu altfel, care nu face decât să consume interior omul într-o nebună căutare a absurdului aducător de plăcere. Practic, este perpetuarea căderii în păcatul căutării cu orice chip a cunoașterii în care, inițial, omul a văzut că e gol și s-a rușinat, pentru ca mai apoi să ajungă golit de conținutul pe care și-l consumă într-o poftă neghioabă de a mânca și mereu din fructul pomului oprit, ademenit fiind de minciuna vicleană: „Veți fi ca Dumnezeu!”

El vrea, în căderea lui, să își depășească limitele și ajunge gol pe dinăuntru.

Mai mult ca oricând azi trebuie să ne analizăm nevoia de plăcere.  O plăcere sufletească nu consumă și nu se consumă, pe când o plăcere senzorială aduce cu sine pofta, arderea, dependența, consumul finalizat prin autoconsum. E o sinucidere lentă asistată de societatea de consum. Iar Duminica de azi, numită a Mariei Egipteanca, are cheia sa de boltă: între plăcerea consumului și consumul plăcerii stă voința noastră.

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

De ce se înghesuie miniștrii PSD la Constanța

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Faptul că ne aflăm în preajma alegerilor europarlamentare se vede și din accea că, în ultimele 3 săptămâni, nu mai puțin de 3 miniștri din cabinetul Dăncilă au venit, anunțați sau neanuntați, în vizită la Constanța.

Primul care deschide seria acestei campanii electorale, pardon, vizite de lucru, este ministrul Dezvoltării Naționale și Administrației Publice, care, împreună cu Președintele Consiliului Județean Constanța, anunța pe 26 martie 2019 semnarea unor contracte de finanțare pentru modernizarea a două drumuri județene. Să fie doar o simplă coincidență faptul că aceste contracte s-au semnat în preajma campaniei electorale?!

Pe 29 martie, la numai trei zile, vine rândul ministrului Turismului, dl. Bogdan Trif, care, după ce a marcat deschiderea târgului “VACANȚA”, organizat la Pavilionul Expozițional, a declarat că anul viitor vor începe lucrările pentru construcția, în parteneriat public-privat, a unei noi stațiuni turistice, “New Costinești”. Industria hotelieră doar de acest lucru mai avea nevoie, de o nouă stațiune. Având în vedere criza acută de forță de muncă din domeniul HORECA, sunt curios care sunt soluțiile domnului Ministru în ceea ce privește această problemă în contextul construirii unei noi stațiuni turistice.

Toate bune și frumoase până când, pe 8 aprilie 2019, doamna ministru Sorina Pintea, fără să anunțe pe nimeni (!!), ajunge și domnia sa în Constanța, în cadrul unui control la Spitalul Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei. Control care se termină prost, în special pentru două asistente-șef, dar mai prost, în general, pentru locuitorii județului Constanța, în sensul că în afară de două demisii, altceva nu s-a schimbat.

Acum, haideți să nu fugim după fentă și să observăm că substratul acestor vizite nu este altul decât unul pur electoral. Pai dacă doamnei ministru Pintea îi pasă de pacienții care trec pragul Spitalului de Urgență din Constanța, ce a reținut-o să aloce fonduri pentru reabilitarea secțiilor nerenovate sau pentru extinderea Unității de Primiri Urgențe? Demisia celor două asistente nu rezolvă în niciun fel starea în care se află unele secții ale Spitalului și nici nu pune bazele unui Spital Regional, atât de necesar în județul Constanța.

Sunt curios cum va continua această “invazie” a miniștrilor PSD în Constanța. Poate urmează doamna Carmen Dan, având în vedere conținutul pachetelor aduse de valuri la malul Mării Negre.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: