Connect with us

Exclusiv

EXCLUSIV. Hectare întregi din lacul Siutghiol, transformate din pix în terenuri agricole

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Casa de avocatură Hașotti a pierdut, în mod definitiv, dreptul de a interveni în numele companiei piscicole Master Fishing SRL în procesul în care statul român revendică terenurile furate de Primăria Năvodari din cuveta și din zona legală de protecție a lacului Siutghiol, pe vremea fostului primar Nicolae Matei. Decizia a fost luată săptămâna trecută de Curtea de Apel Constanța și este definitivă. Compania piscicolă reprezentată de Casa Hașotti depusese o cerere de intervenție accesorie declarată formal în favoarea statului. Însă, în realitate, avocatul pledant Tudor Hașotti a lovit în stat și a susținut poziția celor care au furat aproximativ 29 de hectare de teren din domeniul public al statului, prin schimbarea categoriei de folosință a acestor suprafețe și prin inventarierea lor frauduloasă în domeniul privat al Orașului Năvodari. Prin intervenția sa (respinsă de instanță), Casa Hașotti a mințit cu nonșalanță că lacul natural ar fi o amenajare piscicolă. De asemenea, a cerut instanței să constate că dreptul de administrare a lacului Siutghiol ar aparține Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură (ANPA), iar nu Apelor Române, cum scrie în Legea Apelor și cum a stabilit recent chiar Curtea Constituțională a României

Această tentativă de fraudare (din vorbe) a Legii Apelor și chiar a Constituției are în spate un imens interes financiar și imobiliar. Potrivit unor documente cu circuit restrâns, pe care le prezentăm în premieră absolută, clienții Casei Hașotti au obținut în folosință 15 hectare din bazinul acvatic al lacului Siutghiol (150.000 np), pe baza unui contract de arendă pentru terenuri cu destinație agricolă. În actul de arendă, se prevedea, în mod halucinant, posibilitatea ca bucata de lac, în mod abuziv calificată drept teren cu destinație agricolă, să poată fi retrocedată. De asemenea, se prevedea posibilitatea arendașului de a schimba categoria de folosință a terenului, ceea ce acesta a și făcut, obținând statutul scriptic de teren arabil pentru 1,6 hectare din lac.

POVESTEA DEVALIZĂRII PISCICULTURII NAȚIONALE

Înainte de a intra în detaliile afacerii pe care o apără Casa Hașotti, trebuie să facem o scurtă istorie, cu fapte agricole și pescărești.

În anul 2001, Guvernul Năstase punea bazele legislative pentru marele tun dat pisciculturii românești. Primul pas a fost făcut prin înființarea Agenției Domeniilor Statului. Prin Legea 268/2001, ADS a primit drept de administrare asupra terenurilor agricole din domeniul privat al statului. Totodată, a devenit acționar, în numele statului, în fostele întreprinderi piscicole de stat. În mod particular, acestea din urmă își desfășurau activitatea atât pe amenajări piscicole (terenuri agricole transformate în iazuri și heleșteie), cât și pe lacuri naturale. Din punct de vedere legal, ADS avea dreptul să administreze doar terenuri agricole. Însă din punct de vedere al calității de acționar în fostele întreprinderi piscicole de stat, interfera cu lacurile naturale. Din această interferență, s-a născut oportunitatea ”măritării” unor lacuri sau bucăți de lacuri din domeniul public și inalienabil al statului, sub titulatura falsă de ”terenuri agricole”.

O serie de afaceriști din anturajul fostului premier Adrian Năstase au devenit baroni ai bălților, pe baza ingineriilor legislative promovate de acesta. În timp, piscicultura a fost mutată de la ADS la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, apoi s-a întors la ADS, ajungând într-un final la Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură. Prin toate aceste tranziții, s-a creat de fapt un hățiș de legi, hotărâri de Guvern, ordine de ministru și protocoale de predare-primire, cu scopul ca marele tun dat patrimoniului public și natural să fie greu de reperat și aproape imposibil de reparat.

400 DE DOLARI PE AN PENTRU EXPLOATAREA A 100 DE HECTARE DE LUCIU DE APĂ

Pe valul acestor acte de mafiotism de stat inițiate de Guvernul Năstase, începe și aventura pescărească a firmei apărate de Casa Hașotti. În 2001, această firmă purta numele oficial Agil SRL. Acționând sub acest nume, firma (care acum se numește Master Fishing SRL) a încheiat contractul de colaborare nr. 1581/10.07.2001 cu SC Pestom SA – o societate piscicolă de stat inclusă în portofoliul ADS.

În acest fel, Agil dobândea dreptul să exploateze 100 de hectare de lac, în zona cartierului constănțean Palazu Mare. Potrivit contractului, această suprafață era formată din 88,81 de hectare de luciu de apă și 11,19 hectare cu stuf. În contract se mai arăta că o suprafață de 4.000 de metri pătrați din lac fusese asanată cu umplutură din excavație. Pentru întreaga suprafață de 100 de hectare, Agil datora doar 400 de dolari plus TVA pe an, plătibili în două rate.

Clauzele erau oarecum la vrăjeală, singura intenție străvezie a părților fiind aceea ca Agil SRL să fie în cărți pentru a obține mai departe un drept real asupra bucății de lac, în afara unor proceduri competitive.

PESTOM RENUNȚĂ DE 15 HECTARE DE LAC

Ca dovadă, după un an și câteva zile, Pestom SA a transmis către Agil SRL adresa nr. 2885/16.08.2002, prin care arăta că se poate dispensa de 15 hectare din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, situate în zona Palazu Mare, justificând că suprafața în cauză ar fi colmatată și stufizată. Lucrurile nu stăteau deloc așa, însă minciuna era cu circuit închis, neexistând un pericol real ca semnatarii acestei mizerii ordinare să răspundă penal pentru fals intelectual.

În mod cert, pe baza acestei hârtii, societatea a cerut ADS-ului să-i încheie un contract de arendă. O procedură formală (concurs restrâns de oferte/ atribuire directă) a fost organizată de ADS pe 23 ianuarie 2003. Ulterior, părțile au încheiat contractul de arendă nr. 301/18.02.2003.

UN CONTRACT DE ARENDĂ CU CLAUZE VĂDIT IMOBILIARE

”Obiectul contractului de arendă îl constituie transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 15 hectare – având categoria de folosință luciu de apă – din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, situat în zona Palazu Mare, județul Constanța, proprietate de stat, aflat în administrarea arendatorului” – se arăta în contract.

Așadar, bucata de lac natural a fost transformată din pix în teren cu destinație agricolă. Mai departe, prin articolul 2.4 al contractului, lacul era transferat tot din pix în domeniul privat al statului – deși lacurile naturale fac parte, prin Constituție, din domeniul public de stat.

Un rând mai jos, contractul prevedea că terenul cu aceste caracteristici scriptice ar putea face obiectul unor proceduri de retrocedare. ADS se obliga să scadă din arendă eventualele suprafețe retrocedate unor terți. Printr-un alt articol al contractului, arendașul primea dreptul să schimbe categoria de folosință a terenului, cu acordul ADS.

Iată deci cum o halcă din lacul natural inclus prin Constituție în domeniul public și inalienabil de stat a dobândit pe hârtie caracteristici agricole și portițe de a fi retrocedat sau transformat în altceva, eventual într-un cartier de blocuri, cu un potențial de profit de cel puțin 100 de milioane de euro.

Pentru folosința terenului, firma apărată de Casa Hașotti se obliga să achite 255 de kilograme de grâu pe hectar, pe an. Durata contractului era stabilită până la concesionarea pe termen lung a ”terenului agricol”.

La momentul de față, potrivit extrasului informativ de carte funciară și a extrasului de plan cadastral obținute de Ordinea.Ro, o felie de 1,6 hectare din cele 15 hectare de lac are deja categoria scriptică de teren arabil. Cum s-a ajuns aici vă spunem cu lux de amănunte într-un articol viitor.

RĂZBOIUL CONTINUĂ PE ALTE FRONTURI JURIDICE

Până atunci, trebuie să mai spunem că actul de arendă este valabil și în momentul de față. Agil SRL a încercat să obțină concesiunea pe termen lung a terenului arendat, însă autoritățile nu s-au  mai lăsat prinse în acest joc extrem de periculos. După ce a pierdut o serie de procese, Agil SRL și-a schimbat numele în Master Fishing SRL, reluând sarabanda demersurilor în justiție. Deși a fost scoasă săptămâna trecută din procesul care se referă la terenurile furate din lac de Primăria Năvodari, firma reprezentată convențional de Societatea Civilă de Avocați Hașotti și Asociații își continuă demersurile în alte proceduri judiciare, pledând ca lacul să fie pescăresc și, în consecință, agricol. Așadar, pericolul nu a trecut, mai ales că șeful Casei Hașotti, avocatul Ionel Hașotti, este un veritabil maestru păpușar, obținând la viața lui soluții extrem de controversate.

Tocmai de aceea, pentru autorul articolului de față, care a urmărit personal și a participat în sală la aceste procese care se referă la lacul Siutghiol, pretenția Casei Hașotti de a interveni formal în favoarea statului a fost o mare surpriză. Spunem aceasta, deoarece statul a ieșit mereu jumulit din confruntarea cu persoane fizice și juridice reprezentate convențional de Casa Hașotti. 

FAPTELE MAESTRULUI PĂPUȘAR: TEREN DIN RETROCEDAREA GARDEF-TĂBĂCĂRIE

Amintim aici că Ionel Hașotti a fost implicat, ca avocat, în retrocedările pentru care Radu Mazăre și acoliții lui sunt, acum, la pușcărie. Hașotti i-a reprezentat convențional pe urmașii boierului Ștoian Gardef, revendicând 10 de hectare de teren pe malul lacului Tăbăcărie (AICI puteți citi o investigație ORDINEA.RO referitoare la acest subiect). Clienții săi au primit în compensare o sumedenie de terenuri pe spațiile verzi de pe marile bulevarde. De asemenea, au vândut o parte a moștenirii, care a fost retrocedată fizic în Parcul Tăbăcărie, fiind vorba exact de terenul pe care se află acum City Park Mall of Constantza. Avocatul s-a ales și el cu un teren din retrocedarea Gardef. Aici puteți citi un articol despre această tranzacție.

TUNUL DE 60 DE MILIOANE DE EURO DE LA RATC

Același Hașotti a fost unul din avocații familiei Damadian, cea care a obținut retrocedarea terenului de 10 hectare pe care se afla sediul social al RATC de pe strada Chiliei, garajele și atelierele regiei, rețele de utilități, un parc imens, un patinoar și o clădire de birouri a societății Fortuna SA.  În perioada interbelică, pe acest teren din apropierea lacului Tăbăcărie a funcționat Moara Damadian. Avocații familiei (unul fiind, așa cum am spus, chiar Ionel Hașotti) au susținut că bunul ar fi fost preluat de stat fără titlu, la momentul instaurării regimului comunist. În realitate, Moara a fost preluată cu titlu (Decizia Consiliului de Miniștri 1307/15 septembrie 1948, publicată în Monitorul Oficial al României din 2 octombrie 1948), dar nu de la Damadieni, ci de la ultimul proprietar recunoscut, Iani  Panait Gheorghiu. De altfel, în toate actele de la Arhivele Naționale cercetate de noi, începând cu anul 1945 activul s-a numit oficial Moara Panait Gheorghiu.

Extras din Decizia 1307 din 15 septembrie 1948 a Consiliului de Miniștri, publicată în Monitorul Oficial al României din 2 octombrie 1948, care atestă că Moara Panait Gheorghiu, fostă Damadian, a fost naționalizată cu titlu. În colțul din dreapta, un extgras din multitudinea de documente de la Arhivele Naționale, care atestă că moara Damadian a funcționat după 1945 sub numele ultimului proprietar, Iani Gheorghiu Panait. 

Deși Damadienii nu mai aveau niciun drept recunoscut, pe baza minciunii că bunul ar fi fost naționalizat fără titlu, clienții lui Hașotti și ai unui avocat bucureștean au obținut retrocedarea. Mai apoi, Ionel Hașotti personal a negociat o tranzacție extrajudiciară în pleanul Consiliului Local Municipal, pe baza căreia Primăria și-a demolat singură construcțiile a căror existență excepta prin lege terenul de la retrocedare. Terenul obținut și eliberat prin acest șir de fapte penale a fost vândut ulterior unor investitori spanioli cu 60 de milioane de euro. Ionel Hașotti a fost cercetat penal în acest caz, însă procurorii constănțeni i-au dat NUP.

RETROCEDAREA ILEGALĂ A CELEI MAI BUNE CARIERE DE GRANIT DIN DOBROGEA

Un alt caz scandalos în care Hașotti a primit clasare este cel al retrocedării carierei de la Sibioara. Activul minier (cel mai valoros din Dobrogea) era exceptat prin lege de la retrocedare, însă Ionel Hașotti a mințit instanța că ”nu există dovadă că există o carieră de piatră” pe terenul de 20 de hectare revendicat de clientele sale. În aceeași speță, avocatul a obținut și revocarea unei hotărâri irevocabile (mai multe detalii AICI).

La un moment dat Arhivele Naționale au furnizat documente oficiale care atestau că autorul clientelor lui Hașotti nu a avut în patrimoniu terenul retrocedat, la momentul instaurării regimului comunist. În acest context, Prefectul Județului Constanța a atacat titlul de proprietate obținut de clientele lui Hașotti. Acțiunea a fost respinsă pe fond, pe baza unor sofisme rușinoase. Ulterior, fostul prefect Ioan Albu a depus apel tardiv, zădărnicind astfel restabilirea legalității pe cale civilă (mai multe detalii AICI).

DEMOLAREA FABRICII ENERGIA

Trebuie să mai evocăm că același Ionel Hașotti a fost implicat și în executarea silită a terenului de 10 hectare pe care se afla fabrica Energia. Colosul industrial a fost demolat, iar terenul face acum obiectul unor proiecte imobiliare. Societatea Energia deținea și alte terenuri libere de construcții, care acopereau debitul supus executării silite, însă treburile au fost aranjate de așa natură încât activul industrial să fie ras de pe fața pământului. Și în această speță, plângerile penale au fost clasate de procurori. (Mai multe detalii AICI

TUNUL FINCOGERO

Un alt caz de răsunet ”rezolvat” de Hașotti este executarea silită a Primăriei Constanța pentru suma de peste 14 milioane de euro, de către compania italiană FIN.CO.GE.R.O. Italienii au concesionat un teren pe taluzul mării, în Faleză Nord, încă din anul 2000. Prin contract, Primăria Constanța avea obligația să consolideze terenul, însă în anii următori municipalitatea a uitat să-și facă treaba. În anul 2006, avocata Felicia Ovanesian a obținut în numele italienilor o hotărâre irevocabilă, prin care Primăria era obligată să facă lucrările, iar în caz de neexecutare firma italiană era autorizată să le execute în contul Primăriei. Ulterior, FINCOGERO l-a angajat ca avocat pe Ionel Hașotti. După ce firma a executat consolidarea parțială a taluzului din Faleză Nord, avocatul Hașotti s-a ocupat de demersurile juridice prin care municipalitatea a fost obligată să achite 14.255.558 de euro, pe baza unei expertize tehnice, iar nu pe bază de decont contabil cum presupunea expresia ”în contul Primăriei”. O investigație la cheie despre acest subiect, publicată de Ordinea.Ro, puteți citi în linkul de mai jos:

Câţi bani varsă Primăria Constanţa într-un cont anonim din Luxemburg

HAIDUCIILE JUDECĂTOAREI JIANU

Una din judecătoarele dosarului Fincogero a fost Corina Eugenia Jianu. Aceasta a mai fost implicată și în retrocedarea carierei de la Sibioara, dar și în retrocedările de la Năvodari, pentru care a și fost de curând condamnată pe fond, alături de fostul primar Nicolae Matei. Fosta judecătoare a primit 7 ani de închisoare, iar fostul primar, 9 ani de închisoare (Mai multe detalii AICI). Printre terenurile retrocedate de această gașcă, se află și suprafețe furate prin inventariere din cuveta și din zona de protecție legală a lacului Siutghiol. Fiul lui Ionel Hașotti, avocatul Tudor Hașotti, este menționat în dosarul penal al retrocedărilor de la Năvodari, acordând asistență juridică unuia dintre beneficiarii tunurilor imobiliare.

Tot Jianu a fost implicată în retrocedarea frauduloasă (vezi AICI) a terenului de la Carrefour, situat pe malul lacului Siutghiol, la mică distanță de terenul ”agricol” din lac pentru care se bate acum Casa Hașotti.

În lupta cu acest grup, care întrunește în opinia noastră cel puțin unele elemente ale noțiunii comune de grup infracțional organizat, statul român ar trebui să fie mai vigilent. Altfel, într-o bună zi, ne vom trezi că cel mai valoros lac natural din zona noastră va deveni cu totul teren arabil și apoi construibil. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Premiul ”Theodorescu Valahu” merge la avocatul care a tranzacționat averea familiei Valahu la 4% din valoarea ei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Baroul de Avocați Constanța i-a decernat avocatului Ionel Hașotti, în urmă cu două zile, un premiu cu o rezonanță aparte. Este vorba de premiul ”avocat Ion Theodorescu Valahu”, instituit la nivel local în urmă cu trei ani ca o distincție aparte pentru cei mai merituoși practicanți ai acestei profesii liberale. Motivația oficială a premierii lui Hașotti a fost cariera sa de excepție, incluzând aici calitatea de șef de promoție la intrarea în profesie, mandatele de decan al Baroului Constanța și de vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR). Desigur, au contat și alte motive neinvocate, dar cunoscute de toți cei din domeniu: prestigiul pe care avocatul și l-a câștigat în timp, în procese cu mize mari, erudiția sa, talentul său oratoric de-a dreptul remarcabil sau reputația sa de polemist greu de învins.

Însă membrii Baroului nu au privit decât la luminile din cariera lui Hașotti, ignorând în chip miop întunericul și excesele care formează fondul tragic al acestui personaj de poveste. Baroul nu a văzut tehnicile sale retorice care au ceva în comun cu alchimia transformării metalului comun în aur, a ipotezelor în certitudini, a minciunii în adevăr juridic, jocul actoricesc pervers, manipulările, disimulările, tehnica de a sădi confuzii și de a-și defăima adversarii, ușurința de a se victimiza din orice, în numele și în beneficiul clienților săi. Ca să nu mai vorbim că au fost ignorate retrocedările controversate obținute de ”maestru”, cu urmarea intrării unor imobile chiar în patrimoniul său personal, de pe urma acestor afaceri. Ca să nu mai vorbim de negocierile pe care Ionel H. le purta cu Mazăre, în plenul Consiliului Local, în văzul lumii, cerând cu tupeu ca municipalitatea să demoleze clădirile RATC din strada Chiliei; ori – în altă speță – ca Primăria să achite sume colosale către sicilienii de la FIN.CO.GE.R.O pentru lucrări evaluate de un expert, iar nu facturate după reguli contabile.

Dacă Baroul ar fi privit un pic spre latura tenebroasă a activității lui Hașotti, ar fi descoperit că avocatul a fost implicat chiar și în tranzacționarea moștenirii lui Ion Theodorescu Valahu, cu 4% din valoarea ei, ceea ce este de-a dreptul scandalos. Dacă s-ar fi cunoscut aceste aspecte, poate că s-ar fi înțeles mai bine că lui Hașotti i s-ar fi cuvenit mai degrabă o altă decorație, fie o stea de aur sau de tinichea, dar nu placheta cu numele Valahu.

O mare personalitate a Constanței

Ion C. Theodorescu Valahu a fost o mare personalitate a Constanței, care a activat în prima jumătate a veacului trecut, ca avocat, decan al baroului local, primar al municipiului Constanța și prefect al întregului județ. El a fost și publicist, ca mulți dintre avocații vremii. De asemenea, a deținut funcții oficiale la Camera Agricolă și la Curtea de Conturi, iar în particular s-a implicat în activități civice și culturale. De pildă, la începutul anilor 30, Theodorescu Valahu a făcut parte dintr-un comitet local de inițiativă pentru ridicarea unui monument al poetului Mihai Eminescu în Constanța, alături de alte personalități de prim rang, precum IN Roman sau ND Chirescu.

Victima Securității și a regimului criminal comunist

După instaurarea regimului comunist, fostul decan, primar și prefect s-a stabilit la Râmnicu Sărat, nefiind clar dacă a fost vorba de fixarea unui domiciliu forțat sau de o retragere voluntară, în vederea minimalizării pericolului de arestare. În 1952, Valahu a fost reținut de Securitate, fiind internat administrativ, fără proces, pe un termen de 5 ani, în colonia de muncă forțată de la Capul Midia, de pe șantierul canalului vechi. Ulterior, Valahu a fost transferat într-o altă colonie a canalului vechi, la Poarta Albă, în anii în care regimul criminal comunist căuta țapi ispășitori și organiza aici procese ale sabotorilor, pentru a-și justifica eșecul lucrărilor.

În fișa sa matricolă penală, publicată de Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului (ICCMR), se arăta că Teodorescu V. Ion, fiul lui Constantin și Maria, născut la Craiova pe 1 iunie 1884, era licențiat în drept, avea origine burgheză, fusese proprietarul unei case cu 4 camere și a unei averi funciare formate din 60 de hectare de pământ. Însă, la data internării administrative, Valahu era încadrat ca muncitor și nu mai avea niciun fel de avere, bunurile sale fiind confiscate de stat.

Potrivit unor surse citate de Baroul Constanța, Ion Theodorescu Valahu a decedat în anul 1957 în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.

Fiul său, Pascal Theodorescu Valahu, a fost jurnalist la Europa Liberă și Associated Press. Acesta a ocupat ani buni postul de șef al biroului Radio Europa Liberă de la New York, fiind urmărit de Securitate în exil ca unul din adversarii importanți ai regimului comunist din România.

Extras din revista ”Vitralii – Lumini și Umbre”, în care se relatează că Pascal Valahu a fost un obiectiv de supraveghere informativă al Securității la New York.

Avocatul Ionel Hașotti devine procurist pe averea familiei Valahu

În anul 1993, avocatul Ionel Hașotti a deschis un proces pentru retrocedarea unor bunuri imobile preluate de stat de la Ion Theodorescu Valahu, în baza unei împuterniciri semnate de un descendent al acestuia, Dan Theodorescu Valahu, domiciliat în Texas, Statele Unite ale Americii. O hotărâre judecătorească favorabilă a fost pronunțată pe fond în anul 1995. Despre căile de atac, nu s-au păstrat informații în bazele de date publice. Nouă ani mai târziu, în februarie 2004, Ionel Hașotti s-a prezentat la biroul unui notar public din Constanța împreună cu omul de afaceri Dorinel Turcu, un milionar pe atunci foarte discret al Constanței. Turcu este proprietarul unui grup de afaceri care se ocupă de importuri și comercializări de materiale ceramice din China, de acordarea de credite cu garanții imobiliare și, de câțiva ani, de construcții rezidențiale.

Drepturi litigioase execuționale de 610.560 de euro, vândute cu 30.000 de dolari

În fața notarului, avocatul și milionarul discret au semnat un contract de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase, pentru un teren de 5.088 de metri pătrați, care era ocupat de construcții și nu putea fi retrocedat în natură. În privința acestui teren originar, situat între faleza Mării Negre și bulevardul 1 Mai, instanța obligase Municipiul Constanța să procedeze la acordarea către moștenitorul lui Valahu a unui teren liber din rezerva localității, în compensare, echivalent ca valoare. Practic, avocatul care acționa ca împuternicit al familiei Valahu îi vindea afaceristului dreptul litigios aflat deja în faza de executare silită. Vorbim de o fază în care nu se putea să nu existe o evaluare, măcar după ureche, a valorii de circulație a terenului. Din acest punct de vedere, este total neplauzibil să presupunem că avocatul nu cunoștea cât face terenul. Cu toate acestea, Hașotti a semnat pentru înstrăinarea acestei părți din moștenirea Valahu cu numai 30.000 de dolari americani, ceea ce însemna cam 4 euro pe metrul pătrat.

În ianuarie 2005, la propunerea fostului primar Radu Mazăre, Consiliul Local Constanța a votat o hotărâre prin care și-a însușit o evaluare a terenului ce aparținuse familiei Valahu. Vorbim de o evaluare întocmită de o firmă de specialitate, care atestase un preț al terenului de 610.560 de euro. Raportat la această sumă, se poate afirma că Hașotti a vândut dreptul litigios execuțional al familiei Valahu cu mai puțin de 4% din valoarea acestuia.

Un alt teren din retrocedarea Valahu ajunge în patrimoniul avocatului Hașotti

Și povestea nu se oprește aici. În alte procese similare, Ionel Hașotti a obținut obligarea municipalității de a atribui alte terenuri libere în schimbul unor proprietăți ale familiei Valahu care de asemenea nu mai puteau fi restituite în vechiul amplasament ocupat de blocuri. Și în aceste cazuri, regimul Mazăre a adoptat două HCL-uri în anul 2005, prin care l-a compensat pe Dan Valahu cu terenuri pe strada Alexandru cel Bun (zona bulevardului Mamaia; exact pe aceeași stradă avea domiciliul personal Ionel Hașotti) și Vasile Canarache (zona peninsulară). Terenul din urmă, măsurând 309 mp, a intrat la câteva luni distanță în patrimoniul personal al avocatului Ionel Hașotti. Despre acest subiect a scris prima oară publicația Replica de Constanța (vezi AICI).

Din anul 2018, avocatul care a devenit proprietar pe o mică parte din averea Valahilor se judecă pentru anularea parțială a PUZ-ului adoptat de Consiliul Local pentru Peninsulă și Piața Ovidiu, PUZ care interzice construirea pe respectivul teren.

Ionel Hașotti și-a mai întregit patrimoniul personal și cu alte terenuri din retrocedări. Vila somptuoasă deținută de avocat în zona peninsulară a Constanței, la doi pași de Casa Lescovar și încă vreo sută de faleza Cazinoului, ocupă un teren retrocedat de administrația Mazăre către familia Gardef. Hașotti a fost avocatul acestei familii, iar după ce a rezolvat retrocedarea la nivel administrativ cu Primăria lui Mazăre, a încheiat o tranzacție imobiliară cu beneficiarii.

Relații care trădează că tranzacția cu Turcu nu a fost una pasageră

Ca o coincidență care explică multe aspecte, un alt teren din retrocedarea Gardef a ajuns în proprietatea societății Progress Consulting SA, cea care administrează cimitirul municipal al Constanței (mai multe detalii AICI). Firma este controlată de Nicolae Crăciun și de soția sa Cristina, iar de administrarea ei s-a ocupat o perioadă un fost ofițer al Securității. Familia Crăciun a fost reprezentată în diferite procese chiar de Ionel Hașotti. De asemenea, cei doi clienți ai lui Hașotti, Nicolae Crăciun și Dorinel Turcu, sunt asociați între ei, împărțind un bloc ridicat cu multe probleme peste drum de City Park Mall, precum și unul din cele mai importante IFN-uri din România. Crăciun și Turcu se judecă de câțiva ani între ei, însă cearta din prezent nu are nicio relevanță pentru povestea de față. Legăturile din trecut trădează că tranzacția prin care Ionel Hașotti a vândut o parte din moștenirea Valahu nu a fost una pasageră, încheiată cu un cumpărător întâmplător, ci cu o persoană bine știută și la un preț care sfida valorile din piața imobiliară.  

O distincție neinspirată

Având în vedere aspectele mai sus relatate, opinăm că decernarea premiului Ion Theodorescu Valahu lui Ionel Hașotti a fost total neinspirată. Baroul a privit doar spre luminile din cariera lui Hașotti, ignorând întunecimea și excesele constitutive carierei sale. Cel mai probabil, cei care au aprobat acordarea înaltei distincții n-au știut că cel premiat cu placheta Valahu a semnat pe actul prin care moștenirea Valahu a fost vândută cu 4% din valoarea ei. Pentru partea luminoasă din cariera sa, poate că Hașotti ar fi meritat orice altă distincție, o stea de aur sau de tinichea, dar în niciun caz placheta cu numele Valahu.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Suveică imobiliară la Agigea (II). Cumetria de interese de la parcarea de TIR-uri

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În articolul trecut, arătam cum primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, s-a folosit de contabila fostelor sale firme pentru a transfera terenuri din patrimoniul comunei în patrimoniul fratelui său. În anul 2012, Primăria a făcut un schimb de terenuri cu această contabilă, care s-a ales cu 6 loturi intravilane de cea mai bună calitate. La scurt timp, femeia s-a dus la notariat cu fratele și cumnata primarului, cu viceprimarul și cu un fin al primarului, care au devenit proprietari cu acte asupra terenurilor scoase din patrimoniul comunei. Mai scriam în articolul trecut că schimbul de terenuri a fost un simplu pretext pentru ca primarul să-și îmbogățească familionul și gașca de apropiați. Primăria nu avea nevoie de terenul arabil al contabilei lui Maricel. Iar dovezile care demonstrează această afirmație vi le prezentăm în articolul de față.

La sfârșitul anului 2011, Comuna Agigea devenea proprietară asupra terenului arabil predat de Elisabeta Magdalena Andrei în schimbul celor 6 loturi hărăzite să intre în patrimoniul găștii de la Primărie. După doar opt luni, Primăria a realizat că nu are nevoie de acel teren situat pe strada Meduzei nr. 1 A. Însă nevoie mare avea chiar finul primarului, numitul Anghel Dragu, implicat în suveica imobiliară descrisă în articolul precedent prin firma sa Acvamar Grup SRL. Dragu era asociat cu 50% și în firma Andi Trans SRL, specializată în transporturi rutiere de mărfuri. Cealaltă jumătate din această afacere era deținută de constănțeanul Dimcică Tudică. Atât finul primarului, cât și asociatul său Tudică erau administratori ai firmei. Și sunt și în prezent.

Pe 7 august 2012, Cîrjaliu a semnat un contract de concesiune cu Andi Trans SRL, pentru o suprafață de 6.000 de metri pătrați provenită din schimbul de terenuri. Ca să nu bată prea tare la ochi, firma care intra în parteneriat cu Primăria nu a fost reprezentată la semnarea actului de finul primarului, ci de celălalt administrator, Dimcică Tudică. Prin actul de concesiune, Andi Trans SRL primea dreptul de a construi pe teren o parcare de TIR-uri și un sediu administrativ. Contractul avea o valabilitate standard de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă jumătate din perioada inițială. În total, 73 de ani și 6 luni! Cât să ajungă și generațiilor viitoare. Redevența anuală stabilită prin contract a fost de 1.494 de euro cu TVA inclus. Printr-un calcul elementar, aflăm că societatea urma să suporte 104,62 de euro pe lună plus TVA. În 2012, potrivit datelor statistice, prețul mediu pentru închirierea unei garsoniere în Constanța era de 160 de euro pe lună. (detalii AICI).

Concesionarea celor 6.000 de metri pătrați sub prețul de chirie al unei garsoniere s-a făcut fără probleme, în contextul în care contractul a fost avizat de persoana responsabilă de controlul financiar preventiv (CFP) din Primăria Agigea, Oana Coravu. Aici puteți citi contractul de concesiune.

În 2014, primarul localității a fost de acord cu modificarea contractului de concesiune prin act adițional. Prin semnătura lui Maricel Cîrjaliu și a CFP-istei Oana Coravu, Andi Trans primea dreptul să subînchirieze o parte din teren cu acordul prealabil al Primăriei.

La o zi distanță, Andi Trans a semnat un contract de închiriere cu VH Extra Oil SRL Lumina, pe o perioadă de 12 ani de zile. Societatea din urmă a obținut astfel 300 de metri pătrați din terenul de pe strada Meduzei 1 A, în vederea construirii unei stații de combustibili. Chiria a fost negociată de părți la 2.000 de lei plus TVA pe lună, ceea ce însemna 455 de euro plus TVA pe lună la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă.  Asta da afacere. Dintr-o fărâmă infimă a terenului, societatea își scotea redevența către Primărie și un profit de 350 de euro pe lună sau 4.200 de euro pe an.

În 2015, Andi Trans a finalizat investiția, respectiv o parcare de TIR-uri și o clădire administrativă P+1+M. Lucrările au fost recepționate de o comise prezidată chiar de finul primarului, Anghel Dragu. Tot acesta a semnat diversele acte din perioada investiției, în calitate de beneficiar. Ulterior, societatea a scos la închiriere o parte din spațiile sediului administrativ. De asemenea, parcarea a devenit în sine extrem de profitabilă, aflându-se pe ruta de acces în Portul Constanța Sud – Agigea.

În 2020, Andi Trans SRL a derulat afaceri de aproape 1,5 milioane de euro.

În același an, în luna ianuarie, Dimcică Tudică a împlinit o vârstă rotundă. Afaceristul a dat o petrecere cu această ocazie la restaurantul Diplomatic din Constanța. Printre participanți s-au aflat primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și CFP-ista Oana Coravu, cea care a avizat din punct de vedere financiar contractul de concesiune. De asemenea, la petrecere a participat și Anghel Dragu, finul și partenerul de suveici imobiliare al clanului Cîrjaliu. Mai multe fotografii de la eveniment au fost postate în spațiul public, pe Facebook, de o prietenă de petreceri a familiei lui Anghel Dragu. După cum se vede, ”autoritățile” au relații sociale foarte strânse cu cei avantajați de această potlogărie administrativă. Și asta explică totul.

Maricel Cîrjaliu și Oana Coravu au participat la petrecerea celui avantajat să obțină parcarea la o redevență sub valoarea de închiriere a unei garsoniere. Comuna a fost păgubită, dar cei doi au petrecut bine. Sursa foto: Facebook.

Trebuie să mai spunem că CFP-ista care l-a ajutat pe Maricel Cîrjaliu să transfere un teren de 6.000 de metri pătrați la preț de garsonieră către firma finului său beneficiază de tot felul de avantaje. Strada pe care locuiește Oana Coravu a fost asfaltată din fondurile publice ale comunei Agigea, deși toate celelalte străzi din cartierul ei au rămas la stadiul de pământ sau piatră.

Prietena primarului are un motto preferat, pe care și l-a trecut în descrierea contului ei de Facebook: ”În sfârșit, viața mea e perfectă, da este foarte perfectă și este nemaipomenit de frumoasă”.

Coravu a beneficiat, potrivit surselor noastre, nu doar de salariul din Primărie, fiind inclusă și pe ștatele de plată ale Asociației Grup Local Dobrogea Sud – o structură prezidată de Maricel Cîrjaliu care se ocupă cu implementarea unei strategii pe fonduri europene pentru comunitatea de pescari din zonă. După cum am arătat în mai multe articole (vezi AICI), în primul ciclu de finanțare, FLAG-ul a prăpădit banii europeni pe niște chiolhanuri de neam prost și pe salarii nesimțite. Iar acum, în al doilea ciclu de finanțare, a aranjat ca fondurile europene să fie atribuite pe sprânceană, unui tip care își petrece concediile cu omul lui Cîrjaliu de la Golful Pescarilor (vezi AICI).

Harta terenurilor de pe malul mării scoase din patrimoniul comunei Agigea și băgate în patrimoniul familiei primarului Maricel. În partea stângă este figurată parcarea de tiruri, concesionată în condițiile descrise în articolul de față.

În sfârșit, viața lui Maricel Cîrjaliu este și ea incredibil de frumoasă. Oficial, primarul din Agigea este cam sărac lipit pământului. Neoficial, însă, Maricel este putred de bogat, averea sa fabuloasă fiind trecută pe numele rudelor, finilor și interpușilor săi. Deși poate avea parte cam de tot ce-i dorește inima, edilul are și o latură întunecată în viața sa. Anul trecut, el a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție în legătură cu terenul vândut către Golful Pescarilor, tot la un preț de garsonieră. Maricel a tras-o în problemele sale penale și pe fosta secretară a comunei, Ancuța Calust (fostă Mihail), la rândul ei inculpată în acest dosar de răsunet. Iar după cum se vede, trecutul îl ajunge din urmă pe Maricel, pentru că abuzurile și tunurile sale imobiliare tot apar la iveală, ca ciupercile după ploaie.

Citește și:

Suveică imobiliară la Agigea. Primarul și-a omenit fratele cu terenuri ale comunei

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel a pierdut procesul pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Cine plătește deranjul de 3 ani?

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată de Vergil Chițac și Felicia Ovanesian, dar din care aceștia s-au retras de când ocupă funcții oficiale în Primăria Constanța, a pierdut pe fond cel mai important proces al ei. Este vorba de litigiul declanșat pentru anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu. Vineri, 11 iunie 2021, Tribunalul Constanța a respins acțiunea asociației ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Soluția era previzibilă încă de anul trecut, de când s-a publicat în Monitorul Oficial al României decizia dată în RIL de Înalta Curte de Casație și Justiție care interzice accesul ONG-urilor la acțiuni populare în trânta lor interesată cu actele de urbanism și mai ales cu beneficiarii acestora din urmă.

Procesul PUZ-ului Lăpușneanu are legătură cu ascensiunea lui Vergil Chițac în spațiul public. În 2016, acesta a candidat pentru prima dată la funcția de primar al municipiului Constanța. Și mult nu a lipsit să-l bată din prima pe Decebal Făgădău, pe atunci viceprimar cu atribuții de primar după fuga lui Mazăre în Madagascar. Chițac a dus o campanie negativă. În replică, Făgădău a lansat un proiect constructiv, angajându-se să modernizeze într-un termen record un segment al bulevardului Tomis. El a anunțat că își va da demisia de la Primărie și că va pleca din politică, dacă lucrarea nu va fi inaugurată la timp. Părea un pariu imposibil de câștigat. Iar mogulul portuar Gabriel Comănescu, cel care îl păpușa din spate pe candidatul Chițac, își freca deja mâinile cu încântare. Planurile acestui grup de interese au fost stricate involuntar de un om de afaceri, care a câștigat procedurile și a modernizat bulevardul Tomis la cea mai bună calitate de până atunci din istoria Constanței. Este vorba de antreprenorul Grigore Comănescu, proprietarul grupului de firme Comprest UtilSomaco ConstructDobrogea Asfalt.

Acesta a fost mărul discordiei, dacă ne putem exprima așa. Grigore Comănescu a explicat că implicarea sa a fost una pur antreprenorială, cu aceeași responsabilitate pe care a dovedit-o atunci când a participat la lucrările de extindere a bazei NATO de la Mihail Kogălniceanu, la Autostrada Soarelui și centura Ovidiu-Agigea sau la prima etapă de consolidare și extindere a plajelor românești, pe sectoarele din municipiul Constanța. Omul de afaceri nu face politică și nici nu are timp de jocuri electorale, având în răspundere 600 de angajați, raporturi antreprenoriale cu parteneri, subcontractanți și producători care la rândul lor au peste 1.000 de angajați, precum și o reputație de apărat, de om care mereu a pus calitatea înainte de toate.

La sfârșitul anului 2017, Vergil Chițac a pus bazele Asociației Constanța Altfel, împreună cu avocata Felicia Ovanesian și alte persoane. ONG-ul s-a lansat într-o campanie împotriva Primăriei și Consiliului Local, pe care le-a acuzat că sprijină ”rechinii imobiliari” care au distrus spațiile verzi ale orașului, cu blocurile lor. Prima acțiune de mare anvergură a asociației a fost atacarea PUZ-ului Lăpușneanu, care reglementa funcțiunile unei zone mai ample în care se afla și un bloc ridicat de compania Comprest Util. În paralel, Constanța Altfel a solicitat și a obținut suspendarea PUZ-ului. De asemenea, Chițac&Ovanesian au atacat pe cale separată și autorizațiile de construire ale Comprest Util și au înscris litigiile la Cartea Funciară, pentru a-l împiedica pe omul de afaceri să continue vânzarea apartamentelor din blocul construit cu dotări premium, cu parcare subterană mai bună decât a oricărui mall din oraș, cu buncăre de apărare civilă necesare orașului, cu rezervă de apă în subteran pentru situații de necesitate în caz de război, cu stații de încărcare pentru autovehiculele electrice, ”parcare” de biciclete și soluții de autonomie electrică a imobilului în caz de avarie. Ca să nu mai spunem de amenajarea spațiilor verzi proprii și a celor din jur, refacerea sistemului de canalizare și canalizare pluvială pentru întreaga zonă, transformator electric pentru blocul propriu dar și pentru cele din jur, amenajarea de parcări pentru blocurile învecinate, plus o stradelă de descărcare a traficului realizată de la zero prin efortul și cheltuiala exclusivă a investitorului.

O asemenea realizare merita felicitări. Însă Constanța Altfel avea de plătit polițe pentru întâmplarea de la bulevardul Tomis. În mod vădit, procesele au fost o răzbunare și un fel de a-i da în cap unui om corect, care a făcut lucrurile corect și de calitate.  

ONG-ul a susținut în esență că investitorul trebuia să conserve terenul ca spațiu verde, că aglomerarea urbană conduce la poluare, că spațiile de parcare sunt insuficiente, că ultimul etaj al blocului nu are certificat de descărcare arheologică (nefiind, așadar, evaluate vestigiile din cer). În realitate, compania cumpărase terenul de la Primărie, în anul 2004, plătind – cu dobânzi și actualizări –  1.000 de euro pe metru pătrat, iar cu totul două milioane de euro. A fost cel mai mare preț plătit pentru un teren din istoria de până atunci a orașului. Deși terenul a fost vândut de Primărie exact pentru construirea unui ansamblu de apartamente la cel mai înalt standard de calitate și a unei clinici medicale, existând un PUZ adoptat în acea perioadă, Constanța Altfel a pretins că investitorul trebuia să cultive iarbă.

În 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să spună stop acțiunilor, de multe ori șantajiste, prin care diverse ONG-uri din toată țară atacau acte de urbanism în baza interesului public pentru aerul curat, spațiile verzi și altele aspecte de interes general. Curtea a stabilit pentru totdeauna că asociațiile, care sunt persoane juridice de drept privat, se legitimează procesual doar dacă demonstrează afectarea unui interes legitim privat sau vătămarea unui drept subiectiv (al unui subiect anume, nu al publicului în general). După lămurirea definitivă a acestor aspecte, Constanța Altfel a pierdut definitiv, la Curtea de Apel Galați, procesul în care ceruse anularea autorizațiilor de construire ale Comprest Util. În joc rămânea astfel un singur proces, acela în care așa-zișii ”salvatori urbani” se trânteau cu PUZ-ul. Dar și acela depindea de găsirea unei persoane concret vătămate.

Deși au căutat vecini ai blocului Comprest Util care să se plângă de o vătămare, ONG-ul n-a găsit decât un singur ins, pe numele său Sorin Daon, membru în Constanța Altfel și fost angajat al mogulului Gabriel Comănescu. Acesta a depus o cerere de intervenție principală în procesul în care Constanța Altfel solicita anularea PUZ-ului Lăpușneanu. De asemenea, el a cerut instanței să desființeze și autorizațiile de construire ale Comprest Util emise începând cu anul 2009. Ba chiar, în culmea delirului, a cerut instanței să dispună demolarea blocului, că-l deranja pe el, locuind la etajul 9 al unui turn învecinat, construcția cu mai puține etaje ridicată în proximitate de Grigore Comănescu.  În 16 ani de când terenul intrase în proprietatea Comprest Util și de când societatea a făcut toate procedurile publice de mediu și a obținut acte de urbanism de asemenea aduse la cunoștința cetățenilor, fostul angajat al mogulului nu s-a plâns de nicio vătămare. A început subit să-i pese abia când Asociația Constanța Altfel simțea că-i fuge pământul de sub picioare, fiind incapabilă să demonstreze cea mai elementară atingere adusă unui interes privat de către proiectul, chiar deosebit, al firmei Comprest Util.

Momente bahice cu mogulul Gabriel Comănescu și omul pe care a reușit să și-l pună primar la Constanța. Sorin Daon a fost angajatul mogulului, iar asta explică intervenția sa delirantă, prin care a cerut demolarea blocului Comprest Util.

În luna martie 2021, fostul angajat al mogulului a fost scos din dosar, pe motivul lipsei calității procesuale active. Rămasă fără susținere în proces, Asociația Constanța Altfel a mai încercat niște tergiversări rușinoase, recuzând și răs-recuzând magistrați, până când a fost amendată pentru rea-credință. Mai mult, o judecătoare a Tribunalului Constanța, care judeca una din cererile de recuzare împotriva judecătorului de fond, a răbufnit acuzând asociația că are magistrații ei eligibili, urmărind să îndrepte dosarul către aceștia. În opinia noastră, această acuzație extrem de gravă ar trebui să facă obiectul unei anchete serioase, fiind inadmisibil să planeze astfel de suspiciuni de fraudare a actului de justiție, iar organele în drept să nu facă lumină.

În mod cert, tergiversările ONG-ului nu au durat decât până la sfârșitul săptămânii trecute, când acțiunea Constanța Altfel a fost respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă. În toți acești ani, PUZ-ul a rămas suspendat, pe baza cererii semnate de Vergil Chițac, fostul președinte al ONG-ului, actualmente primar. Constanța Altfel trebuie să suporte cheltuielile de judecată. Însă, dacă hotărârea va rămâne definitivă, cei care au fost târâți pe nedrept în acest litigiu ar putea pretinde despăgubiri civile. La nivel național, există precedente, cel puțin în situația Asociației pentru Protecția Urbanistică a Clujului, un ONG care a fost copiat la indigo de epigonii de la Constanța Altfel și care a pierdut mai multe procese declanșate împotriva unor investitori. La un moment dat, pentru a plăti obligații stabilite în sarcina sa de către instanțele de judecată, APUC a făcut un apel public la clujeni să fie ajutată cu donații.

Nu știm dacă Asociația Constanța Altfel, rămasă pe mâna nurorii lui Vergil Chițac și a altor persoane, va găsi un sprijin financiar din partea publicului, în contextul în care primarul Constanței este într-o scădere dramatică de popularitate. Moralistul care cerea demolarea de blocuri ca să nu existe poluare este acuzat că a luat, ca primar, decizii iresponsabile care au condus la supraaglomerarea traficului rutier, cu consecința poluării orașului cu noxe. Același moralist care cerea demolarea de blocuri ca să rămână spațiile verzi s-a dovedit total incapabil să tundă iarba din oraș. Mai mult, primarul Chițac a inventat un regulament prin care obligă asociațiile de locatari să tundă boscheții de pe terenurile municipalității. Același moralist, după ce s-a văzut primar, a descoperit că nu plouă destul la Constanța, motiv pentru care a anunțat că vrea să desființeze spațiile verzi de pe bulevardul Mamaia. Primarul, care face naveta de la Eforie, și-a schimbat zâmbetul electoral într-o morgă ce pare afectată de un exces de fiere. Iar toate acestea l-au făcut extrem de nepopular. Și tocmai de aceea nu vedem pe unde își va scoate cămașa asociația fondată de el, dacă se va ajunge la daune.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: