Connect with us

Exclusiv

Ce invenții a mai făcut Primăria Năvodari ca să umple malul lacului Siutghiol cu vile

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Primăria Năvodari a ”măritat” prin licitații discrete mai multe terenuri din zona de protecție a lacului Siutghiol, din zona Mamaia Sat, care fac obiectul revendicării imobiliare din partea statului român, prin Ministerul de Finanțe și Apele Române (în dosarul 3491/118/2018 al Tribunalului Constanța). Ca să fenteze statul, Primăria a autorizat construirea de vile, fără aviz de la Apele Române. Din punct de vedere legal, orice proiect de construcție pe malul unui lac natural necesită aviz de la Apele Române. Însă primarul Florin Chelaru a pretins într-o adresă oficială că vilele pe care le-a autorizat nu se învecinează direct cu lacul, ci cu o stradă… inventată din pix, care nu există în realitate. Și de vreme ce vilele nu se învecinează cu lacul, ci cu o stradă construită, avizul nu ar mai fi necesar. În realitate, strada inventată din pix este pârloagă și se suprapune peste zona de protecție a lacului, acolo unde orice construcție, inclusiv construcția de străzi, este interzisă de lege. Unul din beneficiarii acestei mânării administrative este legat ombilical de regimul Chelaru, fiind implicat în proiecte imobiliare de milioane de euro pe terenuri obținute în superficie de la Primărie.

2011: Prima stradă inventată și furtul unui teren de 11.000 mp

Cam tot ce se întâmplă cu lacul Siutghiol pe aria orașului Năvodari are legătură cu abilitatea conducătorilor Primăriei locale  – cel de acum și cel dinaintea sa – de a inventa chestii. De pildă, în 2011, fostul primar, Nicolae Matei, a inventat din pix strada Promenada lac Siutghiol, pe latura estică a lacului. Numai că strada imaginară pornea dintr-un lot privat și se oprea în alt lot privat. Ca să se plimbe pe ea, turiștii ar fi trebuit să vină cu barca. În realitate, fostului primar puțin îi păsa de turiști. Însă invenția străzii neconectate la sistemul de drumuri publice i-a folosit ca să inventarieze în domeniul public și privat al localității terenurile de pe malul lacului, care aparțineau statului român prin declarația Constituției. Ne referim aici la Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr. 93/21.04.2011, prin care 11.000 de metri pătrați de teren de pe malul lacului au ajuns proprietate privată a localității. O investigație detaliată pe această temă puteți citi AICI

Ulterior, Primăria a vândut terenurile furate de la stat către firmele care dețineau obiective turistice în zonă. Tot din această împrejurare a urmat un litigiu de zile mari cu SC Somaco Construct SRL, care consolidase malul lacului, în dreptul proprietății sale, cu pat de piatră garnisit la nivelul solului cu un strat uniform de nisip. Primăria a inventat că societatea nu ar fi consolidat terenul, ci ar fi depozitat piatră și nisip, motiv pentru care i-a aplicat o taxă asimilată activităților comerciale de depozitare, în cuantumul halucinant de două milioane de euro. Anul acesta, taxa fiscală a fost desființată de o instanță penală.

2013: Pădurea din lac

Ne întoarcem la anii de furt. În 2013, Consiliul Local Năvodari a adoptat o altă hotărâre de inventariere (HCL 162/25.06.2013), prin care a inclus în domeniul privat al localității o nouă suprafață, de 2,5 hectare, pe strada M1 din Mamaia Sat. Terenul era de fapt o bucată din lac, denumită popular ”Coada Lacului”. Vorbim aici de o zonă acoperită de apă și stuf, foarte valoroasă din punct de vedere al biodiversității. Aici era cuibarul unor valoroase specii de păsări, fapt care, în 2007, condusese la declararea întregului lac drept sit de protecție avifaunistică Natura 2000. Mai departe, Primăria a obținut intabularea terenului în cartea funciară, pe baza unei adrese care susținea mincinos că terenul ar fi, în mare parte, o pădure. Dacă vreți, era o pădure. Dar o pădure de stuf care creștea în apă. AICI puteți citi un articol detaliat pe această temă.

2017: Curtea de Conturi descoperă probleme grave la inventarierea terenurilor de pe malul lacului

Furtul terenurilor de stat din cuveta și de pe malul lacului a început să fie descoperit de autorități la sfârșitul anului 2017. Secretul s-a păstrat bine până atunci, pentru că, în anul 2010, o lege strâmbă, care contravine Constituției și legii organice a apelor, a dat lacul Siutghiol în administrarea consiliilor locale din Constanța, Ovidiu și Năvodari, fiecare pa aria sa administrativă. Vorbim aici de Legea 42/2010.  Evident că lupul, pus paznic la oi, s-a apucat să decimeze turma. Dar treaba asta nu putea rămâne neobservată la infinit. Ca dovadă, la sfârșitul anului 2017, Curtea de Conturi a României a descoperit 11 abateri colosale la Primăria Năvodari, ultima din ele fiind tocmai în domeniul inventarierii ilegale a terenurilor de pe malul lacului. În urma controlului, prin Decizia nr. 38/30.10.2017, Curtea a obligat Primăria să reanalizeze situația terenurilor de la Siutghiol, să facă delimitări cu statul și să evalueze gradul de eroziune împreună cu specialiștii de la Apele Române. O comisie în acest sens trebuia constituită până pe 31 ianuarie 2018, conform deciziei citate. (AICI puteți citi tot documentul. Abaterile referitoare la terenurile de la Siutghiol se găsesc la punctul 11; celelalte puncte sunt dedicate haiduciilor de alt tip).

2018: Ministerul de Finanțe și Apele Române revendică zona de protecție a lacului

Din motive lesne de înțeles, Primăria Năvodari a tergiversat aplicarea măsurilor. Autoritatea locală a câștigat timp, contestând la instanța de contencios administrativ exact punctul 11 din decizia Curții de Conturi. În acest fel, s-a declanșat un proces de lungă durată. În iunie 2018, statul român a decis să inițieze un proces de revendicare imobiliară împotriva Orașului Năvodari, în care a cerut să i se restituie toate terenurile incluse în zona istorică de protecție a lacului, de 15 metri de la țărm, precum și terenurile câștigate din lac prin lucrări de consolidare sau de asanare. Trebuie să știți că zona actuală de protecție a lacului a fost diminuată la 5 metri de la țărm. În această bandă de 5 metri nu se poate construi nimic. Însă diferența de 10 metri, din fâșia istorică de 15 metri, nu a fost niciodată dezafectată din domeniul public al statului, neexistând niciun act normativ în acest sens. În consecință, proprietatea de stat a rămas în continuare pe 15 metri de la țărm. În cadrul procesului, Ministerul de Finanțe și Apele Române au cerut anularea a șase hotărâri ale Consiliului Local Năvodari prin care terenurile de stat de la Siutghiol au fost inventariate fraudulos în proprietatea privată a localității. De asemenea, cele două instituții de stat au făcut sesizare de neconstituționalitate în privința Legii 42/2010. Sesizarea a fost trimisă spre soluționare Curții Constituționale a României.  

Ancheta Comisiei de Abuzuri a Senatului României

Furtul terenurilor din cuveta și de pe malul lacului a mai făcut și obiectul unei anchete parlamentare, la comisia de abuzuri din Senatul României. Ancheta a debutat în 2017 și s-a încheiat în 2019. În repetate rânduri, Primăria Năvodari a trebuit să lămurească diferite aspecte și să dea note de relații. De asemenea, primarul Florin Chelaru a fost audiat de mai multe ori. La cererea Comisiei de Abuzuri, alte instituții ale statului, precum Apele Române, Direcția Antifraudă Fiscală din ANAF, corpul de control al Ministerului de Interne sau Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, au făcut verificări, cerând note de relații de la Primăria Năvodari. Colac peste pupăză, în aceeași perioadă, funcționarii Primăriei implicați în taxarea abuzivă a firmei Somaco Construct au fost audiați la Parchetul Curții de Apel, iar la nivelul DNA Constanța s-a format un dosar penal referitor la furtul terenurilor din lac.

2018: Primăria organizează licitație pentru terenurile în litigiu

Un om normal ar fi simțit măcar o minimă tulburare în fața acestor demersuri. La Năvodari, însă, primarul în funcție nu s-a sinchisit și a continuat să facă totul pe dos. Pe 4 aprilie 2018, așadar după constatările Curții de Conturi, la inițiativa primarului Florin Chelaru, Consiliul Local Năvodari a adoptat hotărârea nr. 92 privind constituirea unui drept de superficie, cu titlu oneros, prin licitație publică, asupra unui teren de 610 mp de pe strada M12 fără număr. Superficia echivalează cu o concesiune; singura diferență este aceea că superficia se aplică la terenurile din domeniul privat, în vreme ce concesiunea se aplică doar la terenurile din domeniul public. Prețul de pornire a fost de 23,04 lei pe metru pătrat pe an. În hotărârea de aprobare a licitației se menționa că terenul a fost dobândit de Orașul Năvodari în baza HCL nr. 32/28.02.2011 privind inventarierea unor terenuri în domeniul privat al localității. De asemenea, se menționa că terenul scos la licitație are numărul cadastral și de carte funciară 116713. Verificând pe Geoportalul ANCPI, putem remarca faptul că terenul se situează chiar pe malul lacului Siutghiol.

Aprilie 2019: Prima autorizație de construire

Licitația s-a organizat în ciuda anchetelor în desfășurare, iar un an mai târziu, Primăria Năvodari a eliberat autorizația de construire nr. 261/19.04.2019 în beneficiul persoanei fizice Marin Mioara. Așa cum se precizează în Registrul Electronic al Autorizațiilor, disponibil pe site-ul Primăriei Năvodari, Marin Mioara deținea terenul  CF 116713 în baza contractului de superficie nr. 651/2018. Cel mai probabil vorbim chiar de câștigătoarea licitației. Prin autorizația din 19 aprilie 2019, titulara superficiei primea dreptul de a construi trei locuințe unifamiliale cu regim de înălțime S+P+1E pe terenul de lângă lac. La data menționată, se împliniseră 10 luni de la debutul procesului deschis de statul român pentru revendicarea imobiliară a terenurilor din zona de protecție a lacului, iar Primăria Năvodari primise obligația să depună la instanță hotărârile de inventariere și documentațiile de primă înregistrare cadastrală a terenurilor din zona de protecție a lacului. Așadar, primarul și funcționarii aveau deplina reprezentare a faptului că acest teren, aflat în vecinătatea lacului și dobândit printr-o hotărâre de inventariere, face obiectul cererii de revendicare din partea statului. Cu toate acestea, Chelaru și ai lui nu s-au lăsat intimidați, susținând proiectul de a se trânti 3 vile pe terenul jefuit de la stat, sperând să-și acopere faptele pe baza unor complicități la nivelul justiției locale, cunoscute de toată lumea.

Septembrie 2019: A doua autorizație de construire

Pe 10 septembrie 2019, când statul învestise deja instanța de judecată să se pronunțe în sensul anulării HCL 32/28.02.2011, prin care a fost însușit fraudulos terenul acordat mai apoi în superficie, Primăria Năvodari a emis o nouă autorizație. Este vorba de autorizația 588/10.09.2019, pentru modificarea proiectului în curs de construcție din 3 locuințe unifamiliale, în 5 locuințe înșiruite, C1-C5, cu regim de înălțime S+P+1E retras. Deși vorbim de același teren de 610 mp, de pe strada M12 fără număr, înscris în cartea funciară 116713, de data aceasta titularul autorizație nu mai apare Marin Mioara, ci firma Aqua Force SRL. Aceasta aparține afaceristului Adrian Damian, un intim al primarului Florin Chelaru și asta explică pe deplin mobilul faptelor.

În miezul unor afaceri cu superficii de milioane de euro

O anchetă despre modul în care acest Damian a fost implicat în proiecte imobiliare cu terenuri în superficie puteți citi AICI. De asemenea, puteți citi AICI o altă anchetă despre modalitatea în care soția lui Adrian Damian a fost despăgubită de Primăria Năvodari, după ce autoritatea i-a concesionat un teren care nu era al Primăriei, ci al unei persoane fizice, și i-a emis autorizație de construire. Fiind indusă în eroare, soția afaceristului a solicitat despăgubiri și le-a și primit de la o instanță de judecată. Evident că Primăria sau Consiliul Local din Năvodari nu s-au întors împotriva lui Florin Chelaru ca să pună banii la loc în vederea reparării prejudiciului. În sfârșit, AICI puteți citi detalii despre cearta pe bani survenită între Adrian Damian și partenera sa de lovituri imobiliare, Elena Dinu, care este soacra consilierului local PSD-ist Ilie Coman. O publicație națională a relatat recent că soacra afaceristă le-a făcut plângeri penale la DNA și DIICOT lui Adrian Damian, dar și primarului Florin Chelaru. Aceasta a relatat mai multe tranzacții controversate cu terenuri din zona Mamaia Sat-Năvodari, în care au avut dreptul să cumpere bucăți de pământ o rudă a consilierului PSD-ist Vasile Moruzi, funcționara Margareta Mitran, în numele unei persoane fizice, dar și o firmă de lângă orașul natal al lui Chelaru, deținută de o mămăiță de 78 de ani.

Elena Dinu, soacra consilierului PSD-ist Ilie Coman și fosta parteneră de lovituri imobiliare a lui Adrian Damian. Sursa: Facebook.

Zona de protecție fără construcții, redusă la 4 centimetri

Revenim la terenurile de la Siutghiol. După ce a obținut toate actele de la Primărie, Damian s-a apucat de construit pe malul bălții. Acest fapt a nemulțumit o asociație civică aflată în război cu mafia imobiliară, care a trimis memorii și petiții la toate instituțiile statului. Din multitudinea de înscrisuri publicate AICI, care atestă că instituțiile au făcut verificări în privința certificatelor de urbanism ale investiției, unul ne-a atras atenția în mod deosebit. Este vorba de un răspuns oferit de primarul Florin Chelaru către ANCPI. Primarul din Năvodari lămurește de ce nu a trecut în certificatele de urbanism care au precedat cele două autorizații obligația ca investitorii să obțină aviz de la Apele Române. Chelaru scrie că terenul se află la peste 7 metri de limita cadastrală a lacului Siutghiol, situație pe care o deduce din faptul că între teren și lac se găsește strada M1 cu o lățime de 6,96 metri liniari. Cu alte cuvinte, dacă între vile și lac sunt peste 7 metri, iar 6,96 metri din această suprafață sunt ocupați de strada M1, rezultă că zona de protecție în care nu se poate construi nimic, nici măcar drumuri, a rămas de aproximativ 4 centimetri. Culmea, evocând existența acestei străzi, primarul din Năvodari lămurește că, din această cauză, nu a fost necesar avizul Apelor Române.

Download (PDF, 54KB)

 

O logică ar fi, căci avizul este necesar pentru a putea construi în vecinătatea lacului, iar nu în vecinătatea unui drum construit. Numai că, în teren nu se află niciun drum construit între locuințele înșiruite de Adi Damian și luciul de apă. Strada este neconstruită, existând doar pe hârtie. Mai exact există în harta cadastrală și în Geoportalul ANCPI. Este vorba de o fâșie de teren, cu numărul cadastral 111043, care pleacă din coada lacului, pe buza lacului, până la intersecția cu M12 (CF 109817)

Potrivit legii, acest drum nu va putea fi construit niciodată. Am explicat mai sus că pe fâșia de 5 metri de la țărm nu se poate construi absolut nimic, pentru că nu permite legea. Chelaru știe acest lucru. Dar a inventat strada din pix, ca să-l îmbogățească pe prietenul său Damian, urgent, pe repede înainte, să apuce omul să vândă locuințele înainte ca instanța de judecată să se pronunțe în dosarul de revendicare cu statul român.

O clădire care stă pe apă

Cu aceeași intenție de a dispune de terenurile de stat acaparate fraudulos în domeniul privat al localității, Primăria Năvodari a dezmembrat terenul de 25.000 de metri pătrați din coada lacului Siutghiol. Prin această operațiune cadastrală, au rezultat două loturi: unul de 1.000 de metri pătrați și altul de 24.000 de metri pătrați. Pe lotul mai mic, Primăria a autorizat construirea unei clădiri cu anvelopă de beton armat pentru un post trafo și birouri. Clădirea există și funcționează potrivit destinației sale. Însă aceasta nu este înscrisă în cartea funciară. Motivul este unul cât se poate de bizar: în documentația oficială, terenul figurează în continuare ca fiind acoperit de apă. Asa arată clădirea care se găsește pe teren:

În urmă cu patru ani, aici era lacul. Între timp, balta a fost asanată, iar Primăria a autorizat clădirea albastră din imagine. Construcția este neintabulată, deoarece terenul figurează în continuare în categoria ”ape stătătoare”. Fâșia dintre clădirea albastră și blocul din stânga, construit anul acesta, a fost intabulată ca stradă, cu numele Strada M1. Fâșia se continuă pe marginea istorică a lacului până la intersecția cu strada M12. 

Aici puteți vedea extrasul informativ integral. 

Iunie 2019: altă licitație discretă pentru 853 de metri pătrați

Și lucrurile nu se opresc aici. Prin HCL 156/24.06.2019, consilierii din Năvodari, la propunerea lui Chelaru, au aprobat încă o licitație pentru acordarea în superficie a unui alt lot de 853 mp, tot pe strada M12 fără număr. Când și cum s-a organizat licitația sunt aspecte necunoscute publicului, de vreme ce informațiile pe această temă nu s-au păstrat în memoria internetului. Cel mai probabil, de licitație au aflat doar niște inițiați.

Superficiarul a năvălit deja pe teren, săptămâna trecută, când a defrișat vegetația forestieră și a început să sape de zor gropi de fundații în terenul care aparține de drept statului român. Deși am mediatizat această situație, autoritățile dorm în papuci. Justiția se mișcă greu. În schimb, protejații lui Chelaru se mișcă repede, pentru a umple cu vile zona lacului, dar mai ales pentru a obține statutul de constructori de bună-credință.  Lanțul de influențe și complicități e lung și gros. O mână spală pe alta și împreună fața. După ce făptașii vor termina de împachetat distrugerea acestui colț de natură, burțile verzi care protejează această mafie vor pleca la pensii speciale. Ca să fie treaba treabă!

Comments

comments

Exclusiv

Suveică imobiliară la Agigea (II). Cumetria de interese de la parcarea de TIR-uri

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În articolul trecut, arătam cum primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, s-a folosit de contabila fostelor sale firme pentru a transfera terenuri din patrimoniul comunei în patrimoniul fratelui său. În anul 2012, Primăria a făcut un schimb de terenuri cu această contabilă, care s-a ales cu 6 loturi intravilane de cea mai bună calitate. La scurt timp, femeia s-a dus la notariat cu fratele și cumnata primarului, cu viceprimarul și cu un fin al primarului, care au devenit proprietari cu acte asupra terenurilor scoase din patrimoniul comunei. Mai scriam în articolul trecut că schimbul de terenuri a fost un simplu pretext pentru ca primarul să-și îmbogățească familionul și gașca de apropiați. Primăria nu avea nevoie de terenul arabil al contabilei lui Maricel. Iar dovezile care demonstrează această afirmație vi le prezentăm în articolul de față.

La sfârșitul anului 2011, Comuna Agigea devenea proprietară asupra terenului arabil predat de Elisabeta Magdalena Andrei în schimbul celor 6 loturi hărăzite să intre în patrimoniul găștii de la Primărie. După doar opt luni, Primăria a realizat că nu are nevoie de acel teren situat pe strada Meduzei nr. 1 A. Însă nevoie mare avea chiar finul primarului, numitul Anghel Dragu, implicat în suveica imobiliară descrisă în articolul precedent prin firma sa Acvamar Grup SRL. Dragu era asociat cu 50% și în firma Andi Trans SRL, specializată în transporturi rutiere de mărfuri. Cealaltă jumătate din această afacere era deținută de constănțeanul Dimcică Tudică. Atât finul primarului, cât și asociatul său Tudică erau administratori ai firmei. Și sunt și în prezent.

Pe 7 august 2012, Cîrjaliu a semnat un contract de concesiune cu Andi Trans SRL, pentru o suprafață de 6.000 de metri pătrați provenită din schimbul de terenuri. Ca să nu bată prea tare la ochi, firma care intra în parteneriat cu Primăria nu a fost reprezentată la semnarea actului de finul primarului, ci de celălalt administrator, Dimcică Tudică. Prin actul de concesiune, Andi Trans SRL primea dreptul de a construi pe teren o parcare de TIR-uri și un sediu administrativ. Contractul avea o valabilitate standard de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă jumătate din perioada inițială. În total, 73 de ani și 6 luni! Cât să ajungă și generațiilor viitoare. Redevența anuală stabilită prin contract a fost de 1.494 de euro cu TVA inclus. Printr-un calcul elementar, aflăm că societatea urma să suporte 104,62 de euro pe lună plus TVA. În 2012, potrivit datelor statistice, prețul mediu pentru închirierea unei garsoniere în Constanța era de 160 de euro pe lună. (detalii AICI).

Concesionarea celor 6.000 de metri pătrați sub prețul de chirie al unei garsoniere s-a făcut fără probleme, în contextul în care contractul a fost avizat de persoana responsabilă de controlul financiar preventiv (CFP) din Primăria Agigea, Oana Coravu. Aici puteți citi contractul de concesiune.

În 2014, primarul localității a fost de acord cu modificarea contractului de concesiune prin act adițional. Prin semnătura lui Maricel Cîrjaliu și a CFP-istei Oana Coravu, Andi Trans primea dreptul să subînchirieze o parte din teren cu acordul prealabil al Primăriei.

La o zi distanță, Andi Trans a semnat un contract de închiriere cu VH Extra Oil SRL Lumina, pe o perioadă de 12 ani de zile. Societatea din urmă a obținut astfel 300 de metri pătrați din terenul de pe strada Meduzei 1 A, în vederea construirii unei stații de combustibili. Chiria a fost negociată de părți la 2.000 de lei plus TVA pe lună, ceea ce însemna 455 de euro plus TVA pe lună la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă.  Asta da afacere. Dintr-o fărâmă infimă a terenului, societatea își scotea redevența către Primărie și un profit de 350 de euro pe lună sau 4.200 de euro pe an.

În 2015, Andi Trans a finalizat investiția, respectiv o parcare de TIR-uri și o clădire administrativă P+1+M. Lucrările au fost recepționate de o comise prezidată chiar de finul primarului, Anghel Dragu. Tot acesta a semnat diversele acte din perioada investiției, în calitate de beneficiar. Ulterior, societatea a scos la închiriere o parte din spațiile sediului administrativ. De asemenea, parcarea a devenit în sine extrem de profitabilă, aflându-se pe ruta de acces în Portul Constanța Sud – Agigea.

În 2020, Andi Trans SRL a derulat afaceri de aproape 1,5 milioane de euro.

În același an, în luna ianuarie, Dimcică Tudică a împlinit o vârstă rotundă. Afaceristul a dat o petrecere cu această ocazie la restaurantul Diplomatic din Constanța. Printre participanți s-au aflat primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și CFP-ista Oana Coravu, cea care a avizat din punct de vedere financiar contractul de concesiune. De asemenea, la petrecere a participat și Anghel Dragu, finul și partenerul de suveici imobiliare al clanului Cîrjaliu. Mai multe fotografii de la eveniment au fost postate în spațiul public, pe Facebook, de o prietenă de petreceri a familiei lui Anghel Dragu. După cum se vede, ”autoritățile” au relații sociale foarte strânse cu cei avantajați de această potlogărie administrativă. Și asta explică totul.

Maricel Cîrjaliu și Oana Coravu au participat la petrecerea celui avantajat să obțină parcarea la o redevență sub valoarea de închiriere a unei garsoniere. Comuna a fost păgubită, dar cei doi au petrecut bine. Sursa foto: Facebook.

Trebuie să mai spunem că CFP-ista care l-a ajutat pe Maricel Cîrjaliu să transfere un teren de 6.000 de metri pătrați la preț de garsonieră către firma finului său beneficiază de tot felul de avantaje. Strada pe care locuiește Oana Coravu a fost asfaltată din fondurile publice ale comunei Agigea, deși toate celelalte străzi din cartierul ei au rămas la stadiul de pământ sau piatră.

Prietena primarului are un motto preferat, pe care și l-a trecut în descrierea contului ei de Facebook: ”În sfârșit, viața mea e perfectă, da este foarte perfectă și este nemaipomenit de frumoasă”.

Coravu a beneficiat, potrivit surselor noastre, nu doar de salariul din Primărie, fiind inclusă și pe ștatele de plată ale Asociației Grup Local Dobrogea Sud – o structură prezidată de Maricel Cîrjaliu care se ocupă cu implementarea unei strategii pe fonduri europene pentru comunitatea de pescari din zonă. După cum am arătat în mai multe articole (vezi AICI), în primul ciclu de finanțare, FLAG-ul a prăpădit banii europeni pe niște chiolhanuri de neam prost și pe salarii nesimțite. Iar acum, în al doilea ciclu de finanțare, a aranjat ca fondurile europene să fie atribuite pe sprânceană, unui tip care își petrece concediile cu omul lui Cîrjaliu de la Golful Pescarilor (vezi AICI).

Harta terenurilor de pe malul mării scoase din patrimoniul comunei Agigea și băgate în patrimoniul familiei primarului Maricel. În partea stângă este figurată parcarea de tiruri, concesionată în condițiile descrise în articolul de față.

În sfârșit, viața lui Maricel Cîrjaliu este și ea incredibil de frumoasă. Oficial, primarul din Agigea este cam sărac lipit pământului. Neoficial, însă, Maricel este putred de bogat, averea sa fabuloasă fiind trecută pe numele rudelor, finilor și interpușilor săi. Deși poate avea parte cam de tot ce-i dorește inima, edilul are și o latură întunecată în viața sa. Anul trecut, el a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție în legătură cu terenul vândut către Golful Pescarilor, tot la un preț de garsonieră. Maricel a tras-o în problemele sale penale și pe fosta secretară a comunei, Ancuța Calust (fostă Mihail), la rândul ei inculpată în acest dosar de răsunet. Iar după cum se vede, trecutul îl ajunge din urmă pe Maricel, pentru că abuzurile și tunurile sale imobiliare tot apar la iveală, ca ciupercile după ploaie.

Citește și:

Suveică imobiliară la Agigea. Primarul și-a omenit fratele cu terenuri ale comunei

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel a pierdut procesul pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Cine plătește deranjul de 3 ani?

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată de Vergil Chițac și Felicia Ovanesian, dar din care aceștia s-au retras de când ocupă funcții oficiale în Primăria Constanța, a pierdut pe fond cel mai important proces al ei. Este vorba de litigiul declanșat pentru anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu. Vineri, 11 iunie 2021, Tribunalul Constanța a respins acțiunea asociației ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Soluția era previzibilă încă de anul trecut, de când s-a publicat în Monitorul Oficial al României decizia dată în RIL de Înalta Curte de Casație și Justiție care interzice accesul ONG-urilor la acțiuni populare în trânta lor interesată cu actele de urbanism și mai ales cu beneficiarii acestora din urmă.

Procesul PUZ-ului Lăpușneanu are legătură cu ascensiunea lui Vergil Chițac în spațiul public. În 2016, acesta a candidat pentru prima dată la funcția de primar al municipiului Constanța. Și mult nu a lipsit să-l bată din prima pe Decebal Făgădău, pe atunci viceprimar cu atribuții de primar după fuga lui Mazăre în Madagascar. Chițac a dus o campanie negativă. În replică, Făgădău a lansat un proiect constructiv, angajându-se să modernizeze într-un termen record un segment al bulevardului Tomis. El a anunțat că își va da demisia de la Primărie și că va pleca din politică, dacă lucrarea nu va fi inaugurată la timp. Părea un pariu imposibil de câștigat. Iar mogulul portuar Gabriel Comănescu, cel care îl păpușa din spate pe candidatul Chițac, își freca deja mâinile cu încântare. Planurile acestui grup de interese au fost stricate involuntar de un om de afaceri, care a câștigat procedurile și a modernizat bulevardul Tomis la cea mai bună calitate de până atunci din istoria Constanței. Este vorba de antreprenorul Grigore Comănescu, proprietarul grupului de firme Comprest UtilSomaco ConstructDobrogea Asfalt.

Acesta a fost mărul discordiei, dacă ne putem exprima așa. Grigore Comănescu a explicat că implicarea sa a fost una pur antreprenorială, cu aceeași responsabilitate pe care a dovedit-o atunci când a participat la lucrările de extindere a bazei NATO de la Mihail Kogălniceanu, la Autostrada Soarelui și centura Ovidiu-Agigea sau la prima etapă de consolidare și extindere a plajelor românești, pe sectoarele din municipiul Constanța. Omul de afaceri nu face politică și nici nu are timp de jocuri electorale, având în răspundere 600 de angajați, raporturi antreprenoriale cu parteneri, subcontractanți și producători care la rândul lor au peste 1.000 de angajați, precum și o reputație de apărat, de om care mereu a pus calitatea înainte de toate.

La sfârșitul anului 2017, Vergil Chițac a pus bazele Asociației Constanța Altfel, împreună cu avocata Felicia Ovanesian și alte persoane. ONG-ul s-a lansat într-o campanie împotriva Primăriei și Consiliului Local, pe care le-a acuzat că sprijină ”rechinii imobiliari” care au distrus spațiile verzi ale orașului, cu blocurile lor. Prima acțiune de mare anvergură a asociației a fost atacarea PUZ-ului Lăpușneanu, care reglementa funcțiunile unei zone mai ample în care se afla și un bloc ridicat de compania Comprest Util. În paralel, Constanța Altfel a solicitat și a obținut suspendarea PUZ-ului. De asemenea, Chițac&Ovanesian au atacat pe cale separată și autorizațiile de construire ale Comprest Util și au înscris litigiile la Cartea Funciară, pentru a-l împiedica pe omul de afaceri să continue vânzarea apartamentelor din blocul construit cu dotări premium, cu parcare subterană mai bună decât a oricărui mall din oraș, cu buncăre de apărare civilă necesare orașului, cu rezervă de apă în subteran pentru situații de necesitate în caz de război, cu stații de încărcare pentru autovehiculele electrice, ”parcare” de biciclete și soluții de autonomie electrică a imobilului în caz de avarie. Ca să nu mai spunem de amenajarea spațiilor verzi proprii și a celor din jur, refacerea sistemului de canalizare și canalizare pluvială pentru întreaga zonă, transformator electric pentru blocul propriu dar și pentru cele din jur, amenajarea de parcări pentru blocurile învecinate, plus o stradelă de descărcare a traficului realizată de la zero prin efortul și cheltuiala exclusivă a investitorului.

O asemenea realizare merita felicitări. Însă Constanța Altfel avea de plătit polițe pentru întâmplarea de la bulevardul Tomis. În mod vădit, procesele au fost o răzbunare și un fel de a-i da în cap unui om corect, care a făcut lucrurile corect și de calitate.  

ONG-ul a susținut în esență că investitorul trebuia să conserve terenul ca spațiu verde, că aglomerarea urbană conduce la poluare, că spațiile de parcare sunt insuficiente, că ultimul etaj al blocului nu are certificat de descărcare arheologică (nefiind, așadar, evaluate vestigiile din cer). În realitate, compania cumpărase terenul de la Primărie, în anul 2004, plătind – cu dobânzi și actualizări –  1.000 de euro pe metru pătrat, iar cu totul două milioane de euro. A fost cel mai mare preț plătit pentru un teren din istoria de până atunci a orașului. Deși terenul a fost vândut de Primărie exact pentru construirea unui ansamblu de apartamente la cel mai înalt standard de calitate și a unei clinici medicale, existând un PUZ adoptat în acea perioadă, Constanța Altfel a pretins că investitorul trebuia să cultive iarbă.

În 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să spună stop acțiunilor, de multe ori șantajiste, prin care diverse ONG-uri din toată țară atacau acte de urbanism în baza interesului public pentru aerul curat, spațiile verzi și altele aspecte de interes general. Curtea a stabilit pentru totdeauna că asociațiile, care sunt persoane juridice de drept privat, se legitimează procesual doar dacă demonstrează afectarea unui interes legitim privat sau vătămarea unui drept subiectiv (al unui subiect anume, nu al publicului în general). După lămurirea definitivă a acestor aspecte, Constanța Altfel a pierdut definitiv, la Curtea de Apel Galați, procesul în care ceruse anularea autorizațiilor de construire ale Comprest Util. În joc rămânea astfel un singur proces, acela în care așa-zișii ”salvatori urbani” se trânteau cu PUZ-ul. Dar și acela depindea de găsirea unei persoane concret vătămate.

Deși au căutat vecini ai blocului Comprest Util care să se plângă de o vătămare, ONG-ul n-a găsit decât un singur ins, pe numele său Sorin Daon, membru în Constanța Altfel și fost angajat al mogulului Gabriel Comănescu. Acesta a depus o cerere de intervenție principală în procesul în care Constanța Altfel solicita anularea PUZ-ului Lăpușneanu. De asemenea, el a cerut instanței să desființeze și autorizațiile de construire ale Comprest Util emise începând cu anul 2009. Ba chiar, în culmea delirului, a cerut instanței să dispună demolarea blocului, că-l deranja pe el, locuind la etajul 9 al unui turn învecinat, construcția cu mai puține etaje ridicată în proximitate de Grigore Comănescu.  În 16 ani de când terenul intrase în proprietatea Comprest Util și de când societatea a făcut toate procedurile publice de mediu și a obținut acte de urbanism de asemenea aduse la cunoștința cetățenilor, fostul angajat al mogulului nu s-a plâns de nicio vătămare. A început subit să-i pese abia când Asociația Constanța Altfel simțea că-i fuge pământul de sub picioare, fiind incapabilă să demonstreze cea mai elementară atingere adusă unui interes privat de către proiectul, chiar deosebit, al firmei Comprest Util.

Momente bahice cu mogulul Gabriel Comănescu și omul pe care a reușit să și-l pună primar la Constanța. Sorin Daon a fost angajatul mogulului, iar asta explică intervenția sa delirantă, prin care a cerut demolarea blocului Comprest Util.

În luna martie 2021, fostul angajat al mogulului a fost scos din dosar, pe motivul lipsei calității procesuale active. Rămasă fără susținere în proces, Asociația Constanța Altfel a mai încercat niște tergiversări rușinoase, recuzând și răs-recuzând magistrați, până când a fost amendată pentru rea-credință. Mai mult, o judecătoare a Tribunalului Constanța, care judeca una din cererile de recuzare împotriva judecătorului de fond, a răbufnit acuzând asociația că are magistrații ei eligibili, urmărind să îndrepte dosarul către aceștia. În opinia noastră, această acuzație extrem de gravă ar trebui să facă obiectul unei anchete serioase, fiind inadmisibil să planeze astfel de suspiciuni de fraudare a actului de justiție, iar organele în drept să nu facă lumină.

În mod cert, tergiversările ONG-ului nu au durat decât până la sfârșitul săptămânii trecute, când acțiunea Constanța Altfel a fost respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă. În toți acești ani, PUZ-ul a rămas suspendat, pe baza cererii semnate de Vergil Chițac, fostul președinte al ONG-ului, actualmente primar. Constanța Altfel trebuie să suporte cheltuielile de judecată. Însă, dacă hotărârea va rămâne definitivă, cei care au fost târâți pe nedrept în acest litigiu ar putea pretinde despăgubiri civile. La nivel național, există precedente, cel puțin în situația Asociației pentru Protecția Urbanistică a Clujului, un ONG care a fost copiat la indigo de epigonii de la Constanța Altfel și care a pierdut mai multe procese declanșate împotriva unor investitori. La un moment dat, pentru a plăti obligații stabilite în sarcina sa de către instanțele de judecată, APUC a făcut un apel public la clujeni să fie ajutată cu donații.

Nu știm dacă Asociația Constanța Altfel, rămasă pe mâna nurorii lui Vergil Chițac și a altor persoane, va găsi un sprijin financiar din partea publicului, în contextul în care primarul Constanței este într-o scădere dramatică de popularitate. Moralistul care cerea demolarea de blocuri ca să nu existe poluare este acuzat că a luat, ca primar, decizii iresponsabile care au condus la supraaglomerarea traficului rutier, cu consecința poluării orașului cu noxe. Același moralist care cerea demolarea de blocuri ca să rămână spațiile verzi s-a dovedit total incapabil să tundă iarba din oraș. Mai mult, primarul Chițac a inventat un regulament prin care obligă asociațiile de locatari să tundă boscheții de pe terenurile municipalității. Același moralist, după ce s-a văzut primar, a descoperit că nu plouă destul la Constanța, motiv pentru care a anunțat că vrea să desființeze spațiile verzi de pe bulevardul Mamaia. Primarul, care face naveta de la Eforie, și-a schimbat zâmbetul electoral într-o morgă ce pare afectată de un exces de fiere. Iar toate acestea l-au făcut extrem de nepopular. Și tocmai de aceea nu vedem pe unde își va scoate cămașa asociația fondată de el, dacă se va ajunge la daune.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

O ilegalitate a Primăriei Constanța și miza ei financiară. Ghenele de ambalaje puse în cârca asociațiilor de locatari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Regulamentul de gospodărire și înfrumusețare a Constanței, adoptat prin Hotărârea locală 77/2021, este utilizat în scopuri ilegale și abuzive de aparatul de specialitate al primarului Vergil Chițac. Un semnal de alarmă în acest sens a fost tras de consilierii locali USR, care au convocat deja o ședință extraordinară în scopul modificării Regulamentului. Inițiativa acestora a plecat de la revolta că asociațiile de locatari au fost notificate de Primărie pentru a tunde boscheții dintre blocuri, de pe terenurile municipalității, și pentru a construi ghene de colectare separată a deșeurilor reciclabile. Aspectul din urmă ne-a atras în mod deosebit atenția, deoarece părea expresia unei stări de beznă intelectuală. După o documentare minuțioasă, am descoperit însă că regimul Chițac nu din prostie și-a propus să umple orașul cu ghene printre blocuri. La mijloc este o afacere de milioane de euro și o inginerie juridică prin care regimul vrea să ocolească actualul contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, ca să mute niște bani în alte buzunare.  

Autograful lui Horia C.

Potrivit art. 154 aliniatul 6 din Codul Administrativ, primarul este cel care reprezintă UAT-ul în relațiile cu persoanele fizice și juridice. Din acest punct de vedere, notificările trebuiau semnate de primar sau în numele primarului de o persoană cu atribuții delegate în acest sens. Fiind vorba de o ilegalitate, după cum vom demonstra mai jos, prezumăm că Vergil Chițac a ezitat să se agațe de semnătură ca boul de jug. Așa că hârtiile au fost semnate de Horia Constantinescu, omul pe care Chițac l-a apărat cu riscul destrămării alianței cu USR. Iar acum înțelegem și de ce.

Notificarea

După o narațiune despre ”sancțiunile” plătite de municipalitate din cauza neîncadrării în țintele de colectare selectivă a deșeurilor, Horia Constantinescu anunță asociațiile, scurt pe doi, că au două obligații mari și late, în baza articolului 5 aliniatul 5 din Regulamentul de gospodărire. În primul rând, să încheie contracte cu ”prestatori de servicii specializați în colectarea, transportul și eliminarea/valorificarea deșeurilor municipale selective”.

În al doilea rând, să asigure locuri amenajate, dotate cu europubele, pentru colectarea separată a deșeurilor pe fracții de hârtie, metal, plastic și sticlă. Într-un alt paragraf, directorul lui Chițac subliniază că aceste locuri trebuie să fie acoperite, împrejmuite, securizate și dotate cu scurgere a apelor reziduale. Cu alte cuvinte, sunt costisitoare și greu de făcut.

Alte două precizări din notificare sunt esențiale:

  1. Că ”prestatorii” pot fi identificați pe site-ul Agenției de Protecție a Mediului, la secțiunea ”gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje”
  2. Că amenajarea locurilor de colectare poate face obiectul unei înțelegeri cu acești prestatori (nu se știu condițiile: contracost sau gratis, cu preț redus, cu plata în avans, în rate, în barter…).

Extras din notificare. Atenție la sintagma ”deșeuri menajere”, care înseamnă gunoaie provenite din activități casnice.

Legea spune exact invers

În mod cert, notificarea este plină de minciuni și ilegalități.

Este cu totul ilegală obligarea asociațiilor de locatari să construiască ghene pentru colectarea separată a deșeurilor reciclabile. Potrivit articolului 17 din Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, autoritățile locale sunt cele obligate ”să asigure colectarea separată pentru cel puțin deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale”. Iar potrivit articolului 59 din aceeași lege, autoritățile locale sunt cele care ”asigură spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deșeu, precum și funcționalitatea acestora”.

Așadar, întreaga răspundere aparține autorității locale.

 

Întreaga lege o pueteți citi pe AICI.

Legea mai obligă autoritățile să includă tarife distincte în contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pentru activitățile desfășurate de operatorii de salubrizare în privința colectării selective (art 17, alin. 1 litera c din Legea 211/2011). În cazul Constanței, este vorba de Polaris M Holding.

Numai că administrația Chițac nu vrea să aplice legea. Acești oameni vor să mute banii în alte buzunare, cu riscul de a umple orașul de ghene printre blocuri, cum nu a îndrăznit nimeni până acum în această țară.

Pe terenurile municipalității?

Pe de altă parte, trebuie să spunem că asociațiile de locatari nu au de regulă nimic în proprietatea lor. În consecință, ele nu pot construi ghenele decât pe domeniul municipalității și numai dacă primesc un drept legal de folosință asupra terenurilor necesare, pe care nu-l poate da nici Horia C., nici șeful său Chițac, ci numai și numai Consiliul Local, cu majoritate calificată de voturi.

Contractul cu prestatorii liber aleși – un alt abuz de zile mari

La fel de ilegală este și obligarea asociațiilor de locatari să încheie contracte de colectare a deșeurilor cu ”prestatori”.

Asociațiile nu generează deșeuri și ca atare nu pot fi obligate să le gestioneze. Cei care produc deșeurile de la un bloc sunt persoanele fizice, proprietarii apartamentelor. Însă aceștia plătesc  deja o taxă Primăriei, beneficiind de serviciile operatorului local de salubrizare.

Salubrizarea nu este un serviciu concurențial, ci unul reglementat în totalitate. Singura formă de concurență are loc la momentul licitației pentru concesionarea serviciului către un operator. Pe perioada contractului, operatorul are drept exclusiv de colectare a deșeurilor municipale. Prin lege, colectarea nu poate fi altfel decât separată. Persoanele fizice, care generează deșeuri menajere, achită serviciul de colectare direct la Primărie, prin taxa de salubrizare. Persoanele juridice, care generează deșeuri similare celor menajere din activitatea lor comercială,  sunt obligate să încheie contracte de prestări cu firma de salubrizare.   

Primăria nu poate obliga persoanele fizice să încheie convenții în afara contractului de delegare, cu prestatori aleși în mod liber de pe piață, riscând pe de o parte un dosar penal, iar pe de altă parte niște daune-interese mai mari decât toată averea lui Chițac, Ovanesian și Constantinescu la un loc.

Din acest motiv, Primăria a recurs la un truc, instituind obligații nu către persoanele fizice din oraș, ci către asociațiile de locatari, care sunt persoane juridice. La mijloc este o șmecherie juridică prin care se încearcă asimilarea forțată a locatarilor în rândul societăților comerciale, pe motiv că și asociațiile constituite de ei sunt persoane juridice.

Ca să fie clar, oricine are dreptul să colecteze pe proprietatea lui ambalaje și să le vândă către un reciclator, să le schimbe pe un bilet de autobuz sau pe un voucher la supermarket, când sunt acțiuni în acest sens. Însă Primăria transformă acest drept într-o obligație, la fel cum încearcă să-i oblige pe cetățeni să amenajeze facilitățile de colectare care prin lege sunt date în sarcina autorităților locale.  

O găleată de minciuni

Notificarea este mincinoasă în privința modului în care îi face răspunzători pe cetățeni de faptul că Primăria a plătit anul trecut 4,8 milioane de lei, iar anul acesta va plăti peste 13 milioane de lei, ca sancțiune pentru reciclarea deficitară. În realitate, Primăria suportă taxa de economie circulară, de 80 de lei pentru tona de deșeuri DEPOZITATE.

Anul acesta, taxa se va ridica la peste 13 milioane de lei. O parte din această creștere este cauzată de faptul că Primăria jupoaie bulevardul Lăpușneanu de carosabilul său, ca să taie benzi dedicate pentru autobuze și piste pentru biciclete pe locul parcărilor de-acum. Vor rezulta peste 75 de mii de tone de deșeuri inerte, după cum scrie în autorizația de construire. Numai pentru aceste deșeuri, taxa pentru economia circulară se ridică la 6 milioane de lei. Dar taxa din acest caz este datorată de Primărie pentru un proiect al ei. Și nu are legătură cu reciclarea, ci cu depozitarea.

Filozofia de reciclare

În Uniunea Europeană, gestionarea deșeurilor se face pe baza filozofiei că producătorii de ambalaje răspund extins, adică plătesc, reciclarea acestora. La nivelul Uniunii, au fost stabilite ținte anuale de reciclare a ambalajelor, cele mai importante categorii separate fiind hârtia, metalul, plasticul și sticla.

Producătorii de ambalaje pot transfera răspunderea reciclării către organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului (OIREP-uri). Producătorii ambalajelor plătesc transferul de responsabilitate către OIREP-uri, iar acestea din urmă plătesc reciclarea către cei care participă la acest proces. Primăriile primesc bani de la OIREP-uri pentru ambalajele reciclate din deșeurile municipale. Și nu în ultimul rând în ordinea importanței, OIREP-urile plătesc și pentru construirea facilităților de colectare selectivă a deșeurilor din ambalaje.

Așadar, cetățenii n-ar fi plătit nimic dacă regimul Chițac ar fi respectat benevol legea. Legea obligă autoritățile locale să amenajeze locurile de colectare separată a deșeurilor. Or regimul Chițac a pus această obligație în cârca asociațiilor de locatari, ca să aibă prilejul să introducă într-o piață reglementată prestatori care nu au participat la nicio licitație. Dar nu-i bai, aveți încredere!

Download (PDF, 3.72MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: