Connect with us

Exclusiv

Ce invenții a mai făcut Primăria Năvodari ca să umple malul lacului Siutghiol cu vile

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Primăria Năvodari a ”măritat” prin licitații discrete mai multe terenuri din zona de protecție a lacului Siutghiol, din zona Mamaia Sat, care fac obiectul revendicării imobiliare din partea statului român, prin Ministerul de Finanțe și Apele Române (în dosarul 3491/118/2018 al Tribunalului Constanța). Ca să fenteze statul, Primăria a autorizat construirea de vile, fără aviz de la Apele Române. Din punct de vedere legal, orice proiect de construcție pe malul unui lac natural necesită aviz de la Apele Române. Însă primarul Florin Chelaru a pretins într-o adresă oficială că vilele pe care le-a autorizat nu se învecinează direct cu lacul, ci cu o stradă… inventată din pix, care nu există în realitate. Și de vreme ce vilele nu se învecinează cu lacul, ci cu o stradă construită, avizul nu ar mai fi necesar. În realitate, strada inventată din pix este pârloagă și se suprapune peste zona de protecție a lacului, acolo unde orice construcție, inclusiv construcția de străzi, este interzisă de lege. Unul din beneficiarii acestei mânării administrative este legat ombilical de regimul Chelaru, fiind implicat în proiecte imobiliare de milioane de euro pe terenuri obținute în superficie de la Primărie.

2011: Prima stradă inventată și furtul unui teren de 11.000 mp

Cam tot ce se întâmplă cu lacul Siutghiol pe aria orașului Năvodari are legătură cu abilitatea conducătorilor Primăriei locale  – cel de acum și cel dinaintea sa – de a inventa chestii. De pildă, în 2011, fostul primar, Nicolae Matei, a inventat din pix strada Promenada lac Siutghiol, pe latura estică a lacului. Numai că strada imaginară pornea dintr-un lot privat și se oprea în alt lot privat. Ca să se plimbe pe ea, turiștii ar fi trebuit să vină cu barca. În realitate, fostului primar puțin îi păsa de turiști. Însă invenția străzii neconectate la sistemul de drumuri publice i-a folosit ca să inventarieze în domeniul public și privat al localității terenurile de pe malul lacului, care aparțineau statului român prin declarația Constituției. Ne referim aici la Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr. 93/21.04.2011, prin care 11.000 de metri pătrați de teren de pe malul lacului au ajuns proprietate privată a localității. O investigație detaliată pe această temă puteți citi AICI

Ulterior, Primăria a vândut terenurile furate de la stat către firmele care dețineau obiective turistice în zonă. Tot din această împrejurare a urmat un litigiu de zile mari cu SC Somaco Construct SRL, care consolidase malul lacului, în dreptul proprietății sale, cu pat de piatră garnisit la nivelul solului cu un strat uniform de nisip. Primăria a inventat că societatea nu ar fi consolidat terenul, ci ar fi depozitat piatră și nisip, motiv pentru care i-a aplicat o taxă asimilată activităților comerciale de depozitare, în cuantumul halucinant de două milioane de euro. Anul acesta, taxa fiscală a fost desființată de o instanță penală.

2013: Pădurea din lac

Ne întoarcem la anii de furt. În 2013, Consiliul Local Năvodari a adoptat o altă hotărâre de inventariere (HCL 162/25.06.2013), prin care a inclus în domeniul privat al localității o nouă suprafață, de 2,5 hectare, pe strada M1 din Mamaia Sat. Terenul era de fapt o bucată din lac, denumită popular ”Coada Lacului”. Vorbim aici de o zonă acoperită de apă și stuf, foarte valoroasă din punct de vedere al biodiversității. Aici era cuibarul unor valoroase specii de păsări, fapt care, în 2007, condusese la declararea întregului lac drept sit de protecție avifaunistică Natura 2000. Mai departe, Primăria a obținut intabularea terenului în cartea funciară, pe baza unei adrese care susținea mincinos că terenul ar fi, în mare parte, o pădure. Dacă vreți, era o pădure. Dar o pădure de stuf care creștea în apă. AICI puteți citi un articol detaliat pe această temă.

2017: Curtea de Conturi descoperă probleme grave la inventarierea terenurilor de pe malul lacului

Furtul terenurilor de stat din cuveta și de pe malul lacului a început să fie descoperit de autorități la sfârșitul anului 2017. Secretul s-a păstrat bine până atunci, pentru că, în anul 2010, o lege strâmbă, care contravine Constituției și legii organice a apelor, a dat lacul Siutghiol în administrarea consiliilor locale din Constanța, Ovidiu și Năvodari, fiecare pa aria sa administrativă. Vorbim aici de Legea 42/2010.  Evident că lupul, pus paznic la oi, s-a apucat să decimeze turma. Dar treaba asta nu putea rămâne neobservată la infinit. Ca dovadă, la sfârșitul anului 2017, Curtea de Conturi a României a descoperit 11 abateri colosale la Primăria Năvodari, ultima din ele fiind tocmai în domeniul inventarierii ilegale a terenurilor de pe malul lacului. În urma controlului, prin Decizia nr. 38/30.10.2017, Curtea a obligat Primăria să reanalizeze situația terenurilor de la Siutghiol, să facă delimitări cu statul și să evalueze gradul de eroziune împreună cu specialiștii de la Apele Române. O comisie în acest sens trebuia constituită până pe 31 ianuarie 2018, conform deciziei citate. (AICI puteți citi tot documentul. Abaterile referitoare la terenurile de la Siutghiol se găsesc la punctul 11; celelalte puncte sunt dedicate haiduciilor de alt tip).

2018: Ministerul de Finanțe și Apele Române revendică zona de protecție a lacului

Din motive lesne de înțeles, Primăria Năvodari a tergiversat aplicarea măsurilor. Autoritatea locală a câștigat timp, contestând la instanța de contencios administrativ exact punctul 11 din decizia Curții de Conturi. În acest fel, s-a declanșat un proces de lungă durată. În iunie 2018, statul român a decis să inițieze un proces de revendicare imobiliară împotriva Orașului Năvodari, în care a cerut să i se restituie toate terenurile incluse în zona istorică de protecție a lacului, de 15 metri de la țărm, precum și terenurile câștigate din lac prin lucrări de consolidare sau de asanare. Trebuie să știți că zona actuală de protecție a lacului a fost diminuată la 5 metri de la țărm. În această bandă de 5 metri nu se poate construi nimic. Însă diferența de 10 metri, din fâșia istorică de 15 metri, nu a fost niciodată dezafectată din domeniul public al statului, neexistând niciun act normativ în acest sens. În consecință, proprietatea de stat a rămas în continuare pe 15 metri de la țărm. În cadrul procesului, Ministerul de Finanțe și Apele Române au cerut anularea a șase hotărâri ale Consiliului Local Năvodari prin care terenurile de stat de la Siutghiol au fost inventariate fraudulos în proprietatea privată a localității. De asemenea, cele două instituții de stat au făcut sesizare de neconstituționalitate în privința Legii 42/2010. Sesizarea a fost trimisă spre soluționare Curții Constituționale a României.  

Ancheta Comisiei de Abuzuri a Senatului României

Furtul terenurilor din cuveta și de pe malul lacului a mai făcut și obiectul unei anchete parlamentare, la comisia de abuzuri din Senatul României. Ancheta a debutat în 2017 și s-a încheiat în 2019. În repetate rânduri, Primăria Năvodari a trebuit să lămurească diferite aspecte și să dea note de relații. De asemenea, primarul Florin Chelaru a fost audiat de mai multe ori. La cererea Comisiei de Abuzuri, alte instituții ale statului, precum Apele Române, Direcția Antifraudă Fiscală din ANAF, corpul de control al Ministerului de Interne sau Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, au făcut verificări, cerând note de relații de la Primăria Năvodari. Colac peste pupăză, în aceeași perioadă, funcționarii Primăriei implicați în taxarea abuzivă a firmei Somaco Construct au fost audiați la Parchetul Curții de Apel, iar la nivelul DNA Constanța s-a format un dosar penal referitor la furtul terenurilor din lac.

2018: Primăria organizează licitație pentru terenurile în litigiu

Un om normal ar fi simțit măcar o minimă tulburare în fața acestor demersuri. La Năvodari, însă, primarul în funcție nu s-a sinchisit și a continuat să facă totul pe dos. Pe 4 aprilie 2018, așadar după constatările Curții de Conturi, la inițiativa primarului Florin Chelaru, Consiliul Local Năvodari a adoptat hotărârea nr. 92 privind constituirea unui drept de superficie, cu titlu oneros, prin licitație publică, asupra unui teren de 610 mp de pe strada M12 fără număr. Superficia echivalează cu o concesiune; singura diferență este aceea că superficia se aplică la terenurile din domeniul privat, în vreme ce concesiunea se aplică doar la terenurile din domeniul public. Prețul de pornire a fost de 23,04 lei pe metru pătrat pe an. În hotărârea de aprobare a licitației se menționa că terenul a fost dobândit de Orașul Năvodari în baza HCL nr. 32/28.02.2011 privind inventarierea unor terenuri în domeniul privat al localității. De asemenea, se menționa că terenul scos la licitație are numărul cadastral și de carte funciară 116713. Verificând pe Geoportalul ANCPI, putem remarca faptul că terenul se situează chiar pe malul lacului Siutghiol.

Aprilie 2019: Prima autorizație de construire

Licitația s-a organizat în ciuda anchetelor în desfășurare, iar un an mai târziu, Primăria Năvodari a eliberat autorizația de construire nr. 261/19.04.2019 în beneficiul persoanei fizice Marin Mioara. Așa cum se precizează în Registrul Electronic al Autorizațiilor, disponibil pe site-ul Primăriei Năvodari, Marin Mioara deținea terenul  CF 116713 în baza contractului de superficie nr. 651/2018. Cel mai probabil vorbim chiar de câștigătoarea licitației. Prin autorizația din 19 aprilie 2019, titulara superficiei primea dreptul de a construi trei locuințe unifamiliale cu regim de înălțime S+P+1E pe terenul de lângă lac. La data menționată, se împliniseră 10 luni de la debutul procesului deschis de statul român pentru revendicarea imobiliară a terenurilor din zona de protecție a lacului, iar Primăria Năvodari primise obligația să depună la instanță hotărârile de inventariere și documentațiile de primă înregistrare cadastrală a terenurilor din zona de protecție a lacului. Așadar, primarul și funcționarii aveau deplina reprezentare a faptului că acest teren, aflat în vecinătatea lacului și dobândit printr-o hotărâre de inventariere, face obiectul cererii de revendicare din partea statului. Cu toate acestea, Chelaru și ai lui nu s-au lăsat intimidați, susținând proiectul de a se trânti 3 vile pe terenul jefuit de la stat, sperând să-și acopere faptele pe baza unor complicități la nivelul justiției locale, cunoscute de toată lumea.

Septembrie 2019: A doua autorizație de construire

Pe 10 septembrie 2019, când statul învestise deja instanța de judecată să se pronunțe în sensul anulării HCL 32/28.02.2011, prin care a fost însușit fraudulos terenul acordat mai apoi în superficie, Primăria Năvodari a emis o nouă autorizație. Este vorba de autorizația 588/10.09.2019, pentru modificarea proiectului în curs de construcție din 3 locuințe unifamiliale, în 5 locuințe înșiruite, C1-C5, cu regim de înălțime S+P+1E retras. Deși vorbim de același teren de 610 mp, de pe strada M12 fără număr, înscris în cartea funciară 116713, de data aceasta titularul autorizație nu mai apare Marin Mioara, ci firma Aqua Force SRL. Aceasta aparține afaceristului Adrian Damian, un intim al primarului Florin Chelaru și asta explică pe deplin mobilul faptelor.

În miezul unor afaceri cu superficii de milioane de euro

O anchetă despre modul în care acest Damian a fost implicat în proiecte imobiliare cu terenuri în superficie puteți citi AICI. De asemenea, puteți citi AICI o altă anchetă despre modalitatea în care soția lui Adrian Damian a fost despăgubită de Primăria Năvodari, după ce autoritatea i-a concesionat un teren care nu era al Primăriei, ci al unei persoane fizice, și i-a emis autorizație de construire. Fiind indusă în eroare, soția afaceristului a solicitat despăgubiri și le-a și primit de la o instanță de judecată. Evident că Primăria sau Consiliul Local din Năvodari nu s-au întors împotriva lui Florin Chelaru ca să pună banii la loc în vederea reparării prejudiciului. În sfârșit, AICI puteți citi detalii despre cearta pe bani survenită între Adrian Damian și partenera sa de lovituri imobiliare, Elena Dinu, care este soacra consilierului local PSD-ist Ilie Coman. O publicație națională a relatat recent că soacra afaceristă le-a făcut plângeri penale la DNA și DIICOT lui Adrian Damian, dar și primarului Florin Chelaru. Aceasta a relatat mai multe tranzacții controversate cu terenuri din zona Mamaia Sat-Năvodari, în care au avut dreptul să cumpere bucăți de pământ o rudă a consilierului PSD-ist Vasile Moruzi, funcționara Margareta Mitran, în numele unei persoane fizice, dar și o firmă de lângă orașul natal al lui Chelaru, deținută de o mămăiță de 78 de ani.

Elena Dinu, soacra consilierului PSD-ist Ilie Coman și fosta parteneră de lovituri imobiliare a lui Adrian Damian. Sursa: Facebook.

Zona de protecție fără construcții, redusă la 4 centimetri

Revenim la terenurile de la Siutghiol. După ce a obținut toate actele de la Primărie, Damian s-a apucat de construit pe malul bălții. Acest fapt a nemulțumit o asociație civică aflată în război cu mafia imobiliară, care a trimis memorii și petiții la toate instituțiile statului. Din multitudinea de înscrisuri publicate AICI, care atestă că instituțiile au făcut verificări în privința certificatelor de urbanism ale investiției, unul ne-a atras atenția în mod deosebit. Este vorba de un răspuns oferit de primarul Florin Chelaru către ANCPI. Primarul din Năvodari lămurește de ce nu a trecut în certificatele de urbanism care au precedat cele două autorizații obligația ca investitorii să obțină aviz de la Apele Române. Chelaru scrie că terenul se află la peste 7 metri de limita cadastrală a lacului Siutghiol, situație pe care o deduce din faptul că între teren și lac se găsește strada M1 cu o lățime de 6,96 metri liniari. Cu alte cuvinte, dacă între vile și lac sunt peste 7 metri, iar 6,96 metri din această suprafață sunt ocupați de strada M1, rezultă că zona de protecție în care nu se poate construi nimic, nici măcar drumuri, a rămas de aproximativ 4 centimetri. Culmea, evocând existența acestei străzi, primarul din Năvodari lămurește că, din această cauză, nu a fost necesar avizul Apelor Române.

Download (PDF, 54KB)

 

O logică ar fi, căci avizul este necesar pentru a putea construi în vecinătatea lacului, iar nu în vecinătatea unui drum construit. Numai că, în teren nu se află niciun drum construit între locuințele înșiruite de Adi Damian și luciul de apă. Strada este neconstruită, existând doar pe hârtie. Mai exact există în harta cadastrală și în Geoportalul ANCPI. Este vorba de o fâșie de teren, cu numărul cadastral 111043, care pleacă din coada lacului, pe buza lacului, până la intersecția cu M12 (CF 109817)

Potrivit legii, acest drum nu va putea fi construit niciodată. Am explicat mai sus că pe fâșia de 5 metri de la țărm nu se poate construi absolut nimic, pentru că nu permite legea. Chelaru știe acest lucru. Dar a inventat strada din pix, ca să-l îmbogățească pe prietenul său Damian, urgent, pe repede înainte, să apuce omul să vândă locuințele înainte ca instanța de judecată să se pronunțe în dosarul de revendicare cu statul român.

O clădire care stă pe apă

Cu aceeași intenție de a dispune de terenurile de stat acaparate fraudulos în domeniul privat al localității, Primăria Năvodari a dezmembrat terenul de 25.000 de metri pătrați din coada lacului Siutghiol. Prin această operațiune cadastrală, au rezultat două loturi: unul de 1.000 de metri pătrați și altul de 24.000 de metri pătrați. Pe lotul mai mic, Primăria a autorizat construirea unei clădiri cu anvelopă de beton armat pentru un post trafo și birouri. Clădirea există și funcționează potrivit destinației sale. Însă aceasta nu este înscrisă în cartea funciară. Motivul este unul cât se poate de bizar: în documentația oficială, terenul figurează în continuare ca fiind acoperit de apă. Asa arată clădirea care se găsește pe teren:

În urmă cu patru ani, aici era lacul. Între timp, balta a fost asanată, iar Primăria a autorizat clădirea albastră din imagine. Construcția este neintabulată, deoarece terenul figurează în continuare în categoria ”ape stătătoare”. Fâșia dintre clădirea albastră și blocul din stânga, construit anul acesta, a fost intabulată ca stradă, cu numele Strada M1. Fâșia se continuă pe marginea istorică a lacului până la intersecția cu strada M12. 

Aici puteți vedea extrasul informativ integral. 

Iunie 2019: altă licitație discretă pentru 853 de metri pătrați

Și lucrurile nu se opresc aici. Prin HCL 156/24.06.2019, consilierii din Năvodari, la propunerea lui Chelaru, au aprobat încă o licitație pentru acordarea în superficie a unui alt lot de 853 mp, tot pe strada M12 fără număr. Când și cum s-a organizat licitația sunt aspecte necunoscute publicului, de vreme ce informațiile pe această temă nu s-au păstrat în memoria internetului. Cel mai probabil, de licitație au aflat doar niște inițiați.

Superficiarul a năvălit deja pe teren, săptămâna trecută, când a defrișat vegetația forestieră și a început să sape de zor gropi de fundații în terenul care aparține de drept statului român. Deși am mediatizat această situație, autoritățile dorm în papuci. Justiția se mișcă greu. În schimb, protejații lui Chelaru se mișcă repede, pentru a umple cu vile zona lacului, dar mai ales pentru a obține statutul de constructori de bună-credință.  Lanțul de influențe și complicități e lung și gros. O mână spală pe alta și împreună fața. După ce făptașii vor termina de împachetat distrugerea acestui colț de natură, burțile verzi care protejează această mafie vor pleca la pensii speciale. Ca să fie treaba treabă!

Comments

comments

Exclusiv

Vergil Chițac, un candidat procesoman pentru Constanța. Metodele murdare din dosarul Lăpușneanu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată și condusă de senatorul Vergil Chițac, înceracă în disperare de cauză să tergiverseze un proces aproape pierdut. Miza este salvarea imaginii lui Vergil Chițac de luptător împotriva ”rechinilor imobiliari”.

Vergil Chițac și-a construit cu migală imaginea de personaj civic implicat în lupta cu rechinii imobiliari. Și n-a fost ușor. În 2016, era contraamiral și rector al Academiei Navale. Cu alte cuvinte, era un om dintr-un sistem. Pas cu pas, a urcat într-o ierarhie didactică și deopotrivă militară, la început luând poziția de drepți, iar la final pe aceea de a dicta pe loc repaos.  

O transformare radicală programată de consultanții Mogulului

Într-un interval foarte scurt, Chițac s-a transformat dintr-un militar scorțos într-un personaj politic și deopotrivă civic. Dar transformarea radicală nu s-a produs ca o revelație fulgerătoare pe drumul Damascului. În mod evident, la mijloc a fost o strategie de construire a unei imagini publice. După cum este de largă notorietate, aceasta a fost coordonată de niște consultanți din solda mogulului Gabriel Comănescu. Personajul civic Vergil Chițac, rezultat din această operațiune de rebranduire, a vorbit încă de la bun început despre lupta cu rechinii imobiliari, despre salvarea spațiilor verzi și despre alte preocupări care țin, în zilele noastre, loc de carismă și de experiență în treburile publice.

Contest, deci exist

După cum se știe, fostul militar convertit la civism a pierdut alegerile din 2016. Însă în 2020, Chițac revine în postura de principal contracandidat al lui Decebal Făgădău la Primăria Constanța. Și revine exact pe aceeași imagine de luptător împotriva rechinilor imobiliari. Cu ce se legitimează el? Cu procesele prin care asociația pe care o conduce a suspendat și anulat: diferite hotărâri de Consiliu Local, un regulament de parcare, un proiect pe fonduri europene pentru înființarea unui parc de miniaturi, o inițiativă a Primăriei de a închiria terenurile din zona de protecție a lacului Siutghiol. Însă cel mai presus se legitimează cu procesele stârnite împotriva dezvoltatorilor imobiliari.

Trânta cu PUZ-ul Lăpușneanu

Asociația lui Vergil Chițac a atacat tot PUZ-ul Lăpușneanu, însă în centrul litigiului s-a aflat blocul Comprest Util

Cel mai important proces are ca obiect anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Ne referim aici la reglementările urbanistice în baza cărora s-au construit clădiri moderne la fața bulevardului, pentru a masca blocurile cu arhitectură comunistă. Cel mai emblematic imobil de acest fel este blocul construit de compania Comprest Util pe un teren cumpărat de la Primărie, încă din anul 2004, cu două milioane de euro. Constanța Altfel a pretins că acest teren cumpărat pentru construcție, cu cel mai mare preț plătit până atunci de un privat, ar trebui să fie spațiu verde.

Cununa de lauri

În 2018, asociația a obținut suspendarea provizorie a PUZ-ului până la judecarea procesului de anulare. Visul de aur al lui Chițac a fost acela ca, la capătul luptei, în preajma alegerilor locale, să câștige acest litigiu important. Ar fi fost ca o cunună de lauri așezată pe capul unui învingător. Și, totodată, ar fi fost legitimarea maximă că militarul civilizat cu ajutorul mogulului portuar nu s-a pornit la trântă cu mediul de afaceri pe baza unor noduri în papură, ca un procesoman,  ci pe reale probleme.

Planul era bun pentru scopurile sale politice. Dar nu a mers. După cum am arătat deja în mai multe articole publicate pe Ordinea.Ro, asociația lui Chițac a copiat mimetic modele de acțiune testate înainte de Asociația Salvați Bucureștiul sau de Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului. Alți epigoni din toate colțurile țării au procedat la fel. Iar așa, țara s-a umplut de procese, în care activiști onești, dar și țăcăniți notorii, au cerut de-a valma dărâmări de blocuri, înghețări de proiecte, anulări de regimuri urbanistice adoptate cu ani grei înainte. O minoritate guralivă și fără nicio expertiză a ajuns în războaie juridice cu autorități publice sau cu investitori, pe baza pretenției că ar apăra un interes public general.

Un delir stopat de Înalta Curte de Casație și Justiție

La începutul anului 2020, acest delir a fost stopat de completul de RIL de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii supremi au stabilit că asociațiile de tipul Constanța Altfel s-au comportat de parcă ar fi fost învestite cu autoritate de stat, deși n-au fost învestite de nimeni și nu aveau niciun drept legal. Practic, aceste ONG-uri au uzurpat un atribut rezervat doar statului de a iniția acțiuni în contencios obiectiv, în apărarea interesului public general. În realitate, asociațiile sunt persoane de drept privat. Și din acest motiv, trebuie să se comporte ca toți privații, că nu sunt mai cu moț. Iar privații pot contesta acte administrative doar dacă suferă un prejudiciu personal sau dacă li se afectează un drept subiectiv. Din acest punct, s-au stopat șmecheriile ăstora de a pretinde că apără sănătatea poporului muncitor ca să-i hăituiască prin instanțe pe adversarii lor politici sau pe oamenii cu bani.

În fundul gol, fără calitate procesuală activă

Decizia a venit ca o palmă grea pe obrazul asociației lui Chițac. Procesul împotriva PUZ-ului Lăpușneanu era bazat pe atributul uzurpat de la stat, de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Dintr-o dată, asociația senatorului Chițac s-a pomenit în fundul gol, fără nicio justificare a calității procesuale active. Procesul se ducea inevitabil spre un sfârșit rușinos, apt să afecteze credibilitatea candidatului Chițac, luptătorul civil cu rechinii imobiliari.

O cacialma care frizează penalul

Soluția găsită de Constanța Altfel a fost aceea de a tergiversa procesul, ca să amâne dezastrul. Însă ONG-ul lui Chițac nu a apelat la o soluție clasică, avocățească, ci la un serial de mizerii procesuale. Așa cum am mai relatat în Ordinea.Ro, într-o primă fază, la instanța învestită să judece acest dosar s-a prezentat o avocată, pe numele ei Dumitra (Dida) Daon. Aceasta a pretins că reprezintă convențional două asociații de locatari învecinate cu blocul Comprest Util. Fiind vorba de vecini, măcar se crea aparența că ne aflăm în prezența unor persoane care ar putea invoca afectarea unor drepturi subiective sau chiar un prejudiciu concret, pe calea unor cereri de intervenție principală. Numai că, ce să vezi, în spatele celor două intervenții nu se aflau acte care să probeze că locatarii au fost cei care au decis intrarea în proces. Observând acest neajuns, juriștii Comprest Util au cerut dovezi că s-au organizat adunări generale în cadrul celor două asociații de locatari. Avocata Daon a solicitat un nou termen de judecată. Iar la împlinirea acestuia s-a prezentat senină în fața instanței, declarând că nu au mai fost găsite actele. E mai mult decât evident că nu a existat un acord al locatarilor de a intra în proces, totul fiind o cacialma care frizează sfera penală.

Sorin Daon și membrii săi… de la mansardă

Mogulul și fostul său angajat

Era încă un prilej ca procesul să ajungă la o dezlegare. Numai că avocata neangajată în fapt de locatari a scos din tolba ei o nouă cerere de intervenție principală, formulată chiar în numele soțului ei, Sorin Daon. Vorbim aici de o cerere modificată sumar, în care acest Sorin Daon arată că locuiește la etajul 10 al unui bloc învecinat cu blocul Comprest Util. În rest, argumentația a rămas la fel, Daon reclamând că i se afectează drepturile membrilor săi. Desigur, vorbim de un copy-paste ordinar, făcut la repezeală, că altfel ar fi greu de înțeles ce membri mai are Sorin Daon la el la mansardă. În acest fel, din două asociații de locatari a rămas în proces un singur privat afectat chipurile în apartamentul său de la etajul 10 de blocul cu 8 etaje din vecinătate.

Șicanarea fără temei real este mai mult decât evidentă. Iar o explicație a acestei conduite ar fi că Sorin Daon a fost angajatul mogulului Gabriel Comănescu, tipul despre care s-a spus că păpușează din umbră candidatura lui Chițac. Informația apare chiar pe contul de LinkedIn al lui Sorin Daon, acesta precizând că a lucrat la compania Grup Servicii Petroliere aparținând mogulului portuar interesat să-l pună pe Vergil la cârma Primăriei.

Soții Daon sunt membri în Constanța Altfel

Și relațiile nu se opresc aici. Astfel, am intrat în posesia unui document oficial, prin care însuși Vergil Chițac, semnând cu propria mână, confirmă că Sorin Daon și soția sa Dumitra sunt membri în Asociația Constanța Altfel.

Documentul este o dovadă că mizeriile descrise mai sus au fost comise nu doar în folosul procesual al Asociației Constanța Altfel, ci chiar de oameni înrolați în această structură condusă de Vergil Chițac. Așadar, nu vorbim de simple coincidențe, ci de o premeditare în toată regula.

Ultima zvâcnire

Trebuie să mai spunem că cererea de intervenție principală asumată de Sorin Daon și membrii săi (sic!) nu întrunește condițiile stabilite de lege, nefiind îndreptată decât formal împotriva ambelor părți litigante. Daon nu are în realitate niciun diferend cu asociația din care face parte. Ori neavând nu poate justifica o cerere principală de intervenție în proces. Pe de altă parte, fostul angajat al mogulului nu are un diferend real nici cu societatea Comprest Util, necontestând în atâția ani de zile proiectul acesteia de pe Lăpușneanu. Vorbim de o durată de aproximativ 10 ani, de când terenul a fost împrejmuit și dotat cu panou de obiectiv. În tot acest timp, au fost dezbateri și au fost adoptate PUZ-uri succesive la inițiativa autorității locale sau a altor firme. PUZ-ul actual, adoptat în 2015, înlocuiește un PUZ din 2006. Proiectul Comprest Util era prevăzut de la bun început. Și nici nu se putea altfel, pentru că această companie a plătit, amintim, două milioane de euro Primăriei, ca să construiască. Ani buni, nici Sorin Daon și nimeni altcineva nu a delirat că societatea trebuie să cultive iarbă pe terenul plătit cu bani grei. Daon nu a spun un cuvânt și nu a contestat nimic. Diferendul este jucat abia acum, ca din senin, în mod evident cu scop politic, pentru a amâna măcar un pic momentul în care senatorul se va face de rușine în mod oficial cu acțiunea sa abuzivă.

ONG-ul lui Vergil Chițac a atacat și autorizațiile de construire ale Comprest Util, cerând în plus și suspendarea lor. Până acum, Chițac și ai lui au pierdut aceste procese pe care le-am urmărit în mod special. Ultima zvâcnire se consumă în momentul de față, cu aspectele relatate mai sus.

În opinia noastră, această formă de manipulare grosieră a actului de justiție nu ar trebui să rămână nesancționată, oricât de puternic ar fi mogulul din spatele candidatului Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum încearcă primarul din Agigea să-și schimbe imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Șifonat rău după trimiterea în judecată pentru fapte de corupție, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, refuză să tragă copita din politică. Maricel face eforturi disperate pentru a schimba ceva din imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării ca să-și îmbogățească rubedeniile. Cum e limpede că nu mai poate câștiga un nou mandat de primar cu această problemă, inculpatul de la Agigea face eforturi de cosmetizare a propriei imagini.

Ca urmare, Maricel aleargă pe la televiziuni și site-uri de știri. Se laudă cu mărețele realizări. Dă de pământ cu adversarii. Îi acuză, într-o română stricată, că n-ar avea cunoștințe elementare de gramatică. Și sugerează cu orice ocazie că el e un tip experimentat și deștept. Vă dați seama că totul pute a ipocrizie. Tocmai primarul super-agramat din Agigea să dea lecții de gramatică adversarilor săi?

Și strategia nu se oprește aici. Primarul din Agigea și-a făcut cont de Facebook, pentru a mima transparența. Această încercare târzie și disperată a fost gândită cu scopul de a păcăli publicul că primarul din Agigea se află în dialog cu cetățenii. În realitate, chiar publicația noastră a prezentat mai multe situații, în care diverși cetățeni spun că au fost alungați din Primărie, la ordinul lui Maricel. Ei bine, primarul care de regulă nu se cobora la nivelul de a discuta cu localnicii pozează acum într-un tip abordabil și transparent.

Și tot pe contul lui de Facebook, inculpatul de la Agigea se promovează în diferite filmulețe, ba pupând mâinile unor venerabile doamne (ca să arate că ar avea respect), ba împărțind măști anti-COVID (ca să arate cât de mult îi pasă de sănătatea populației), ba prezentând echipamentele din magazia unui pescar (ca să arate cât de mult îi pasă de mediul de afaceri), ba purtând un costum popular, cu tricolorul alături (ca să arate că este un iubitor de neam și țară). 

Pe acest fond, zilele trecute primarul din Agigea a apărut într-un nou filmuleț, alături de președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu. Primarul și președintele sunt colegi de partid. Cei doi sunt deopotrivă interesați să obțină voturile agigenilor. De principiu, cei care îl votează pe Maricel la Primărie îl votează și pe Horia Țuțuianu la președinția Consiliului Județean. Dacă primarul PSD-ist din Agigea nu reușește să recâștige încrederea electoratului, acest fapt ar avea consecințe negative și asupra candidatului PSD la Consiliul Județean, Horia Țuțuianu. Probabil că din acest motiv, Consiliul Județean Constanța cofinanțează un proiect de asfaltare a unei străzi din Agigea. Vorbim aici de strada Alexandru Vlahuță, care are o lungime de 890 de metri.  Atât s-a putut: 890 de metri de asfalt. Investiția – minoră prin dimensiune – a fost prezentată în filmuleț ca o măreață realizare. Totodată, Horia Țuțuianu l-a periat bine de tot pe colegul său de partid, contribuind la operațiunea de cosmetizare a imaginii lui Maricel.

„Continuăm să depunem toate eforturile pentru ca județul Constanța să beneficieze de o infrastructură rutieră la cele mai înalte standarde! Astăzi, am efectuat o vizită de lucru în localitatea Agigea, unde, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, o nouă stradă este construită de la zero. Lucrările decurg conform graficului, iar în momentul de față se lucrează intens la executarea terasamentului. Valoarea proiectului se ridică la suma de 560.000 lei, iar lungimea noii străzi, cu numele Alexandru Vlahuță, va fi de 890 de metri. În localitățile județului nostru se lucrează intens și atât eu, cât și colegii mei din cadrul Consiliului Județean Constanța continuăm să facem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea permanentă a județului și a infrastructurii acestuia. Îl felicit pe domnul primar Cîrjaliu Cristian-Maricel care s-a preocupat în permanență de îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din Agigea.“, a scris Țuțuianu pe Facebook, în prezentarea filmulețului.

Ca să mai pupe un mandat, primarul din Agigea are nevoie disperată să fie perceput drept gospodar, făcător de drumuri asfaltate, patriot, respectuos cu bătrânii, transparent și grijuliu. După cum spuneam, totul este o tentativă, ipocrită și neconvingătoare, de cosmetizare a imaginii. Amintim că procurorii DNA îl acuză pe Maricel de la Agigea că a furat terenuri de pe malul mării, prin simplă inventariere, cu scopul de a le vinde mai departe, la un preț subevaluat, către finul fratelui său. Banii au fost plătiți în mod real de fratele primarului, Bogdan Cîrjaliu. Finul acestuia din urmă figurează în continuare ca asociat al firmei, deși nu obține niciun beneficiu personal, așa cum reiese din declarațiile de avere ale soției sale, care lucrează la Primăria Agigea. De câțiva ani, în firmă figurează ca asociat și ginerele lui Cristian Maricel Cîrjaliu. Acesta a cumpărat cu 100 de lei un procent de 10% din afacerea care rulează peste un milion și jumătate de euro pe an. Totul e putred. Însă Maricel este judecat în libertate și se bucură de prezumția de nevinovăție. 

Foto deschidere: captură Facebook. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a bătut joc Zanfir Iorguș de Paul Foleanu și Nicu Moroianu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ceea ce era previzibil pentru oricine cunoaște puțină politică locală s-a întâmplat. Nicu Moroianu, candidatul alianței închegate de PSD, ALDE, PNȚCD și ”instituția” Zanfir Iorguș în vederea câștigării mandatului de primar al Municipiului Mangalia, tocmai a anunțat că ascultă vocea poporului și se retrage din competiție. Noul candidat al opoziției va fi eternul candidat Zanfir Iorguș, un om care nu a ratat nicio competiție electorală locală din 1996 încoace. După toate indiciile, la Mangalia se repetă scenariul din 2016, așa cum vom explica mai jos.

Primarul traseist Zanfir Iorguș

Până atunci, trebuie să trecem în revistă câteva elemente de parcurs ale ”instituției” Zanfir Iorguș. Acesta a fost primar al Mangaliei în perioada 1996 – 2008, din partea PNȚCD, PSD și PDL. Ahtiat după putere, Iorguș a sărit din barcă în barcă, reușind astfel să ducă la bun sfârșit trei mandate de primar, cu multe scandaluri de corupție. Problemele de această natură au fost multe, însă în cele ce urmează ne vom referi doar la cazul cel mai emblematic.

În anul 2000, pe finalul guvernării țărăniste, Primăria Mangalia, condusă de țărănistul Iorguș, a primit un cadou nesperat. Ne referim aici la modalitatea, total ilegală, prin care pădurea Comorova a fost trecută întâi în administrarea Municipiului Mangalia, cu titlul de parc municipal, iar mai apoi în proprietate deplină, cu titlul de teren cu vegetație forestieră. În realitate, acolo era o pădure plantată la 1890 de statul român. Nici vorbă de parc municipal sau de lăstăriș. Vorbim de 519 hectare de pământ, în mare parte ocupate de pădure. Însă în această suprafață se aflau și terenuri despădurite incluse în circuitul agricol.

În conivență cu actualii pușcăriași Săvulescu și Giurgiucanu

La doi ani distanță, comisia locală de fond funciar din Primăria Mangalia a început să retrocedeze zonele despădurite din terenul primit de la stat. Hălci importante din acest trup de moșie au ajuns la Viorel Pană și Maria Măriuță, prin efectul Dispoziției 277/17.12.2002 a primarului Zanfir Iorguș. Beneficiarii erau de fațadă. În spatele lor se aflau de fapt Dragoș Săvulescu, nepotul Mariei Măriuță, și Georgică Giurgiucanu, cumnatul lui Viorel Pană. Săvulescu a fost acționar la clubul de fotbal Dinamo București, iar Giurgiucanu este nepotul lui Emanuel Valeriu, un tip cu apucături securistice care a condus propaganda de la TVR pe vremea lui Ion Iliescu.

Atât Săvulescu, cât și Giurgiucanu sunt actualmente pușcăriași de drept comun, fiind condamnați în celebrul dosar al retrocedărilor de la Constanța, alături de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și o puzderie de funcționari, notari publici și beneficiari ai fraudei colosale care a ușurat Constanța de un milion de metri pătrați de teren. Procurorii DNA au dovedit că Săvulescu și Giurgiucanu și-au însușit fraudulos drepturile de moștenire ale familiei Movilă, obținând un mandat de la ultima descendentă a boierilor interbelici, în timp ce aceasta se afla pe patul de moarte. Retrocedarea pe care au făcut-o la Mangalia, în complicitate cu Zanfir Iorguș, se referă tot la averea familiei Movilă.

Traseul prin care Iorguș a devenit proprietar la Comorova

Alte hectare despădurite din vechea pădure Comorova au fost retrocedate de Zanfir Iorguș către persoana fizică Virginia Gheorghiu. Pe același patent infracțional care s-a aplicat și la Constanța, de Radu Mazăre și ai lui, Virginia Gheorghiu a vândut o parte din terenul retrocedat de la primăria lui Iorguș, chiar către familia lui Iorguș. În acest fel, fostul primar, cu părinții săi din Barcea de Galați și cu un unchi de la București au devenit proprietari de terenuri agricole în zona pădurii Comorova.

După toate aceste manopere administrative și imobiliare, primarul Iorguș a inițiat un PUZ criminal, prin care pădurea, dar și terenurile din marginea ei, care erau deja pe persoană fizică, au fost introduse în intravilan, pentru dezvoltarea turistică. Din 2005, un grup de jurnaliști, o asociație ecologistă și doi consilieri locali au început să se împotrivească proiectului de defrișare a pădurii. Scandalul a fost atât de mare, încât Iorguș, supranumit în epocă ”Soarele Mangaliei”, a dat înapoi. La alegerile din 2008, situația de la Comorova i-a cauzat apusul.

Rocada naș-fin

Scaunul de primar a fost câștigat atunci de Claudiu Tusac, un tip căruia Iorguș i-a botezat un copil. Cu alte cuvinte, cumătrul lui Iorguș a devenit primar și a condus orașul. Și nu l-a condus oricum, ci cu mână de fier. În aceeași toamnă, fostul primar a fost ales deputat.

Profitând de excesele lui Tusac, Iorguș s-a erijat în liderul opoziției din oraș. Pe acest val, în anul 2012, a candidat din nou la Primăriei. Într-o primă fază, a și câștigat alegerile locale, însă la repetiție le-a pierdut în favoarea actualului primar, Cristian Radu.

Rocada cu Foleanu

După alți patru ani, Iorguș a revenit în spațiul public și tot ca lider al opoziției, dirijând lupta politică împotriva primarului PNL. Ne referim aici la o opoziție formată din PSD și ALDE. Într-o primă fază a jocului, Iorguș a declarat că îl susține pe avocatul Paul Foleanu să candideze la Primărie din partea PSD. Însă, în ultima clipă, Foleanu a dispărut din peisaj, pe fondul unor probleme în partid. În acel context, Zanfir Iorguș s-a înscris candidat independent, netezind drumul spre o nouă victorie lui Cristian Radu.

Rocada Iorguș-Foleanu l-a băgat pe acesta din urmă într-un con de umbră. Urmându-l pe mentorul său, cunoscutul avocat a virat de la dreapta la stânga, apoi a evoluat neconvingător în sceneta candidaturii anunțate din partea marelui partid socialist. Vorbim de o situație nemeritată, în contextul în care Foleanu era o voce importantă în Mangalia, dar mai ales o voce de dreapta. De dragul unui plan al lui Iorguș, Foleanu și-a vândut identitatea ideologică, eșuând lamentabil ca pion secundar în partidul care a livrat țării cele mai sonore cazuri de impostură intelectuală, de corupție și nepotism.

Ultima rocadă

După cum spuneam, istoria se repetă în 2020. De data aceasta vorbim de o rocadă Zanfir Iorguș – Nicu Moroianu. Și Moroianu este de fel un personaj de dreapta. Fost țărănist, dedicat moderației, ideilor creștin-democrate, antreprenoriatului curajos și luptei pentru domnia legii, Moroianu s-a lăsat târât în siajul tenebros al lui Zanfir Iorguș. La îndemnul acestuia, cel mai cunoscut om de turism al Mangaliei a făcut pasul spre PSD, la fel ca Paul Foleanu, în urmă cu 4 ani. Și tot ca Foleanu a eșuat în această rocadă strâmbă, injustă, necuvenită.

Și, până la urmă, din fața cui s-a dat la o parte Nicu Moroianu? Din fața unui tip cu un trecut atât de urât? Din fața unui tip fără busolă ideologică? Din fața unui tip fără o urmă de fibră morală? Din fața unui tip care a scăpat cu greu dintr-un dosar penal, abia în calea de atac?

După cum spuneam, Paul Foleanu, în 2016, și Nicu Moroianu, în 2020, nu meritau să ajungă bătaia de joc a lui Zanfir Iorguș.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: