Connect with us

Opinie

Libertate și responsabilitate într-o lume virtuală dominată de post-adevăr

Liliana Naclad

Publicat

la

„Folosiți-vă de tehnică, nu vă lăsați folosiți de ea!”

În primul rând trebuie înțeles de ce conceputul post-truth (post-adevăr) este atât de des întâlnit în mediile de analiză a comunicării politice și filosofice actuale din toate sferele sociale. Declarat de Oxford Dictionaries cuvântul anului 2016, adjectivul desemnează o însușire a faptelor, discursurilor, subiectelor publice/politice ce nu au legătură cu fapte reale, ci mai degrabă cu ceea ce se crede despre respectivele fapte, credința fiind diferită clar de cunoaștere. A crede ceva despre un anumit fapt, nu înseamnă cunoașterea faptului în sine. Spre exemplu: despre necesitatea sau nu a vaccinurilor. Unii cred că sunt necesare, alții nu. Chiar și specialiștii au păreri diferite.

                       Astfel post-truth nu este un echivalent nici al adevărului, nici al minciunii, ci mai degrabă, devine esențială percepția față de fapta reală sau falsă. Se naște,  astfel, dilema dacă adevărul și mincina mai pot fi delimitate. Din perspectivă morală adevărul poate fi delimitat de minciună numai raporându-ne unui set de legi (religiose/laice). Însă secularizarea tot mai accentuată a ultimului deceniu, precum și pierderea încrederii în obiectivitatea justiției, nu numai la nivel național, ci și global, fac să primeze aspectul abordat de Timothy Williamson, profesor de filosofie la Universitatea din Oxford, în Tetralogul său “I am right, you’re wrong!” (Eu am dreptate, tu greșești!). Printr-o înșiruire de dialoguri purtate între patru pasageri ai unui tren, filosoful demonstrează că punctul de vedere nu este tot una cu adevărul care devine punctul de vedere al fiecăruia susținut, sau nu, prin adeziunea celorlalți. Desigur, viteza actuală de propagare a mesajului face ca percepția față de adevăr să nu fie neapărat una în cunoștință de cauză, ea devine, de cele mai dese ori cu valoare de adevăr în funcție de emițătorul/avatarul virtual.

                       Pornind de aici, punctul de vedere religios nu converge, desigur, cu ideea de post-truth. „Adevărul este unul singur!”, sau „Adevărul vă va face liberi!” țin de o înțelegere și acceptare a legii morale la care omul se raportează permanent.  „Histos e Calea Adevărul și Viața”, iar asta, pentru creștini, ar fi suficient. Istoria, însă, a dovedit că post-truth este un element folosit de milenii în mișcările maselor în războaie, în direcții/doctrine politice, sociale, religioase sau în curente culturale. Abordat prin prisma teologiei creștine, termenul nu poate fi supus propriei sau anumitor dileme. Adevărul este Unul – El este însuși Hristos, cel consubstanțial cu Dumnezeul Treimic, fiind rostit și însușit prin credință. Desigur, este un punct de vedere neîmpărtășit de curentele filosofice actuale, dar care, desigur, mergând pe linia “punctului fiecăruia de vedere”, cel puțin, la nivel teoretic, nu naște dispute.

                       Realitatea este însă alta, iar spațiul virtual devine de nedespărțit de era post-truth, pentru că e o lume în care interacțiunea socială, fie doar la nivel virtual, face ca cel ce apelează la emoțiile personale sau sociale să nască interacțiuni și de aici adeziuni și adepți. Cu cât mai multe, cu atât mai mare propagarea unui mesaj mai mult sau mai puțin adevărat. Criteriul de departajare nu mai este adevărul demonstrabil, ci interacțiunea interpretativă.  Cu cât mai multe interacțiuni, cu atât mai rapidă acțiunea în plan real. Nu dezvolt aici, însă nu demult cazul fetiței adoptate de familia de români din SUA a născut controverse, fiecare susținându-și „adevărul” pe pagina de socializare. De asemenea, campaniile politice nasc aceleași dezbateri care au ca esență “un alt punct de vedere” însușit de prietenii virtuali, iar la scară mai mare, de către votanții și susținătorii unui anumit partid/doctrină/curent.

                       Mediul virtual este, pe cât de atractiv, pe atât de adictiv

Cu toate astea mediul virtual este indispensabil vieții, dar, abordat responsabil, atât de către creatorii și susținătorii lui, cât și de către utilizatori, devine un instrument de care omul se poate folosi în concordanță cu valorile morale. Însă, dacă vedem contextele prin lentila post-truth este destul de dificil să mai poți opri multitudinea de opinii și direcții, sau să mai vorbim de o raportare la legi morale. Fiecare este liber să propage orice mesaj pe care îl consideră adevărat. De aici, deținătorii rețelelor sociale devin un soi de dumnezei ai spațiului virtual, prin aceea că multiplicarea ideilor/ comportamentelor/ atitudinilor este dictată de algoritmul de propagare la rândul său abordat prin propriile lor viziuni care, de cele mai dese ori, nu au nimic de-a face cu modelarea morală a lumii în ansamblul ei. Am abordat și responsabilitatea deținătorilor și creatorilor de gadgeturi/ programe, care nu vorbesc despre efectele negative ale acestora, scopul lor fiind creșterea vânzărilor, fără să se  țină cont de faptul că, prin lege, accesul la aceste gadget-uri și programe ar trebui interzis copiilor până la 7 ani. După această vârstă, accesul ar trebui limitat la 20 min pe zi pe filmulețe educative prezentate în reprize de câte 5 minute maxim. Desigur, în virtutea direcției generale din era post-truth deținătorii marilor branduri de gadget-uri vor găsi argumente, unele susținute științific, că este un adevărat stimulator pentru copii, însă o analiză mai atentă rezultată și prin cercetare va dovedi contrariul. Deși în mediul virtual poți găsi analize care să ducă la diminuarea numărului de utilizatori ele nu vor fi promovate ca mesaje de interes public, pentru că nu este niciun interes în acest sens. Cu atât mai mult cu cât pericolul crescut al seducției pe care o exercită comunicarea (Sandu Frunză 2014), în special cea virtuală, nu scutește pe nimeni de utilizarea fără rațiune a acestora.

Mediul virtual este, pe cât de atractiv, pe atât de adictiv.  Prin urmare nimeni nu este scutit de capcana societății narcisice dospită la umbra rețelelor virtuale. Comunicatorii religioși  devin astfel parte a sistemului, însă fără o rețetă de gestionare a informațiilor propagate virtual ei devin responsabili pentru accelerarea secularizării, asemeni celor care au conlucrat cu sfera politică fapte ce duc la distanțarea tot mai acută de autenticitate. Dintre ei se nasc și modele, formatori și influenceri, de care este nevoie, însă, atunci când în viața reală nu se păstrează trăsăturile create virtual, există riscul prăbușirii unui sistem de valori create artificial, bazat pe perceție, nu pe realitate. Ei ar trebui să fie conștienți de faptul că sunt multiplicatori de imagine ai lui Hristos, nu slujitori ai cyberspațiului. Astfel că orice abatere de la folosirea rațională a tehnicii prin expunerea exagerată în mediul virtual duce la o anulare a rolului lor de formator religios și chiar la o denigrare a întregului mediu de proveniență. Ei rămân vânători de click-uri/like-uri și nu pescari de suflete. Desigur, mrejele pot fi aruncate în mediul virtual, însă captura necesită atenția practică și directă cu Biserica, nemediată tehnic. Aceleași mecanisme funcționează în toate sferele publice care aduc atingere principiilor pe care le generează. Un sfat al unui judecător, sau comentarea unui proces verbal sunt nule, dacă nu se materializă în acțiuni reale.

Concluzia studiului ce urmează a fi publicat în întregime într-o revistă de specialitate a fost că, în fiecare instituție de educație, precum și în cele religioase, este necesar mai mult ca oricând să se includă programe de formare/ informare care să învețe utilizatorii mediului virtual să se folosească de acesta, nu să se lase folosiți –  nici în a deveni cumpărători iraționali, sau utilizatori dependenții, dar nici să nu se lase păcăliți în ce privește modelarea propriilor opinii după idei înșiruite pe rețelele sociale, mai cu seamă că era post-truth nu are repere. Tot ce contează este crearea unui sistem iluzoriu de valori, bazat pe principiul că cele mai multe click-uri reprezintă valoarea. Desigur, în studiu am vorbit pe larg despre ceea ce reprezintă clickbait – urile, artefactele tehnice, artificial-intelligence. Recomandat pentru parcurs, în acest sens este Jean Claude Larchet, Captivi în internet, care abordează, în termini accesibili, spațiul virtual, dar și Max Tegmark – Viața 3.0 – omul în epoca inteligenței artificiale, o părere ceva mai fantastică, însă foarte posibil cu valoare vizionară.

Notă explicativă pentru titlu: Un studiu in extenso a fost prezentat și va fi publicat în toamna acestui an în revista aferentă lucrărilor celei de-a V-a ediții a Conferinței internaționale Religion, Knowledge, Society organizată de diac. lect. Dr. Ioan Dura la Universitatea “Ovidius” din Constanța în perioada 1-3 iunie 2019. Tema ediției a fost Post-Truth World: Religious and Philosophical Perspectives.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Opinie

Conceptul de oameni noi și pericolul unei noi falii în societate

Claudiu Vuță

Publicat

la data de

Scris de

Au trecut peste doi ani și jumătate de la alegerile parlamentare din decembrie 2016. PSD, actualul partid de guvernământ a obținut atunci un procent de peste 45%.

Dacă vă aduceți aminte, 2016 a fost un an liniștit, fără prea mult zgomot pe scena politică, un an în care partidele au lăsat impresia că s-au retras în propriile sedii și așteaptă alegerile din decembrie în timp ce actorii politici sunt în concediu.

În același timp fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, actual condamnat penal, locatar al penitenciarului Rahova, defila pe la diverse emisiuni tv cu faimosul program electoral al PSD, ce trebuia să aducă lapte și miere pentru noi toți. Am luat contact prima data cu acea fițuică colorată, când un băiat de 18-20 de ani mi l-a îndesat în cutia poștală. Erau promise scăderi de taxe, concomitent cu creșterea veniturilor, scăderea impozitelor și creșterea investițiilor, alături de alte aberații pe care doar oameni ce nu cunosc nici cele mai banale mecanisme de funcționare a economiei le cred posibile.

Ce s-a întâmplat ulterior? Urnele au consfințit un procent de 45% pentru PSD, 20% au mers în direcția PNL, ALDE și-a adjudecat 6%, 9% pentru USR, restul procentelor fiind împărțite de către PMP, UDMR și minorități.

Au urmat ample mișcări de stradă, cele mai mari după 1989, cauzate de adoptarea OUG 13 și asaltul asupra justiției. Dintre măsurile economice ce au afectat direct angajații menționez trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, o măsură ce a fost implementată doar în Chile, în anii ’70, de către dictatorul Augusto Pinochet. Incertitudinea legată de dispariția fondurilor de pensii pilon 2, prin impunerea unor condiții aberante administratorilor a reprezentat un alt motiv de tensiune socială pentru peste 7 milioane de contributori. OUG 114 este cel mai bun exemplu de diletantism, ordonanța ce afecta sistemul bancar, pilonul 2 de pensii, companiile din energie și sectorul construcțiilor, fiind modificată de nenumărate ori în decurs de 8 luni. Am renunțat să mai număr modificările aduse acesteia în luna mai.

Societatea este profund divizată. După doi ani și jumătate de guvernare PSD am ajuns să ne urâm tineri cu bătrâni, angajații cu pensionarii, angajații din privat cu bugetarii și putem continua. Peste tot acest dezastru economico-social domnește în continuare partidul de guvernământ și aliații lor, ALDE.

A venit însă momentul 26 mai 2019, data alegerilor europarlamentare. Opoziția a ieșit învingătoare, PNL a câștigat aceste alegeri cu peste 27% din sufragii, opoziția obținând cumulat peste 50% din sufragii, PSD a înregistrat un scor rușinos de 22%, iar ALDE nu au intrat în Parlamentul european. Aceste rezultate au fost înregistrate prin prezența masivă la urne a electoratului.

Românii au transmis un mesaj de solidaritate și s-au mobilizat exemplar, atât în țară, cât și în diaspora. Mulțumită lor, după 26 mai 2019, putem spera că vom scăpa de această guvernare toxică, incompetentă. Cu toții sperăm ca o viitoare guvernare să fie caracterizată de profesionalism, cu toții ne dorim dezvoltarea României prin implementarea de proiecte sau dezvoltarea infrastructurii, care să permită investitorilor să vină în țara noastră și să creeze locuri de muncă.

Dar stați, vorbeam mai sus despre divizarea profundă a societății românești pe criterii de vârstă sau al domeniului de activitate. Credeați că s-a terminat? Din păcate, nu.

Observ că după alegeri se promovează conceptul de om nou. Din punctul meu de vedere acesta este un alt criteriu de divizare a societății. Avem nevoie de oameni noi, nu de oameni vechi, asta ne spun niște politicieni ce nu au învățat absolut nimic din cele întâmplate în ultimii peste doi ani și jumătate. Deci nu oameni profesioniști, oameni buni în domeniul lor de activitate, oameni buni manageri în administrație sau oameni ce își duc existența demn și în mod cinstit, ci oameni noi.

Acești oameni noi ar trebui să fie puri, să preia puterea și să renunțăm la oamenii vechi pentru că gata, vom crea o nouă societate în care dacă nu ești nou, nu ești bun, nu poți face parte din această societate.

Nu ne spune nimeni dacă oamenii noi vor trebui să fie și capabili sau dacă de exemplu, un profesionist, un om considerat vechi, dar cu rezultate bune în domeniul administrativ va fi dat la o parte de un alt om, unul nou.

Ce vor face oamenii noi dacă vor ajunge într-o poziție în care vor fi nevoiți să ia decizii și vor lua decizii proaste? Pozele sau postările de pe Facebook ori like-urile nu vor putea rezolva gravele probleme economico-sociale cu care se confruntă România. Pentru asta avem nevoie de criterii de profesionalism, nu de noutate sau apariții de politicieni de tip Mesia, dispuși să spună orice pentru a smulge voturi.

Nu doresc să discut despre oamenii noi, apăruți în timpul diverselor dictaturi, de dreapta ori de stânga, și promovați drept salvatori, este o discuție amplă. Cert este că România are nevoie de politicieni responsabili, avem nevoie de un proiect de țară în care să fim incluși cu toții, indiferent de opțiunea politică pe care o avem, este nevoie mai mult ca oricând să mergem înainte nu acționând ca actualul guvern, prin crearea de falii în societate.

Un bun prieten îmi spunea: „Claudiu, treaba asta cu oamenii noi este o glumă proastă. Mă gândesc că toți comuniștii au încercat să creeze omul nou, de sorginte bolșevică. Brucan, alt comunist feroce, spunea că în 20 de ani se închide cercul și iată că abia după 30 de ani se închide cercul și apar oameni noi”.

Își aduc aminte promotorii oamenilor noi de anul de grație 1996? În acel an, Convenția Democrată ne promitea 15.000 de specialiști, salvatori ce urmau să transforme România într-o țară prosperă. Au câștigat alegerile și s-au prăbușit sub propria incompetență.

Avem nevoie de profesioniști, noi sau vechi, de oameni buni în administrație, de oameni dispuși să muncească în folosul acestei țări. Ne trebuie un proiect de țară și soluții economice. Și cu siguranță nu avem nevoie să creăm falii suplimentare în societate.

Notă: Acest articol de opinie a fost publicat și pe platforma Republica.Ro.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Editorial

Banii de sport, pasajul și sabotajul

George Niculescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum două săptămâni, Primarul Constanței solicita și primea de la Consiliul Județean Constanța suma de 1,5 milioane de lei pentru dezvoltare locală, mai exact pentru finanțarea lucrărilor de la Podul de la Butelii (Pasajul Cumpenei).

Acest fapt a constituit o premieră, având în vedere declarațiile domnului Primar, în care afirmă hotărât că orașul nostru este unul bogat. Am întrebat de ce o primărie bogată cere bani de la Consiliul Județean, iar răspunsul neoficial a fost acela că, de fapt, Primăria Constanța are probleme bugetare, situația nefiind deloc una confortabilă.

După doar două săptămâni, domnul Primar convoacă o ședința extraordinară a Consiliului, propunând alocarea sumei de 21 de milioane de lei pentru finanțarea unor cluburi private de sport. Dintr-o dată, problemele bugetare au dispărut, iar prioritatea nr.1 a domnului Primar devine finanțarea unor cluburi sportive private, sub pretextul încurajării performanței sportive.

Îi aduc aminte dlui. Primar, cu respectul cuvenit, că legenda fotbalului românesc, Gheorghe Hagi, care, după terminarea carierei de fotbalist, a ales să își investească banii în dezvoltarea unei academii de fotbal și club sportiv, nu a beneficiat de sume de bani de la Primăria Constanța. Performanțele clubului Viitorul Constanța, câștigător al Campionatului, a Cupei și a Super Cupei României, nu au fost susținute deloc de actuală conducere a Primăriei Constanța.

Nu poți să acorzi 21 de milione de lei unor cluburi private de sport în numele susținerii performanei sportive, în condițiile în care încă există școli generale, în municipiul Constanța, în care copiii fac orele de sport în clasa în care învață.

Domnule Primar, va puteți imagina o clasa de 37 de copii, care mută băncile clasei la perete pentru a-și putea efectua exercițiile sportive în mijlocul clasei în care învață? Câte școli sunt încă în orașul Constanța care încă nu beneficiază de săli de sport și în care iarnă, elevii își fac orele de sport în clasele în care învață?

Am citit în presă că astăzi, în ședința de Consiliu, dl. Primar i-a acuzat pe colegii mei de “sabotaj” pentru că au votat împotriva finanțării acelor cluburi sportive private. Probabil că dl. Primar este obișnuit, cum e la domnia să la partid, că toată lumea să ridice mâna sus, atunci când ordona șeful. Colegii mei consilieri locali PNL, au dat dovadă de corectidudine și responsabilitate, având în vedere că au sancționat, prin vot democratic, toate derapajele dlui. Primar, de fiecare dată când se pune problema cheltuirii, într-un mod lipsit de oportunitate, a banului public!

Comments

comments

Continuă să citești

Opinie

Mangalia nu mai poate fi vândută între PNL și PSD. Candidez (opinie)

Menabit Ozghiun

Publicat

la data de

Scris de

”I s-a oferit un loc de consilier pe lista PSD Mangalia domnului Ozghiun Menabit, un reprezentant de marcă al societății civile. A contat pentru noi faptul că domnul Menabit a reușit impunerea la Mangalia a unor proiecte benefice populației. PSD îi oferă domnului Menabit șansa ca, o dată ajuns consilier local, să poată continua demersurile sale benefice cu și mai multe șanse de succes, fiind chiar în interiorul forului unde se iau deciziile pentru Mangalia” – scrie în comunicatul PSD al Organizației Județene Constanța din 26 Aprilie 2016.

În calitate de consilier local am făcut ceea ce am promis să fac: să reprezint cetățenii Mangaliei și să lupt împotriva celor care devalizează Mangalia și au adus-o în ruină. Din opoziție, am reușit să aduc unele lucruri la consecință. Să nu mai trăim în beznă, fără iluminat public; să se mai taie buruienile din oraș; am inițiat proiectul cu Orășelul Copiilor (pe care l-au furat și l-au făcut doar pe hârtie); etc. Sunt atât de multe, nu știu de unde să încep. Dau un exemplu: Când Primăria Mangalia nu a organizat ceva pentru sărbători, am adus un brad de 6 m și l-am amplasat în mijlocul orașului, am chemat copiii Mangaliei să îl împodobească. Am adus pe Moș Crăciun de la City Mall, copiii si-au depus scrisorile, au primit cadouri și am tras artificii. Am readus spiritul Crăciunului în Mangalia, de care primarul ne deposedase. Dar pe hârtie existau cheltuieli pentru Sărbătorile de Crăciun. Niciun consilier local PSD nu a vrut să contribuie pentru această acțiune. Președintele organizației PSD Mangalia nu s-a sinchisit nici de bradul pe care l-am împodobit în sediu, pentru copiii membrilor. În anul 2016, PSD Mangalia încă mai avea membri activi. Acum, prin grija actualului președinte al organizației locale, nu există decât membri fictivi (unii decedați, dar el nu știe!), cărora le plătește din buzunar câte 1 leu pe lună cotizația. Nu e problema mea bucătăria lor internă de la partid. Eu mi-am îndeplinit atribuțiile de consilier local, onest și fără să accept compromisuri, am informat cetățenii despre treburile publice, ori am informat când au devalizat bugetul sau patrimoniul municipiului. La ultimul sondaj, pe un eșantion de 1.000 de subiecți intervievați, am ieșit cu o popularitate de 62%. Pe sondajul făcut de cei care fac propagandă actualului primar am ieșit cu un procent mai mare.
În aceste condiții, Organizația Județeană a PSD Constanța, la solicitarea președintelui filialei PSD Mangalia, îmi retrage sprijinul politic, pentru a nu mai fi consilier local. Mi-au făcut un rău? Mi-au făcut un bine?

De ce a insistat dl. Tănasă Neculai, președintele filialei PSD Mangalia, să mi retragă sprijinul politic? Pentru că s-a înțeles cu Radu Cristian, și-au dat mâna pentru devalizarea unor terenuri din buricul stațiunilor Mangaliei și din Portul Turistic. Urmăriți următoarea ședință a Consiliului Local, despre care am informații că se va convoca pentru perioada 12-15 August 2019. Toate terenurile care se vor concesiona, care se vor constitui în superficii sau care se vor vinde pentru anumiți acoliți, au fost trecute din domeniul public în domeniul privat în ultimele luni. Se dă o nouă lovitură Mangaliei, patrimoniul este devalizat de terenurile care nu au fost deja însușite.
De exemplu, la penultima ședință a Consiliului Local, Complexul Phoenicia, prin dl. Mohammad Murad, a cerut concesionarea făra licitație, pentru extinderea unui hotel, cu un teren pe plaja Olimp, de cca 2.000 mp. Dar intre hotelul solicitantului și teren de află o stradă: Faleza Olimp, care este domeniu public. Consiliul Local Mangalia, cu votul majorității formată din consilierii obedienți primarului, a votat inițiativa primarului de a acorda concesiunea fără licitație publică. Eu m-am opus public, pentru că este o ilegalitate și ar fi deschis cutia Pandorei, toți primarii din județ ar fi inițiat proiecte HCL similare. În următoarea ședință, HCL respectiv a fost abrogat, la notificarea Prefectului că este ilegală. Dovadă că s-a aprobat ilegal este faptul că s-a abrogat.

Nu sunt Gică Contra, eu am promovat și am inițiat proiecte pentru dezvoltarea Mangaliei. Am propus telegestiunea în iluminatul public, am reabilitat Farul Genovez, am solicitat și am inițiat studiile de fezabilitate, proiectul și cererea de finanțare pentru construcția unei școli. Proiect la care primarul și consilierii obedienți lui s-au opus. Dar s-a depus pentru fonduri europene, în pofida opunerii lor.

Am dat exemple cu ce activitate am avut în calitate de consilier local.

Dar este ultimul an de mandat și frustrarea președintelui actual al PSD Mangalia este că se termină mandatul și nu a obținut ce și-a propus. Nu putea, din cauza mea, cică. Acum, pentru că eu nu mai sunt in Consiliul Local, sigur că poate să își vândă (politic) votul pentru devalizarea patrimoniului Mangaliei. Dar, consilier local sau nu, îi aștept să o facă. Expresia “Hai, că este mațul gol!” exemplifică corect mentalitatea lor.

Surprinzător este acceptul organizației județene. În timpul luptelor interne de la județ a găsit cineva timp să pună pe ordinea de zi retragerea sprijinului politic pentru consilierul local cu cea mai mare popularitate în Mangalia. A ce sună? Mangalia a fost vândută de interese de grup la nivelul Constanței. Dar …, așa cum s-a văzut la alegerile europarlamentare, votul cetățeanului decide, nu mai contează combinațiile și vânzările între partide. Mangalia nu mai poate fi vândută între PNL și PSD.

Eu îmi anunț candidatura pentru următoarele alegerile locale. Mai sunt 10 luni.

3 ani și jumătate am fost preocupat să rezolv problemele cetățenilor Mangaliei. Nu aveam timp de altceva. În aceste 10 luni de pauză de la treburile publice voi intra în campanie electorală. Mangalia a fost ruinată, la propriu, de o mafie politico-economică. După cum se prezintă situația politică din Mangalia, vor fi izgoniți prin vot.

Concluzia finală: Mangalia este jucată sau vândută între partide! Doar că de data asta nu le mai merge. În ultimii 3 ani, Mangalia s-a maturizat politic.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: